Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor

Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor

A.     Persoanele competente sa constate contraventia

Constatarea contraventiilor se face de catre persoane anume nominalizate in actul normativ care reglementeaza contraventiile dintr-un anumit domeniu. Aceste persoane sunt denumite agenti constatatori. De exemplu: primarii, ofiterii si subofiterii de politie speciali abilitata, sefii de serviciu, organe de control financiar, sanitar-veterinare, etc. Pe de alta parte, exista si o alta categorie de agenti constatatori, si anume persoanele imputernicite de conducatorul organului de a constata contraventiile savarsite de angajatii acestora la locul de munca, de personalul din subordine sau de alte persoane aflate in incinta unitatii (art. 15 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001).

Constatarea unor contraventii poate sa fie facuta si de o alta categorie de persoane, dupa acum arata art. 46 din O.G. nr. 2/2001. Ministerul Apararii Nationale si Ministerul de Interne vor stabili persoanele care constata si sanctioneaza contraventiile savarsite de ofiteri, subofiteri, maistri militari sau angajati civili in cadrul unitatilor, formatiunilor, esaloanelor si comenzilor respective, in legatura cu serviciul.

Constatarea savarsirii unei contraventii se poate face si in urma sesizarii din partea unor organe cu atributii in diferite sectoare de activitate[1] sau la plangerea partii vatamate. In acest ultim caz retragerea plangerii sau impacarea partilor inlatura raspunderea faptuitorului .

B.     Procesul-verbal de constatare a contraventiei.

Constatarea contraventiilor se materializeaza de catre agentul constatator intr-un proces-verbal. Procesul verbal este actul administrativ prin care se individualizeaza fapta respectiva si contravenientul[3]. In ceea ce priveste natura juridica a procesului verbal, in literatura juridica s-a exprimat parerea ca acesta este un act administrativ jurisdictional (Romulus Ionescu). Intr-o alta opinie, s-a aratat ca procesul-verbal nu poate sa aiba acest caracter deoarece ar trebui sa ajungem la concluzia ca una din partile in litigiu, agentul constatator este si judecatorul cauzei.

Procesul verbal se incheie in scris. La intrarea in Romania, cetatenii straini sau cetatenii romani cu domiciliul in strainatate, primesc de la organele politiei de frontiera, tichete de inscriere a contraventiilor, care se vor prezenta la iesirea din tara.

In art. 16 din O.G. nr. 2/2001 sunt aratate mentiunile pe care trebuie sa le cuprinda obligatoriu procesul verbal (de exemplu: data si locul unde este incheiat, numele, prenumele si calitatea celui care il incheie, organul din care face parte, datele personale ale contravenientului, descrierea pe scurt a contraventiei comise, indicandu-se data, ora, locul in care s-a savarsit, incadrarea juridica a faptei, obiectiunile contravenientului si altele.

In situatia in care contravenientul este o persoana juridica se va face mentiune in procesul verbal privind denumirea, sediul, numarul de inmatriculare la Oficiul Registrului Comertului, codul fiscal, precum si datele de identificare ale persoanei care o reprezinta.

Totodata, la incheierea procesului verbal, agentul constatator este obligat, sub sanctiunea nulitatii procesului verbal, sa aduca la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni (art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001).

Dupa ce a fost incheiat, procesul-verbal trebuie semnat pe fiecare pagina, atat de catre agentul constatator, cat si de catre contravenient. Cand faptuitorul nu este de fata, ori refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mentiune despre aceste imprejurari, care trebuie adeverite de cel putin un martor. Valabilitatea procesului-verbal este legata de respectarea conditiilor prevazute de lege.

Nerespectarea uneia dintre aceste conditii poate duce la nulitatea absoluta sau relativa a actului respectiv. Astfel, lipsa urmatoarelor mentiuni: numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, fapta savarsita, data comiterii contraventiei, semnatura agentului constatator, duce la nulitatea absoluta, nulitate ce poate fi constatata si din oficiu (art. 17 din O.G. nr. 2/2001). Lipsa celorlalte mentiuni din procesul-verbal, obligatorii si ele, nu atrage nulitatea actului dar, in anumite situatii poate duce la anularea procesului-verbal intrucat denatureaza realitatea faptei sau posibilitatea executarii acestuia.

A.   Sanctiunile contraventionale.

O.G. nr. 2/2001 in art. 5 prevede ca sanctiunile contraventionale sunt principale si complementare[4]. Sanctiunile contraventionale principale sunt: avertismentul; amenda contraventionala; prestarea unei activitati in folosul comunitatii; inchisoarea contraventionala. Sanctiunile contraventionale complementare sunt: confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contraventie; suspendarea sau anularea, dupa caz, a avizului, acordului sau a autorizatiei de executare a unei activitati; inchiderea unitatii; blocarea contului bancar; suspendarea activitatii agentului economic; retragerea licentei sau a avizului pentru anumite operatiuni ori pentru activitati de comert exterior, temporar sau definitiv; desfiintarea lucrarilor si aducerea terenului in starea initiala.

Prin legi speciale se pot stabili si alte sanctiuni contraventionale principale sau complementare[5]. De remarcat ca legiuitorul subliniaza natura juridica contraventionala, deci tot administrativa si a sanctiunilor complementare.

In situatia in care agentul constatator nu este abilitat de lege sa aplice si sanctiunea, procesul-verbal se trimite, de indata, organului sau persoanei in drept sa o aplice, care o face printr-o rezolutie scrisa pe procesul-verbal. De la data comunicarii procesului-verbal cu rezolutia scrisa, curg toate termenele procesuale pentru contravenient.

Aplicarea sanctiunii contraventionale, presupune practic individualizarea acesteia, in functie de gradul de pericol social al faptei savarsite, imprejurarile in care a fost savarsita, de scopul urmarit, de urmarea produsa precum si de circumstantele personale ale contravenientului, precum si de alte date. Potrivit art. 175 alin. 1 din O.U.G. nr. 28/2002, la individualizarea sanctiunii se va tine seama de circumstantele personale si reale ale savarsirii faptei si de conduita faptuitorului[6].

Daca prin savarsirea contraventiei s-a produs si o paguba, pentru care exista un tarif de evaluare, persoana imputernicita sa aplice sanctiunea stabileste si despagubirea, dar cu acordul expres al persoanei vatamate. In lipsa tarifului de evaluare, dar credem ca si in cazul lipsei acordului expres al persoanei vatamate, aceasta chiar in tacerea legii, valorificarea pretentiilor se va putea face pe calea dreptului comun[7].

Concursul de contraventii (pluralitatea de fapte) este reglementat in art. 10 alin. 1 si 3 din O.G. nr. 2/2001, din care rezulta ca daca aceeasi persoana a savarsit mai multe contraventii sanctionate cu amenda, sanctiunea se aplica pentru fiecare contraventie in parte. Cand contraventiile au fost constatate prin acelasi proces-verbal, sanctiunile contraventionale se cumuleaza, dar amenzile totalizate nu pot depasi dublul maximului prevazut prin actul normativ pentru contraventia cea mai grava sau, dupa caz, maximul general stabilit pentru inchisoarea contraventionala ori prestarea unei activitati in folosul comunitatii.

Potrivit art. 8 din O.G. nr. 55/2002 privind regimul prestarii unei activitati in folosul comunitatii si inchisorii contraventionale, care vine sa modifice si sa completeze O.G. nr. 2/2001, daca o persoana a savarsit mai multe contraventii, constatate prin acelasi proces verbal, sau este in situatia in care contraventiile concurente au fost cumulate prin procese-verbale diferite, in cazul in care pentru toate faptele sau numai pentru unele dintre ele se prevede sanctiunea inchisorii contraventionale sau sanctiunea prestarii unei activitati in folosul comunitatii, sanctiunile se cumuleaza fara a putea depasi maximul general stabilit de lege. Pentru ca sa se aplice aceasta regula este suficient ca numai o singura fapta sa fie sanctionata cu inchisoarea contraventionala sau prestarea unei activitati in folosul comunitatii

In cazul concursului de contraventii legea cere urmatoarele conditii a fi indeplinite:

a.       sa fie vorba de aceeasi persoana;

b.      persoana sa fi savarsit mai multe contraventii;

c.       toate acestea sa fie sanctionate cu amenda, inchisoare contraventionala si prestarea unei activitati in folosul comunitatii,

d.      sa fie constatate prin acelasi proces-verbal ori procese verbale-diferite.

Atunci cand se face totalizarea amenzilor pentru contraventiile aflate in concurs si constatate prin acelasi proces-verbal, amenda nu poate depasi dublul maximului prevazut prin actul normativ pentru contraventia cea mai grava. Se face astfel aplicare principiului cumulului aritmetic pentru amenzi, constand in totalizarea amenzilor aplicate pentru fiecare contraventie in parte, cu corectivul prevazut de lege[8]. Acesta este principiul general, dar legiuitorul poate sa prevada si o alta solutie, dar care sa nu se abata de la finalitatea acestuia. De exemplu, potrivit art. 175 al. 3 din O.U.G. nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investitii financiare si pietele reglementate, in cazul constatarii savarsirii a doua sau mai multe contraventii ce urmeaza sa fie sanctionate, se aplica sanctiunea cea mai mare, majorata cu pana la 50%, dupa caz.

Deoarece legea nu distinge, se apreciaza ca in cazul concursului de contraventii, la care au luat parte mai multe persoane, prin notiunea de "persoane" se pot intelege si persoanele juridice[9].

Contraventia este continua in situatia in care incalcarea obligatiei legale dureaza in timp[10].

Dezincriminarea unei fapte, adica, daca printr-un act normativ ulterior, fapta nu mai este considerata contraventie, ea nu se mai sanctioneaza, chiar daca a fost savarsita inainte de data intrarii in vigoare a noului act normativ.

Principiul legii mai favorabile se aplica si in cazul contraventiilor. Astfel, daca in urma aparitiei unui act normativ nou, sanctiunea prevazuta este mai usoara, se va aplica aceasta, iar daca va prevedea o sanctiune mai grava, contraventia savarsita anterior se va sanctiona conform dispozitiilor in vigoare la data savarsirii faptei. In literatura juridica s-au ivit discutii in legatura cu aplicarea art. 12 din vechea reglementare facuta de Legea nr. 32/1968[11], text ce se regaseste aproape in forma identica in art. 12 din O.G. nr. 2/2001, negandu-se sau acceptandu-se caracterul retroactiv al acestuia . In incercarea de a justifica existenta acestui principiu si in materie contraventionala, Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 236/1999 , a sustinut ca nu ne aflam in fata unei aplicari retroactive a legii. In opinia noastra, desi Constitutia in art. 15 alin. 2 admite numai retroactivitatea legii penale, pentru identitate de ratiune, cine poate mai mult poate si mai putin, pornind de la izvorul comun, categoria larga a infractiunilor, care se impartea in crime, delicte si contraventii si observand necesitatea aplicarii, cel putin a unui tratament juridic egal, neuitand ca in situatia data se impune un echilibru al principiilor, nu se poate crea o situatie mai grea unui individ, pentru savarsirea unei fapte ilicite, dar cu un grad de pericol social mult mai mic decat al unei infractiuni.

Potrivit art. 44 din O.G. nr. 2/2001 sanctiunile pe care le prevede acest act normativ, prin exceptie nu se aplica militarilor in termen. Procesul-verbal se incheie de organul constatator, dar acesta il va trimite comandantului unitatii din care face parte contravenientul pentru a i se aplica sanctiunile prevazute de Regulamentul disciplinei militare, daca se constata ca acesta este intemeiat. Avand in vedere aceasta cerinta, a art. 44 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, deducem ca, in acest caz, sanctiunile disciplinare se vor aplica, de cei competenti sa o faca, potrivit Regulamentului disciplinei militare, nu inainte insa de a verifica temeinicia procesului verbal. De aici ideea ca cei in drept, constatand temeinicia acestuia, fara insa a se pronunta asupra ilegalitatii sale formale, pot hotari neaplicarea sanctiunii disciplinare.

In situatia in care contravenientul este incorporat dupa savarsirea contraventiei, inainte de pronuntarea hotararii judecatoresti ori inainte de inceperea executarii sanctiunii contraventionale, procesul verbal sau, dupa caz, hotararea se trimite, de asemenea, comandantului unitatii, spre a i se aplica o sanctiune potrivit Regulamentului disciplinei militare[14].

Daca prin contraventia savarsita de militarul in termen s-a produs o paguba sau daca sunt bunuri supuse confiscarii, organul competent potrivit legii, care nu poate fi decat agentul constatator[15], va stabili despagubirea pe baza de tarif si va dispune asupra confiscarii. Aceasta cu atat mai mult cu cat, cate o copie a procesului verbal se comunica contravenientului, partii vatamate si celui caruia ii apartin bunurile confiscate.

Sanctiunile contraventionale principale

Avertismentul consta in atentionarea verbala sau scrisa a contravenientului asupra pericolului social al faptei savarsite si recomandarea ca pe viitor sa respecte dispozitiile legale.

Avertismentul se aplica la faptele de mai mica importanta, cu o gravitate redusa (deci cu un grad minim de pericol social) si la aprecierea ca acela care a savarsit-o nu o mai va repeta, chiar fara aplicarea unei amenzi. Avertismentul se poate aplica chiar daca actul normativ de aplicare si sanctionare a contraventiei nu prevede aceasta sanctiune.

Amenda. Este o sanctiune specifica care se aplica contravenientului si consta    intr-o suma de bani la care este obligat la plata, cuantumul ei fiind determinat de gradul de pericol social al contraventiei savarsite .

Amenda are un caracter administrativ.

Limita minima a amenzii contraventionale este de 250.000 lei, iar limita maxima nu poate depasi 1 miliard lei, in cazul contraventiilor stabilite de lege sau ordonanta, 500 milioane lei, in cazul contraventiilor stabilite prin hotarari ale Guvernului, 50 milioane lei in cazul contraventiilor stabilite prin hotarari ale consiliilor judetene sau Consiliului general al Municipiului Bucuresti, 25 milioane lei in cazul contraventiilor stabilite prin hotarari ale consiliilor locale, ale comunelor, oraselor, municipiilor si ale sectoarelor Municipiului Bucuresti[17].

Din practica constitutionala a rezultat urmatoarea situatie. Prin Ordonanta Guvernului nr. 55/1994[18] Guvernul a majorat limitele minime si maxime ale amenzilor contraventionale stabilite prin acte normative aflate in vigoare la 1 iunie 1994. Curtea Constitutionala a constatat ca, sub aspect legislativ, prin Ordonanta Guvernului nr. 55/1994 s-a majorat nu numai cuantumul amenzii, dar s-a marit si durata inchisorii, pentru amenda neachitata. Legea de abilitare insa, indreptatea Guvernul sa majoreze numai cuantumul amenzii, nu sa mareasca si durata inchisorii, care priveste un alt fapt decat contraventia savarsita, si anume neplata amenzii aplicate.

Ca urmare, necorelarea noului nivel al amenzii cu criteriul de transformare a amenzii neachitate in inchisoare contraventionala, care a ramas nemodificat, reprezinta nu o omisiune in reglementare ci, dimpotriva, exprima vointa neindoielnica a legiuitorului de mari durata inchisorii cat timp aceasta consecinta este inevitabila.

Depasirea abilitarii constituie o incalcare a prevederilor art. 114 al.1 din Constitutie, care limiteaza strict delegarea legislativa la obiectul acesteia, astfel cum este definit in legea de abilitare.

In consecinta, era neconstitutionala stabilirea duratei inchisorii contraventionale prin transformarea amenzii aplicate potrivit Ordonantei de Urgenta nr. 55/1994 si neachitata de catre contravenient.

Amenda contraventionala permite o individualizare a sanctiunii intre limita minima si maxima prevazute de lege, in raport de criteriile de aplicare. In unele acte normative nu sunt prevazute limite minime si maxime ale amenzilor, ci se stabilesc criterii obiective de calcul al lor, fara a exista posibilitatea individualizarii lor (de exemplu: in cazul contraventiilor prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici[19]. In cazul nerespectarii termenelor legale privind repatrierea incasarilor in valuta se vor aplica urmatoarele amenzi contraventionale reprezentand: 10% in lei asupra sumelor in valuta nerepatriate, pentru intarzieri intre 30 si 60 de zile calendaristice, 15% in lei asupra sumelor in valuta nerepatriate pentru fiecare luna calendaristica ce depaseste peste 60 de zile de intarziere, s.a.m.d.) . Sau, potrivit art. 176 din O.U.G. nr. 28/2002 limitele amenzilor se stabilesc, de exemplu, intre 0,5 si 5% din capitalul varsat, in functie de gravitatea faptei savarsite, pentru persoanele juridice.

Initial, in textul art. 8 alin. 4 din O.G. nr. 2/2001, se prevedea ca prin hotarare a Guvernului., limitele minime si maxime ale amenzilor prevazute in actele normative, inclusiv ale consiliilor locale sau judetene, se pot reduce sau majora, ceea ce constituie o flagranta incalcare a principiilor legalitatii si a autonomiei locale, deoarece autoritatile publice locale nu sunt subordonate Guvernului potrivit Constitutiei si Legii nr. 215/2001. Aceasta anomalie legislativa a fost inlaturata prin Legea nr. 180/2002.

Contravenientul poate achita, pe loc sau in termen de cel mult 48 de ore de la data incheierii procesului-verbal ori, dupa caz, de la data comunicarii acestuia, jumatate din minimul amenzii prevazute in actul normativ, agentul constatator facand mentiune despre aceasta posibilitate in procesul-verbal. Dar, pentru ca aceasta "facilitate" sa-i fie acordata contravenientului, obligatoriu trebuie sa se faca aceasta mentiune in mod expres, in actul normativ in care este incriminata fapta drept contraventie. Avand in vedere ca pana la aparitie O.G. nr. 2/2001, Legea nr. 32/1968 privind reglementarea contraventiilor, a instituit regula potrivit careia contravenientul putea achita, pe loc sau in 48 de ore, jumatate din minimul amenzii prevazute de actul normativ, ce putea fi eliminata doar printr-o prevedere expresa a unui act normativ cu aceeasi forta juridica, noua reglementare nu poate avea nici un efect, in acest caz, regula functionand si in continuare, dar in masura in care, in actele normative anterioare ordonantei, nu s-a prevazut anume neaplicarea ei[21].

Fiecare participant la savarsirea unei contraventii este sanctionat separat, in functie de contributia fiecaruia la savarsirea faptei, de gradul de participare la aceasta.

Prestarea unei activitati in folosul comunitatii. Aceasta sanctiune a fost introdusa in sistemul contraventional roman prin Legea nr. 82/1999[22], ca o reflectare a muncii corectionale din Codul penal si constituia o modalitate de inlocuire a inchisorii contraventionale. Prin reglementarea adusa de O.G. nr. 2/2001, aceasta sanctiune capata un rol autonom, principal si stabil si numai refuzul executarii ei (art. 9 si 10 din O.G. nr. 55/2002) va atrage aplicarea sanctiunii inchisorii contraventionale. O.G. nr. 55/2002 a renuntat sa mai defineasca aceasta sanctiune prin folosirea notiunii de "obligatie", probabil legiuitorul s-a ferit de conotatii ce ar induce ideea unei muncii fortate, ceea ce ar fi contravenit cert reglementarilor internationale ce combat aceasta forma de munca.

Aceasta sanctiune poate fi stabilita numai prin lege sau ordonanta si intotdeauna alternativ cu amenda. Sanctiunea poate fi aplicata numai de instanta de judecata, exclusiv unei persoane fizice ce si-a dat consimtamantul    in acest sens. Ea nu poate fi aplicata minorilor care nu au implinit varsta de 16 ani, ceea ce presupune ca pana la data pronuntarii hotararii definitive si irevocabile, aceasta varsta sa nu fie implinita.

Sanctiunea prestarii unei activitati in folosul comunitatii se executa dupa programul de munca al contravenientului, daca acesta are un loc de munca, ori, dupa caz, dupa programul scolar, pe o durata cuprinsa intre 50 de ore si 300 de ore, de maxim 3 ore pe zi, iar in zilele nelucratoare de maxim 6-8 ore pe zi. De altfel, nici un contravenient nu poate depasi un program de lucru de 8 ore pe zi. Si in cazul minorilor peste 16 ani sanctiunile se reduc la jumatate, activitatea desfasurandu-se pe o durata cuprinsa intre 25 si 150 de ore.

Supravegherea executarii acestei sanctiuni se face de catre primar cu ajutorul organului de politie.

In cazul in care contravenientul da dovada de rea credinta (nu se prezinta, se sustrage), judecatorul, la sesizarea primarului, unitatilor de politie sau unitatea la care a fost repartizat, poate inlocui aceasta sanctiune, cu sanctiunea inchisorii contraventionale, cu conditia ca actul normativ sa prevada si aceasta sanctiune. Daca actul normativ nu prevede inchisoarea contraventionala, se va aplica sanctiunea amenzii. Evident, daca contravenientul a executat din sanctiunea aplicata, in caz de inlocuire cu sanctiunea inchisorii contraventionale, va mai executa doar diferenta ramasa.

Tot asa, in cazul inceperii executarii inchisorii contraventionale, contravenientul poate cere inlocuirea cu sanctiunea prestarii unei activitati    in folosul comunitatii, desigur pentru perioada ramasa de executat, socotindu-se 50 de ore de munca pentru o luna de inchisoare. Desi, legea nu ne lamureste, pentru fractiuni de luna, se vor socoti proportional, fractiuni din totalul de ore stabilite de actul normativ.

Intotdeauna, instanta judecatoreasca, prin hotarare, va stabili natura activitatilor ce vor fi prestate de contravenient[23].

Inchisoarea contraventionala a fost prevazuta in diferite legi, ca de exemplu Legea nr. 60/1991 privind organizarea si desfasurarea adunarilor publice , Legea nr. 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice .

In literatura de specialitate, s-a aratat ca sanctiunea inchisorii contraventionale poate fi stabilita prin lege ordinara ori prin ordonante ale Guvernului, dar si prin lege organica[26]. Pe de alta parte, s-a mai aratat ca sanctiunea inchisorii contraventionale nu poate fi stabilita prin hotarare a Guvernului . De aici desprindem ca, in mod gresit, se arata in art. 1 din Legea nr. 82 din 21 mai 1999 privind inlocuirea inchisorii contraventionala cu sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii , ca sanctiunea inchisorii contraventionale se poate aplica si prin hotarare a Guvernului. Prin art. 9 din O.G. nr. 2/2001 se arata ca inchisoarea contraventionala poate fi stabilita numai prin lege. Aceasta problema este lamurita definitiv prin O.G. nr. 55/2002 privind regimul juridic al sanctiunii prestarii unei activitati in folosul comunitatii si inchisorii contraventionale , care stabileste ca sanctiunea inchisorii contraventionale poate fi prevazuta numai in lege sau ordonanta, intotdeauna alternativ cu amenda, si poate fi aplicata numai de instanta de judecata si numai persoanelor fizice.

Durata sanctiunii inchisorii contraventionale este de la o luna la 6 luni.

Aceasta sanctiune se aplica numai in cazul in care contravenientul nu este de acord cu aplicarea sanctiunii prestarii unei activitati in folosul comunitatii.

Daca o persoana a savarsit mai multe contraventii, constatate prin acelasi proces-verbal sau contraventii concurente constate prin procese verbal diferite, in cazul cand pentru toate faptele sau numai pentru unele dintre ele s-a stabilit sanctiunea inchisorii contraventionale, sanctiunile se vor cumula, dar fara a putea depasi 6 luni de inchisoare contraventionala.

In cazul in care pentru unele fapte sanctiunea prevazuta este inchisoarea contraventionala, iar pentru altele prestarea unei activitati in folosul comunitatii, sau chiar amenda, sanctiunea inchisorii contraventionale, cea mai grava, se va putea aplica, numai dupa exprimarea expresa a refuzului contravenientului de a presta o activitatea in folosul comunitatii[30].

O.G. nr. 55/2002 a prevazut posibilitatea inlocuirii inchisorii contraventionale cu sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii, dar aceasta se poate face numai cu acordul contravenientului (art. 22 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001)[31].

In cazul contraventiilor pentru care legea prevede si sanctiunea inchisorii contraventionale, daca agentul constatator apreciaza ca sanctiunea amenzii este indestulatoare, aplica amenda potrivit O.G. nr. 2/2001. In caz contrar, procesul-verbal de constatare se trimite in cel mult 48 de ore judecatoriei in a carei raza teritoriala a fost savarsita contraventia. Judecata se desfasoara de urgenta, cu citarea contravenientului si a agentului constatator. Participarea procurorului este obligatorie. Instanta se pronunta asupra legalitatii si temeiniciei procesului-verbal si, dupa caz, aplica sanctiunea amenzii, prestarii unei activitati in folosul comunitatii sau sanctiunea inchisorii contraventionale, in raport cu gravitatea faptei, ori anuleaza procesul-verbal[32].

Instanta, in virtutea puterii ce i-a fost conferita, individualizand, poate schimba sanctiunea dintr-una mai grava intr-una mai usoara. (de exemplu, din amenda in avertisment). Sanctiunea inchisorii contraventionale poate fi aplicata si minorilor daca au implinit varsta de 16 ani, dar limitele prevazute de lege se reduc la jumatate.

Este de observat, ca in acest caz, agentul constatator, desi incheie procesul verbal de constatare a contraventiei, el nu stabileste nici o sanctiune, ci doar il inainteaza instantei judecatoresti.

In cazul in care contravenientul, sanctionat de judecator cu prestarea unei activitati in folosul comunitatii, cu rea-vointa nu se prezinta la primar, se sustrage de la executarea sanctiunii, ori nu isi indeplineste indatoririle ce ii revin la locul de munca, instanta judecatoreasca, la sesizare, poate inlocui aceasta sanctiune cu inchisoarea contraventionala. Daca actul normativ nu prevede sanctiunea alternativa a inchisorii contraventionale, instanta va dispune inlocuirea prestarii unei activitati in folosul comunitatii cu amenda[33].

Sanctiuni contraventionale complementare

Sanctiunile contraventionale complementare insotesc intotdeauna sanctiunile contraventionale principale, motiv pentru care ele nu pot sa fie aplicate de agentul constatator separat de acestea. Pentru una si aceeasi contraventie se poate aplica numai o sanctiune contraventionala principala si una sau mai multe sanctiuni contraventionale complementare (de exemplu, confiscarea, suspendarea activitatii agentului economic, blocarea contului bancar, s.a.m.d.)[34].

Pentru anumite categorii de contraventii, sanctiunile complementare se pot aplica si ulterior aplicarii sanctiunilor contraventionale principale (avertismentul sau amenda). Astfel, in cazul contraventiilor privind circulatia pe drumurile publice, hotararile asupra sanctiunilor contraventionale complementare (suspendarea exercitarii dreptului de a mai conduce pe timp limitat, anularea permisului de conducere, etc) se comunica in scris contravenientului, in termen de cel mult 5 zile de la data constatarii faptei. Este firesc ca persoana imputernicita cu aplicarea acestei sanctiuni, alta decat cea a agentului constatator, sa comunice actul administrativ individual prin care a dispus aplicarea sanctiunii contraventionale complementare, deoarece numai de la data comunicarii se produc efectele juridice urmarite de legiuitor[35].

Sanctiunile contraventionale complementare se aplica in functie de natura si gravitatea faptei[36]. In afara sanctiunilor complementare stabilite prin O.G. nr. 2/2001, sanctiuni diferite de acestea mai pot fi stabilite prin legi speciale .

Confiscarea administrativa. Este prevazuta in art. 5 din O.G. nr. 2/2001. Sunt supuse confiscarii: a) lucrurile destinate savarsirii contraventiei b) lucrurile care au folosit la savarsirea contraventiei, daca ele sunt ale contravenientului c) lucrurile rezultate (dobandite) prin savarsirea contraventiei, daca nu sunt restituite persoanei vatamate .

In literatura juridica unii autori au caracterizat confiscarea ca o masura de siguranta[39]. Altii au caracterizat-o ca o sanctiune contraventionala complementara care, de regula, insoteste sanctiunea principala.

Legiuitorul a prevazut in art. 8 alin. ultim din Legea nr. 32/1968 ca lucrurile a caror detinere sau circulatie este interzisa vor fi supuse confiscarii, independent de conditiile prevazute in alineatul precedent. Profesorul Ilie Iovanas a considerat ca prin aceasta dispozitie s-a instituit o sanctiune administrativa si nu o masura de siguranta, care se aplica independent de existenta sau absenta unei abateri contraventionale[41].

Este interesant de observat ca in art. 41 al. 8 din Constitutie se prevede ca "bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai in conditiile legii". In literatura juridica s-a sustinut ca de fapt art. 8 alin. ultim din Legea nr. 32/1968 a fost abrogat prin efectul art. 150 alin. 1 din Constitutie.

Aceasta prevedere nu se mai regaseste in dispozitiile O.G. nr. 2/2001. Ramane de lamurit daca confiscarea se poate aplica numai atunci cand este prevazuta in lege sau cand sanctiunea este cuprinsa si in alte acte normative, deoarece dispozitiile constitutionale induc ideea ca bunurile pot fi confiscate numai in conditiile legii, desi cand contraventiile sunt prevazute numai in lege si in ordonante, hotarari ale Guvernului sau hotarari ale autoritatilor administratiei locale.

Persoana imputernicita sa aplice sanctiunea principala dispune si confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contraventie, daca legea prevede si o asemenea masura complementara. In cazul in care bunurile nu se gasesc, contravenientul este obligat la plata contravalorii lor in lei. De asemenea, agentul constatator este obligat sa stabileasca si sa mentioneze proprietarul bunurilor supuse confiscarii[42].

In afara de sanctiunile contraventionale complementare stabilite in O.G. nr. 2/2001, prin legi si ordonante ale Guvernului s-au stabilit si alte sanctiuni contraventionale din aceasta categorie: suspendarea dreptului de    a conduce autovehicule pe o perioada de 1-3 luni, suspendarea activitatii agentului economic, inchiderea unei unitati, anularea permisului de conducere, blocarea contului bancar, s.a.

Toate aceste sanctiuni sunt complementare, si se aplica alaturi de sanctiunea principala care, este de regula amenda[43], si pot fi cumulate (art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/200).