PREOCUPARI ALE COMUNITATII INTERNATIONALE CU PRIVIRE LA PROTEJAREA DREPTURILOR OMULUI

PREOCUPARI ALE COMUNITATII INTERNATIONALE CU PRIVIRE LA PROTEJAREA DREPTURILOR OMULUI

NOTIUNI GENERALE CU PRIVIRE LA DREPTURILE OMULUI

Drepturile omului s-au inscris ca o preocupare importanta a filozofilor, juristilor si a altor categorii de ganditori din diferite epoci.

Ce este omul? Cum sa traiasca? Cum sa fie ocrotit? si multe asemenea intrebari au framantat, inca de la inceputuri, pe multi filozofi si intelepti ai antichitatii, care au dat raspunsuri, in primul rand, prin prisma a ceea ce le conferea viata din jurul lor.

Abordarea pe plan international a problemei drepturilor omului s-a produs in stransa legatura cu procesul general de cristalizare si definire a idealurilor social-umanitare fundamentale. Protectia juridica a drepturilor omului pe plan international este totusi un apanaj al lumii moderne, al contemporaneitatii. Ea s-a dezvoltat odata cu dreptul international si am putea spune ca elementul incipient l-a constituit unele conventii internationale care se refereau la dreptul umanitar, in primul rand, si in mod special "la umanizarea razboiului"[1].

Procesul elaborarii drepturilor omului pe plan international a inregistrat, in anii ce au trecut de la infiintarea Organizatiei Natiunilor Unite, o spectaculoasa dezvoltare, ducand la afirmarea si a celei de "a treia generatii" a drepturilor omului. Daca initial drepturile omului s-au afirmat in domeniul civil si politic ca drepturi ale omului si cetateanului ("prima generatie"), daca apoi preocuparile pe plan social au generat necesitatea recunoasterii si includerii in constitutiile statelor a unei "a doua generatii "a drepturilor omului, drepturile economice si sociale, in prezent solidaritatea umana, responsabilitatea oamenilor in faurirea unui viitor comun au proiectat la dimensiuni internationale cooperarea statelor pentru recunoasterea si garantarea drepturilor dintr-o "a treia generatie": dreptul la viata, dreptul la dezvoltare, dreptul la pace, dreptul la un mediu inconjurator sanatos de viata.

Intre cele trei generatii de drepturi ale omului se manifesta o stransa si permanenta legatura, deoarece devine tot mai evident in actualele conditii ale evolutiei societatii internationale ca drepturile civile si politice nu pot fi garantate independent de cele ce privesc viata economica si sociala, tot asa cum ambele categorii de drepturi se cer a fi asigurate eficient prin mecanismul drepturilor de solidaritate din "generatia a treia " .De aceea incercarile de a exagera importanta unei anumite categorii de drepturi in dauna celorlalte, de a contesta caracterul unora sau altora dintre drepturile recunoscute - indiferent despre care drepturi este vorba - risca sa aduca o atingere grava conceptului insusi de drepturi ale omului, aplicarii sale practice in viata interna a fiecarei tari si in raporturile mondiale.

In tara noastra, din anul 1945 si pana in decembrie 1989, nu au existat practici politice si democratice in nici un domeniu al vietii sociale si au lipsit reglementarile juridice in sensibila problematica a drepturilor omului. In aceste conditii, orice aport in domeniul legislativ, cu accent pe problematica drepturilor omului, din partea specialistilor si a oamenilor politici, permite realizarea si perfectionarea cadrului juridic in care se desfasoara activitatea complexa a societatii romanesti, statului revenindu-i obligatia sa creeze mecanismele necesare garantarii respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, la nivelul cerintelor standardelor si prevederilor actelor normative si experientei tarilor cu o indelungata traditie democratica.

PRINCIPALELE ORGANIZATII SI ORGANE INTERNATIO-NALE CARE AU ATRIBUTII SI PREOCUPÃRI IN DOMENIUL PROMOVÃRII SI PROTECTIEI DREPTURILOR OMULUI

DEFINIRE SI CLASIFICARE

Organizatiile internationale guvernamentale sunt constituite de catre state, ca subiecte principale de drept international public, in scopul de a crea un cadru organizatoric care sa faciliteze cooperarea si colaborarea statelor in anumite domenii ale relatiilor internationale. Aceste organizatii sunt in general forme permanente, institutionalizate, ale cooperarii dintre state in anumite domenii.

Definirea acestor organizatii este dificila datorita marii lor varietati, ca urmare a obiectivelor si scopurilor lor diferite. Datorita acestui fapt in literatura de specialitate sunt date numeroase definitii organizatiilor internationale guvernamentale. Astfel, organizatia internationala este definita ca fiind " colectivitatea compusa din state sau alte colectivitati si care nu apartin aceluiasi stat, urmarind un interes comun prin intermediul organelor sale"[3] ori "o asociatie de state suverane urmarind un interes comun prin intermediul organelor care ii sunt proprii" . O astfel de definitie este data si de Ion Diaconu, care arata ca: "Organizatiile internationale reprezinta forme de realizare a colaborarii multilaterale intre state, in diferite domenii, intr-un cadru institutionalizat, pentru infaptuirea unor obiective stabilite si pe baza unor reguli unor reguli inscrise in statute si alte documente ale acestora .

Definitia de drept international public a organizatiei internationale guvernamentale este data, pana in prezent, de Conventia internationala asupra reprezentarii statelor in relatiile lor cu organizatiile internationale cu caracter universal", din 14 martie 1975, in care se apreciaza ca prin organizatie internationala se intelege "o asociatie de state constituita printr-un tratat, dotata cu o constitutie si organe comune si avand personalitate distincta de cea a statelor membre". Aceasta definitie cuprinde elementele esentiale pentru caracterizarea unei organizatii internationale guvernamentale:

a)        organizatia internationala guvernamentala este o asociatie libera a statelor, constituita pe baza unui tratat international multilateral, fiind o forma de cooperare permanenta, institutionalizata, pentru realizarea unor scopuri comune in relatiile internationale;

b)       tratatul de constituire al organizatiei exprima acordul de vointa al statelor fondatoare ale organizatiei si este, totodata, statutul pe baza caruia functioneaza organizatia internationala. Statutul organizatiei fiind un tratat international este guvernat de normele "dreptului tratatelor" din dreptul international public. De asemenea, el trebuie sa fie in concordanta cu normele imperative ale dreptului international public pentru a fi legal;

c)        organizatia internationala guvernamentala poate avea o personalitate juridica, atribuita ei prin actul constitutiv, personalitate distincta de cea a statelor membre. Statutele unor organizatii internationale guvernamentale acorda anumite competente acestora necesare indeplinirii functiilor lor. In temeiul acestor competente, organizatia internationala are o autonomie functionala fata de statele membre si fata de alte organizatii internationale. Personalitatea juridica a organizatiei internationale este un element principal pentru caracterizarea unei astfel de organizatii, ca subiect de drept international public .

Datorita numarului mare de organizatii internationale care exista in societatea internationala si a varietatii lor, s-a impus necesitatea clasificarii lor dupa anumite criterii.

Dupa deschiderea lor spre statele comunitatii internationale si cuprinderea acestora, organizatiile internationale se impart in :

a) organizatii internationale cu vocatie universala, care sunt deschise tuturor statelor indiferent de situarea lor geografica : Societatea Natiunilor, ONU, institutiile specializate ale ONU;

b) organizatiile regionale, care cuprind, in general, statele numai dintr-o anumita regiune geografica : Organizatia Statelor Americane, Consiliul Europei, Organizatia Uitatii Africane.

Dupa calitatea membrilor lor, organizatiile internationale se impart in :

a) organizatii guvernamentale (interstatale), care sunt formate in exclusivitate din state;

b) organizatii neguvernamentale constituite din reprezentantii neguvernamentali ai unor organizatii nationale din diferite tari;

Dupa competenta lor in domeniul relatiilor internationale, organizatiile internationale se impart in :

a) organizatii cu competenta generala, in sensul ca pot dezbate principalele probleme ale relatiilor internationale

b) organizatii cu competenta speciala, care se preocupa de colaborarea statelor membre intr-un domeniu limitat al relatiilor internationale;

Dupa posibilitatea de participare la organizatiile internationale, ele se impart in:

a) organizatii deschise participarii tuturor statelor lumii si altor entitati din relatiile internationale ( ONU si in general organizatiile cu vocatie universala);

b) organizatiile inchise la care participa numai statele fondatoare (de obicei organizatiile militare);

Dupa obiectul organizatiei internationale, ele se clasifica in organizatii economice, politice, militare, comerciale, culturale, stiintifice, etc.[6]

ORGANIZATIA NATIUNILOR UNITE

Ceea ce ne intereseaza in mod deosebit sunt organizatiile care au preocupari in domeniul protectiei juridice a drepturilor omului. Printre acestea, locul central il ocupa O.N.U., care de la crearea sa si pana in prezent a creat, impreuna cu alte institutii specializate din sistemul sau, circa 100 de instrumente internationale, enuntand peste 60 de drepturi si libertati ale omului.

La sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, la Conferinta de la San Francisco, care a avut loc intre 25 aprilie-26 iunie 1945, s-a adoptat Carta Natiunilor Unite, care a intrat in vigoare la 24 octombrie al aceluiasi an, iar aceasta zi a ramas ca un simbol prin care sarbatorim in fiecare an " Ziua Natiunilor Unite".

Unul din scopurile nobile ale O.N.U. este acela ca, prin organele si organismele sale, sa intreprinda actiuni menite sa promoveze si sa ocroteasca drepturile fiintei umane prin diferite modalitati si forme specifice drepturilor international.

O.N.U. are in structura urmatoarele organe principale: Adunarea Generala, Consiliul de Securitate, Consiliul Economic si Social, Consiliul de Tutela, Curtea Internationala de Justitie, Secretariatul .

Dintre acestea preocuparile cele mai semnificative in domeniul protectiei drepturilor omului le au:

a)     Adunarea Generala;

b)     Consiliul Economic si Social;

c)     Secretariatul O.N.U.

a)Adunarea Generala a ONU. va initia studii si va face recomandari in scopul de a promova cooperarea internationala in domeniul economic, social-cultural, educativ si sanitar si de a sprijini infaptuirea drepturilor omului si libertatilor fundamentale pentru toti, fara deosebire de rasa , sex, limba sau religie. Sub auspiciile Adunarii Generale a Natiunilor Unite au fost elaborate, in cursul anilor, majoritatea documentelor importante pe linia apararii drepturilor omului, incepand cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, pactele si alte documente de o importanta majora in ceea ce priveste stabilirea unor standarde internationale in acest domeniu.

Adunarea Generala a creat o serie de comitete speciale cu preocupari pe linia drepturilor omului, cum sunt:

Comitetul special pentru decolonizare;

Comitetul O.N.U. pentru Namibia;

Comitetul special impotriva politicii de apartheid;

Comitetul special pentru anchetarea practicilor israeliene de incalcare a drepturilor omului pentru populatia din teritoriile arabe ocupate;

Comitetul pentru exercitarea drepturilor inalienabile ale poporului palestinian;

Fondul Natiunilor Unite pentru Copii, UNICEF;

Inaltul Comisariat al Natiunilor Unite pentru refugiati.

b)Consiliul economic si social are cele mai multe atributii in ceea ce priveste protectia juridica internationala a drepturilor omului. O prevedere importanta a Cartei ONU este inscrisa in art.62, pct.2, in care Consiliul Economic si Social are atributia expresa " de a face recomandari in scopul de a promova respectarea efectiva a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale pentru toti ". De asemenea, potrivit Cartei, acest important organ al ONU are competenta sa promoveze proiecte de conventii pe care sa le supuna spre aprobare Adunarii Generale si poate convoca conferinte internationale in probleme de competenta sa.

Subliniem faptul ca organele ONU au dreptul sa-si creeze organe subsidiare care sa le sprijine in realizarea atributiilor ce le au, potrivit Cartei Natiunilor Unite. Consiliul Economic si Social a creat o serie de astfel de organe care il ajuta in exercitarea atributiilor si care se ocupa, la randul lor, de o vasta problematica in acest domeniu, fiecare avand regulamente de functionare proprii, dar fiind subordonate organului ONU care le-a creat si fata de care raspund in exercitarea mandatului primit. Dintre aceste organe subsidiare create de Consiliul Economic si Social, preocupari in domeniul protectiei juridice a drepturilor omului au urmatoarele:

Comisia pentru drepturile omului - cel mai important organ care se ocupa de aceste probleme avand competenta in toate chestiunile ce privesc domeniul respectiv;

Comisia pentru conditia femeii;

Comitete speciale de experti:

Comitetul pentru eliminarea discriminarilor rasiale;

Comitetul pentru drepturile omului;

Comitetul pentru drepturi economice, culturale si sociale;

Comitetul pentru eliminarea discriminarii fata de femei;

Comitetul contra torturii;

Comitetul pentru prevenirea crimei si lupta impotriva delincventei.

c)Un alt organ principal al ONU care are atributii si competente pe linia protectiei juridice a drepturilor omului este Secretariatul acestei organizatii internationale de vocatie universala. In cadrul Secretariatului ONU, principalul organ subsidiar care are preocupari in domeniul drepturilor omului este Centrul pentru drepturile omului. Acest organ este condus de catre Secretarul general adjunct pentru drepturile omului, care este, de asemenea, si Directorul general al Oficiului ONU de la Geneva, unde Centrul isi are de altfel sediul.

Centrul pentru drepturile omului are rolul de a ajuta Adunarea Generala a ONU, Consiliul Economic si Social, Comisia pentru drepturile omului si alte organe ale ONU pentru promovarea si protectia drepturilor si liberatilor fundamentale ale omului, asa cum sunt ele prevazute in Carta ONU, Declaratia Universala a Drepturilor Omului si Conventiile internationale in aceasta materie adoptate sub egida ONU.

Pe langa organele principale si cele subsidiare amintite, exista in cadrul ONU o serie de institutii specializate ce indeplinesc anumite functii in domeniul economic, social, cultural si in alte domenii. Acestea isi indeplinesc atributiile sub controlul ONU si exista raporturi de coordonare intre aceasta organizatie si ele. Analizand problematica protectiei juridice a drepturilor omului in societatea contemporana, le prezentam pe cele considerate mai importante prin natura preocuparilor, prin sfera lor de activitate si in mod deosebit prin contributia pe care si-au adus-o si si-o aduc pe linia promovarii si apararii drepturilor omului.

In principal, institutiile specializate care au asemenea preocupari sunt:

Organizatia Internationala a Muncii (OIM);

Organizatia Natiunilor Unite pentru educatie, stiinta si cultura (UNESCO);

Organizatia Natiunilor Unite pentru alimentatie si agricultura (FAO);

Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS);

Putem afirma ca si alte institutii specializate actioneaza pentru protectia juridica a drepturilor omului, cum sunt Organizatia aviatiei civile internationale(ICAO), daca avem in vedere protejarea oamenilor pe timpul cat acestia calatoresc in aeronave, apararea lor de actele teroriste si de piraterie ; aceleasi preocupari le are si Organizatia neguvernamentala consultativa pentru navigatia maritima (INCO), Organizatia meteorologica mondiala (OMN) si Agentia internationala pentru energia atomica (AIEA).