Constitutia din 1923

Constitutia din 1923

Proiectul Constitutiei din anul 1923 a fost elaborat de Partidul liberal si a fost votata de Camera deputatilor la 26 martie 1923 si publicata la data de 29 martie, atunci intrand si in vigoare. Cu privire la adoptarea acestei constitutii s-au facut aprecieri negative, in sensul ca adoptarea ei ar fi nelegala, intrucat nu s-au respectat intru totul regulile de revizuire a Constitutiei stabilite in art. 128 al Constitutiei din 1866.

Constitutia din 1923 este sistematizata in 8 titluri si anume:

Titlul I, despre teritoriul Romaniei;

Titlul II, despre drepturile romanilor

Constitutia a proclamat drepturi si libertati egale pentru toti, desi in ce priveste femeile, in art. 6 se prevad legi speciale care "vor determina conditii sub care femeile pot avea dreptul exercitiilor politice", ceea ce constituie o inegalitate fata de barbati.

Titlul III, despre puterile statului.

Sistemul electoral constituie un mare pas inainte fata de sistemul colegiilor pe avere instituit prin Constitutia din 1866. Puterea executiva apartinea Regelui si se exercita prin Guvern.

Titlul IV, despre reprezentanta nationala.

Puterea legislativa se exercita colectiv de Rege si Reprezentanta Nationala (parlamentul), acesta fiind format din doua camere: Camera Deputatilor si Senatul, alese prin vot universal, egal, direct, obligatoriu si secret.

Titlul V, despre finante.

Sunt de retinut dispozitiile art. 17 care garanteaza proprietatea privata si art. 15 care interzic pedeapsa confiscarii averii.

Titlul VI, despre puterea armata

Titlul VII, dispozitii generale

Dispozitiile art. 128 care interzic suspendarea Constitutiei si art. 131 care include unele dispozitii din legile adoptate anterior.

Titlul VIII, despre revizuirea Constitutiei, dispozitii tranzitorii si suplimentare.

Cu toate ca se aseamana foarte mult cu Constitutia din 1866, atat in continut cat si prin formularea textelor, Constitutia adoptata in 1923 este mult mai democratica, prin aceea ca acorda drepturi si libertati mai largi, inlocuieste sistemul cenzitar cu un sistem electoral democratic.

Constitutia din 1923 ocroteste proprietatea privata, dar in acelasi timp a fost o constitutie rigida, deoarece procedura de revizuire stabilita prin art. 129 si art. 130 era o procedura greoaie.

Intre 1922 si 1928 exista o stabilitate partiala si vremelnica a capitalismului, perioada 1929 - 1933 se caracterizeaza printr-o profunda criza industriala si agrara, iar in perioada 1934 - 1938 printr-o sensibila inviorare a intregii economii romanesti, cresterea puterii politice a burgheziei, grupari ale fortelor politice si unele framantari sociale.