Contestatia in anulare

Consideratii generale. Notiune

Caile de atac reprezinta o forma concreta de manifestare a actiunii civile, iar momentul in care partea interesata apeleaza la o anumita cale de atac, aceasta devine componenta a dreptului la actiune, pus in miscare.

Prin intermediul cailor de atac se poate contesta fie nerespectarea, de catre instanta care a pronuntat hotararea atacata, a conditiilor formale in care trebuie sa aiba loc judecata, fie faptul ca rationamentul jurisdictional este inexact. Dar sunt si situatii cand se revine in fata aceleiasi instante solicitandu-se reexaminarea partiala sau totala a pricinii, in considerarea unor imprejurari care nu au fost avute in vedere la pronuntarea hotararii atacate. In acest al doilea caz este necesara reglementarea unui sistem de cai de atac care sa ofere posibilitatea ca insasi instanta care a pronuntat hotararea sa examineze unele imprejurari noi in cazurile si conditiile expres prevazute de lege. Acest sistem de cai de atac este reprezentat de contestatia in anulare si revizuire. Ele sunt cai de atac extraordinare, adica pot fi exercitate numai in cazurile si conditiile prevazute de lege, cu toate trasaturile ce decurg de aici si prezentate anterior.

Sunt devolutive, adica admiterea lor are ca efect o rejudecare a pricinii, in alte conditii decat prima judecata (exemplu: in prezenta partii care nu fusese citata). Nu au efect suspensiv, dar instanta sesizata cu o contestatie in anulare sau o revizuire poate sa acorde suspendarea executarii hotararii atacate cu depunerea unei cautiuni (aceasta facultate este prevazuta de lege numai pentru revizuire - art. 325 Cod procedura civila, insa in continuare se admite ca dispozitia nu isi gaseste aplicare si in materia contestatiei in anulare). Contestatia in anulare si revizuirea sunt cai de atac de retractare, deoarece ele se solutioneaza de instanta ce a pronuntat hotararea atacata. Aparent, nu ar fi normal ca aceeasi instanta sa judece si calea de atac exercitata impotriva propriei hotarari, neexistand nici un argument care sa permita atribuirea celei de-a doua hotarari o valoare superioara primei hotarari, de vreme ce judecatorii sunt de acelasi nivel, uneori ambele hotarari fiind pronuntate de aceeasi judecatori. Trebuie mentionat insa ca prin aceste cai se invoca anumite imprejurari care nu au fost avute in vedere la pronuntarea ho-tararii atacate, imprejurari prevazute limitativ de lege (motivele contestatiei in anulare si revizuirii). Deci instanta nu-si controleaza propria hotarare, ci judeca unele aspecte noi.

In sfarsit, aceste cai de atac sunt comune, partile avand acces direct la exercitarea lor, bineinteles cu indeplinirea conditiilor generale de exercitare ale dreptului la actiune. Putem trage deci concluzia ca aceste cai de atac au fost reglementate de legiuitor, tinandu-se seama de imprejurari care nu au fost avute in vedere la pronuntarea hotararii.

Regulile comune pentru folosirea cailor de atac extraordinare devolutive sunt aceleasi cu cele pentru exercitarea tuturor cailor de atac si anume:

Existenta unei hotarari judecatoresti pe care legea sa o declare susceptibila de a fi atacata. Exercitarea cailor de atac presupune existenta unei hotarari judecatoresti despre care partea interesata afirma ca ar contine unele greseli sau o injustitie si ca acea hotararea sa fie declarata de lege ca susceptibila de a fi atacata (prin caile de atac ordinare sau prin anumite cai de atac). Regula este ca orice hotarare judecatoreasca poate fi atacata prin intermediul cailor de atac ordinare, cu exceptia cazurilor anume prevazute de lege, iar caile de atac extraordinare pot fi exercitate numai impotriva hotararilor stabilite de lege. Astfel revizuirea vizeaza hotararile definitive sau irevocabile (in principiu, hotarari de fond, iar contestatia in anulare poate fi formulata numai impotriva

hotararilor irevocabile).

2. Manifestarea de vointa a unei parti, in sensul de a exercita calea de atac. Este o manifestare a principiului disponibilitatii, exercitarea cailor de atac reprezentand o facultate recunoscuta de lege partilor interesate de care acestea pot sa se foloseasca sau nu. In acest sens ele trebuie sa-si exprime in mod expres vointa de a folosi o cale de atac, instanta nesesizandu-se din oficiu.

Calea de atac poate fi exercitata de organele sau persoanele carora legea le recunoaste calitatea procesuala.

3. Legalitatea caii de atac. Aceasta regula presupune ca o hotarare judecatoreasca este supusa cailor de atac stabilite de lege, iar nu celor determinate de instanta de judecata. Rezulta ca mentionarea, din eroare, in dispozitivul hotararii, a posibilitatii folosirii unei cai de atac pe care legea nu o acorda, nu creeaza partii dreptul de a se folosi de calea de atac respectiva, impotriva acelei hotarari. Dar, pe de alta parte, se va putea exercita calea de atac prevazuta de lege, chiar daca instanta nu a trecut in dispozitiv mentiunea ca hotararea este susceptibila de a fi atacata prin intermediul acelei cai. In acest sens mentionam si importanta practica a prevederilor art. 84, Cod procedura civila: 'cererea de chemare in judecata sau pentru exercitarea unei cai de atac este valabil facuta chiar daca poarta o denumire gresita'.

4. Ierarhia cailor de atac. Regula este ca nu poate fi exercitata o cale extraordinara de atac atata timp cat este deschis exercitiul unei cai ordinare. O consecinta a acestei reguli este si faptul ca impotriva aceleiasi hotarari nu pot fi exercitate, concomitent o cale de atac ordinara si o cale de atac extraordinara, in acest sens recursul nu poate fi anulat cu o contestatie in anulare, dar in lipsa unei dispozitii contrare, trebuie sa se admita ca el poate fi exercitat in acelasi timp cu o cerere de revizuire.

Uneori, legea prevede chiar inadmisibilitatea unei cai de atac, daca partea interesata ar fi putut sa se planga prin intermediul altei cai de atac. De exemplu raportul dintre contestatia in anulare de drept comun, pe de o parte si apel, precum si, cu unele derogari, recurs, pe de alta pate.

5. Unicitatea dreptului de a folosi o cale de atac.

Aceasta regula consta in faptul ca partea interesata nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac impotriva aceleiasi hotarari, cu exceptii in cazul cailor de atac extraordinare devolutive.

Astfel, in materia contestatiei in anulare, art. 321 Cod procedura civila permite declararea unei a doua contestatii, dar numai pentru materia ce nu a existat la data cand a fost introdusa prima contestatie (textul se refera la cunoasterea motivelor si nu la existenta lor, in acest caz negasindu-se aplicarea).

Elementele contestatiei in anulare

Acestea sunt: partile, obiectul si cauza contestatiei in anulare.

a) Partile contestatiei in anulare

In contestatia in anulare partile poarta denumirea de contestator si intimat. Au calitatea de contestatori oricare dintre partile care au participat la judecarea procesului, in care s-a pronuntat hotararea ce se ataca. Prin urmare reclamantul, paratul, recurentul sau intimatul.

De asemenea, dreptul de a introduce contestatia in anulare apartine si procurorului, potrivit art. 45 Cpc, nefiind conditionat de imprejurarea ca a participat sau nu in procesul in care s-a pronuntat hotararea pe care o ataca. Acest lucru este posibil deoarece procurorul isi exercita in acest fel atributiile sale de organ care vegheaza la respectarea legii in activitatea instantelor de judecata. O discutie se poate face in privinta intervenientului accesoriu. Astfel, art. 56 Cpc contine interdictia intervenientului in interesul uneia din parti de a face apel sau recurs, daca partea pentru care a intervenit nu a facut ea insasi apel sau recurs. Aceasta dispozitie legala este o norma de stricta interpretare (deoarece contine o interdictie) si deci nu se aplica, prin analogie la contestatia in anulare. Dar pentru cazul in care intervenientul accesoriu ar invoca pe calea contestatiei in anulare necompetenta absoluta a instantei, deoarece, in prezent se poate ocoli indirect conditia ce admisibilitate, conform careia motivul nu a putut fi valorificat pe calea apelului sau recursului, de vreme ce, daca partea in favoarea careia s-a intervenit nu a declarat apel de recurs, se propune modificarea art. 5 Cpc, in sensul de a dispune ca orice cale de atac facuta de intervenientul accesoriu se socoteste neavenita daca partea in favoarea careia s-a neavenit, desi avea posibilitatea, nu a exercitat ea insasi calea de atac respectiva, insa nu pot fi contestatori tertele persoane in legatura cu care nu s-au folosit mijloacele procedurale prevazute de lege pentru a fi atrase in proces (actiunea, interventia, chemarea in garantie), chiar daca ar fi existat interesul de a participa la judecata. Aceasta regula se explica prin caracterul relativ al puterii de lucru judecat in materie civila. Hotararile pronuntate in aceasta materie nu sunt opozabile, decat partilor in litigiu si succesorilor in drepturi ale acestora, iar daca se va incerca punerea in executare a hotararii impotriva unei persoane ce nu a fost parte la judecata, aceasta se va apara pe calea contestatiei la executare, invocand inopozabilitatea titlului executor. Pentru exercitiul contestatiei in anulare nu este suficienta calitatea de parte in proces, ci trebuie indeplinite si celelalte conditii de exercitiu ale dreptului la actiune: capacitatea procesuala si dreptul care trebuie respectate in orice actiune civila si interesul caruia i se acorda atentie deosebita. Astfel, paratul necitat sau citat neregulat la termenul cand a avut loc judecata nu are nici un interes sa atace hotararea prin care s-a respins cererea de chemare in judecata pentru ca neindeplinirea legala a procedurii de citare poate fi invocata numai de cel fata de care s-a savarsit aceasta neregularitate, nu si de partile care au fost legal citate. De asemenea, recurentul caruia i s-a admis recursul, casandu-se in totalitate hotararea recurata, ori intimatul in cauza respingerii recursului, nu au interesul sa introduca o contestatie in anulare, chiar daca procedura de citare in judecarea recursului a fost neregulat indeplinita (daca casarea este partiala ei au interes sa provoace rejudecarea recursului). Intimatul nu se poate plange ca instanta a omis sa cerceteze un motiv de casare, deoarece, chiar daca ramane expus posibilitatii unei rejudecari a recursului (recurentul se va plange prin contestatie in anulare), nu exista un interes de natura a justifica formularea unei contestatii in anulare. Admitand aplicabilitatea principiului 'non refonnatio in pejus' si natura contestatiei in anulare, intrucat ar exista tripla identitate de elemente, chiar daca pozitia procesuala a partilor ar fi inversata.

O alta problema in cazul interesului de a obtine admiterea contestatiei in anulare ar fi aceea a respingerii recursului ca inadmisibil. S-a decis ca, in acest caz, partea nu poate justifica interesul de a obtine pe calea contestatiei in anulare desfiintarea hotararii respective, devenind inutil sa se examineze daca la judecarea unui recurs inadmisibil s-a savarsit vreuna din nulitatile prevazute de art. 317 si 318, Cpc.

Dar, asa cum sustine doctrina, solutia trebuie nuantata, in sensul ca, daca motivul contestatiei il constituie neregularitatea procedurii de citare, aceasta este admisibila deoarece la solutionarea exceptiei de inadmisibilitate a recursului trebuie asigurate dreptul partii la aparare si contradictorialitatea. Contestatia in anulare este admisibila si atunci cand respingerea recursului ca tardiv introdus este o greseala materiala in sensul art. 318, Cpc. In aceste situatii, interesul contestatorului exista si anume: acela de a avea posibilitatea sa combata exceptia de inadmisibilitate sau de tardivitate.

In concluzie, consideram ca acest element al contestatiei in anulare (partile) pentru a beneficia de exercitiul dreptului de a introduce contestatia in anulare trebuie sa indeplineasca toate conditiile de exercitare ale oricarui drept la actiune: calitatea procesuala, capacitatea procesuala, drept si interes cu precizarile si discutiile facute mai sus.

b) Obiectul contestatiei in anulare

Contestatia in anulare are drept scop desfiintarea unei anumite categorii de hotarari judecatoresti, despre care se afirma ca au fost pronuntate cu incalcarea dispozitiilor legale prevazute de articolele 317 si 318 Cpc. Deci obiectul contestatiei in anulare de drept comun il constituie hotararile irevocabile. Aceasta prevedere este o aplicabilitate a principiului potrivit caruia atata timp cat partea are deschisa o cale de atac ordinara, ea nu poate folosi a cale de atac extraordinara.

Intelesul expresiei 'irevocabil' reiese din dispozitiile articolului 377 alin. 2, Cpc, care dispune ca sunt hotarari irevocabile 'hotararile date in prima instanta, fara drept de apel, nerecurate; hotararile date in prima instanta care nu au fost atacate cu apel; hotararile date in apel nerecurate: hotararile date in recurs, chiar daca prin acesta s-a solutionat fondul pricinii; orice alte hotarari care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs'.

Rezulta ca, pot forma obiect al contestatiei in anulare de drept comun urmatoarele hotarari:

1. Hotararile instantei de recurs:

-deciziile de casare cu retinere sau trimitere.;

-deciziile prin care se admite recursul si se statueaza in fond;

-deciziile pronuntate de instantele de recurs dupa casarea cu retinere;

-deciziile de respingere a recursului ca nefondate;

-deciziile prin care se respinge sau se anuleaza recursul in temeiul unei exceptii procesuale, fara a mai fi cercetat in fond:

-deciziile prin care se constata perimarea recursului.

2. Hotararile instantei de apel:

-hotararile date in apel, atacate cu recurs care a fost respins deoarece avea nevoie de verificari de fapt, recurs ce a fost anulat, respins, in temeiul unei exceptii procesuale sau perimat;

-deciziile instantelor de apel care, potrivit legii nu sunt susceptibile de recurs.

3. Hotararile primei instante:

-sentintele nesusceptibile de apel, atacate cu recurs, dar care a fost respins deoarece avea nevoie de verificari de fapt, recurs ce a fost anulat, respins in temeiul unei exceptii procesuale sau perimat.

4. Hotararile pronuntate in cererile de revizuire, in contestatiile in anulare si in contestatiile la executare, daca sunt irevocabile.

Dar, legea, in art. 317 alin. l, Cpc prevede o restrangere a hotararilor irevocabile ce pot fi atacate cu contestatia in anulare si anume: partea sa nu fi avut posibilitatea de a invoca motivul de contestatie pe calea apelului sau recursului. Deci nu pot fi obiect al contestatiei in anulare:

- hotararile primei instante, neapelate;

- hotararile pronuntate in apel si cele pronuntate la prima instanta si nesusceptibile de apel, care nu mai pot fi atacate cu recurs deoarece termenul de recurs a expirat.

Dar, aceste din urma hotarari, daca au fost atacate cu recurs, dar recursul a fost respins, fara a mai fi cercetat in fond, sau pentru ca avea nevoie de verificari de fapt, incompatibile cu structura recursului, sau au fost anulate, pot face obiectul contestatiei in anulare, numai daca motivul de contestatie a fost invocat in cererea de recurs (art. 317, alin. ultim, Cpc).

Tot in legatura cu acest alineat putem spune ca hotararile de prima instanta atacate cu apel, dar care s-a perimat, nu pot forma obiect al contestatiei in anulare, deoarece art. 317, Cod procedura civila, se refera numai la recurs, nu si la apel.

In ceea ce priveste hotararile judecatoresti ce pot forma obiectul contestatiei in anulare speciala, acestea sunt mult mai putine si anume:

1. hotararile pronuntate de instantele de recurs cu privire la solutionarea recursului (nu deciziile date in fond dupa casarea cu retinere);

2. hotararile pronuntate de judecatorie in ultima instanta (care pot fi atacate cu recurs).

In concluzie, hotararile irevocabile pot constitui obiect al contestatiei in anulare indiferent de solutia pronuntata, daca prin ele s-a rezolvat fondul sau s-a dat o solutie in temeiul unei exceptii procesuale, ori s-a luat act de tranzactia intervenita intre parti sau de desistarea reclamantului.

Cu privire la admisibilitatea contestatiei in anulare impotriva unei hotarari pronuntate in anumite materii, in literatura si practica judiciara s-au ridicat unele discutii.

In primul rand s-a aratat ca notiunea de hotarare trebuie luata intr-un sens larg, cuprinzand si unele incheieri judecatoresti si anume acele incheieri pe care instanta le pronunta dupa darea unei hotarari, sau independent de o hotarare de fond. (ex. incheierea de rectificare a erorilor materiale, incheierea prin care se ia act de renuntarea la judecata, incheierea de asigurare a dovezilor pe cale principala, incheieri pronuntate in materie necontencioasa - acestea au particularitatea ca pot fi atacate de orice persoana interesata, chiar daca nu a fost citata la dezlegarea cererii, deoarece art. 388, alin. l, Cpc, prevede ca dispozitiile care reglementeaza procedura contencioasa se intregesc cu cele de drept comun). Nu este vorba insa de incheierile premergatoare care se includ in hotararea insasi si pot fi atacate numai cu fondul. Se apreciaza ca exista si o astfel de incheiere care poate fi atacata cu contestatie in anulare, si anume, incheierea prin care, in cadru procesului de partaj s-a dispus scoaterea bunurilor la vanzare (incheierea este pronuntata de instanta de apel fara ca partea sa fi fost legal citata, recursul ce poate fi separat pe hotararea de fond a fost respins in conditiile la care se refera art. 317 alin. final, Cpc).

In al doilea rand, s-a sustinut ca in sfera hotararilor ce pot fi atacate cu contestatie in anulare sunt cuprinse si ordonantele presedintiale, desi art. 582, alin final, Cpc, se refera expres numai la contestatia la executare si acest lucru este posibil deoarece ordonanta presedintiala se da uneori cu citarea partilor (care poate fi neregulata), instanta care a dispus ordonanta poate fi necompetenta absolut sau in recursul la o ordonanta presedintiala, instanta de recurs poate savarsi o greseala materiala sau poate omite sa cerceteze un motiv de recurs.

Pot fi atacate cu contestatie in anulare si hotararile irevocabile in materie de divort, deoarece art. 619 alin. ultim. Cod procedura civila, interzice numai revizuirea.

Nu pot fi atacate cu contestatie in anulare pentru primul motiv prevazut in art. 317, Cpc, hotararile pronuntate in pricinile ce se pot judeca fara citarea partilor, daca judecata a avut loc in aceste conditii (ex. in materie de asigurare a dovezilor), precum si cele care se dau fara citarea partilor (ex. hotararei prin care se rezolva un conflict de competenta).

De asemenea, nu pot fi atacate cu contestatie in anulare hotararile pronuntate in materie de stramutare, intrucat art. 40, alin. final, Cpc, interzice exercitiul oricarei cai de atac.

Aceasta solutie nu este unanim acceptata, considerandu-se ca poate fi introdusa o contestatie in anulare impotriva acestor hotarari pentru ambele motive prevazute de art. 317, Cpc, numai daca se invoca necompetenta absoluta.

c) Cauza contestatiei in anulare consta in nelegalitatea hotararii atacate, concretizata prin motivele prevazute in art. 317 si 318 Cpc.

Aceste motive se refera la anumite deficiente ale hotararii judecatoresti contestate - limitativ prevazute in textele sus-amintite.

Felurile contestatiei in anulare

Legea reglementeaza doua categorii de contestatii in anulare: contestatia in anulare obisnuita sau de drept comun (art. 317, Cpc), susceptibila de a fi folosita in principiu, impotriva tuturor hotararilor judecatoresti definitive, si contestatia in anulare speciala (art. 318, Cpc) ce poate folosita numai impotriva deciziilor date in recurs, precum si a hotararilor definitive date de judecatorii in ultima instanta.

Deci in examinarea problemelor privind contestatia in anulare urmeaza ca, in masura in care solutiile nu sunt comune, ci specifice, sa analizam reglementarea diferita a celor doua feluri de contestatii.

a) Contestatia in anulare de drept comun Motive.   

Contestatia in anulare obisnuita, prevazuta de art. 317 se poate introduce pentru urmatoarele motive:

I. Cand procedura de chemare a partii pentru ziua cand s-a judecat pricina nu a fost indeplinita conform cerintelor legii;

II. Cand hotararea a fost data de judecatori cu incalcarea dispozitiilor imperative privitoare la competenta.

I. Primul motiv prevazut de art. 317 se refera atat la situatia in care procedura de citare a fost neregulat indeplinita, cat si la situatia in care judecata a avut loc in lipsa totala a citarii partii, nu insa si la ipoteza cand o persoana care ar fi avut interesul sa participe la un litigiu nu a fost introdusa in cauza.

Neregularitatea procedurii de citare poate consta in:

-nerespectarea dispozitiilor legale privitoare la intocmirea si inmanarea citatiei;

-nerespectarea termenului in care potrivit art. 89, Cpc, citatia trebuie sa ajunga la destinatar (cu cel putin 5 zile inaintea termenului de judecata);

-in obtinerea de catre partea potrivnica a citarii prin publicitate, fara a se respecta conditiile impuse de art. 95, Cpc, ('reclamantul invedereaza ca, desi a facut tot ce i-a stat in putinta, nu a izbutit sa afle domiciliul paratului, presedintele instaritei va dispune citarea acestuia prin publicitate').

Legea are in vedere numai neregularitatea procedurii de citare pentru ziua cind s-a judecat pricina, nu si neregularitatile privitoare la termenele anterioare de judecata, care se acopera daca nu sunt invocate la prima zi de infatisare ce a urmat si inainte de a se pune concluzii in fond.

Daca procedura a continuat sa fie neregulat indeplinita la toate termenele urmatoare, inclusiv la cel cind s-a dat hotararea, iar partea neregulat citata a lipsit la aceste termene, contestatia este admisibila si vizeaza atat hotararea, cat si incheierile premergatoare. Daca insa, la un termen ulterior, procedura a fost neregulat indeplinita, sau procedura s-a acoperit prin prezenta partii in instanta potrivit art. 89, alin. 2, Cpc, (infatisarea partii in instanta, in persoana sau prin mandatar, acopera ), contestatia in anulare devine inadmisibila.

Rezulta deci, din coroborarea art. 317 cu art. 89, alin. 2, Cpc, ca o conditie subinteleasa a acestui motiv al contestatiei in anulare este aceea fi lipsit de la dezbateri. Daca ar fi fost prezenta, ar fi termen in vederea pregatirii apararii.

II. Al 2-lea motiv prevazut in art. 317 vizeaza situatia in care hotararea a fost data de judecatori cu incalcarea dispozitiilor de ordine publica privitoare la generale, a competentei materiale si a competentei

In fapt, in cazul in care un litigiu a fost dedus in fata unei instante, absolut necompetente, impiedicarea de a-l judeca poate fi semnalata instantei prin de oricare dintre parti, oral, in tot cursul judecatii in fata instantei de fond. Instanta, de asemenea, este obligata sa-si verifice din oficiu competenta absoluta. Chiar daca partea bine citata si prezenta la judecarea pricinii nu a invocat necompetenta absoluta, ea o poate ridica pentru prima oara in recurs. Oricum, este rar ca o contestatie in anulare sa fie folosita pentru desfiintarea unei hotarari data de o instanta de fond cu incalcarea competentei absolute. Pentru aceasta ar trebui ca piritul sa nu fi invocat necompetenta in tot cursul judecatii, ca instanta sa n-o fi constatat din oficiu, procurorul, daca a participat la judecata, sa nu fi invocat exceptia de necompetenta, si ca recursul partii sa nu fi ajuns a fi cercetat in fond, ipoteza putin probabila. De aceea, folosirea acestui motiv de contestatie priveste de regula decizii ale instantei de recurs sau hotarari date de judecatorii in ultima instanta, nesusceptibile de a fi atacate pe calea recursului.

Se considera insa ca, daca exceptia de necompetenta a fost invocata, dar instanta a respins-o, partea nu va putea folosi contestatia in anulare care este o cale de retractare, iar nu de reformare, neputindu-se concepe ca aceeasi instanta sa revina asupra propriei pareri.

In literatura s-a spus ca aceasta solutie este logica si s-a sustinut modificarea art. 317, punct 2, Cpc, in sensul de a se adauga ca, daca a fost ridicata si respinsa exceptia de necompetenta, partea nu mai poate folosi contestatia in anulare. S-a aratat ca s-ar putea obiecta ca se creeaza o situatie inechitabila, deoarece partea care a invocat exceptia de necompetenta nu se va mai putea plange pe calea contestatiei in anulare, pe cand, daca partea ar fi fost mai putin diligenta si nu a ridicat aceasta exceptie, contestatia in anulare este admisibila. Dar s-a explicat ca este mai important ca partea sa aiba posibilitatea de a discuta eventuala necompetenta absoluta, uneori trecandu-se chiar peste o culpa a ei, insa daca a valorificat aceasta posibilitate nu trebuie sa i se acorde dreptul de a mai ridica aceeasi problema in fata aceleiasi instante.

Contestatia in anulare nu este admisibila in cazul invocarii incalcarii normelor referitoare la incompatibilitate, deoarece acestea sunt norme de organizare judecatoreasca si nu de competenta, chiar daca sunt asezate de legiuitor in partea I a codului, numita 'competenta instantelor judecatoresti'. Solutia este asemanatoare si in cazul celorlalte norme privind compunerea si constituirea instantei.

Conditii de admisibilitate

Conditiile cerute pentru admisibilitatea contestatiei in anulare de drept comun sunt:

1. hotararea atacata sa fie irevocabila (conditie analizata in cadrul obiectului contestatiei in anulare);

2. motivul pe care se sprijina aceasta cale de atac sa nu fi putut fi invocat pe caile ordinare de atac (apelul si recursul).

Aceasta a doua conditie este o aplicatie a principiului conform caruia nu se poate folosi o cale de atac extraordinara atunci cand s-ar fi putut folosi calea de atac ordinara.

In ceea ce priveste apelul, partea nu are drept de optiune intre acesta si contestatia in anulare, aceasta din urma respingandu-se ca inadmisibila daca motivele pentru care a fost introdusa puteau fi valorificate pe calea apelului.

Legea interzice si cumulul contestatiei cu recursul, deci partea este obligata sa valorifice eventualele motive de contestatie prin intermediul recursului, de altfel ambele aspecte de nelegalitate vizate de art. 317, Cpc, constituie si motive de casare.

Cu privire la aceasta cerinta trebuie sa se tina seama si de art. 317 al. final, potrivit caruia contestatia in anulare devine admisibila in doua cazuri:

a) in primul caz daca partea a invocat motivele de nulitate a hotararii pe calea recursului, dar nu a putut obtine luarea lor in examinare, pentru ca implicau verificari de fapt (in afara dosarului), incompatibile cu structura recursului, atunci va putea invoca din nou motivele respective prin intermediul contestatiei in anulare. De exemplu cand impotriva unei hotarari de divort se declara recurs, invocandu-se necompetenta teritoriala, deoarece sotii nu au avut un domicilii comun, iar pentru dovedirea acestui fapt sunt necesare si alte probe decat eventualele inscrisuri, recursul va fi respins pentru ca necesita verificari de fapt, iar contestatia in anulare devine admisibila.

Daca insa motivele de recurs au fost respinse ca neintemeiate pe baza actelor din dosar sau a inscrisurilor noi ce pot fi folosite, contestatia in anulare este inadmisibila, deoarece se opune principiului puterii lucrului judecat.

S-a sustinut ca partea ar putea ea insasi sa aprecieze motivele ce implica verificari de fapt si sa formuleze direct contestatia in anulare, iar daca i se opune exceptia de inadmisibilitate se va apara dovedind ca motivul sau de contestatie necesita verificari de fapt pe care nu le-ar fi putut face instanta de recurs. Insa s-a obiectat ca prevederile articolului 317, al. l Cpc, trebuie interpretate impreuna cu articolul 317 al. final, din care rezulta clar ca partea trebuie sa invoce motivele respective prin cererea de recurs si numai in cazul in care recursul ar fi respins pentru acele motive, contestatia in anulare devine admisibila.

b) al doilea caz este acela in care recursul a fost respins fara a fi fost judecat in fond, caz in care devine admisibila contestatia in anulare. Termenul 'respins', se interpreteaza intr-un sens mai larg, admitandu-se ca este vorba de situatiile in care recursul a fost anulat ca neregulat introdus, ca netimbrat sau ca perimat. Nu se face nici o distinctie intre respingerea recursului fara a fi cercetat in fond, din culpa sau fara culpa recurentului, pentru ca nu se vede cum s-ar anula sau perima un recurs daca nu ar fi vorba de o asemenea culpa. Daca insa recursul a fost respins ca tardiv introdus, s-a admis unanim ca contestatia in anulare este inadmisibila deoarece aceasta ar insemna o eludare directa a interdictiei prevazuta in art. 317, al. l Cpc, din moment ce un recurs tardiv este socotit ca si cum nu ar fi introdus.

Contestatia in anulare a fi inadmisibila si in cazul in care s-a introdus un recurs tardiv, netimbrat sau neregulat, care a fost anulat pentru acest motiv, inadmisibilitate intemeiata pe ideea abuzului de drept procesual intrucat si aici exista o eludare directa a interdictiei din articolul 317, al. 1.

O alta problema ridicata de interzicerea cumulului contestatiei de anulare cu recursul este aceea de a sti ce cale de atac trebuie utilizata impotriva hotararilor de fond atunci cand a fost neregulat indeplinita, atat procedura de citare pentru termenul la care a avut loc judecata, cat si procedura de comunicare a hotararii, ori cand termenul de recurs curge de la pronuntare, caz in care procedura de citare indeplineste si functia procedurala a comunicarii.

S-a sustinut ca in ambele situatii se ooatc declara recurs, deoarece o procedura viciata echivaleaza cu neindcplinirea ei, iar neregulariiatea va fi invocata in combaterea eventualei exceptii de tardivitate a recursului, pentru ca numai in aparenta hotararea instantei de fond a ramas definitiva si recursul nu poate fi considerat tardiv.

Exista si opinia ca, in ambele situatii contestatia in anulare ar fi admisibila. Avantajul acestei solutii, care insa se departeaza de la principiul enuntat, ar consta in faptul ca nu s-ar rapi partii un grad de jurisdictie atunci cand a fost neregulat citata numai la termenul cand a avut loc judecata, avand in vedere ca, potrivit art. 312, al. 2, Cpc, instanta de recurs caseaza cu trimitere doar daca judecata s-a facut in lipsa partii care nu a fost regulat citata la administrarea probelor si la dezbaterea fondului. Daca toate aceste dificultati practice ar fi inlaturate, ar adopta sistemul optiunii intre cele doua cai de atac.

b) Contestatia in anulare speciala

Motive. Art. 318, al. l Cod proc. civ., prevede doua motive care justifica folosirea contestatiei in anulare impotriva unei decizii date de o instanta de recurs:

l. Cand dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale;

2. Cand instanta, respingand recursul sau admitandu-1 numai in parte, a omis din greseala sa cerceteze vreunul din motivele de casare.

1. Primul motiv prevazut de art. 318 are in vedere 'greseli materiale' de ordin procesual, de o asemenea gravitate incat au avut drept consecinta darea unei solutii gresite. Altfel spus, trebuie sa fie vorba despre acea greseala pe care o comite instanta prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale si care determina solutia pronuntata.

Literatura juridica da ca exemple de asemenea greseli materiale: respingerea unui recurs ca tardiv in raport cu data inregistrarii la instanta, desi din plicul atasat la dosar rezulta ca recursul a fost depus recomandat la oficiul postal inauntrul termenului de recurs; anularea recursului ca netimbrat, cu toate ca la dosar se gasea chitanta de plata a taxei de timbru, ori nu s-a observat ca pentru unul din motivele de casare nu era necesara timbrarea.

Textul se refera la greseli de fapt, involuntare, iar nu la greseli de judecata, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispozitii legale sau de rezolvare a unui incident procedural. A se da o alta solutie inseamna a se admite un recurs impotriva unei hotarari date de instanta de recurs.

Rezulta deci cu nu pot fi invocate pe calea contestatiei in anulare erorile de interpretare a probelor care fac decizia netemeinica: neconcordanta dintre motivare, prin care recursul este fondat, si dispozitiv, prin care recursul este respins ca neintemeiat; omisiunea solutionarii cererii privind cheltuielile de judecata, modul in care instanta de recurs a rezolvat exceptia de tardivitate a recursului, luand in considerare o comunicare a hotararii, care totusi era viciata.

Practica judiciara a stabilit totodata ca nu orice greseala materiala poate servi ca motiv de contestatie in anulare, ci numai o greseala esentiala, care a determinat o solutie eronata. Deci textul nu trebuie interpretat extensiv. De exemplu este fara relevanta eroarea de argumentare a instantei de a se referi in aprecierea tardivitatii la data inregistrarii cererii de recurs la instanta, in loc de data inregistrarii la oficiul postal, daca din aceasta din urma rezulta ca recursul a fost introdus dupa expirarea termenului; solutia este asemanatoare si in cazul in care s-a anulat un recurs ca netimbrat, fara a se observa chitanta de plata a taxei de timbru ce se afla la dosar, dar din care reiese ca s-a platit insuficient taxa datorata.

Greseala materiala se apreciaza in raport cu situatia existenta la dosar la data pronuntarii hotararii ce se ataca, deoarece fata de ceea ce judecatorii aveau la dispozitie in acel moment se poate aprecia daca solutia este rezultatul unei greseli materiale.

De asemenea, greselile materiale vizate de art. 318 Cpc nu trebuie confundate cu greselile materiale la care se refera art. 281 Cpc, si care pot fi indreptate din oficiu sau in urma unei simple cereri.

2. Cel de-al doilea motiv prevazut de art. 318 - omisiunea cercetarii unui motiv de casare - poate fi invocat pe calea contestatiei in anulare numai daca recursul a fost respins sau admis in parte.

Daca recursul a fost admis pentru un motiv care a atras casarea totala (de exemplu, pentru lipsa de citare a partii in ziua judecatii), ar fi lipsit de interes ca recurentul sa se planga pentru faptul ca nu i s-a examinat si un alt motiv de recurs, omisiunea neavand nici o influenta asupra rezolvarii recursului, pentru ca, in fata instantei de fond se vor putea repune in discutie toate motivele invocate initial.

De asemenea, pentru a putea fi exercitata contestatia in anulare, este necesar ca recursul sa fi fost respins in fond, iar nu ca tardiv, ori anulat ca neregulat introdus sau ca netimbrat.

Omisiunea cercetarii unui motiv de casare nu poate justifica introducerea unei contestatii in anulare, daca motivul respectiv fost depus tardiv, chiar si atunci cand ar fi vorba despre un motiv de ordine publica, pe care instanta de recurs ar fi putut sa-1 invoce din oficiu. Pe aceasta cale nu se poate critica nici modul in care instanta de recurs a rezolvat problema tardivitatii motivelor de casare si nici neinsusirea motivului de casare de catre instanta, daca aceasta 1-a analizat; in caz contrar s-ar transforma contestatia in anulare intr-o cale ordinara de atac indreptata impotriva deciziilor instantelor de recurs.

In literatura de specialitate si practica judiciara se face deosebirea intre motivele de casare si argumentele aratate in sprijinirea acestor motive.

Art. 318 Cpc, are in vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de casare invocate in termen de catre recurent, iar nu argumentele de fapt sau de drept indicate de parte, care intotdeauna sunt subsemnate motivului de casare pe care il sprijina.

Daca mai multe motive de recurs au fost discutate si respinse in bloc, nu se mai poate aplica 318 Cpc.

Dar s-a aratat ca daca a fost formulat un singur motiv de recurs, care, in realitate, cuprinde in continutul sau mai multe motive, instanta este delegata sa raspunda fiecarui motiv in parte, iar eventuala omisiune deschide recurentului calea contestatiei in anulare, cu mentiunea ca instanta poate refuza, poate sistematiza in considerente motivele de recurs ale partii.

Se admite ca art. 306 Cpc, potrivit caruia instanta de recurs poate sa retina, din oficiu, motive de casare de ordine publica, nu se aplica, prin analogie, in materia contestatiei in anulare.

Asadar, instanta sesizata cu o contestatie in anulare speciala nu ar putea invoca un alt motiv de casare care nu a fost propus de parte, in termen, cu ocazia rejudecarii recursului.

Conditii de admisibilitate

Pentru admisibilitatea acestei categorii de contestatii legea prevede o singura conditie, referitoare la obiectul acesteia si anume: sa se atace o hotarare pronuntata in recurs.

Acest fapt se aplica insa si hotararilor pronuntate de judecatorie in ultima instanta, in masura in care se admite ca si in prezent aceste hotarari nu sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs.

Dar admisibilitatea contestatiei in anulare cu privire la aceste hotarari este conditionata de faptul ca judecatoria, respingand sau admitand numai in parte plangerea sau contestatia nu a examinat vreunul din motivele de plangere formulate expres de parte in cererea de sesizare a judecatoriei, respectiv daca dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale.

Art. 318 Cpc, nu se aplica insa deciziilor pronuntate la judecata fondului dupa casarea cu retinere si nici hotararilor date in revizuire sau intr-o alta contestatie in anulare.

Sesizarea instantei

Articolele 319-321 Cpc, cuprind prevederile legii cu privire la procedura de judecata a acestei cai de atac extraordinare. Ele se refera la termenul de exercitare a contestatiei, instanta competenta a judeca aceasta cale de atac si judecata propriu-zisa a acesteia. Se impun insa si cateva precizari in legatura cu cererea de contestatie in anulare.

a) Instanta competenta:

Deoarece este o cale de atac de retractare, instanta competenta este aceeasi care a pronuntat hotararea ce se ataca indiferent de felul contestatiei (art. 319, al. l Cpc).

Daca a fost sesizata o alta instanta, aceasta isi va declina competenta. In materia contestatiei in anulare nu exista o dispozitie legala care sa sanctioneze cu nulitatea introducerea neregulata a cererii, asa cum se intampla in cazul apelului si recursului.

b) Termenul de exercitare

In privinta acestei probleme de care se ocupa art. 319, al. 2 Cpc, se distinge intre hotararile susceptibile de executare silita si hotararile care nu se aduc la indeplinire pe aceasta cale.

Pentru hotararile susceptibile de executare silita 'contestatia in anulare se poate face inainte de inceperea executarii si in timpul ei, pana la savarsirea ultimului act de executare' (art. 319, al. 2, pct. l Cpc). Prin analogie la contestatia de executare, legea a stabilit ca moment final data ultimului act de executare, dar, spre deosebire de contestatia la executare, care presupune inceperea executarii, urmand a fi respinsa ca prematura, daca a fost introdusa inainte de primul act de executare, contestatia in anulare poate fi exercitata independent de orice executare silita.

Daca a expirat termenul de prescriptie, inauntrul caruia se poate cere si obtine executarea silita, hotararea isi pierde forta executorie, apreciindu-se ca partea nu mai are interes sa o atace. Se considera insa ca si in acest caz partea justifica un interes, intrucat hotararea, desi pierde puterea de lucru judecat, va putea fi folosita ca mijloc intr-un alt proces.

Prin 'cel din urma act de executare' se intelege, potrivit art. 403 al. 3 Cpc, 'incheierea pe care instanta va trebui sa o faca, fara citarea partilor,

indata ce va primi procesul verbal de executare, constatand savarsirea executarii'. Dar aceasta incheiere nu se da in toate cazurile, ci numai la executarea silita directa mobiliara sau imobiliara precum si la urmarirea silita mobiliara.

In alte forme de executare silita, care nu se finalizeaza cu aceasta incheiere, ultimul act de executare va fi un alt act de procedura. De exemplu, in cazul urmaririi silite imobiliare, instanta de executare va da ordonanta de adjudecare, impotriva careia se poate face recurs in termen de 40 de zile de la transcriere. Ar urma ca termenul limita pana la care poate fi introdusa contestatia in anulare impotriva hotararii judecatoresti, ce constituie titlu executoriu sa fie data ramanerii irevocabile a ordonantei de adjudecare.

Dar deoarece practica judiciara, in majoritatea literaturii de specialitate, admite ca aceasta ordonanta este o veritabila hotarare judecatoreasca, deci ea urmeaza a se executa, dupa ramanerea ei irevocabila, prin punerea in posesie a adjudecatorului, inseamna ca ar trebui sa se dea incheierea ultimului act de executare, care ar fi de fapt si momentul limita pana la care ar putea fi atacata pe calea contestatiei in anulare.

Un alt exemplu ar fi in cazul popririi, cand nu se mai da incheierea ultimului act de executare. Debitorul va lua act de ordonanta de poprire (afland de urmarire), cand va primi citatia pentru termenul de validare a popririi si va avea deci posibilitatea sa atace cu contestatie in anulare hotararea ce se executa prin poprire pana la data ramanerii irevocabile a hotararii de validare a popririi, si aceasta hotarare (de validare a popririi), fiind un act jurisdictional, va putea fi atacata cu contestatie in anulare pana in momentul platii intregii sume oprite.

Impotriva hotararilor irevocabile care nu se aduc la indeplinire pe calea executarii silite, 'contestatia in anulare poate fi introdusa in termen de 15 zile de la data cand contestatorul a luat cunostinta de hotarare, dar nu mai tarziu de un an de la data cand hotararea a ramas irevocabila'.

Legiuitorul a adoptat in acest caz sistemul unui termen dublu: un termen subiectiv de 15 zile, care se va calcula pe zile libere cu incepere de la data cand contestatorul a luat cunostinta de hotarare, si un termen obiectiv de un an, socotit de la data cand hotararea ce se ataca a ramas irevocabila. Termenul de un an este un termen limita, inauntrul caruia partea interesata trebuie sa cunoasca hotararea si sa exercite contestatia in anulare impotriva acesteia.

Momentul la care contestatorul a luat cunostinta de hotarare poate fi dovedit prin orice mijloc de proba, atat de contestator, cat si de intimat (in cazul in care ar fi interesat sa invoce tardivitatea).

In ceea ce priveste hotararile nesusceptibile de executare silita, intra in aceasta categorie: acele hotarari prin care s-a respins cererea de chemare in judecata, cele pronuntate in materie de stare civila, in cererile de contestare, in cererile de anulare, rezolutiunea, rezilierea sau revocarea unui act juridic, fara obligatii de restituire. In practica s-a stabilit ca acest termen se aplica si in cazul in care hotararea nu mai este susceptibila de executare, deoarece prestatia la care se refera a fost executata in fapt.

S-a mai decis ca in cadrul acestor hotarari intra si acelea care nu cuprind in dispozitivul lor nici un fel de obligatii pentru una dintre parti, iar nu si acelea care cuprind o obligatie pentru care se poate cere executarea silita, deoarece hotararea judecatoreasca are un caracter unitar, deci termenele in care pot fi exercitate caile de atac ordinare si extraordinare trebuie sa fie aceleasi.

In cazul in care executarea silita a hotararii atacate s-a facut in conditii de nelegalitate, care au impiedicat pe debitorul urmarit sa ia cunostinta de actele materiale de executare, acesta poate cere repunerea in termenul de exercitare a contestatiei in anulare, in conditiile art. 103, Cpc. Deci, contestatia in anulare se va introduce in termen de 15 zile de la incetarea impiedicarii, termen in care vor fi aratate si motivele impiedicarii.

c) Cererea de contestatie in anulare

Deoarece C.P.C. nu cuprinde dispozitii exprese cu privire la continutul acestei cereri, se vor aplica art. 82-83, Cpc, si art. 112-113, Cpc.

Rezulta deci, ca cererea de contestatie in anulare trebuie sa cuprinda: numele si domiciliul contestatorului si ale intimatului, hotararea care se ataca (nr. acesteia, instanta care a pronuntat-o, data pronuntarii si numarul dosarului), motivarea in fapt si in drept, eventualele mijloace de proba si semnatura. Cand cererea este facuta prin reprezentant, se va mentiona aceasta imprejurare si se va alatura dovada imputernicirii.

Contestatia trebuie sa cuprinda toate motivele care justifica admiterea ei, pentru ca 'nu se poate face o noua contestatie pentru motive care au existat la data celei dintai'.

Se considera ca aceasta dispozitie cuprinde un caz special de putere de lucru judecat, deoarece, ceea ce constituie cauza intr-o contestatie in anulare este nelegalitatea hotararii atacate, iar motivele indicate limitativ de lege sunt aspecte diferite ale cauzei.

Efectul cererii de contestatie in anulare este reinvestirea instantei care a pronuntat hotararea atacata, deschizand posibilitatea acestei instante de a-si retracta propria hotarare.

Cererea nu suspenda insa executarea silita, dar se apreciaza ca instanta sesizata cu o cerere de suspendare a executarii silite este indreptatita sa o rezolve, aplicand, prin analogie, prevederile din materia altor cai de atac.

Daca cererea a fost introdusa sub o denumire gresita, instanta este obligata sa o caracterizeze potrivit continutului ei si scopului urmarit de parte conform art. 84 Cpc.

d) Judecata propriu-zisa a contestatiei in anulare

Procedura de dezbatere si judecare a contestatiei in anulare nu difera de aceea a oricarei cereri de chemare in judecata. Numai ca, dat fiind caracterul ei urgent, se judeca, potrivit art. 320, Cpc, 'de urgenta si cu precadere'. De aceea cauza va fi trecuta la inceputul listei de procese, iar in caz de amanare a judecatii se vor acorda termene scurte.

Se va aplica art. 114 Cpc, in ceea ce priveste delegatiile presedintelui instantei referitoare la stabilirea termenului de judecata, citarea si comunicarea unei copii de pe cererea intimatului.

Compunerea completului de judecata este aceeasi ca si pentru judecarea pricinii in care s-a dat hotararea atacata, deoarece dispozitiile care reglementeaza incompatibilitatea judecatorilor sunt de stricta interpretare pe de o parte, iar pe de alta parte, contestatia in anulare presupune imprejurari noi, care nu au fost avute in vedere la pronuntarea hotararii atacate.

Intampinarea este obligatorie, conform art. 320 alin. 2 Cpc. Judecata incepe dupa strigarea cauzei in sedinta de judecata si dupa ce s-a constatat ca procedura de citare este legal indeplinita de toate partile.

Dupa rezolvarea exceptiilor procesuale si administrarea probelor, presedintele completului de judecata da cuvantul contestatarului, apoi intimatului, iar la urma procurorului (daca participa la judecata).

Daca la strigarea pricinii nu a raspuns nici una din parti si nu s-a cerut judecarea in lipsa, iar procedura este completa, judecarea contestatiei se suspenda (sunt incidente si celelalte dispozitii legale referitoare la alte cazuri de suspendare a judecatii). Daca nu se cere redeschiderea procesului in termen de un an in materie civila si 6 luni in materie comerciala, contestatia in anulare se perima.

In ceea ce priveste modul de desfasurare a dezbaterilor, deliberarea judecatorilor si pronuntarea hotararii, se aplica dispozitiile legale de la judecata in prima instanta, iar hotararea data intr-o contestatie in anulare va avea un continut corespunzator.

In cazul admiterii contestatiei, se anuleaza hotararea contestata si se acorda un nou termen pentru rejudecarea recursului.

Se apreciaza ca si in materia judecarii fondului ca efect al admiterii unei contestatii in anulare, se aplica principiul 'non reformatio in pejus'. Deci contestatorului nu i se poate creea o situatie mai grea decat aceea pe care a avut-o in momentul in care a formulat contestatia in anulare.

Contestatia in anulare va fi respinsa ca fiind lipsita de interes, cand contestatorul nu justifica interesul de a ataca hotararea. Mai poate fi respinsa ca inadmisibila, ca tardiv formulata, ca fiind introdusa de o persoana fara calitate procesuala.

In ceea ce priveste hotararea data intr-o contestatie in anulare, potrivit art. 320, Cpc, 'este supusa acelorasi cai de atac ca si hotararea atacata'.

Rezulta ca hotararea pronuntata intr-o contestatie in anulare speciala este irevocabila, iar in cazul contestatiei in anulare de drept comun, hotararea ce se va pronunta este susceptibila de recurs, numai daca s-a atacat o decizie data in apel sau o sentinta pronuntata in acele materii in care dreptul de apel este suprimat de lege.

Impotriva hotararilor pronuntate in contestatie in anulare nu poate fi exercitat apelul, dar impotriva ei poate fi introdusa o cerere de revizuire, sau chiar o contestatie in anulare, in conditiile si pentru motivele prevazute de lege.

Calea de atac indreptata impotriva unor asemenea hotarari se va judeca potrivit dispozitiilor legale ce reglementeaza calea de atac respectiva.

Corelatia dintre caile de atac ordinare si comune si contestatia in anulare

Codul de procedura civila califica apelul si recursul ca fiind cai ordinara respectiv extraordinara comuna de atac, de reformare, prin intermediul lor realizandu-se controlul judiciar al hotararilor judecatoresti de catre o instanta ierarhic superioara celei care a pronuntat hotararea atacata, pe cand contestatia in anulare este o cale de atac extraordinara, de retractare, deoarece ea se solutioneaza de instanta care a pronuntat hotararea atacata.

Contestatia in anulare a fost reglementata pentru prima data cu ocazia modificarii Cpc, prin Lg. 18/1948 in art. 318-321. Vechiul cod in art. 735-737 enunta numai principiul nulitatii actelor de procedura contrare legii si ca nulitatea se va pronunta 'dupa cererea partii care va avea interes de a o opune'. Practica judecatoreasca a tras de aici concluzia ca trebuie creata si o cale procedurala corespunzatoare, numind-o "contestatie in anulare", fiind desigur o cale extraordinara ce atac.

Apelul si recursul sunt considerate ca fiind cai de atac ordinara, respectiv extraordinara si comuna avand in vedere ca ele pot fi exercitate de orice parte din proces pentru simplul fapt ca partea respectiva este nemultumita de hotararea pronuntata, iar contestatia in anulare este o cale extraordinara ce atac, putand fi exercitata numai in cazurile si in conditiile anume specificate de lege. Sub acest aspect s-ar putea face totusi unele discutii in privinta recursului, deoarece acesta este deschis doar pentru motivele anume aratate de lege, si nu prezinta un efect specific caii de atac ordinare (suspendarea de drept a executarii silite), ceea ce il apropie mai mult de caile de atac extraordinare. Numai in cazul in care recursul este exercitat impotriva unei hotarari de prima instanta, nesusceptibila de apel, recursul are caracterul unei cai de atac ordinare, deoarece recurentul nu este tinut de motivele de casare aratate in art. 304 din Cpc, ci poate sa invoce orice motiv de nemultumire.

Sub aspectul subiectelor, atat apelul cat si recursul si contestatia in anulare pot fi introduse de oricare dintre partile care au participat la judecarea pricinii in care s-a pronuntat hotararea care se ataca. De asemenea, procurorul potrivit art. 45, Cpc, poate exercita caile de atac, indiferent de faptul ca a participat sau nu la judecarea cauzei in care s-a pronuntat hotararea.

Din punct de vedere al obiectului, exista insa deosebiri insemnate. Astfel, in materie de apel, regula este ca toate hotararile de prima instanta sunt susceptibile de apel, indiferent de solutia pronuntata, iar in ceea ce priveste recursul, art. 299 Cpc dispune ca hotararile date fara drept de apel, cele date in apel, precum si hotararile altor organe cu activitate jurisdictionala, in conditiile prevazute de lege, sunt supuse recursului.

Prin contestatia in anulare se urmareste desfiintarea unor anumite categorii de hotarari judecatoresti, despre care se afirma ca au fost pronuntate cu incalcarea dispozitiilor legale vizate de art. 317 si 318 din Cpc. Asadar obiectul contestatiei in anulare il constituie anumite hotarari judecatoresti, fiind diferentiat dupa cum este vorba de contestatia in anulare de drept comun sau cea speciala.

Potrivit art. 317 din Codul de procedura civila, obiectul contestatiei in anulare de drept comun il reprezinta hotararile irevocabile care in principiu pot fi:

- hotararile instantelor de recurs - deciziile de casare cu retinere sau cu trimitere; deciziile prin care se admite recursul si se statueaza in fond; deciziile pronuntate de instantele de recurs, dupa casarea cu retinere; deciziile de respingere a recursului ca nefondat; deciziile prin care se respinge sau se anuleaza recursul in temeiul unei exceptii procesuale, fara a mai fi cercetat in fond; deciziile prin care se constata perimarea recursului;

- hotararile instantelor de apel - hotararile date in apel atacate cu recurs, care insa a fost respins intrucat instanta avea nevoie de verificari de fapt, anulat, respins, in temeiul unei exceptii procesuale sau perimat; deciziile instantelor de apel care nu au fost susceptibile, potrivit legii, de recurs;

- hotararile primei instante - sentinte nesusceptibile de apel atacate cu recurs, dar care a fost respins deoarece era nevoie de verificari de fapt, anulat, respins in temeiul unei exceptii procesuale ori perimat;

- hotararile pronuntate in cererile de revizuire, in contestatiile in anulare si in contestatiile la executare, daca sunt irevocabile.

Pentru folosirea contestatiei in anulare de drept comun, art. 317 din Cpc, cere pe de o parte ca hotararea sa fie irevocabila, iar pe de alta parte ca motivul pe care se sprijina aceasta cale de atac sa nu fi putut fi invocat prin caile ordinare de atac (apelul si recursul). Aceasta a doua conditie de admisibilitate constituie o aplicatie a principiului ca nu se poate folosi o cale de atac extraordinara, atunci cand s-ar fi putut folosi calea de atac ordinara. Astfel partea nu are drept de optiune intre apel si contestatia in anulare. Aceasta clin urma, daca totusi s-ar introduce, urmeaza a fi respinsa ca inadmisibila daca motivele invocate puteau fi valorificate pe calea apelului. Nu exista nici o optiune intre recurs si contestatia in anulare, deoarece legea da intaietate recursului prin care partea este obligata sa valorifice eventualele motive de contestatie, ambele aspecte de nelegalitate vizate de art. 317 din Cpc constituind in acelasi timp si motive de casare.

Aceasta cerinta trebuie examinata in corelatie cu art. 317 alin. final din Cpc, potrivit caruia, contestatia in anulare devine admisibila in cazul in care motivele au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanta le-a respins pentru ca avea nevoie de verificari de fapt sau daca recursul a fost respins fara a fi judecat in fond.

Categoria hotararilor judecatoresti ce pot forma obiectul contestatiei in anulare speciale este mult mai restransa cuprinzand hotararile pronuntate de instantele de recurs, numai in ceea ce priveste solutionarea recursului (deci, nu si deciziile date in fond dupa casarea cu retinere) si hotararile pronuntate de judecatorie in ultima instanta.

Pentru contestatia in anulare speciala, legea prevede o singura conditie de admisibilitate referitoare la obiectul acesteia, anume sa se atace pe aceasta cale o hotarare pronuntata in recurs. Art. 318 din Cpc nu se aplica deciziilor pronuntate la judecata fondului dupa casarea cu retinere si nici hotararilor date in revizuire sau intr-o alta contestatie in anulare, textul aplicandu-se insa hotararilor pronuntate de judecatorie in ultima instanta. Penrru aceste hotarari, admisibilitatea contestatiei in anulare este conditionata de faptul ca judecatoria, respingand sau admitand numai in parte plangerea sau contestatia (calea de atac devolutiva, specifica materiei respective), nu a examinat vreunul din motivele din plangere formulate expres de parte in cererea cu care a sesizat judecatoria, respectiv, daca dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale.

Potrivit art. 320 Cpc, hotarirea data in contestatia in anulare este supusa acelorasi cai de atac ca si hotarirea atacata, facandu-se aplicatia principiului ca accesoriul urmeaza principalul. Rezulta ca hotararea pronuntata intr-o contestatie in anulare speciala este irevocabila. Pentru contestatia in anulare ce drept comun, hotarirea ce se va pronunta este susceptibila de recurs numai daca s-a atacat o decizie data in apel sau o sentinta pronuntata in acele materii in care dreptul de apel este suprimat de lege.