Contestatia in anulare

Contestatia in anulare

Contestatia in anulare este o cale extraordinara de atac, prin care partea interesata poate cere retractarea unei hotarari definitive in cazurile limitativ aratate de lege, insa numai daca motivele nu au putut fi invocate pe calea recursului sau apelului.

In capitolul consacrat contestatiei in anulare, codul de procedura civila reglementeaza doua feluri de contestatii in anulare, care in literatura noastra juridica au fost denumite: a) contestatia in anulare obisnuita, ce poate fi declarata impotriva oricarei hotarari judecatoresti definitive si este prevazuta in art.317 C. proc. civ. ; b) contestatia in anulare speciala priveste numai hotararile instantei de recurs si este prevazuta in art. 318.

Primul caz de contestatie in anulare ( art. 317, pct 1 C. proc. civ.) se refera la nerespectarea procedurii de citare, prin care sunt incalcate doua principii fundamentale ale procesului nostru civil, dreptul la aparare si contradictorialitatea dezbaterilor; data fiind importanta acestor principii, legea prevede chiar si posibilitatea anularii unor hotarari definitive, daca ele au fost pronuntate cu incalcarea procedurii de citare. Din textul legii rezulta ca pentru motivul citarii neregulate se poate face contestatie in anulare numai atunci cand viciul de procedura s-a produs "pentru ziua cand s-a produs pricina", adica pentru termenul cand a avut loc dezbaterea in fond, dupa care s-a dat hotararea.

Al doilea caz ( art. 317, pct 2 C. proc. civ.) permite folosirea contestatiei in anulare atunci cand judecata s-a facut cu nerespectarea dispozitiilor de natura imperativa cu privire la competenta. Prin urmare este vorba de incalcarea normelor de competenta generala, a normelor de competenta de atributiune si a celor de competenta teritoriala exclusiva. Mentionam insa ca daca necompetenta absoluta a fost ridicata in cursul judecatii, pe cale de exceptie si solutionata prin respingerea acesteia, problema ei nu va mai putea forma motiv pentru contestatia in anulare.

Contestatia in anulare obisnuita intemeiata pe motivele prevazute de art. 317 C. proc. civ. poate fi folosita numai daca sunt indeplinite urmatoarele doua conditii de admisibilitate: a) sa fie vorba de o hotarare judecatoreasca definitiva , deci care nu poate fi atacata cu recurs; b)viciile de procedura , sa nu fi putut forma obiectul unui motiv de casare, in sensul ca partea sa nu se fi putut plange pe calea recursului. Rezulta deci ca partea nu are deschisa posibilitatea de a alege intre recurs si contestatie in anulare, fiind obligata sa utilizeze calea ordinara de atac, recursul in masura in care ii este deschisa. Cu alte cuvinte contestatia in anulare are un rol subsidiar. Potrivit prevederilor art. 317 alin ultim C. proc. civ. daca partea a invocat pe calea recursului viciile care pot servi ca temei de contestatie, dar instanta de casare le-a respins, se va mai putea face, pentru aceleasi motive si contestatie in anulare in urmatoarele doua cazuri:a) daca motivele invocate au fost respinse de instanta de recurs pentru ca aveau nevoie de verificari de fapt; b) daca recursul a fost respins fara a fi fost judecat in fond . Cea dintai ipoteza nu se mai poate ivi azi, cand instanta de recurs este obligata sa verifice, din oficiu, legalitatea si temeinicia hotararii atacate. A doua ipoteza se iveste in cazul in care recursul a fost anulat ca netimbrat ori a fost respins ca neregulat introdus. In legatura cu aceasta ultima ipoteza, in practica si literatura noastra juridica s-a adoptat, in mod justificat, punctul de vedere ca textul nu se poate referi si la situatia in care recursul a fost respins ca tardiv, deoarece in solutia contrara, s-ar permite eludarea directa a legii: pentru a putea introduce ulterior o contestatie in anulare, partile ar putea mai intai sa declare formal un recurs, desi erau decazute din acest drept prin expirarea termenului.

In lumina textului art. 317 C. proc. civ. daca intr-o pricina procedura de citare este neregulata si, datorita acestei situatii, partea nu a participat la dezbateri , in cazul in care hotararea i-a fost bine comunicata, nu mai este caz de contestatie in anulare, partea putand sa invoce aceasta neregularitate numai pe calea recursului. Daca insa si procedura de comunicare a hotararii este viciata, totusi partea va trebui sa declare recurs, urmand ca in fata instantei de recurs sa se discute neregularitatea procedurii de comunicare. Cu toate acestea in practica s-a decis ca, in imprejurarea in care s-a trecut la executarea unei astfel de hotarari aparent definitive, se poate utiliza calea contestatiei in anulare, partea motivandu-si contestatia atat pe neregularitatea citarii, cat si pe cea a comunicarii viciate.

Potrivit art. 317 C.proc. civ. hotararile irevocabile pot fi atacate cu contestatie in anulare, in cazul in care procedura de chemare a partii, pentru ziua cand s-a judecat pricina, nu a fost indeplinita potrivitcerintelor legale, precum si atunci cand hotararea a fost data de judecatori cu incalcarea dispozitiilor cu caracter imperativ, privitoare la competenta. In raport de aceste prevederi este inadmisibila contestatia in anulare ori de cate ori reclamantul a fost prezent in instanta si a pus concluzii, iar instanta a fost competenta.

Pe langa cazurile prevazute in art. 317 C. proc. civ. legea prevede in art 318, doua cazuri de contestatie in anulare specifice deciziilor date de instantele de recurs si anume: a) cazul in care dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale; b) cazul in care instanta, respingand recursul sau admitandu-l numai in parte, a omis din gresala sa cerceteze vreunul din motivele de casare.

Prima ipoteza prevazuta in art. 318 C. proc. civ. se refera la erorile materiale savarsite de instanta de recurs in legatura cu procedura de judecata. Prin "gresala materiala", trebuie inteleasa orice eroare materiala evidenta pe care o savarseste instanta de recurs prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale ale dosarului si care este determinanta pentru solutia pronuntata. Pentru ca o gresala materiala sa justifice o contestatie in anulare, este necesar ca eroarea sa fie substantiala, adica sa constea in confundarea sau ignorarea unor imprejurari esentiale, determinante pentru solutia data prin decizie, in sensul ca daca nu se savarsea aceasta eroare, instanta nu ar fi pronuntat hotararea data. A doua ipoteza prevazuta in art 318 se refera la omisiunea cercetarii unui motiv de recurs, in sensul neexaminarii vreunuia dintre motivele de casare sustinute de parte. Practica judiciara a stabilit in mod just posibilitatea de a putea face contestatia in anulare numai pentru omisiunea cercetarii vreunui motiv de casare invocat in termen recurent, iar nu si a acelora pe care instanta le-ar fi putut cerceta din oficiu.

Cazurile de contestatie in anulare fiind enumerate limitativ, aceasta cale de atac nu poate fi exercitata pentru alte motive iar dispozitiile legii nu pot fi interpretate extensiv. Astfel, pe calea contestatie in anulare nu se pot pune din nou in discutie motivele de recurs care nu au fost solutionate de catre instanta de casare, fie chiar printr-o argumentare juridica pe care partea ar considera-o gresita. Contestatia in anulare prevazuta de art. 318 C. proc. civ. este admisibila numai in cazul in care solutia instantei este rezultatul unor greseli materiale, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale ale dosarului, ori prin omiterea cercetarii unui motiv de casare. Omiterea cercetarii unui motiv de casare se refera numai la motivele de casare invocate de recurenti, iar nu si la acelea pe care instanta le-ar putea cerceta din oficiu. De asemenea art. 318. C. proc. civ. dispune ca hotararile instantelor de recurs pot fi atacate cu contestatie in anulare atunci cand dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale , sau cand instanta respingand recursul sau admitandu-l, numai parte, a omis din gresala, sa cerceteze vreunul dintre motivele de casare.. acest text nu-si gaseste aplicare in cazul in care erorile materiale invocate se refera numai la solutia de fond data de tribunalul regional dupa admiterea recursului.

Judecata contestatiei in anulare este data in competenta instantei care a emis hotararea atacata. Referitor la exercitarea contestatiei in anulare, legea nu stabileste un termen fix. Ea precizeaza insa ca aceasta cale de atac se poate exercita inainte de inceperea executarii, deci imediat ce hotararea a ramas definitiva, si se va putea face in tot timpul cat tine executarea, pana la savarsirea celui din urma act de executare, care potrivit art 403, alin. final se adreseaza de instanta, fara citarea partilor, indata dupa primirea procesului-verbal de executare.

Legea nu prevede conditii speciale pentru redactarea contestatiei in anulare. In consecinta contestatia trebuie sa cuprinda elementele generale prevazute pentru cererile adresate justitiei. Contestatorul trebuie sa fi avut calitatea de parte in proces, cu exceptia procurorului, si sa intruneasca toate conditiile generale pentru exercitarea unei actiuni. Contestatia in anulare fiind o cale extraordinara de atac depunerea ei nu produce efect suspensiv de executare. Instanta insa va putea incuviinta suspendarea executarii hotararii atacate. Judecata se face de urgenta si cu precadere astfel ca instanta trebuie sa fixeze un termen scurt, dispunand citarea partilor, cu respectarea termenului de 5 zile libere prevazut de art. 89 C. proc. civ. intampinarea nu este obligatorie.

Daca, in urma dezbaterilor, instanta constata netemeinicia motivelor invocate pentru anularea hotararii atacate, ea va pronunta respingerea contestatiei. Dupa respingerea unei prime contestatii, se va mai putea face din nou contestatie, dar numai pentru motive noi ce nu au existat la data primei contestatii. In situatia in care motivele invocate sunt temeinice, instanta va hotara admiterea contestatiei. Aceasta solutie are ca efect anularea hotararii atacate si reluarea procedurii de judecata de la cel mai vechi act de procedura anulat, in vederea inlocuirii hotararii retractate cu o noua hotarare, neviciata. Cand insa prin aceeasi hotarare s-a rezolvat si recursul si fondul, solutia data in fond este legata de aceea a recursului, deoarece, potrivit art. 106 C. proc. civ., anularea unui act de procedura atrage si nulitatea actelor urmatoare, in masura in care acestea nu pot avea o existenta de sine statatoare, si aici se pot ivi doua situatii distincte: a)cand hotararea data in recurs este rezultatul unei greseli materiale, prin admiterea contestatiei se anuleaza im intregime atat hotararea asupra recursului cat si cea data in fond;b) cand insa contestatia poarta asupra neluarii in considerare a vreunuia din motivele de casare, in cazul admiterii partiale a recursului, se va judeca numai motivul de recurs omis si in masura in care admiterea acestui motiv ar influenta si solutia data in fond, acesta va trebui sa fie modificata prin rejedecare, in limita motivului de casare admis. Hotararea data in contestatie este susceptibila de aceleasi cai de atac ca si hotararea atacata.