Contracte administrative in legislatia romana

Contracte administrative in legislatia romana

Legislatia romana reglementeaza mai multe tipuri de contracte administrative , cum ar fi :

- contractul de achizitii publice, care poate fi :

- de furnizare de produse (cumparare in rate, inchiriere) ;

- de executare de lucrari publice (executie, proiectare, proiectare si executie) ;

- contractul de concesiune (servicii publice, bunuri din domeniul public sau privat) ;

- contractul de imprumut public (obligatie generata de un contract prin care statul obtine fonduri de la o persoana fizica sau juridica creditoare si se angajeaza sa le ramburseze impreuna cu dobanda si cu alte costuri, intr-o perioada specificata) ;

- contractul de parteneriat public-privat (contract de negociere, contract de proiect ; se supune spre aprobare Guvernului sau autoritatilor locale competente) ;

- contractul de inlesniri la plata obligatiilor fiscale restante  ;

- contractul de angajare a unui functionar public .

Incheierea contractelor administrative, care sunt supuse unui regim juridic de drept administrativ presupune, in general, existenta unui caiet de sarcini, licitatie publica, aprobarea organelor superioare, unde este cazul . In executarea lor, contractele administrative se deosebesc de contractele civile deoarece sunt incheiate intuitu personae, unele clauze sunt de natura reglementara, autoritatile administrative au dreptul de a rezilia contractul unilateral si sunt supuse teoriei impreviziunii (care nu se aplica contractelor de drept comun) .

1. Ordonanta de Urgenta nr. 60/2001 privind achizitiile publice

Pentru asigurarea cadrului organizatoric si metodologic unitar in organizarea si desfasurarea procedurilor pentru atribuirea contractului de achizitie publica, precum si pentru o mai mare flexibilitate in luare deciziei de catre autoritatea contractanta care fixeaza cerintele si criteriile pe baza carora se stabileste oferta castigatoare s-au emis normele de aplicare a O.U.G. nr. 60/2001, aprobate prin H.G. nr. 461/2001 .

Contractul de achizitie publica reprezinta contractul incheiat in forma scrisa prin care o persoana juridica denumita autoritate contractanta dobandeste cu titlu definitiv sau temporar produse, lucrari sau servicii prin atribuirea unui contract de achizitie publica unui ofertant devenit contractant (furnizor, executant, prestator) in urma aplicarii uneia dintre procedurile prevazute de lege. Potrivit O.G. nr.20/2002 contractul de achizitii publice cu mici exceptii, poate fi incheiat si prin procedura licitatiei electronice .

Din reglementarea contractului de achizitie publica rezulta ca ne aflam in prezenta unui contract cu titlu oneros supus regimului de drept administrativ[11].

La baza atribuirii contractului de achizitii publice legiuitorul a prevazut unele principii, cum ar fi:

a. Libera concurenta (asigurarea conditiilor pentru ca orice furnizor de produse, executant de lucrari sau prestator de servicii, indiferent de nationalitate sa aiba dreptul de a deveni in conditiile legii contractant).

b. Eficienta utilizarii fondurilor publice (folosirea sistemului concurential si a criteriilor economice pentru atribuirea contractului de achizitie publica).

c. Transparenta (punerea la dispozitia celor interesati a informatiilor referitoare la aplicarea procedurii pentru atribuirea contactului de achizitie publica).

d. Tratamentul egal (aplicarea nediscriminatorie a criteriilor de selectie si a criteriilor pentru atribuirea contractului de achizitie publica, astfel incat orice furnizor de produse, executant de lucrari sau prestator de servicii sa aiba sanse in atribuirea contractului de achizitie publica).

e. Confidentialitatea (garantarea protejarii secretului comercial si a proprietatii intelectuale a ofertantului).

Incepand cu anul 2002, autoritatea contractanta are obligatia de a stabili programul anual al achizitiilor publice ce cuprinde totalitatea contractelor de furnizare, de lucrari si de servicii, pe care autoritatea contractanta intentioneaza sa le atribuie in decursul anului bugetar viitor.

Sunt asimilate contractului de achizitie publica contractul de furnizare, contractul de servicii si contractul de lucrari.

Contractul de furnizare are ca obiect furnizarea unuia sau mai multor produse, asa cum sunt acestea cuprinse in clasificarile statistice oficiale, pe baza cumpararii, inclusiv in rate, a inchirierii sau a leasingului cu sau fara optiune de cumparare .

Contractul de servicii are ca obiect prestarea unuia sau mai multor servicii asa cum sunt acestea cuprinse in clasificarile statistice oficiale (C.P.S.A.).

Contractul de lucrari are ca obiect executia sau, dupa caz, atat proiectarea cat si executia uneia sau mai multor lucrari de constructii asa cum sunt acestea cuprinse in clasificarile statistice oficiale sau a oricarei combinatii a acestor lucrari de constructii, care conduce sau nu conduce la un rezultat menit sa indeplineasca prin el insusi o functie tehnico-economica.

In sensul legii pot fi autoritati contractante: autoritatile publice asa cum sunt acestea definite in Constitutia Romaniei, inclusiv autoritatea judecatoreasca; institutiile publice, de interes general sau local, autonome ori aflate in subordinea sau controlul unei institutii publice; Academia Romana si institutiile subordonate acesteia; persoanele juridice ce desfasoara activitati relevante in unul dintre sectoarele de utilitati publice - apa, energie, transport si telecomunicatii - si care beneficiaza de drepturi speciale sau exclusive pentru desfasurarea unor astfel de activitati, in sensul ca nu au piata concurentiala datorita existentei unei pozitii de monopol sau prin efectul unui act normativ ori administrativ. Este considerata autoritate contractanta si asociatia contractanta, constituita prin conventie civila iar prin hotarare a Guvernului se pot stabili si alte persoane juridice care sa aiba obligatia de a efectua achizitii publice.

Pentru atribuirea unui contract de achizitie publica autoritatea contractanta are obligatia de a aplica una dintre urmatoarele proceduri: licitatie deschisa (este procedura prin care orice furnizor, executant sau prestator interesat are dreptul de a depune oferta); licitatie restransa (este procedura care se desfasoara in doua etape distincte si prin care numai candidatii selectati de catre autoritatea contractanta in prima etapa sunt invitati sa depuna oferte); negociere, care poate fi negociere competitiva (este procedura prin care autoritatea contractanta se consulta si negociaza clauzele contractuale, exclusiv pretul, cu mai multi furnizori, executanti sau prestatori) sau negociere cu o singura sursa (este procedura prin care autoritatea contractanta se consulta si negociaza clauzele contractuale, inclusiv pretul, cu un singur furnizor, executant sau prestator); cerere de oferta (este o procedura simplificata prin care autoritatea contractana solicita, fara publicarea unui anunt publicitar, oferte de la mai multi furnizori, executanti sau prestatori).

Legea ofera autoritatii contractante o procedura speciala, independenta sau parte a unei proceduri, deja denumite mai sus, in sensul organizarii unui concurs de solutii, procedura aplicabila mai mult in cazul amenajarii teritoriului, al proiectarii urbanistice si peisagistice, al arhitecturii, in cel al prelucrarii datelor, etc.

Facem precizarea ca procedurile de negociere competitiva, respectiv de negociere cu o singura sursa se pot aplica numai in cazurile speciale prevazute de lege.

Autoritatea contractanta are obligatia de a face cunoscuta in mod public intentia de a incheia contracte de achizitii publice, scop in care va cere publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei a unui anunt de intentie.

In toate cazurile in care autoritatea contractanta aplica una dintre procedurile de licitatie deschisa, restransa sau prin negociere competitiva ori a unui concurs de solutii este obligata sa publice in Monitorul Oficial un anunt de participare.

Totodata autoritatea contractanta mai are obligatia de a publica, nu mai tarziu de 30 de zile de la data incheierii contractului de achizitii publice, anuntul de atribuire a contractului de achizitii publice.

In cazul contractelor de furnizare, de servicii si de lucrari se transmit, Ministerului de Finante Publice, respectiv pentru contractele de lucrari si contractele de servicii de proiectare a constructiilor si Ministerului Lucrarilor Publice, Transportului si Locuintei, informatiile necesare in vederea monitorizarii procesului de achizitie publica.

Autoritatea contractanta are obligatie de a estima valoarea contractului de achizitie publica in concordanta cu preturile aplicate in mod curent pe piata, avand in vedere inclusiv cotatiile de la bursele de marfuri, in masura in care produsele care urmeaza sa fie achizitionate sunt cotate la bursele respective.

Dupa publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a-VI a - Achizitii publice, a anuntului de intentie, de participare si de atribuire a contractului de achizitie publica, autoritatea contractanta are obligatia de a intocmi documentatia pentru elaborarea si prezentarea ofertei, fie prin personal propriu specializat, fie prin angajarea de consultanti, in acest din urma caz cu obligatia de a respecta regulile privind concurenta neloiala.

Documentatia pentru elaborarea si prezentarea ofertei trebuie sa cuprinda: informatii generale privind autoritatea contractanta, fisa de date a achizitiei, cerinte minime de calificare, instructiuni privind data limita, caietul de sarcini, formulare, contract, s.a. in functie si de procedura de aplicat

Caietul de sarcini, care are o natura juridica contractuala, contine in mod obligatoriu specificatiile tehnice, calitative, de performanta, siguranta in exploatare, s.a.m.d.

O data cu initierea aplicarii procedurii pentru atribuirea contractului de achizitie publica se constituie de autoritatea contractanta si comisia de evaluare, compusa din angajati permanenti si din consultanti externi.

Autoritatea contractanta are obligatia de a incheia contractul de achizitie publica cu ofertantul a carui oferta a fost stabilita ca fiind castigatoare de catre comisia de evaluare. In cazul in care nu se incheie acest contract cu ofertantul declarat castigator, autoritatea contractanta are dreptul de a invita ofertantii, in ordinea descrescatoare a clasamentului, in vederea incheierii contractului sau sa anuleze procedura.

Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 60/2001 fiind o lege speciala intra prin prevederile sale, care consacra utilizarea cailor de atac, in categoria contenciosului administrativ special

Actele sau deciziile nelegale pot fi atacate pe cale administrativa si/sau in justitie.

Orice persoana fizica sau juridica care are un interes legitim in legatura cu un anumit contract de achizitie publica si care sufera, risca sa sufere sau a suferit un prejudiciu, ca o consecinta directa a unui act nelegal sau a unei decizii nelegale, are calitate procesuala activa.

In legatura cu prevederile art. 81 din O.U.G. nr. 60/2001 este de observat in primul rand ca legiuitorul nu mai foloseste notiunea de vatamare a unui drept subiectiv ci promoveaza actiunea fundamentata pe vatamarea unui interes legitim. Insusind aceasta teza, actul normativ da satisfactie unei parti a doctrinei care a considerat, ca in urma aparitiei Costitutiei din 1991 actiunea in contencios administrativ este intemeiata pe vatamarea unui interes legitim care este in legatura cu un anumit contract de achizitie publica

In al doilea rand este de observat ca legiuitorul pretinde prin textul aceluiasi articol, ca o conditie de introducere a actiunii in contencios administrativ, ca persoana fizica sau juridica sa sufere, sa riste sa sufere sau a suferit un prejudiciu, cerinta pe care nu o intalnim in prevederile art. 1 din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ.

In al treilea rand se prevede in text ca prejudiciul sa fie o consecinta directa a unui act nelegal sau a unei decizii nelegale.

Numai in cazul in care sunt indeplinite aceste trei conditii persoana fizica sau juridica are dreptul de a utiliza caile de atac prevazute de O.U.G. nr. 60/2001. Fara indoiala, textul art. 81 din actul normativ precizat, constituie o ingradire a liberului acces la justitie garantat de art. 21 din Constitutie.

In acelasi timp, autoritatea contractanta, in sensul cerut de art. 5 din O.U.G. nr. 60/2001, are calitate procesuala pasiva.

O.U.G. nr. 60/2001 prevede o procedura contencioasa bazata pe doua etape: o cale administrativa prealabila si o cale jurisdictionala.

Calea administrativa initiata prin contestatia adresata autoritatii contractante este obligatorie si numai dupa epuizarea ei se poate introduce o actiune in justitie.

Ori de cate ori autoritatea contractanta primeste o contestatie, inaintata in termen, suspenda in mod obligatoriu procedura pentru atribuirea contractului de achzitie publica. Suspendarea, indiferent ca priveste o cale administrativa, fie o actiune in justitie nu poate depasi, de regula, 30 de zile si in nici un caz, 60 de zile. Prin exceptie, legiuitorul a prevazut unele situatii in care suspendarea nu mai are caracter obligatoriu, contestatia nu a fost inaintata in termen legal, prin urmare este evident nejustificata sau neserioasa, existand pericolul iminent de a afecta grav un interes public major.

Contestatia, sub sanctiunea decaderii, trebuie formulata in scris, inaintata in termenul prevazut de lege (in cel mult 5 zile lucratoare de la data publicarii unui anunt de participare sau de la data primirii oricarui document scris; in cel mult 7 zile lucratoare din momentul luarii la cunostinta a unui act, decizie; in cel mult 10 zile de la data comunicarii privind rezultatul aplicarii procedurii pentru atribuirea contractului de achizitie publica), sa precizeze explicit ca este o contestatie, sa invoce actul sau decizia nelegala, interesele lezate si/sau prejudiciile pe care le-a suferit, le sufera sau le poate suferi.

Solutionarea contestatiei da posibilitatea autoritatii contractante, fie sa o respinga motivat, in situatia in care cel ce a inaintat-o a decazut din dreptul sau de a contesta, fie sa retina contestatia pentru ca prin rezolutie motivata sa se pronunte intr-o perioada de cel mult 10 zile lucratoare de la data inaintarii contestatiei.

In solutionarea contestatiilor autoritatea contractanta poate lua masuri de modificare, incetare, revocare, anulare ale actelor si deciziilor nelegale sau ale activitatilor in legatura cu acestea.

Contestatarii, dupa comunicarea solutiei intr-un termen de 2 zile lucratoare sunt obligati sa notifice autoritatea contractanta daca accepta sau nu masurile dispuse prin rezolutie.

Cel ce accepta solutia autoritatii administrative decade din dreptul de a ataca in justitie sau de a introduce cerere de interventie in interesul partii care ar ataca respectiva rezolutie.

Calea jurisdictionala: in 30 de zile de la data primirii rezolutiei motivate sau a expirarii perioadei de solutionare a contestatiilor (tacerea administrativa), sub sanctiunea decaderii, trebuie introdusa actiunea in justitie. Introducerea actiunii in justitie se notifica obligatoriu, de indata, autoritatii contractante, urmarindu-se ca primirea notificarii sa se faca in cel mult 3 zile lucratoare de la data notificarii de catre autoritatea contractanta.

In anumite situatii, expres prevazute in ordonanta (art. 31 alin. 3), actiunea in justitie poate fi promovata fara ca in prealabil sa se fi parcurs o cale administrativa.

Actiunea in justitie poate fi introdusa numai de cei care au inaintat contestatii si numai pentru acele capete de cerere care au facut obiectul acesteia.

Si in cadrul acestei faze contencioase, instanta poate lua masuri provizorii pana la solutionarea pe fond a cauzei, cum ar fi suspendarea (art. 94).

Instantele pot hotari anularea actului ilegal sau reformarea acestuia (masuri de corectare, modificare).

Actiunea in justitie se introduce la sectia de contencios administrativ a tribunalului in a carui arie de competenta se afla sediul autoritatii contractante, iar hotararea poate fi atacata cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare la sectia de contencios administrativ a Curtii de Apel.

In ceea ce priveste despagubirile, acestea se pot solicita numai prin actiunea in justitie, introdusa pe cale separata, dupa solutionarea contestatiei sau a actiunii in contencios administrativ

Spre deosebire de actiunile in despagubiri, promovate in baza Legii nr. 29/1990 si a caror solutionare revine pe cale separata instantelor de drept comun, in acest caz, legiuitorul s-a ingrijit sa prevada expres, ca actiunile in justitie prin care se solicita despagubiri sunt de competenta instantelor de contencios administrativ.

2. Legea nr. 219 din 25 noiembrie 1998 privind regimul concesiunilor[18]

Legea are ca obiect reglementarea si organizarea regimului de concesionare pentru bunurile proprietate publica ori privata a statului, judetului, orasului sau comunei sau pentru activitatile si serviciile publice de interes national sau local.

In scopul aplicarii legii, Guvernul a emis Normele metodologice cadru, aprobate prin H.G. nr. 216 din 25 martie 1999

Contractul de concesionare este un acord de vointa prin care o persoana, numita concedent, transmite pentru o perioada determinata, de cel mult 49 de ani, unei alte persoane, numite concesionar, care actioneaza pe riscul si pe raspunderea sa, dreptul si obligatia de exploatare a unui bun, a unei activitati sau a unui serviciu public, in schimbul unei redevente.

Contractul de concesionare este supus regimului de drept administrativ.

Bunurile proprietate publica sunt inalienabile. In conditiile legii, aceste bunuri pot fi date in administrarea regiilor autonome ori a institutiilor publice sau pot fi concesionate sau inchiriate.

Contractul de concesiune poate avea ca obiect bunuri, activitati sau servicii publice din domeniul transporturilor publice, serviciile postale, infrastructuri rutiere, feroviare, portuare si aeroportuare civile, retele de trasport si de distributie a apei potabile, s.a.m.d.

Nu pot face obiectul concesiunii bunurile, activitatiile sau serviciile publice in privinta carora nu exista autoritati de reglementare, ale caror avize sunt obligatorii in ceea ce priveste preturile sau tarifele practica de concesionari.

Bunurile, activitatile sau serviciile apartinand proprietatii private a statului pot fi concesionate prin hotarari de aprobare ale Guvernului, consiliilor judetene sau locale.

Literatura juridica franceza si romana admite ca in cazul actului de concesiune a serviciilor publice ne aflam in prezenta unui act juridic complex, alcatuit dintr-o parte reglementara, stabilita pe cale unilaterala si o parte contractuala, stabilita prin acordul de vointe, intocmit intre autoritatea publica concedenta si concesionar.

Partea reglementara a serviciului public este stabilita pe cale unilaterala de catre concedent si poate sa o modifice ori de cate ori crede de cuvinta, pe cand partea contractuala presupune clauze convenite de parti

Concedent, in numele statului, judetului, orasului sau comunei sunt ministerele si alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale sau locale, pentru bunurile proprietate publica sau privata a statului ori pentru autoritatile si serviciile publice de interes national; consiliile judetene, consiliile locale sau institutiile publice de interes local, pentru bunurile proprietate publica ori privata a orasului sau comunei ori pentru activitatile ori serviciile publice de interes local.

Concesionar poate fi orice persoana fizica sau juridica de drept privat romana ori straina.

Initiativa concesionarii o poate avea concedentul sau orice investitor interesat. Concedentul poate initia procedura de concesionare prin intocmirea studiului de oportunitate, a caietului de sarcini si prin publicarea anuntului privind organizarea licitatiei.

Concesionarea unor bunuri proprietate publica ori privata a statului, a unor activitati sau servicii publice se aproba pe baza caietului de sarcini a concesiunii, prin hotararea Guvernului, a consiliului judetean, orasenesc sau comunal.

Procedurile de concesionare sunt: licitatia publica deschisa sau deschisa cu preselectie, negocierea directa.

In cazul procedurii licitatiei publice, concendentul va elabora caietul de sarcini ce va cuprinde obligatoriu conditiile de exploatare a concesiunii, investitiile care urmeaza sa fie realizate de concesionar, clauze financiare, s.a.m.d. Natura juridica a caietului de sarcini este contractuala, mai putin in ceea ce priveste contractul de concesiune de servicii publice care are o natura mixta, respectiv contractuala si reglementara

Contractul de concesionare se incheie in forma scrisa, in caz contrar acesta este lovit de nulitate absoluta.

In termen de 30 de zile de la data la care concedentul a informat ofertantul despre acceptarea ofertei sale, daca prin caietul de sarcini nu s-a stabilit altfel, contractul se va incheia.

Ofertantul declarat castigator poate renunta la contract, dar, drept consecinta, va pierde garantia si poate fi obligat la plata de daune interese.

Contractul de concesiune va mentiona interdictia pentru concesionar de a subconcesiona unei alte persoane, in tot sau in parte, obiectul concesiunii.

La expirarea termenului de concesiune, concesionarul este obligat sa restituie , in deplina proprietate, liber de orice sarcina, bunul concesionat, inclusiv investitiile realizate.

Durata concesiunii poate fi fixata de parti, dar nu mai mult de 49 de ani.

Din motive exceptionale, legate de interesul national sau local, dupa caz, concedentul poate modifica unilateral partea de reglementare a contractului de concesiune, dar cu notificarea prealabila a concesionarului.

Incetarea contractului poate avea loc in urmatoarele situatii:

a) la expirarea duratei stabilite in contract;

b) in cazul in care interesul national sau local o impune prin denuntarea unilaterala facuta de concendent si cu plata unei despagubiri integrale;

c) in cazul nerespectarii obligatiilor contractuale de catre concesionar (rezilierea contractului, despagubiri);

d) in cazul nerespectarii obligatiilor contractuale de catre concedent (rezilierea contractului, plata de despagubiri);

e) la dispozitie, dintr-o cauza de forta majora, privind bunului concesionat sau in cazul imposibilitatii obiective a concesionarului de a-l exploata, prin renuntare, fara plata unei despagubiri.

Asupra concesiunilor de interes national exercita un drept de control ministerele de resort si Ministerul Finantelor Publice, iar asupra concesiunilor de interes local dreptul de control este exercitat de directiile generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat judetene si a municipiului Bucuresti.

Litigiile ce decurg din exploatarea contractului de concesiune sunt de competenta instantei judecatoresti de drept comun.