Contractul individual de munca, regulamentul de organizare si functionare si regulamentul de ordine interioara

Contractul individual de munca, regulamentul de organizare si functionare si regulamentul de ordine interioara.

Incheierea contractului individual de munca implica cerinta de a se avea in vedere cuprinsul regulamentului de organizare si functionare si, respectiv, al regulamentului de ordine interioara.

Regulamentele de organizare si functionare sunt acte interne ale unei persoane juridice prin care se stabilesc, potrivit prevederilor legale, structura sa generala, compartimentele de lucru (atelier, sectie, fabrica, birou, serviciu, directie, departament) si atributiile lor, relatiile (conlucrarea) dintre ele, raporturile cu conducerea persoanei juridice respective. Legislatia in vigoare nu cuprinde o reglementare de sine statatoare cu privire la continutul regulamentelor de organizare si functionare. In acest context este important de subliniat ca, urmare a stabilirii atributiilor compartimentelor functionale, se concretizeaza implicit si raspunderile sefilor de compartimente si, in general, ale persoanelor cu functii de conducere fata de realizarea obligatiilor persoanei juridice.

Regulamentele de organizare si functionare se aproba de catre conducerea fiecarei persoane juridice[1].

Totusi, in cazul regiilor autonome, regulamentele de organizare si functionare se aproba, dupa caz, de catre Guvern (pentru cele de interes deosebit) ori de catre organul local (pentru cele de interes local). Sunt si situatii speciale in care ele se aproba de catre organul care organizeaza si coordoneaza, potrivit legii, activitatea persoanei juridice respective.

In conformitate cu regulamentul de organizare si functionare se intocmesc:

- statul de functii care cuprinde analitic, pe compartimente, functiile (posturile) din cadrul persoanei juridice respective;

- statul de personal care cuprinde, corespunzator statului de functii, incadrarea nominala a personalului de functii (posturi).

Statul de functii si statul de personal sunt obligatorii in unitatile din sectorul public si se practica si in sectorul privat.

Regulamentul de ordine interioara Acest regulament este intocmit de angajator, cu consultarea sindicatului sau a reprezentantilor salariatilor, dupa caz, prin care se stabilesc reguli sau norme cu privire la desfasurarea activitatii.[2]

Prin intermediul sau sunt puse in aplicare dispozitiile legii si ale contractelor colective de munca aplicabile avand in vedere specificul propriu. Asadar, intocmirea regulamentului este atributul exclusiv al angajatorului. Sindicatul sau reprezentantii salariatilor sunt doar consultati. Rezulta ca aceasta consultare este doar facultativa; prin urmare, si in lipsa ei regulamentul este valabil. Dar, consultarea este recomandabila; participand la elaborarea regulamentului si salariatii, se creeaza astfel premiza respectarii lui. Regulamentul intern trebuie intocmit in cazul tuturor categoriilor de angajatori - persoane juridice, indiferent de numarul salariatilor.

In cazul angajatorilor nou infiintati, este prevazut un termen de 60 de zile in care urmeaza sa fie elaborat; termenul incepe sa curga de la data dobandirii personalitatii juridice (art. 262 din Codul muncii).

In conformitate cu art. 258 din acelasi cod, regulamentul intern cuprinde cel putin urmatoarele categorii de dispozitii:

- reguli privind protectia, igiena si securitatea in munca in cadrul unitatii;

- reguli privind respectarea principiului nediscriminarii si al inlaturarii oricarei forme de incalcare a demnitatii[3];

- drepturile si obligatiile angajatorului si ale salariatilor;

- procedura de solutionare a cererilor si reclamatiilor individuale ale salariatilor;

- reguli concrete privind disciplina muncii in unitate;

- abaterile disciplinare si sanctiunile aplicabile;[4]

- reguli referitoare la procedura disciplinara;

- modalitati de aplicare a altor dispozitii legale sau contractuale specifice.

Desigur ca regulamentul poate sa contina si alte dispozitii prin care sa fie reglementate si alte materii decat cele prezentate mai sus. Singura conditie este ca acestea sa nu contravina legii. De pilda, nu pot fi prevazute alte sanctiuni disciplinare decat cele stabilite in Codul muncii (art. 264 alin.1) sau in legea speciala.

Dupa adoptarea lui (de catre organul competent al angajatorului), regulamentul urmeaza sa fie adus la cunostinta salariatilor. El se afiseaza la sediul angajatorului (art. 259 alin.4) si produce efecte de la data incunostiintarii (art. 259 alin.1). Fireste ca salariatii trebuie informati in ceea ce priveste modificarile aduse acestui document (art. 260).

Salariatul care considera ca prin regulamentul intern i se incalca un drept al sau se poate adresa angajatorului, facand dovada acestei incalcari. Nemultumit de raspunsul primit, el se poate adresa instantelor judecatoresti, in termen de 30 de zile de la data comunicarii de catre angajator a modului de solutionare a sesizarii formulate (art. 261).