Proprietatea comuna (coproprietatea)

Proprietatea comuna (coproprietatea)

Vom defini proprietatea comuna ca fiind acea modalitate a dreptului de proprietate care se caracterizeaza prin aceea ca dreptul de proprietate apartine simultan si concurent la doua sau mai multe persoane, care exercita in mod egal, din punct de vedere juridic, posesia, folosinta si dispozitia asupra unui lucru.

Proprietatea comuna poate avea ca obiect bunuri mobile sau imobile, iar titularii dreptului de proprietate pot fi persoane fizice, persoane juridice, statul si unitatile administrativ-teritoriale (dar in acest caz, ca titulari ai dreptului de proprietate privata).

Daca in mod obisnuit dreptul de proprietate asupra unui bun sau mai multor bunuri, mobile sau imobile, apartine unei singure persoane, exista situatii cand acest drept apartine in comun mai multor persoane. De regula, indiviziunea isi are originea in succesiune, dar ea nu este specifica, asa cum s-ar parea, numai succesiunii. De exemplu, ea poate rezulta dintr-o conventie, din lege, ori ca efect al uzucapiunii cand de aceasta au beneficiat mai multe persoane etc.

In vreme ce proprietatea rezolubila si proprietatea anulabila sunt mai rar intalnite, modalitatea juridica a coproprietatii este frecventa. Cu toate acestea, autorii Codului civil nu au reglementat in mod special coproprietatea, ci cu totul accidental, cu prilejul iesirii din indiviziune (art.728 Cod civil). De altfel, art.728 Cod civil se refera doar la partajul succesoral, insa doctrina si jurisprudenta au considerat ca acest text de lege este aplicabil in toate cazurile de coproprietate (pe langa coproprietatea rezultata din succesiune, mai exista coproprietatea izvorata din contract sau chiar din lege, cum ar fi cazul proprietatii comune pe cote-parti fortata). In doctrina juridica s-a apreciat ca intre coproprietate si indiviziune nu exista o similitudine perfecta. Astfel, cand mai multe persoane exercita in acelasi timp, in concurs, dreptul de proprietate asupra unuia si aceluiasi obiect, ne gasim in fata asa zisei coproprietati, spre deosebire de cazul cand concursul dreptului de proprietate priveste o universalitate de bunuri, in care caz avem de-a face cu starea de indiviziune propriu-zisa.

Formele dreptului de proprietate comuna

In prezent, exista doua forme de proprietate comuna: proprietatea comuna pe cote-parti si proprietatea comuna in devalmasie. Ceea ce distinge proprietatea comuna cote-parti este faptul ca obiectul ramane nefractionat in materialitatea sa, pe cand dreptul de proprietate se fractioneaza pe cote-parti aritmetice ideale, egale sau inegale. Dimpotriva, in cazul proprietatii comune in devalmasie dreptul de proprietate comuna apartine nefractionat tuturor titularilor devalmasi si au ca obiect bunuri comune nefractionate in materialitatea lor.

Proprietatea comuna in devalmasie poate rezulta din lege (situatia bunurilor comune dobandite de soti in timpul casatoriei) sau dintr-o conventie a partilor (caz in care ea va dura atat timp cat au convenit partile). Lichidarea starii de devalmasie poate avea odata cu desfacerea casatoriei, prin moartea unuia din soti sau, in cazuri deosebite prin partaj in timpul casatoriei; cand devalmasia rezulta din conventie, atunci ea inceteaza prin vointa partilor. Prin efectul impartelii, starea de devalmasie se transforma intr-o coproprietate obisnuita, ocazie cu care se stabileste cota parte ideala a devalmasilor din bunului comun.

Proprietatea comuna pe cote-parti poate fi temporara sau fortata; forma temporara a proprietatii comune pe cote-parti poate inceta oricand, potrivit dispozitiilor art. 728 Cod civil.