Cooperarea politieneasca actuala si de perspectiva la nivelul Europei

Cooperarea politieneasca actuala si de perspectiva la nivelul Europei

1.- Caracteristicile si tendintele criminalitatii in Europa

Criminalitatea in Europa la ora actuala este in continua crestere mai ales in tarile din Estul Europei recent scapate din lagarul socialist, unde fenomenul criminalitatii cunoaste cote din cele mai alarmante. Printre infractiunile comise mai frecvent sunt cele cu violenta (omorurile si tentativele de omor, lovirile cauzatoare de moarte, talhariile, infractiunile sexuale indeosebi violurile), furturile, escrocheriile, traficul de stupefiante, traficul de carne vie si prostitutia in general, furturile de masini si traficul cu masini furate, falsurile de moneda si traficul cu aceasta etc.

Celelalte manifestari criminale semnalate in tarile de pe continentul european care cunosc de asemenea cresteri importante se refera la terorism, furturile de obiecte de arta, infractiuni economice si financiare, hold-up-urile si delicventa juvenila.

Examinarea acestor tendinte generale sugereaza urmatoarele reflectii:

a.- Mai intai, criminalitatea europeana este foarte mult influentata de situatia geografica, economica si sociala a tarilor europene. Situatia in varful continentului euroasiatic, adica intre Asia, Africa si America, Europa are, din punct de vedere geografic o vocatie de loc de intersectare a traficurilor. Acest lucru este deosebit de relevant in ceea ce priveste traficul ilicit de stupefiante. Opiaceele provenite din Orientul Apropiat sau din Extremul Orient tranziteaza prin tarile europene (Belgia, Olanda, Franta, Anglia, Suedia, Turcia) dar si din America de Nord. Hasisul fie ca provine din Asia ori din Africa tranziteaza in cantitati importante prin Europa, traficantii cautand noi trasee, cum este in prezent ruta balcanica prin Bulgaria si Romania.

Insa acest caracter de intersectare a traficurilor nu se limiteaza numai la traficul de stupefiante. Exista si un trafic de masini furate in Europa si destinate fie tarilor din Est sau tarilor din Orientul Apropiat si mijlociu, de asemenea traficul cu obiecte de arta furate, afecteaza nu numai tarile din Europa ci si alte continente.

b.- In al doilea rand, Europa este constituita in general din tarile industrializate sau cel putin tari cu un nivel de viata ridicat in raport cu alte continente. Aceasta explica faptul ca, dupa exemplul tarilor nord-americane si tarile europene apar din ce in ce mai mult ca tari consumatoare de droguri.

c.- In al treilea rand, tarile europene sunt in ansamblul lor tari democrate, al caror liberalism nu putea sa nu antreneze oarecare permisivitate. Liberalizarea moravurilor nu a putut sa nu influenteze criminalitatea pe mai multe planuri (traficul si consumul ilicit de stupefiante, prostitutia si traficul de carne vie, homosexualitatea, si indeosebi infractiunile cu violenta).

La aceasta trebuie adaugate si unele cauze de ordin social-economic, cresterea somajului si scaderea nivelului de trai in tarile est-europene aflate in perioada de tranzitie, care se confrunta cu un nivel crescut de criminalitate.

d.- In sfarsit, se mai poate afirma ca, infractionalitatea are din ce in ce mai mult tendinta de a se internationaliza.

Dezvoltarea transporturilor rapide, in special a celor aeriene, imblanzirea regimului de trecere a frontierelor atat pentru persoane cat si pentru bunuri, dezvoltarea turismului etc. constituie tot atatea avantaje pentru ansamblul cetatenilor si firmelor investitoare. Aceste facilitati sunt profitabile si pentru infractori. Europa poate fi traversata in cateva ore, necesitatea pasaportului si a vizei este suprimata intre numeroase tari, iar afluxul de vizitatori la frontiere si in aeroporturi a devenit atat de mare incat, in multe cazuri, un control sever al bagajelor de catre autoritatile vamale si ale politiei de frontiera ar duce la blocarea completa a traficului.

Acest lucru este de natura sa favorizeze pe traficanti dar si pe autorii unor acte de inalta violenta, internationali, mai ales in ceea ce priveste transportul de arme si explozivi.

Majoritatea tarilor au pus la punct in acest domeniu, sisteme eficiente de control si securitate in aeroporturi, si la punctele de trecere a frontierei.

Exista deci, cu siguranta o criminalitate intraeuropeana, dar trebuie sa fim constienti de faptul ca delicventa internationala nu se limiteaza la un singur continent.

Traficurile de anvergura sunt intercontinentale, asa cum este cazul traficului ilicit de stupefiante, de vehicule si obiecte de arta. Exista bande de infractori specializati in negocierea cecurilor de calatorie furate sau falsificate, a caror tehnica consta in deplasarea rapida de pe un continent pe altul.

Fata de recrudescenta criminalitatii singura solutie posibila este deci organizarea unei eficiente cooperari intre diferitele state din Europa cu respectarea neabatuta a suveranitatii nationale.

Fiecare tara are propria sa legislatie care determina prerogativele si sectoarele de competenta ale politicii proprii, fiecare stat are propria sa organizare judiciara, iar o actiune politieneasca nu se poate derula, decat in acest cadru.

Cu alte cuvinte, atunci cand o tara urmareste un infractor in strainatate nu poate trimite, din proprie initiativa, politisti in tara respectiva pentru a efectua acte de natura judiciara, ci poate sa ceara acestei tari sa procedeze, pe cont propriu, la urmariri, verificari si retineri care se finalizeaza, daca e cazul, cu o cerere de extradare.

2.- Locul Europei in cadrul cooperarii politienesti internationale si modalitatile de cooperare

Tarile europene beneficiaza de o situatie privilegiata care le permite sa aiba in vedere, mai bine poate decat in alte continente, modalitatile unei cooperari zilnice, directe si constante.

Tarile Europei, sunt tari de intindere medie in care se ajunge usor la frontiera. Circulatia infractorilor in Europa, a fost deci, intotdeauna, datorita acestui fapt, relativ intensa.

De altfel, este vorba de tari in care serviciile de politie sunt in general bine organizate si dotate, ceea ce le permite sa desfasoare actiuni si transmisiuni rapide. In fine, prezenta intr-un spatiu relativ restrans, a unor sisteme juridice foarte diferentiate (sistemul anglo-saxon, sistemul francez ) a dus la aparitia unor obstacole in urmarirea infractorilor si a facut sa se resimta acut necesitatea unei cooperari politienesti.

Pe scurt Europa se prezinta ca un ansamblu de vecini suficient de apropiati si de diferiti pentru ca in fata unui pericol comun, sa organizeze masuri destinate a-l inlatura.

Aceasta explica poate partea preponderenta ocupata de Europa in cadrul OIPC INTERPOL.

Tot in Europa, sunt cel mai frecvent uzitate deplasarile politistilor dintr-o tara in alta, organizate de Birourile Centrale Nationale, pentru a acorda asistenta colegilor insarcinati cu o ancheta ce intereseaza ambele tari. Este de la sine inteles ca in astfel de cazuri, ei nu sunt decat consilieri tehnici, actele de ancheta sau de procedura fiind de competenta politistilor locali.

De asemenea in Europa s-a dezvoltat practica reuniunilor internationale de lucru care grupeaza politisti din mai multe tari interesate de acelasi caz.

Anual o reuniune regionala europeana reuneste sefii politiilor judiciare din tarile Europei, iar o reuniune a sefilor de servicii specializate in lupta impotriva traficului ilicit de stupefiante permite exploatarea in comun a experientei dobandite in acest domeniu.

Cooperarea bilaterala este la randul ei destul de intensa, intre tarile europene.

Recrudescenta criminalitatii pe continentul european a determinat in aceasta parte a globului una din cele mai complexe si dese retele de cooperare politieneasca cuprinzand toate sferele unei colaborari eficiente. In acest context au fost incheiate o serie de intelegeri si acorduri printre care amintim:

a.- Grupul TREVI, ce a luat fiinta in 1976 in cadrul geografic al celor 12 tari din comunitatea economica europeana, grup ce se imparte in patru grupuri:

-TREVI I - este grupul cel mai vechi, el functionand inca din 1976 si reuneste specialisti din cele 12 tarile ale CEE, in lupta impotriva terorismului.

-TREVI II - are competente multiple realizand schimbul de informatii si de experienta in domeniul mentinerii ordinii publice (reprezentantii fiecarei tari in cadrul intrunirilor prezinta solutii practice adaptate in domeniul mentinerii si restabilirii ordinii publice); realizeaza de asemeni schimb de informatii privind dotarea si pregatirea cadrelor de politie.

-TREVI III - este organismul de lupta contra criminalitatii organizate.

Serviciile specializate efectueaza permanent schimb de informatii privitoare la posibilitatile de actiune in scopul definirii de noi tactica si strategii.

-TREVI IV sau TREVI 92 - este ultimul din grupurile Trevi. A fost creat in urma deschiderii frontierelor si are drept scop rezolvarea problemelor privind siguranta sociala a cetatenilor din tarile semnatare.

b.- Acordul SCHENGEN - a fost semnat in iunie 1990 de sapte din cele 12 tari ale Comunitatii Economice Europene.

El constituie in primul rand un document economic vizand libera circulatie a produselor, bunurilor, a capitalurilor si serviciilor.

Aspectele politienesti cuprinse in partea a II-a a acordului nu sunt decat niste masuri compensatorii destinate estomparii deficitului de securitate care va insoti masura desfiintarii frontierelor interne. In mod concret aceste masuri politienesti privesc doua domenii:

represiunea traficului de stupefiante

dreptul de urmarire peste frontiera a unei persoane suspecte.

c.- Clubul de la Berna, a fost creat in 1971 si reuneste sefii politiilor de informatii din 8 tari ale Comunitatii Economice Europene in plus Elvetia si SUA. Preocuparea principala este gasirea cailor si mijloacelor pentru combaterea terorismului.

d.- Clubul celor 5 sau Clubul de la Viena, a luat fiinta in 1979 reunind reprezentanti din Franta, Italia, Germania, Austria si Elvetia.

Reprezentarea statelor respective are loc la doua niveluri:

de ministri

de inalti functionari cu responsabilitati de politie.

Obiectul intrunirilor il constituie terorismul si mijloacele de lupta impotriva acestei infractiuni.

e.- Grupul POMPIDOU, creat in 1971 de catre tarile europene occidentale, urmareste o cooperare in scopul gasirii celor mai eficace masuri si mijloace de combatere a toxicomaniei.

f.- Grupul QUATICO, a fost creat in 1979 la initiativa FBI si cuprinde in cadrul sau cu preponderenta tari europene. Grupul si-a propus initial sa dezbata problema terorismului croat, apoi sfera s-a largit cu problematica terorismului armean si a celui siit.

Prezentarea acestor modalitati de cooperare la nivelul Europei are la baza cel putin doua considerente:

necesitatea acestei preocupari determinata de evolutia criminalitatii internationale

diversificarea formelor de conlucrare si cooperare.

3.- EUROPOLUL - organism de cooperare politieneasca intre statele din Uniunea Europeana

3.1.- Misiunea Europolului si istoricul infiintarii

Europol este organizatia europeana de impunere a legii care are drept scop imbunatatirea cooperarii efective a autoritatilor politienesti competente din statele membre in domeniul prevenirii si combaterii terorismului, a traficului ilegal de droguri si a altor forme grave ale crimei organizate internationale. Misiunea Europolului este de a aduce o contributie semnificativa actiunilor fortelor de ordine ale Uniunii Europene, impotriva crimei organizate cu o accentuare asupra organizatiilor criminale implicate.

Baza Europolului a fost pusa in Tratatul de la Maastricht al Uniunii Europene din 7 februarie 1992, pentru a imbunatatii cooperarea dintre statele membre in domeniul traficului de droguri, terorismului si a altor forme serioase ale crimei organizate internationale. Cu sediul la Haga, in Olanda, Europol a inceput operatiuni limitate pe 3 ianuarie 1994 sub forma Unitatii Europol Antidrog (EDU), prin lupta impotriva drogurilor si treptat s-au adaugat si alte domenii importante ale criminalitatii.

La 18 iulie 1995, Consiliul Uniunii Europene, intrunit la Brussels a adoptat Conventia de infiintare a Biroului politiei Europene, care a fost semnata de reprezentantii guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene, decizand ca Europolul sa aiba sediul la Haga, in Olanda. Obiectivul comun al Europolului este imbunatatirea cooperarii politienesti in domeniul terorismului, traficului de droguri si a altor forme ale crimei organizate internationale, printr-un permanent, intensiv si confidential schimb de informatii intre Europol si unitatile nationale de politie ale statelor membre.

3.2.- Obiective si sarcinile Europolului

a.- Obiectivele Europolului

imbunatatire efectivitatii si cooperarii autoritatilor politienesti competente din statele membre in domeniul prevenirii si combaterii terorismului;

prevenirea si combaterea traficului ilegal de droguri[2] ;

prevenirea si combaterea altor forme grave ale criminalitatii internationale;

prevenirea si reprimarea traficului ilegal de imigranti;

prevenirea si reprimarea traficului cu arme nucleare si substante radioactive;

prevenirea si combaterea traficului cu masini furate.

Competenta Europolului in functie de natura si forma de manifestare specifica a infractiunilor va acoperi si:

delictele criminale comise in scopul de a procura mijloacele necesare savarsirii infractiunilor ce intra in sfera de competenta a Europolului;

delicte criminale comise in scopul de a asigura impunerea actelor din sfera de competenta a Europolului;

trafic cu fiinte umane, incluzand si pornografii cu copii;

falsuri de bancnote si alte mijloace de plata (carduri, cecuri de calatorie etc.) si traficul cu acestea;

activitatile de spalare a banilor proveniti din comiterea acestor categorii de    infractiuni.

b.- Sarcinile Europolului[3]

sa faciliteze schimbul de informatii    intre autoritatile statelor membre, in conformitate cu legislatia nationala a fiecarui stat, intre ofiterii de legatura Europol (ELOs) delegati la acest organism de catre statele membre ca reprezentanti ai diferitelor agentii nationale de mentinere a ordinii;

sa obtina, sa coreleze si sa analizeze informatiile si stirile primite;

sa anunte si sa furnizeze datele operationale stranse de Europol sau alte surse pentru a ajuta activitatile politiilor din statele membre in vederea descoperirii infractiunilor;

furnizarea de ajutor tehnic statelor membre si mentinerea unui sistem computerizat de colectare a informatiilor privind criminalitatea;

sa dezvolte cunoasterea de specialitate a procedeelor de investigare a infractiunilor de catre statele membre (furnizand acestora sfaturi si metode);

in functie de personalul si resursele bugetare de care dispune si in limitele stabilite de Consiliul de conducere, sa asiste statele membre cu recomandari si cercetari in domeniile privind pregatirea membrilor autoritatilor competente, organizarea si echiparea acestor autoritati, metode de prevenire a criminalitatii, metode tehnice si criminalistice si proceduri de investigare folosite de politie etc.;

Europolul este de asemenea activ in promovarea studiilor privind criminalitatea, armonizarea tehnicilor de investigatie a crimei organizate la nivelul Uniunii Europene.

3.3.- Responsabilitatea, supravegherea si management

Europolul raspunde in fata Consiliului de conducere care controleaza si indruma activitatea acestui organism.

Consiliul numeste directorul si directorii adjuncti ai Europol si aproba bugetul. Consiliul este alcatuit din ministrii din toate statele membre si deciziile unanime adoptate garanteaza un control democratic asupra Europol.

Consiliul de Administratie al Europol cuprinde cate un membru din fiecare stat al Uniunii Europene, si are ca sarcina principala sa supravegheze activitatile de organizare. Prin actul Consiliului din 29 aprilie 1999 a fost numit directorul Europol domnul Turgen Starbeck din Germania.

Personalul Europol se compune din circa 250 cadre din toate statele membre. Dintre acestia 44 sunt ofiteri de legatura reprezentand o multitudine de agenti de protectie a legii (politie, vama, jandarmerie, serviciile de imigrari etc.) din toate statele membre. Ofiterii de legatura impreuna cu ofiterii Europol, analisti si experti, garanteaza un serviciu eficient si rapid, plurilingvistic si multidisciplinar 24 de ore pe zi.

3.4.- Unitatile Nationale

Fiecare stat membru al Europol va stabili si desemna o unitate nationala care va aduce la indeplinire sarcinile acestui organism european de cooperare politieneasca. unitatea nationala este singurul corp de legatura dintre Europol si autoritatile politienesti nationale competente, iar cooperarea se va realiza cu respectarea legislatiei nationale si constitutia statelor membre.

Unitatile nationale au urmatoarele sarcini:

sa furnizeze Europolului informatiile si datele necesare aducerii la indeplinire a atributiilor;

sa tina la zi datele si informatiile cu caracter politienesc;

sa respecte cererile solicitate de Europol cu privire la informatii si date cu caracter politienesc;

sa emita cereri, catre Europol, referitoare la informatii, date, studii etc.;

sa furnizeze Europolului informatiile necesare pentru a fi stocate in sistemul computerizat;

sa asigure schimbul permanent de informatii cu Europolul in conformitate cu legislatia nationala, fara a leza siguranta nationala sau securitatea persoanelor. Sumele necesare schimbului de informatii vor fi suportate de statele membre.

3.5.- Ofiterii de legatura

Fiecare unitate nationala va trimite cel putin un ofiter de legatura la Europol, care va fi instruit de unitatea nationala si va reprezenta interesele statelor membre.

Acesti ofiteri de legatura vor asigura schimbul de informatii dintre unitatea nationala care l-a trimis si Europol furnizand acestui organism informatiile transmise de unitatea nationala si retransmise catre aceasta informatiile date de Europol. In acelasi timp, ofiterii de legatura au dreptul sa consulte diferite dosare in vederea indeplinirii sarcinilor ce le revin.

Ofiterii de legatura se bucura de privilegiile si imunitatile necesare indeplinirii atributiilor ce le revin.

3.6.- Sistemul computerizat de informatii colectate din cadrul Europol

Conventia Europol prevede ca acest organism mentine un sistem computerizat pentru a permite accesul la informatiile cu caracter politienesc care sunt colectate de el sau transmise de statele membre.

Acest sistem computerizat de informatii are trei componente:[4]

a.            un sistem de informare care permite accesul rapid al statelor membre si Europol la informatiile colectate, care va deveni operational din anul 2009;

b.           fisiere de lucru stabilite pentru perioade variabile de timp in scopul analizarii informatiilor;

c.            un sistem de indexi care contin anumite particularitati ale dosarelor analizate.

In acest sistem computerizat de informatii fiecare stat membru, reprezentat de Unitatea Nationala si ofiterul de legatura, are posibilitatea sa-si introduca datele in concordanta cu procedurile lor nationale. Tot in acest sistem de informatii Europolul introduce datele furnizate de alte state sau organizatii, date ce pot fi accesate direct pentru consultarea de catre Unitatile Nationale, ofiterii de legatura, directorul, directorii adjuncti si oficiali imputerniciti ai Eurpolului.

Sistemul de Informatii poate fi folosit pentru a stoca, modifica si utiliza doar datele necesare pentru ca Europolul sa-si poata indeplini sarcinile, cu exceptia datelor care se refera la delicte criminale asociate. Datele introduse in acest sistem trebuie sa se refere la:[5]

persoane suspecte ca au comis ori au luat parte la comiterea delictelor criminale pentru care Europolul este competent conform art. 2 din Conventia de infiintare, precum si persoanele care au fost condamnate pentru astfel de delicte.

Datele personale la care se refera acest paragraf din Conventia de infiintare a Europolului includ doar detalii privind porecla, numele de fata, numele, date sau alte alias, ori nume asumate, data si locul nasterii, nationalitatea, sexul si alte caracteristici fizice neschimbatoare care pot ajuta la identificare.

persoane pentru care exista date ca sunt pretabile sa comita delicte criminale ce intra in competenta Europolului.

Datele privind persoanele suspecte ca au comis ori au luat parte la comiterea delictelor criminale, introduse de Unitatile Nationale, in sistemul de informatii se completeaza cu detalii referitoare la delictele criminale, crimele comise, cand si unde s-au comis, mijloacele folosite pentru comiterea lor, membrii organizatiile criminale, suspecti, condamnari care au legatura cu delictele criminale din competenta Europol si departamentul care se ocupa de caz.

Doar Unitatile Nationale, Ofiterii de legatura, directorul Europolului, directorii adjuncti sau oficialii imputerniciti ai Europolului au dreptul sa introduca direct date in sistemul informational si sa le extraga. Doar Unitatea Nationala care a introdus datele    poate sa le modifice, sa le corecteze sau sa le stearga.

Comunicarea informatiilor intre Unitatea Nationala si autoritatile competente din sistemul de informatii va fi guvernata de legea nationala a fiecarui stat membru.

3.7.- Domeniile de cooperare in cadrul Europolului

a.- Traficul ilicit de droguri

Productia pe scara larga si traficul ilicit de droguri continua sa afecteze Uniunea Europeana intr-un mod foarte serios. Pentru a furniza informatii importante tarilor membre, Europol a organizat al IV-lea Raport al Situatiei Uniunii Europene asupra productiei si traficului de droguri, bazat pe contributiile statelor membre si pe informatiile din tarile lumii a treia de la alteorganizatii si din alte surse. Raportul descrie evolutia diferitelor tipuri de droguri, sursele si regiunile de tranzit, rutele de contrabanda catre si in interiorul Uniunii, schimbul, activitatile desfasurate de politie si initiativele politice din Uniunea Europeana referitoare la aceasta grava problema. Raportul face de asemenea referire la rutele efective parcurse de stupefiante, precum si la o statistica a capturilor de acest gen.

Pe langa acestea, Europol a continuat un obicei mai vechi de a monitoriza preturile drogurilor de pe strada, (informatii obtinute tot din datele statelor membre si din alte surse).

Baza de date Europol (o rezerva de informatii despre Ecstasy din interiorul Uniunii Europene) s-a dezvoltat foarte mult de-a lungul anului 1997: 484 de diferite tipuri de probe au fost clasificate pana in decembrie 1998, cu posibilitatea identificarii unor legaturi intre capturile de stupefiante. Mai mult au fost puse la punct o metoda chimica de identificare a drogurilor sintetice si un sistem de indicare a puritatii drogurilor intr-o stransa colaborare cu Biroul Federal German de Politie (BKA) si Institutul Retelelor Europene al Stiintelor Criminalistice (ENFSI).

In cadrul Sistemului de Avertizare Timpurie, Europol, intr-o stransa colaborare cu Centrul European de Monitorizare a Drogurilor si a Dependentei de Stupefiante si cu ENU, a analizat pericolele pe care nou-aparutele substante, MBDB si 4-MTA, le reprezinta atat pentru sanatate cat si pentru societate, cu scopul de a preveni autoritatile legislative si fortele de politie. MBDB a fost subiect si al unei conferinte menita sa aduca la cunostinta influentele negative grave ale acestui stupefiant.

Un material destinat fortelor de politie, cu privire la laboratoarele de preparare a drogurilor ilicite a fost pus la punct si distribuit statelor membre. A fost foarte bine primit si au mai fost cerute o serie de exemplare suplimentare de catre agentiile de politie. Proiectul unui manual pentru sprijinirea agentiilor fortelor de politie in actiunile impotriva cultivarii ilicite de cannabis este de asemenea pe cale de a fi finalizat.

b.- Infractiuni ce privesc retelele de imigrare ilegala

Imigrarea ilegala este o forma organizata de criminalitate si reprezinta o amenintare in continua crestere pentru statele membre din Uniunea Europeana.

Au inceput pregatirile in vederea realizarii unui proiect de combatere a retelelor irakiene de imigrare ilegala. Aceste pregatiri au fost facute in cooperare cu Forta de Protectie a Spatiului Schengen si prin prisma datelor importante adunate pana acum, se poate spune ca finalizarea acestui proiect cu sediul in Franta, va avea rezultante de o importanta vitala in lupta pentru combaterea imigrarii ilegale.

Europol transmite, in mod regulat, un buletin de informatii referitoare la imigrarea ilegala inca din aprilie 1997. Acesta contine informatii primite de la statele membre, organizatii internationale avand ca obiect de lucru imigrarea ilegala, sau bazate pe cercetarile functionarilor Europol si este recunoscut ca un instrument foarte util fortelor de politie.

Un raport al situatiei generale a fost realizat pentru a identifica evolutia principalelor probleme ce ameninta intreaga Uniune Europeana si pentru a stabili cele mai eficiente cai de lupta, cu scopul de a informa factorii politici de decizie si control in vederea luarii de masuri si efectuarea de anchete. A fost de asemenea dezvoltata si o structura comuna pentru statele membre destinata facilitarii colectarii de date relevante si comparabile.

Partea strategica a Proiectului Balcanic privind imigrarea ilegala a fost finalizata. In baza acestui proiect, Europol impreuna cu statele membre au convenit sa vina cu propuneri viabile si operationale pentru a lupta impotriva organizatiilor cu specific criminal.

Europol recunoaste ca toate initiativele trebuie sa fie dezvoltate in complementaritate cu celelalte organizatii ce lupta impotriva imigrarii ilegale la nivel international. In acest scop, mentinut contactele de colaborare si o evidenta a tuturor initiativelor privitoare la tarile Uniunii Europene a fost tinuta in mod regulat.

c.- Traficul de carne vie

Un raport al situatiei privind traficului de carne vie din Europa Centrala si de Est a fost realizat, bazat pe informatiile furnizate de 8 state membre ale Europolului.

Doua intalniri ale expertilor au facut posibil schimbul de informatii activ, informatii cu caracter operational pentru sprijinirea anchetelor in curs de desfasurare. Primele contacte au fost stabilite cu tarile afiliate si organizatiile nonguvernamentale, cu scopul imbunatatirii nivelului de cunoastere a fenomenului si impactul sau asupra tarilor membre ale Uniunii Europene-

Definitia traficului de carne vie, asa cum este scrisa in Conventia Europol, a fost votata, in urma unei propuneri din partea Europol cu scopul de a impiedica traficul de materiale pornografice ce contin imagini ale copiilor.

Europol a contribuit de asemenea la numeroase proiecte de cercetare (Universitatea din Dublin si Universitatea din Gent - programul STOP).

d.- Spalarea banilor proveniti din infractiuni

Dand curs unei propuneri facuta de EDU[6] in 1997, Europol a participat la o intalnire a unui grup de experti pentru a analiza eficienta masurilor impotriva spalarii banilor din statele membre. A fost intocmit si un raport ce identifica deficientele si care contin o serie de propuneri in vederea luptei pentru combaterea acestora.

Un proiect pilot de monitorizare a traseelor parcurse de bunurile dobandite in urma infractiunilor prin aeroporturile internationale a fost finalizat in 1998, cu participarea a 7 state membre. Aceasta a condus la o serie de propuneri in domeniul legislatiei si pregatirii ofiterilor specializati.

Europol a contribuit si la un studiu realizat prin intermediul unui sistem computerizat pentru o baza de date a Uniunii Europene ce tine evidenta tranzactiilor suspicioase.

Politia din Marea Britanie impreuna cu Europol a organizat o conferinta pe tema spalarii banilor murdari prin programul fundatiei OISIN.

S-au facut si primii pasi in vederea infiintarii unei baze de date privind spalarea banilor. Aceasta va fi realizata cu sprijinul legistic si informatiile furnizate de politie din toate tarile membre ale Uniunii Europene.

e.- Traficul ilicit de autovehicule furate

Europol a fost implicata in mai multe anchete de combatere a retelelor responsabile de traficul organizat de masini furate atat in interiorul cat si in exteriorul Uniunii Europene.

Pentru a evalua schimbarile si nivelul pericolului, pentru a gasi o solutie si o strategie comuna si pentru a initia proiecte operationale viabile, au fost organizate intalniri cu experti din toate statele membre, din tarile aplicante, din comisie si Interpol.

3.8.- Mandatul european de arestare

U.E. a adoptat Decizia-cadru a Consiliului Europei nr. 2002/584(J.A.I.) din 13 iunie 2002 referitoare la mandatul european de arestare si procedurile de remitere intre statele membre prin care orice procedura politica si administrativa este suprimata in favoarea unei proceduri judiciare.

Din punct de vedere juridic mandatul european de arestare este definit ca o decizie judiciara emisa de autoritatea judiciara competenta a unui stat membru al Uniunii Europene, in vederea arestarii si predarii catre un alt stat membru a unei persoane solicitate in vederea efectuarii urmaririi penale, a judecatii sau in scopul executarii unei pedepse ori a unei masuri privative de libertate (a nu se confunda cu mandatul de arestare preventiva din dreptul intern, intrucat mandatul european de arestare este o decizie judiciara care are intotdeauna la baza un mandat de arestare preventiva sau de executare a pedepsei emis in conditiile legii pe plan intern).[7] Potrivit art. 83 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, modificata si completata de Legea nr. 224/2006, Mandatul European de Arestare va putea fi transmis de instantele romane competente direct autoritatii judiciare de executare, prin orice mijloc de transmitere, sigur, care lasa o urma scrisa, cu conditia ca autoritatea judiciara de executare sa poata verifica autenticitatea acesteia.

Mandatul este aplicabil in prezenta unei condamnari definitive sau a unei masuri de siguranta cu o durata de cel putin 4 luni ori a unei infractiuni pentru care este prevazuta o pedeapsa cu inchisoarea sau o masura de siguranta cu un maxim de peste 1 an.[8]

Infractiunile care pot duce la remiterea persoanei fara controlul dublei incriminari a faptelor, cu conditia ca ele sa fie pedepsite in statul membru, emitent al acestui mandat, cu o pedeapsa de cel putin 3 ani sunt: terorismul, traficul cu fiinte umane, coruptia, participarea la o organizatie criminala, falsul de moneda, omorul, rasismul, xenofobia, violul, traficul cu vehicule furate, frauda, inclusiv frauda la interesele financiare comunitare.[9]