Drepturile si obligatiile autoritatilor publice privind infaptuirea dreptului la informatie al persoanei - II

Drepturile si obligatiile autoritatilor publice privind infaptuirea dreptului la informatie al persoanei - II

Limitele obligatiilor autoritatilor publice privind comunicarea informatiilor de interes public si privat

In art. 10 pct. 2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, referitor la libertatea de exprimare se arata "Exercitarea acestor libertati ce comporta indatoriri si responsabilitati, poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrangeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora, pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti".

In art. 19 al Constitutiei Germaniei se precizeaza: "In masura in care conform acestei Legi Fundamentale un drept poate fi limitat prin lege sau in baza unei legi, legea trebuie sa se aplice in general si nu numai pentru cazuri izolate. In nici un caz legea nu trebuie sa stirbeasca un drept fundamental in esenta lui". Constituantul german lasa in competenta Parlamentului modul de reglementare a limitelor drepturilor fundamentale, fara sa stabileasca un cadru constitutional.

In Constitutia Romaniei situatie este cu totul alta. In art. 31 pct. 2 din Constitutia Romaniei este instituita ca obligatie constitutionala, obligatia autoritatilor publice sa asigure, potrivit competentelor, informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes personal.

Totodata, constituantul roman a trasat un cadru bine precizat, in care legiuitorul poate restrange exercitiul drepturilor fundamentale, inclusiv al dreptului la informatie, astfel:

dreptul la informatie nu trebuie sa prejudicieze masurile de protectie a tinerilor sau siguranta nationala

exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans in urmatoarele conditii cumulative: numai prin lege, numai daca se impune, si numai intr-unul din cazurile, apararii sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenesti, desfasurarea instructiei penale, prevenirea consecintelor unei calamitati naturale sau ale unui sinistru deosebit de grav. Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii.

Drepturile si obligatiile constitutionale ale autoritatilor publice corelative dreptului la informatie pot fi limitate astfel:

a.      numai prin lege - aceasta inseamna ca, numai prin lege ca act normativ in sens restrans. Ca urmare, Guvernul, cu exceptia ordonantelor, un ministru sau consiliul judetean si local, nu pot restrange prin vreun act normativ obligatiile autoritatilor publice corelative dreptului la informatie. Cu atat mai mult, conducatorul autoritatii publice nu poate face asa ceva. De aceea, ceea ce limiteaza dreptul la informatie si respectiv obligatiile corelative ale autoritatile publice, respectiv secretul profesional si secretul de stat trebuie definit numai prin lege.

b.      Legiuitorul nu poate limita drepturile si libertatile fundamentale daca limitarea nu este necesara. Necesitatea consta in imposibilitatea rezolvarii, in alt mod, a unei situatii de o gravitate deosebita, fara a se recurge la restrangerea exercitarii dreptului sau libertatii fundamentale.

c.       Indeplinirea cumulativa a primelor doua conditii nu este suficienta, daca restrangerea exercitarii dreptului sau libertatii fundamentale, nu este in interesul apararii uneia din valorile prevazute din Constitutie.

Un caz de restrangere a exercitarii unor drepturi este acela in scopul apararii ordinii publice. Prin ordine publica se intelege ordinea politica, economica, sociala, dintr-un stat, care se asigura printr-un ansamblu de norme si masuri deosebite de la o ordine sociala la alte si se traduce prin mentinerea linistii cetatenilor si respectarea drepturilor acestora. Ordinea publica nu trebuie confundata cu linistea publica, pentru ca o include.

In lumina dispozitiilor constitutionale, obligatiile autoritatilor publice, corelative dreptului la informatie sunt limitate prin diferite legi de protectie a informatiilor, in interesul general al statului si al natiunii, pentru a impiedica folosirea acestora in dauna interesului public. In acest sens, s-au emis unele legi care oarecum reglementeaza limitarea accesului la anumite informatii de interes public, si respectiv obligatiile autoritatilor publice corelative dreptului la informatie. Una dintre aceste legi este Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei. Activitatea de informatii pentru realizarea sigurantei nationale are caracter de "secret de stat". Informatiile din acest domeniu nu pot fi comunicate decat in anumite conditii prevazute de lege, astfel:

a.      Presedintelui Senatului, presedintelui Camerei deputatilor, precum si comisiilor permanente pentru apararea si asigurarea ordinii publice ale celor doua camere ale parlamentului;

b.      Ministrilor si sefilor departamentelor din ministere, cand informatiile privesc probleme ce au legatura cu domeniile de activitate pe care le coordoneaza sau de care raspund;

c.       Prefectilor, primarului general al capitalei, precum si presedintilor consiliilor judetene, respectiv al municipiului Bucuresti, pentru problemele ce vizeaza competenta organelor respective;

d.      Organelor de urmarire penala, cand informatiile privesc savarsirea unor infractiuni.

Prin urmare, comunicarea informatiilor secrete de stat persoanelor fizice, altor persoane juridice, sau altor functionari publici decat cei mau sus enumerati, se face in afara legii, si este susceptibila de raspundere juridica.

Divulgarea prin orice mijloace, de date si informatii secrete care pot aduce prejudicii intereselor sigurantei nationale, indiferent de modul in care au fost obtinute, este interzisa si atrage raspunderea celor vinovati.

Pe de alta parte, mijloacele de obtinere a informatiilor necesare sigurantei nationale, folosite de autoritatile publice abilitate conform legii, nu trebuie sa lezeze, in nici un fel drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor, viata particulara, onoarea sau reputatia lor ori sa ii supuna la ingradiri ilegale. Orice persoana este protejata prin lege impotriva unor astfel de imixtiuni sau atingeri. Cei vinovati de initierea, transmiterea ori executarea unor asemenea masuri, fara temei legal, precum si de aplicarea abuziva a masurilor de prevenire, descoperire sau contracarare a amenintarilor la adresa sigurantei nationale raspund civil, administrativ sau penal dupa caz.

Responsabilitatea autoritatilor publice pentru incalcarea obligatiilor corelative dreptului la informatie

Incalcarea obligatiilor ce revin autoritatilor publice se poate efectua prin doua categorii de acte si fapte, respectiv:

a.      acte si fapte prin care se divulga informatii de interes public sau privat nedestinate publicitatii;

b.      acte si fapte prin care se obstructioneaza ilegal accesul la informatii de interes public sau de interes privat.

In vederea protejarii informatiilor de interes public sau privat, prin a caror publicare sau divulgare s-ar crea o paguba, legiuitorul a instituit unele fapte drept infractiuni pedepsite conform codului penal: divulgarea secretului care pericliteaza siguranta statului (art. 169), divulgarea secretului profesional (art. 196), sustragerea sau distrugerea de inscrisuri (art. 242).

O alta categorie de acte si fapte care afecteaza dreptul la informatie sunt acelea prin care se obstructioneaza ilegal, accesul la informatii de interes public sau privat, de catre functionarii publici: abuzul in serviciu contra intereselor persoanelor (art. 246 C.pen.), abuzul in serviciu prin ingradirea unor drepturi (art. 247 C.pen.), neglijenta in serviciu (art. 249 C.pen.).

In cazul in care persoana a fost lezata de un functionar sau persoana juridica de drept civil, atunci cel lezat se poate adresa instantei civile cu actiune prin care se vizeaza raspunderea civila delictuala, daca sunt indeplinite conditiile acesteia.

Independent sau concomitent cu raspunderea penala, administrativa si civila, persoana vatamata intr-un drept al sau mai poate cere autoritatii competente sa traga la raspundere disciplinara functionarul public.