Caracterizarea infractiunilor care aduc atingere unor relatii privind convietuirea sociala

Caracterizarea infractiunilor care aduc atingere unor relatii privind convietuirea sociala.

Asa dupa cum arata insasi denumirea Capitolul IV din Titlul IX al Partii speciale a C.pen., aceasta subdiviziune cuprinde, dintre infractiunile care aduc atingere unor relatii privind convietuirea sociala, pe acelea care nu sunt incluse in Capitolele I-III din acelasi titlu, adica pe acelea care nu fac parte dintre infractiunile contra familiei, contra sanatatii publice, sau privitoare la asistenta celor in primejdie. Ca si celelalte infractiuni din acelasi titlu, infractiunile grupate in ultimul capitol din Titlul IX au ca obiect juridic generic, deci ca obiect al ocrotirii juridice penale, relatii privind convietuirea sociala si valori sociale legate de aceste relatii. Este vorba numai despre o parte dintre relatiile de convietuire sociala care constituie obiectul juridic generic al infractiunilor din acest titlu, si anume despre acelea care constituie obiectul ocrotirii juridice a incriminarilor din celelalte trei capitole. Cu alte cuvinte, desi incriminarile din acest titlu au acelasi obiect juridic generic, contributia lor la realizarea ocrotirii juridice a relatiilor de convietuire sociala care formeaza acest obiect nu este uniforma, ci in functie de subgrupurile carora le apartin aceste relatii[1]

Intr-adevar, relatiile de convietuire sociala se formeaza si ele, ca toate celelalte relatii sociale, in jurul si datorita unor valori sociale, prin intermediul carora aceste relatii pot fi vatamate sau puse in pericol. Aceste valori sociale, ca realitati injurai carora graviteaza relatiile sociale corespunzatoare si totodata ca obiectiv nemijlocit al faptei indreptata impotriva acelor relatii, servesc drept criteriu de grupare atat a relatiilor sociale in cadrul categoriei date, cat si a infractiunilor care au ca obiect special aceste relatii. Tocmai acest criteriu a stat Ia baza gruparii infractiunilor in primele trei capitole din Titlul IX rezervat infractiunilor care aduc atingere unor relatii privind convietuirea sociala.

Nu acelasi lucru se poate spune despre gruparea infractiunilor in Capitolul IV. Criteriul folosit in alcatuirea acestei subdiviziuni nu a mai fost acela al unicitatii valorii sociale in jurul careia se formeaza relatiile sociale care fac obiectul infractiunilor incluse, pe acest temei, in subdiviziunea respectiva, ca in cazul celorlalte capitole[2] Relatiile privind convietuirea sociala, care fac obiect special de ocrotire impotriva infractiunilor din Capitolul IV sunt formate in jurul a diferite valori sociale, fara insa ca vreuna dintre aceste valori sa poata servi ca obiect juridic special comun pentru mai multe incriminari si, deci, pentru o noua subdiviziune. Asadar, in lipsa posibilitatii de regrupare a unor incriminari in subdiviziuni distincte in cadrul titlului IX, din numarul incriminarilor cuprinse in acest titlu, aproximativ jumatate neputand fi incluse in capitolele I-III, au trebuit sa formeze continutul ultimului capitol, al IV-lea, de care ne ocupam. Apartinand insa grupului infractiunilor privind convietuirea sociala din care s-au desprins subgruparile din Capitolul I-III, infractiunile din Capitolul IV pastreaza aspectele caracteristice tuturor infractiunilor care aduc atingere unor relatii privind convietuirea sociala, aspecte care au format obiectul expunerilor cuprinse in Capitolul I al explicatiilor privitoare la titlul IX, expuneri la care trimitem. Fiind vorba de o categorie de infractiuni eterogene care nu au comun decat obiectul juridic generic, implicit ele nu ofera aspecte comune tuturor sau macar majoritatii acestor infractiuni. Ceea ce particularizeaza infractiunile din Capitolul IV este tocmai diversitatea valorilor sociale in jurul carora s-au format relatiile de convietuire sociala care constituie obiectul juridic special al fiecareia dintre aceste infractiuni.