DIMENSIUNILE FENOMENULUI DE DELINCVENTA

DIMENSIUNILE FENOMENULUI DE DELINCVENTA

In limba latina, "delinquo-delinquer" semnifica a gresi in mod intentionat, a scapa din vedere. Infractiunea desemneaza comportamente individuale sau colective care, indepartandu-se de la norma, creeaza disfunctii si atrag o sanctiune. Ceea ce este considerat ca legal sau blamabil nu este totusi fixat o data pentru totdeauna, ci variaza in functie de tara si epoca.

Caracterul nociv si antisocial al delincventei este specificat si in Codul Penal in articolul 17: "infractiunea este fapta care prezinta pericol social, savarsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala".

Facand referire la caracteristica comportamentului delincvent, se observa din start ca acesta este un fenomen complex, incluzand multiple dimensiuni de natura statistica, juridica, sociologica, psihologica, asistentiala (a asistentei sociale), prospectiva, economica si culturala: dimensiunea statistica caracterizeaza starea si dinamica delincventei in timp si in spatiu; dimensiunea juridica evidentiaza tipul normelor juridice violate prin acte si fapte antisociale, periculozitatea acestora, prejudiciile produse, tipul de sanctiuni preconizate pentru persoanele delincvente; dimensiunea sociologica este centrata pe indentificarea cauzelor delictelor si crimelor, pe elaborarea si promovarea unor masuri de prevenire; dimensiunea psihologica se refera la structura personalitatii individului certat cu legea, la motivatia comiterii delictului, atitudinea delincventului fata de fapta comisa (raspunderea, discernamantul etc.); dimensiunea asistentiala (a asistentei sociale) pune accentul, in special, pe modalitatile de resocializare si reintegrare a persoanelor care comit delicte, de "umanizare" a justitiei, prin promovarea formelor alternative la detentie etc.; dimensiunea economica evidentiaza asa-zisul cost al crimei, consecintele directe si indirecte ale delincventei din punct de vedere material si moral; dimensiunea prospectiva vizeaza tendintele de evolutie a delincventei, precum si propensiunea spre delincventa a anumitor indivizi si grupuri sociale.

Tinand cont de implicarea motivationala, literatura de specialitate juridica si criminologica, distinge urmatoarele categorii de delincventa:

delincventa reala("cifra neagra")-insumeaza totalitatea faptelor antisociale cu caracter penal care s-au comis sau care au avut loc in realitate; delincventa descoperita-cuprinde numai o parte a faptelor antisociale cu caracter penal-cele identificate de organele de specialitate; infractionalitatea descoperita este mai mica decat cea reala, incluzand aici si infractiunile cu autori necunoscuti; delincventa juvenila-este acea secventa a delincventei care ajunge sa fie judecata si sanctionata de instantele specializate ale statului .[2]

Trecerea in revista a acestor dimensiuni atesta caracterul interdisciplinar al fenomenului de delincventa, ceea ce face extrem de dificila abordarea si studierea ansamblului de infractiuni produse intr-o societate si a cauzelor acestora, impunand necesitatea implicarii specialistilor din cele mai diverse domenii: sociologie, drept, asistenta sociala, psihologie, medicina etc.