DREPT COMERCIAL - Aparitia si evolutia istorica a dreptului comercial

Dreptul comercial este un ansamblu de norme juridice de drept privat care sunt aplicabile raporturilor juridice izvorate din savarsirea actelor juridice , faptelor si operatiunilor considerate de lege ca fapte de comert , precum si raporturilor juridice la care participa persoanele care au calitatea de comerciant .

Aparitia si evolutia istorica a dreptului comercial .

In perioada antica , aparand germenii conceptului de proprietate , au aparut si necesitatile schimburilor de marfuri . Ulterior s-au impus reguli care reglementau schimburile de marfuri ca activitati comerciale .

In perioada evului mediu , s-au construit in "orasele cetati" asa numitele "Universitas" , fiind sub autoritatea civila a unor consuli ( care emiteau norme , adunate in culegeri de norme numite "statute" .

In perioada moderna , ca urmare a dezvoltarii economice , s-a dezvoltat si comertul ca activitate in targurile germane , poloneze , etc. .

1807-apare codul francez ( codul lui Napoleon ) ;

1882-apare codul italian ;

1887-ia fiinta "Codul Comercial Roman" ;

1897-codul civil si comercial ;

Geneza dreptului comercial roman .

La inceput apar norme de drept comercial in "Pravila lui Vasile Lupu" in Tara Romaneasca , precum si in Moldova .

1814-codul care privea "economicosul faliment" ;

1840-este tradus si aplicat in Romania codul comercial francez sub denumirea de "codul de comerciu" ,. Aplicat in Principatele Unite ;

1887-apare Codul comercial Roman , dupa codul comercial italian .

Dupa 1989 , trecand la economia de piata , s-a readus in vigoare codul comercial roman , dar s-au adoptat o serie de legi care completau codul , facandu-l mai actual ( legea 64/1995 - "legea falimentului" ) .

Autonomia dreptului comercial :

In evolutia reglementarii in materie comerciala au aparut concepte , pornind de la faptul ca unele tari au renuntat la codul civil si comercial .

Argumente pentru autonomia dreptului comercial :

1. Necesitatea reglementarii unitare a rapoartelor juridice dintre comercianti si necomercianti prin aplicarea legii comerciale ;
2. Acele dificultati pe care le impune divizarea dreptului nu constituie un argument suficient de determinant ;
3. Greutatile intervenite in cazul determinarii sferei aplicabile a dreptului comercial sunt indepartate cu ajutorul practicii judiciare .
4. Uzantele ( uzurile ) comerciale nu constituie izvor de drept pentru toate ramurile de drept ;
5. Spre deosebire de dreptul civil , dreptul comercial , reprezinta ramura cea mai vie si dinamica a dreptului privat ( un adevarat laborator in care se experimenteaza solutiile juridice ) ;
6. Spre deosebire de dreptul civil , dreptul comercial are reguli care sunt considerate exceptii de la cele de drept civil .

Dreptul comercial international .

Cuprinde totalitatea operatiilor de import/export de bunuri si servicii . Operatiunile de comert international au cunoscut o evolutie permanenta , ceea ce a impus stabilirea unor reguli de drept uniform ( stabilite prin tratate ) .

Ce raporturi juridice apar in relatiile dintre parteneriat in operatiunile internationale

Exista 4 raporturi de acest gen :

Intre state ca purtatoare de suveranitate ;

Intre state ca purtatoare de suveranitate si comercianti ( persoane fizice sau juridice ) ; raporturi juridice de drept constitutional , fiscal , vamal ;

Intre comercianti , persoane fizice sau juridice ca participanti nemijlociti la activitatea de comert international . Acestea sunt intemeiate pe egalitatea juridica a partilor .

Intre stat in dubla calitate ( de subiect de drept international si subiect de drept civil international ) .

Dreptul comercial international este o materie juridica pluridisciplinara aflata la confluenta dreptului international public cu sistemul de drept national si care cuprinde reglementari de natura variata ( drept international , drept international privat , drept civil , drept constitutional ) . Acestea sunt reunite prin obiectul lor social si juridic si constau in disciplinarea raporturilor ce se nasc in cadrul schimburilor economice internationale .

Este o materie care reuneste normele conflictuale de drept civil , intern si international .

La baza dreptului comercial international stau doua criterii :

Criteriul comercialitatii este dat de sistemul national de drept care reprezinta legea ce stabileste raportul de drept comercial international ( este dat de legea aplicabila ) ;

Criteriul internationalitatii . In stabilirea acestuia se porneste de la subiectii participanti si piata straina .

Corelatia dintre dreptul comercial si alte ramuri de drept .

Corelatia cu dreptul civil .

Articolul 1 precizeaza ca "atunci cand in dreptul comercial nu exista norme indestulatoare se aplica dreptul civil" .

Corelatia cu dreptul procesual civil .

Se regasesc 2 proceduri pentru corelatia dreptului comercial cu dreptul procesual            civil :

Procedura specifica de solutionare a litigiilor pe cale arbitrala ;

Procedura speciala ( legea 64 1995 ) , procedura referitoare la faliment .

Corelatia cu dreptul international :

Ambele tipuri de drept au ca obiect de reglementare raporturile juridice la care participa comerciantii . Diferenta dintre acestea este data de elementul de extraneitate ( comerciant sau piata straina ) .

Corelatia cu dreptul concurentei comerciale .

Dreptul concurentei comerciale este o ramura care contine normele juridice referitoare la obligatia comerciantilor de a nu face concurenta neloiala .

Corelatia cu dreptul constitutional .

In dreptul constitutional care reglementeaza raporturile juridice ce se nasc in exercitarea puterii politice ca putere statala , sunt prevazute principalele politici financiare , precum si principalele drepturi si obligatii pe care le au comerciantii .

Corelatia cu dreptul administrativ .

Dreptul comercial , initial a fost un drept reglementat pe principiului liberalismului excesiv . Dreptul administrativ reglementeaza parghiile prin care un stat poate interveni in relatiile comerciale .

Corelatia cu dreptul financiar-fiscal .

Avand in vedere scopul de a realiza profit , dreptul comercial reglementeaza obligatia comerciantilor de a plati impozitele si taxele ( de a-si indeplini obligatiile fiscale ) .

Corelatia cu dreptul penal .

Dreptul comercial a suferit in timp un proces de publicizare . In acest caz se aplica normele si principiile de drept penal , dar sanctiunile se regasesc in legea comerciala .

Izvoarele dreptului comercial .

Ca disciplina autonoma , dreptul comercial are anumite izvoare ( norme de reglementare ) a caror aplicare se foloseste in stabilirea comportamentului comerciantilor .

I. Izvoarele normative ( legislative ) .

Izvorul normativ fundamental ( Constitutia Romaniei ) . In Constitutia Romaniei care reprezinta izvorul fundamental de drept , se gasesc urmatoarele referiri comerciale :

Art 134 economia romaneasca este o economie de piata ;

asigurarea libertatii comerciale ;

protectia libertatii loiale ;

cadru  favorabil  pentru  valorificarea factorilor  de productie ;

Art 135 statul ocroteste proprietatea ;

statul garanteaza proprietatea ;

dreptul de creanta este garantat in conditiile                  legii ;

Izvoare normative principale .

Codul comercial Roman ; In Codul Comercial Roman sunt referiri la comercianti si la obligatiile acestora . Reglementarile din codul comercial roman prezinta urmatoarele particularitati :

Unele norme reglementeaza institutiile proprii ale dreptului comercial ;

Apar reglementari privind contractul de comision ( art. 415 , 412 ) ;

Anumite norme ale codului comercial cuprind derogari de la normele generale ale codului comercial civil ( solidaritatea creditorilor , interdictia acordarii termenelor de gratie ) ;

Unele norme juridice dezvolta si adapteaza unele norme de drept civil ;

Au fost introduse norme pentru completarea codului civil referitoare la contractele care se incheie intre cei absenti ;

Normele au un caracter supletiv ( decizia ramane la aprecierea partilor ) ;

Legile comerciale speciale ( legile stricto-senso , decretele legi , hotararile si ordonantele guvernamentale date in materie comerciala ) ;

Legi stricto-senso :

Legea 31/1990 - legea societatilor comerciale ;

Legea 36/1990 - reglementeaza comertul ;

Legea 11/1991 - lege privind combaterea concurentei neloiale , completata prin legea 297/2001 ;

Legea 21/1996 - legea concurentei ;

Legea 12/1990 - protejarea populatiei impotriva activitatilor ilicite ;

Legea 58/1934 - legea asupra cambiei si biletului la ordin ;

Legea 59/1934 - legea asupra CEC-ului ;

Legea 64/1995 - privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului .

Decrete legi :

Decretul lege 54/1990 - privind reorganizarea si desfasurarea unor activitati economice pe baza liberei initiative ; decretul lege 54 a fost abrogat si inlocuit de legea 57/2002 ;

Hotararile si ordonantele :

Hotararea guvernamentala 201/1990 data in aplicarea decretului lege 54 , abrogata prin legea 57 ;

Hotararea guvernamentala 394/1995 privind obligatia economica a persoanelor fizice si juridice ;

Ordinele , dispozitiile si instructiunile BNR in privinta folosirii instrumentelor de credit .

Norme , regulamente , instructiuni ( ordinele organelor de stat ) ;

Izvoare normative subsidiare .

Codul civil .

Legi civile speciale :

Codul civil referitor la materia obligatiilor ;

Decretul 51/1954 referitor la persoanele fizice si persoanele juridice ;

Decretul 167/1958 referitor la prescriptia extinctiva .

II. Izvoarele interpretative ( facultative ) . Au rolul de a ajuta la interpretarea si intelegerea vointei manifestate in categoriile sociale .

Uzurile ( uzantele comerciale ) .

Ca notiune juridica uzurile comerciale constituie anumite reguli de conduita nascute din practica sociala , folosite o vreme indelungata si respectate intre comercianti ca o norma juridica obligatorie .

In conceptia legislativa , uzantele comerciale constituie izvor de drept , ele reprezentand o forma de exprimare a normelor juridice .

Conditii pentru a fi izvor de drept :

Trebuie sa exprime o practica generala , materializata in repetarea uniforma a unor acte , obiceiuri si comportamente .

Trebuie sa-si gaseasca o aplicatie indelungata pentru a se raspandi in cercurile de afaceri .

Destinatarii uzantelor trebuie sa aiba constiinta respectarii ca pe o norma legala .

Practicile generalizate nu trebuie sa contravina ordinii publice si bunelor moravuri .

In conceptia facultativa , eficacitatea juridica depinde de vointa partilor . Uzantele in dreptul roman au doar rolul de a intregi si lamuri vointa partilor .

Doctrina comerciala .

Nu constituie un izvor de drept , dar ajuta la interpretarea si intelegerea legislativa . Reprezinta un factor de progres al dreptului deoarece multe din solutiile exprimate sunt preluate din doctrina juridica .

Practica judiciara ( sau jurisprudenta ) .

In dreptul roman practica judiciara are rolul de a ajuta instantele judecatoresti sa dea solutii cat mai aproape de realitate . Are rolul de indrumare in privinta instantelor .

Se afirma ca practica judiciara reprezinta laboratorul in care se verifica soliditatea conceptiei si eficienta legii .

III. Alte institutii juridice cu un rol important in interpretarea si aplicarea dreptului comercial .

Principiile autonomiei de vointa .

Autonomia de vointa este un principiu fundamental al dreptului privat . In timp ce in dreptul civil prevaleaza vointa interna , in activitatea comerciala se apeleaza la inscrisurile tipizate .

Aparenta in dreptul comercial .

Aceasta trebuie privita in mod diferentiat . Numai in unele cazuri este producatoare de efecte juridice .

Ordinea publica .

Este o limita a principiului libertatii contractuale . In dreptul comercial aceasta limita cuprinde domenii mult mai largi .

Ex. obligatiile profesionale ale comerciantilor dau acestui principiu o sfera de aplicare mult mai larga .

Principiile dreptului comercial .

Constituie izvor de drept in sensul ca aceste principii ne ajuta la interpretarea dreptului comercial .

In comert actele juridice sunt intotdeauna acte cu titlu oneros .

Banii sunt fructiferi .

Circulatia bunurilor si a valorilor impun ca intotdeauna contractarea in favoarea tertilor sa devina obisnuita .

Tendinte moderne ale evolutiei dreptului comercial .

Dezvoltarea dreptului comercial .

S-a manifestat prin extinderea sferei de aplicare a dreptului comercial . Noile cuceriri ale stiintei si tehnicii au impus in codul comercial german din 1861 , au aparut intreprinderi de banca , librarie , papetarie .

Interventia statului in activitatea economica .

Principiul dupa care s-a format si dezvoltat dreptul comercial in secolul al-XIX-lea a fost acela al liberalismului excesiv . Acesta a condus la o dezvoltare excesiva a ramurilor comerciale care aduceau profit . In perioada 1933-1936 s-a manifestat interventia statelor in economie prin parghii economice ( acordarea de credite cu dobanzi reduse ) . Au aparut tehnicile economice concentrate precum si scutirea de impozite pentru utilitatile publice .

Unificarea internationala a dreptului comercial .

Aceasta tendinta a existat si exista si in prezent prin existenta conventiilor internationale .

Aceasta activitate s-a realizat de comisia ONU cu misiunea de a realiza norme aplicabile la aceleasi activitati comerciale intre diferite state ( UNCITRAL ) .

Uniunea europeana urmareste promovarea progresului economic si social prin realizarea unui spatiu lipsit de frontiere nationale .

Prin acordul de asociere din 1993 dintre Romania si UE s-a convenit armonizarea legislatiei romanesti cu cea a Uniunii Europene .

Prin drept economic se intelege o varianta opusa modelului juridic , ca o noua disciplina menita sa realizeze reglementarea modalitatii de interventie a statului in economie . Prin dreptul afacerilor se intelege o conceptie care abordeaza o sfera mult mai larga ( dreptul muncii , dreptul social ) .

Legile specifice acestor actiuni sunt legile conflictuale ( legea 105/1992 ) . Ca izvor international , dreptul comercial international cunoaste tratatele .

Carta ONU are prevederi de natura economica . Marile sisteme ( sistemul german , sistemul englez ) au influentat insa legislatia statelor respective .

Faptele de comert .

Codul Comercial Roman a adoptat conceptia obiectiva privind faptele de comert , respectiv in articolul 3 face o enumerare a unor actiuni , acte si fapte juridice pe care le numeste fapte de comert .

In articolul 3 faptele de comert sunt :

Cumpararile de produse sau marfuri spre a se vinde , fie in natura , fie dupa ce au fost prelucrate sau date spre inchiriere ;

Vanzarile de produse , vanzarile si inchirierile de marfuri , vanzarile de obligatiuni ale statului ;

Contractele de report asupra obligatiunilor de stat sau a altor titluri de credit .

Cumpararile sau vanzarile de parti sociale sau actiuni ;

Orice intreprindere de furnituri ;

Intreprinderile de spectacole publice ;

Intreprinderile de comisioane , agentiile si oficiile de afaceri ;

Intreprinderile de constructii ;

Intreprinderile de fabrici , de manufactura si imprimerie ;

Intreprinderile de editura , librarie si obiecte de arta , cand altul decat autorul vinde ;

Operatiunile de banca si schimb ;

Operatiunile de mijlocire in afaceri ;

Intreprinderile de transport , de persoane sau de lucruri pe apa sau pe uscat ;

Cambiile si ordinele in produse sau marfuri ;

Constructia , cumpararea , vanzarea , vanzarea si revanzarea de tot felul de vase .

Expeditiunile maritime , inchirierile de vase , imprumuturile marine , contractele referitoare la comertul pe mare ;

Asigurarile terestre mutuale in contra daunelor ;

Asigurarile chiar mutuale , contra riscurilor navigatiunii ;

Depozitele pentru cauza de comert ;

Depozitele in docuri si antrepozite,precum si toate operatiunile in recipisele de depozit .

In articolul 4 mai sunt socotite fapte de comert si celelalte fapte ale unui comerciant , daca nu sunt de natura contrarie .

In articolul 56 este specificat : " daca un act este comercial numai pentru una din parti , toti comerciantii sunt supusi legii comerciale " .

Enumerarea aceasta din Codul comercial nu este una limitativa .

Notiunea faptelor de comert .

Argumente :

1. Faptul ca in realitatea practica unele acte juridice sunt bivalente se impune stabilirea unor criterii pentru delimitarea actelor civile de cele comerciale .

2. Se impune o definire generala a faptelor de comert , pentru ca enumerarea articolului 3 este una enuntiativa .

3. O definire generala a faptei de comert de da posibilitatea sa identificam obiectul comercial si ne ajuta sa-l delimitam de alte obiecte de drept .

Concepte pentru definirea faptelor de comert .

Conceptul speculatiei . Actul comercial este un act de speculatie ; acea operatiune savarsita in scopul realizarii de beneficii si profit prin speculare .

Acesta nu reprezinta un criteriu suficient de precis .

Nu toate operatiunile comerciale urmaresc obtinerea de profit .

Conceptul circulatiei . Actele de comert reprezinta acte de circulatie ( intermediere ) intre consumator si producator .

Acest criteriu nu poate fi absolutizat .

Acest criteriu clarifica doar natura juridica a actelor comerciale .

Conceptul intreprinderii . Actele de comert sunt acele operatiuni care se realizeaza sub forma unei intreprinderi pe o metodica organizata .

Teoria mixta( eclectica ) . Are in vedere ceea ce corespunde realitatii din primele 3 concepte .

Definirea faptelor de comert , conform teoriei mixte : " faptele de comert sunt acele acte juridice si operatiuni economice prin care se realizeaza producerea de marfuri , executarea de lucrari ori prestarea de servicii sau o interpunere in circulatia marfurilor cu scopul de a obtine beneficii si profit " .

Activitatea de educatie si invatamant .

S-a considerat activitate comercial , conform decretului 54/1990 . In mod traditional activitatea de invatamant nu este o activitate comerciala . Sunt de natura comerciala numai acele servicii solicitate pentru completarea cunostintelor .

Activitatea desfasurata de avocati ( profesii liberale ) .

Nu are caracter comercial , preponderent urmarindu-se satisfacerea unor interese ale clientilor , prin punerea la dispozitia partii interesate a cunostintelor celor care realizeaza profesii liberale .

Jocurile de intrajutorare .

Practica judecatoreasca a stabilit ca aceste activitati nu sunt operatiuni comerciale ci "escrocherii ordinare" .

Clasificarea faptelor de comert .

I.       Faptele de comert obiective ( art. 2 ) .

Notiunea faptelor de comert obiective .

Sunt acele acte juridice si operatiuni prevazute la art. 3 , ele fiind obiective datorita faptului ca legea le considera comerciale dupa natura lor si dupa motive specifice .

Clasificarea faptelor de comert obiective .

Operatiuni de interpunere in schimb sau circulatii

a.      Vanzarea-cumpararea comerciala

Ca notiune juridica , vanzarea-cumpararea comerciala isi are izvorul in vanzarea-cumpararea civila , vizeaza operatiunile de transfer a unui bun de la vanzarea sau cumpararea in schimbul unui pret .

Actele de comert reprezentate de vanzarea-cumpararea comerciala sunt comerciale cand cumpararea si vanzarea s-au facut in vederea revanzarii sau reinchirierii ; caracteristica este comercialitatea cumpararilor si vanzarilor pe care o gasim in conditiile :

o Aceasta intentie sa existe la data cumpararii ;

o Sa fie exprimata de cumparator ;

o Sa fie cunoscuta contractantului ;

o Sa aiba in vedere bunurile cumparate si nu accesoriile acestora ;

Obiectul vanzarii cumpararii comerciale .

Product ( produse ) naturale , ale pamantului care se obtin prin cultura si exploatare proprie .

Marfurile sunt acele produse realizate din activitatea de productie destinate schimbului .

Titlurile de credit reprezinta acele inscrisuri in temeiul carora titularul lor are calitatea sa exercite toate drepturile specificate in continutul lor .

Vanzarea-cumpararea bunurilor imobile este una de natura civila .

Transformarea bunurilor cumparate cu intentia de a fi revandute .

1. Priveste activitatea mestesugarilor . Diferentierea realizata de legea comerciala este ca in cazul mestesugarului care prelucreaza materialele clientului , operatiunea devine civila .

2. Activitatea de creatie - atunci cand materialele au fost cumparate si transformate , acestea nu au o valoare ca si creatia in sine .

Vanzarile care nu constituie fapte de comert ( art. 5 ) .

Vanzari de bunuri sau marfuri care se fac spre destinatia consumatorului ( cumparatorului ) ;

Vanzarea produselor pe care proprietarul le realizeaza de pe pamantul sau , sau cultivate de acesta .

b.     Operatiuni de banca si schimb ( articolul 3 , punctul 11 )

Acestea reprezinta o interpunere in schimbul si circulatia banilor si a creditelor . Sunt considerate fapte de comert fara a fi definite ca atare de codul comercial legea 58/1998 - legea bancara : "bancile persoane juridice romane in limita autorizarii BNR pot face operatiunile definite in art. 8 :

o       Acceptarea de depozite ;

o       Contractarea de credite ;

o       Operatiunile de factoring ;

o       Operatiunile de plata si decontare ;

o       Leasing financiar ;

o       Transfer de fonduri ;

o       Emiterea de garantii si asumarea de angajamente ;

o       Tranzactii in conturi ;

o       Constituirea si administrarea de valori imobiliare ;

o       Consultanta financiara ;

o       Schimbul valutar ( de moneda ) .

Intreprinderi - activitati economice care corespund notiunii de industrie

Criteriul juridic : pentru definirea intreprinderilor conceptia generica porneste de la ideea ca definirea intreprinderilor nu poate fi formulata pe un singur criteriu .

Definitie : Intreprinderile reprezinta un organism economic si social care dispune de o organizare autonoma a unei activitati cu ajutorul factorilor de productie ( fortele naturii , capitalul , munca ) , realizate de catre un intreprinzator si pe riscul acestuia in scopul producerii de bunuri si servicii destinate schimbului in vederea obtinerii de profit .

Caracteristici

o        Intreprinderile reprezinta orice activitate comerciala desfasurata sub forma unei intreprinderi care presupune existenta unei organizari economice cu ajutorul factorilor de productie .

o        Necesitatea asumarii de catre intreprinzator a intregii activitati , precum si a riscurilor activitatii .

o        Scopul si finalitatea activitatii desfasurate in cadrul unei intreprinderi il reprezinta productia de bunuri destinate schimbului in vederea realizarii de profit .

o        Personalitatea juridica revine intreprinzatorului care are calitatea de subiect de drept .

Cu respectarea acestor criterii vor fi comerciale toate actele juridice .

Clasificarea intreprinderilor :

Din cele 9 categorii de intreprinderi avem :

1. Intreprinderi de productie

a)      Intreprinderile de constructie , intreprinderile de fabrici si manufactura ;

b)      Intreprinderile de prestari servicii ( spectacole , comisioane , agentii , afaceri , librarie , obiecte de arta , asigurare , depozite in docuri si antrepozite ) .

Actele juridice si operatiunile conexe , respectiv acele fapte de comert care dobandesc comercialitate datorita legaturii lor stranse cu actele juridice

II.    Faptele de comert subiective ( art. 4 ) .

III. Faptele de comert unilaterale/mixte ( art. 56 ) .