DREPTUL TIC SI CONSULAR

DREPTUL DIPLOMATIC SI CONSULAR

Dreptul diplomatic si consular constituie un ansamblu de reglementari privind diferite aspecte ale activitatilor diplomatice si consulare desfasurate de catre state prin organele lor interne si exterioare, in scopul realizarii politicii lor externe si a colaborarii cu alte state in mod individual sau in cadrul unor congrese si conferinte internationale, precum si al organizatiilor internationale.

Normele dreptului diplomatic si consular sunt astazi codificate in cea mai mare parte in cadrul a doua conventii internationale semnate la Viena - Conventia privind relatiile diplomatice ) si Conventia cu privire la relatiile consulare (1963). Structurile institutionale care reprezinta interesele statelor in relatiile internationale si desfasoara o activitate diplomatica sunt, potrivit dreptului international, urmatoarele: seful statului, guvernul, primul ministru, Ministerul Afacerilor Externe si, in anumite limite, celelalte ministere. Activitatea diplomatica in exteriorul tarii se realizeaza de catre misiunile diplomatice.

Misiunea diplomatica

Misiunile diplomatice pot fi permanente sau temporare. Trimiterea sau primirea unei misiuni diplomatice permanente se face in baza dreptului de legatie (ambasada), care este activ (trimiterea) sau pasiv (primirea). Statele hotarasc de comun acord sa stabileasca relatii diplomatice, stabilind totodata si rangul misiunii diplomatice. Rangurile misiunii diplomatice sunt ambasada sau legatie, dar misiunile diplomatice pot purta si alte denumiri (nunciatura, oficiu, reprezentanta etc.). Rangul sefului unei misiuni diplomatice este, in raport de rangul misiunii, acela de: ambasador, trimis extraordinar si ministru plenipotentiar, insarcinat cu afaceri.

Ambasadorii si trimisii extraordinari se acrediteaza pe langa seful statului, iar insarcinatii cu afaceri pe langa ministerele afacerilor externe. Misiunea diplomatica indeplineste functii de reprezentare, de negocieri, de protejare a intereselor statului si a cetatenilor sai, de observare si informare, de promovare a relatiilor, consulara. Personalul misiunii diplomatice se imparte in 3 categorii: diplomatic si consular, tehnic si administrativ, de serviciu.

Buna desfasurare a activitatii unei misiuni diplomatice a impus ca misiunea insasi si personalul sau sa beneficieze de unele imunitati si privilegii. Imunitatea diplomatica se manifesta sub doua mari aspecte:inviolabilitatea si imunitatea de jurisdictie. Inviolabilitatea este o masura de ocrotire fata de orice presiuni si ingerinte din partea autoritatilor statului, de ea beneficiind sediul misiunii, arhivele diplomatice, corespondenta diplomatica si personalul diplomatic. Imunitatea de jurisdictie priveste personalul diplomatic si imbraca 4 forme consacrate: penala, administrativa, civila si de executare. Privilegiile diplomatice reprezinta anumite avantaje pe care statul acreditar le acorda misiunii diplomatice acreditate si personalului acesteia.

Misiunea diplomatica beneficiaza de dreptul de a arbora drapelul statului sau pe localul ambasadei si pe mijloacele de transport, de scutiri de impozite si taxe pentru toate bunurile si actele oficiale pe care le intocmeste. Personalul diplomatic beneficiaza de scutire de taxe si impozite personale si pentru bunurile ce-i apartin.

Misiunea consulara

Activitatea consulara este indeplinita de catre consuli de cariera sau de catre consuli onorifici. Misiunea consulara poate avea una din urmatoarele clase, dupa rangul consulului care o conduce: consulat general, consulat, viceconsulat sau agentie consulara. Functiile unei misiuni consulare sunt urmatoarele: protejarea intereselor statului si a cetatenilor proprii, informarea, favorizarea relatiilor, eliberarea de pasapoarte si acordarea de vize diplomatice, activitati de notar si de ofiter de stare civila sau de reprezentare in justitie, inspectarea si ajutorarea echipajelor navelor si aeronavelor etc.

Privilegiile si imunitatile consulilor, daca acestia nu sunt, totodata, si membri ai misiunii diplomatice, sunt relativ restranse in raport cu cele ale diplomatilor.