DREPTUL PARLAMENTAR INSTITUTIONAL

DREPTUL PARLAMENTAR INSTITUTIONAL

Introducere (aspecte generale)

Procedura parlamentara, ca si statutul parlamentarilor sunt indisolubil legate de structura Parlamentului. Acestea vor fi diferite in functie de tipul de Parlament:

unicameral sau bicameral. Structura Parlamentului rezulta din prevederile art. 61 alin.2 din Constitutie, in care se arata expres ca Parlamentul este alcatuit din Camera Deputatilor si Senat. Un aspect prealabil il constituie premisa institutionala de ordin constitutional pe

care o reprezinta bicameralismul. Detaliile de natura organizatorica si functionala ale fiecarei Camere sunt reglementate in regulamentele acestora, iar cele privind Camerele reunite in sedinta comuna, in regulamentul sedintelor comune. Organele de lucru sunt definite de aceste regulamente si de unele prevederi constitutionale ce intra in sfera Dreptului parlamentar.

1. Principiul bicameralismului

Bicameralismul a existat in tara noastra sub imperiul Constitutiilor din 1866, 1923 si 1938 si isi afla radacinile in Regulamentele organice. Comisia de la Focsani. In perioada regimului comunist, a existat o reprezentanta nationala unicamerala numita Marea Adunare Nationala.

In statele federale, bicameralismul se justifica prin insasi structura statului: una din Camere reprezinta interesele fiecarui stat, iar cealalta Camera, corpul electoral al federatiei in ansamblul ei.

Intr-un stat unitar, cum este Romania, temeiurile bicameralismului sunt date de necesitatea evitarii concentrarii puterii politice in Parlament si de asigurarea in cadrul procedurii legislative parlamentare a aprobarii legii de catre Camera decizionala dupa dezbaterea si votarea ei de catre Camera de reflectie. Bicameralismul minimalizeaza riscul dominatiei majoritatii si favorizeaza dialogul intre grupurile parlamentare ce constituie opozitia.

1.1. Avantajele bicameralismului fata de sistemul Parlamentului unicameral, chiar intr-un stat unitar, sunt urmatoarele:

- cele doua Camere se vor impiedica reciproc sa devina despotice, evitandu-se astfel o dictatura colectiva prin dedublarea grupurilor parlamentare ale majoritatii si opozitiei;

- evitarea practicii multiplei lecturi (cel putin 3), care are loc in Parlamentele unicamerale, pentru evitarea adoptarii unei legi fara o analiza si dezbatere suficienta;

- cresterea controlului asupra executivului, realizat de fiecare Camera in parte;

- asigurarea unui cadru de analiza succesiva a legilor de catre doua corpuri de legiuitori diferiti. Procesul de legiferare nu este mai complicat, dar mai profund, deoarece reluarea procedurii cu ocazia fiecarei lecturi, cum este in sistemul parlamentar unicameral, ingreuneaza, cateodata artificial, procedura, evitandu-se o simplitate daunatoare intereselor generale.

Ca urmare a revizuirii Constitutiei din anul 2003, Adunarea Constituanta derivata a optat pentru un sistem bicameral functional, ce prezinta urmatoarele avantaje fata de sistemul anterior al unui bicameralism integral (egalitar):

- Camerele au atributii diferentiate, ceea ce presupune o specializare a acestora si, implicit, o profesionalizare a comunitatii parlamentarilor; astfel, Camera Deputatilor are rolul de Camera decizionala de drept comun, adica in toate cazurile in care competenta decizionala nu apartine Senatului, iar Senatul este competent sa decida definitiv in probleme ce tin de ratificarea tratatelor si altor acorduri internationale, ca si pentru masurile legislative ce rezulta din aplicarea acestora, precum si in domeniul unor legi organice care privesc exclusiv organizarea si functionarea statului;

- procedura legislativa nu este conflictuala, deoarece prima Camera sesizata este de reflectie, realizand o prima lectura a legii, in timp ce competenta decizionala revine celei de a doua Camere;

- procedura este mult mai accelerata, Camera prima sesizata fiind obligata sa se pronunte in termen de 45 de zile, iar pentru legile de complexitate deosebita, in termen de 60 de zile; daca aceste termene au fost depasite, s-a introdus institutia juridica a adoptarii tacite, considerandu-se ca prima Camera sesizata a fost de acord cu propunerea legislativa, respectiv proiectul lege, in forma depusa de initiator.

Organizarea interna a Camerelor

Camerele Parlamentului isi constituie structurile, care, potrivit art. 64 din Constitutie, reprezinta organele de lucru ale acestora, si anume: biroul permanent, presedintele Camerei, comisiile parlamentare permanente; organele de lucru nu se confunda cu aparatul functional, care este alcatuit din functionari parlamentari.

Birourile permanente si comisiile parlamentare, permanente sau de avizare, se alcatuiesc in functie de configuratia politica a fiecarei Camere.

Nu trebuie confundate Camerele cu structurile lor interne, care au un rol ajutator, intrucat le revin unele imputerniciri proprii, fara insa ca ele sa poata hotari in locul Camerelor (plenului). Plenul va putea astfel decide in cunostinta de cauza, in mod ordonat si eficient. Organele de lucru se constituie de catre plenul Camerei si isi desfasoara activitatea sub controlul plenului pe baza mandatului acordat de catre acesta, care il poate oricand modifica sau retrage. Atributiile organelor de lucru ale Parlamentului sunt prevazute de regulamente sau reprezinta insarcinari date de plen, cu exceptia unor atributii prevazute de Constitutie, ca, de exemplu, dreptul presedintilor Camerelor de a sesiza Curtea Constitutionala cu controlul constitutionalitatii legii sau a regulamentelor parlamentare, sau de a fi consultati de Presedintele Romaniei la dizolvarea Parlamentului, de a participa la depunerea juramantului unor persoane etc.

1. Plenul Camerei

Plenul Camerei este alcatuit, dupa caz, din totalitatea deputatilor sau a senatorilor, confundandu-se cu insasi Camera. Pentru a se asigura caracterul deliberativ al sedintelor Camerelor, mai multe reguli trebuie avute in vedere:

cvorumul, care reprezinta numarul minim de parlamentari in prezenta carora Camera se poate intruni si lucra legal; pentru dezbaterea pe articole a unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative (cvorumul de sedinta de lucru), atat la Camera Deputatilor, cat si la Senat, nu este necesara prezenta unui anumit numar de membri;

cvorumul trebuie asigurat in cadrul sedintelor de vot, cand in sala trebuie sa fie prezenti minim jumatate plus unu dintre parlamentarii Camerei respective, pentru adoptarea de legi organice sau ordinare sau pentru adoptarea de motiuni, hotarari etc.; pentru adoptarea legilor constitutionale, cvorumul este de minim doua treimi din

parlamentarii fiecarei Camere;

conducerea lucrarilor de catre presedintele Camerei, ajutat de secretari sau, in lipsa acestuia, de catre un vicepresedinte (la Senat, vicepresedintele ce urmeaza sa indeplineasca aceasta insarcinare este stabilit de plen);

asezarea parlamentarilor in sala de sedinta pe grupuri parlamentare

(cutuma) spre a se putea urmari comportamentul, mai ales la vot, al fiecarui parlamentar;

tinerea lucrarilor in hemiciclu, in timpul sesiunii ordinare sau extraordinare potrivit ordinii de zi.

Biroul Permanent al Camerei

Caracterizare generala:

- este un organ colegial, ales de Camera, alcatuit din presedintele Camerei, ajutat de vicepresedinti, secretari si chestori;

- prin modul de alegere a membrilor, este un organ reprezentativ al optiunilor politice din Parlament, fiind alcatuit potrivit configuratiei politice a Camerei;

- durata mandatului membrilor biroului este diferita: presedintele este ales pe durata unei legislaturi, iar ceilalti membri pe durata unei sesiuni.

Principalele trasaturi ale Biroului Permanent:

- activitatea sa este sub controlul Camerei, membrii acestuia putand fi revocati inainte de expirarea mandatului, la cererea grupului parlamentar pe care il reprezinta, prin votul majoritatii senatorilor, respectiv, la Camera Deputatilor, la cererea grupului parlamentar care i-a propus sau a cel putin unei treimi din numarul deputatilor provenind din minimum trei grupuri parlamentare; revocarea poate fi atat cu titlu de sanctiune disciplinara, pentru neindeplinirea obligatiilor ce le revin in cadrul Biroului Permanent sau a celor legate de sarcinile proprii, cat si ca urmare a retragerii spijinului grupurilor parlamentare care au propus candidatura;

- activitate sa este permanenta, adica si in perioada dintre sesiuni;

- asigura conducerea lucrarilor Camerei, beneficiind de o competenta delegata de regulamentul Camerei. Astfel, Biroul permanent are urmatoarele atributii principale:

propune Camerei data inceperii si data incheierii sesiunii parlamentare;

exercita initiativa regulamentara, fiind garantul autonomiei regulamentare a Camerelor in care sens supune aprobarii plenului regulamentul Camerei, si, dupa caz, propunerile de modificare ale acestuia;

poate cere intrunirea Parlamentului in sesiune extraordinara (convocarea se face de presedinte);

raspunde de pregatirea lucrarilor pentru desfasurarea procedurii

parlamentare in plenul adunarii (intocmeste proiectul ordinii de zi, primeste proiectele cu care este sesizata Camera, realizeaza un control asupra sesizarii in raport cu competenta Camerei si asigura trimiterea catre cealalta Camera in cazul in care initiatorul a depus in mod gresit sesizarea, aducandu-le la cunostinta plenului; asigura difuzarea fiecarei sesizari parlamentarilor; sesizeaza comisiile pentru examinarea acestor proiecte, solutionand si eventualele conflicte de competenta, pozitive sau negative, dintre comisii etc.);

asigura constituirea comisiilor parlamentare si aproba regulamentele de functionare ale fiecarei comisii parlamentare;

asigura respectarea regimului de protectie a mandatului parlamentar;

asigura conducerea serviciilor adunarii si aproba statul de functii si regulamentul serviciilor Camerei;

aproba regulamentul privind paza, accesul si serviciul de permanenta in sediul Camerei;

prezinta Camerei spre aprobare proiectul de buget al acesteia si contul de inchidere

al exercitiului bugetar;

organizeaza relatiile Camerei cu Parlamentele altor state si cu organizatiile parlamentare internationale, stabileste componenta nominala a delegatiilor;

poate indeplini si alte atributii stabilite prin lege (stabileste timpii de antena pentru alegeri sau poate organiza consultari politice cu grupurile parlamentare etc.).

In exercitarea imputernicirilor proprii, membrii Biroului permanent nu angajeaza raspunderea acestuia, ci propria raspundere.

3. Componenta Biroului Permanent

Presedintele Camerei

Caracterizare generala:

- este lider politic, din care cauza e dublat de o alta structura politica, biroul permanent;

- in modelul opus (modelul englez) presedintele (speaker) nu e lider politic si are prerogative mult mai mari, nefiind ajutat de un birou permanent, ci de o structura de functionari parlamentari;

Principalele trasaturi:

- este ales de plen, pe durata legislaturii (presedinte de legislatura);

- principalele atributii ale presedintelui au un caracter neutru din punct de vedere politic, din care cele mai importante sunt: convoaca Camera in sesiuni ordinare sau extraordinare, prezideaza lucrarile in plen, fiind garantul libertatii tribunei Parlamentului, acorda cuvantul, modereaza discutiile, sintetizeaza problemele supuse dezbaterii, asigura mentinerea ordinii in timpul dezbaterilor si respectarea regulamentului, proclama rezultatul votului, reprezinta Camera si interesele ei, inclusive pe plan international, supune spre aprobare plenului proiectul ordinii de zi si a programului de activitate, prezideaza lucrarile Biroului permanent, conduce organele de ordine;

- are si unele atributii de ordin constitutional sau legal, care au coloratura politica;

astfel, presedintii Camerelor sunt consultati, impreuna cu liderii grupurilor parlamentare, de catre Presedintele Romaniei la dizolvarea Parlamentului, pot sesiza Curtea Constitutionala in conditiile prevazute de art.146 lit. a), b) si c) din Constitutie;

participa la consultarile politice organizate de Presedintele Romaniei,

primesc sau participa la depunerea juramantului unor persoane etc.;

- poate fi revocat de plen, fiind in exercitiul unui mandat incredintat de acesta;

- in ordine, presedintele Senatului si presedintele Camerei Deputatilor asigura interimatul functiei de Presedinte al Romaniei, conform art.98 din Constitutie;

- Presedintele Senatului, respectiv presedintele Camerei Deputatilor pot fi inlocuiti in exercitarea unor atributii de vicepresedinti (la Senat, inlocuirea, in caz ca presedintele lipseste, se aproba de plen) si sunt ajutati in indeplinirea sarcinilor ce le revin de parlamentari avand urmatoarele functii:

Vicepresedintii Camerei

- il ajuta pe Presedintele Camerei in realizarea sarcinilor sale;

- indeplinesc sarcini incredintate de presedinte sau de Biroul permanent;

- conduc activitatea Biroului Permanent sau a Camerei la solicitarea Presedintelui Camerei.

Chestorii

- verifica modul de gestionare a patrimoniului Camerei, functionarea si calitatea serviciilor acesteia si fac propuneri corespunzatoare Biroului permanent;

- exercita controlul financiar asupra cheltuielilor;

- prezinta Biroului permanent proiectul de buget si executia bugetara;

- la sfarsitul fiecarei sesiuni, prezinta Camerei un raport cu privire la rezultatele controalelor efectuate;

- asigura mentinerea ordinii in sedintele plenului.

Secretarii

- intocmesc lista inscrierilor la cuvant;

- prezinta propunerile, amendamentele si orice alte comunicari adresate adunarii;

- efectueaza apelul nominal si tin evidenta prezentei la lucrari;

- numara voturile;

- tin evidenta hotararilor adoptate si a situatiei proiectelor de legi si propunerilor legislative inregistrate la Camera;

- vegheaza la intocmirea stenogramei sedintei si verifica transmiterea ei spre publicare in Monitorul Oficial, Partea a II-a;

- il asista pe presedinte la realizarea atributiilor ce ii revin in conducerea lucrarilor plenului si indeplinesc orice alte sarcini primite de la acesta sau de la Biroul permanent.

4. Structurile de aprobare a ordinii de zi si programului de activitate

Rolul ordinii de zi este de a asigura ordinea dezbaterilor de pe agenda saptamanala a Camerei.

Diferenta dintre Camera Deputatilor si Senat

Comitetul ordinii de zi functioneaza numai la Camera Deputatilor si este alcatuit din liderii grupurilor parlamentare sau din loctiitorii acestora, fiecare cu dreptul de vot al grupului in totalitatea membrilor Camerei; presedintele Camerei prezideaza, dar fara drept de vot;

- Comitetul ordinii de zi aproba saptamanal ordinea de zi si programul de activitate la propunerea Biroului permanent si aproba repartitia timpilor alocati in cazul sedintelor organizate (sedinte pe o durata limitata, cu impartirea acesteia prin alocarea unor durate limite fiecarui grup parlamentar).

la Senat, ordinea de zi si programul de activitate sunt aprobate de plenul Camerei la propunerea Biroului permanent largit cu participarea presedintilor de comisii si a celor de la grupurile parlamentare; repartitia timpilor alocati in cazul sedintelor organizate se face de catre Biroul permanent largit;

5. Comisiile parlamentare

Rolul comisiilor parlamentare este pregatirea tehnica a lucrarilor in plen.

5.1. Principalele trasaturi:

- se constituie dintr-un numar restrans de senatori sau deputati, dupa caz, potrivit configuratiei politice a Camerei;

- au o structura organizatorica proprie, iar componenta lor este stabilita prin acordul liderilor grupurilor parlamentare si se aproba de plen;

- membrii pot fi revocati de grupul parlamentar care i-a propus (raspundere politica) sau pot fi considerati demisi de drept in caz de absenta nejustificata o durata mai indelungata.;

- comisiile sunt conduse de birouri formate din un presedinte, 2 vicepresedinti si 2 secretari, cu exceptia comisiei pentru regulament, care este formata dintr-un presedinte, un vicepresedinte si un secretar, la Camera Deputatilor, si un presedinte, 1-2 vicepresedinti si 1-2 secretari, la Senat.

5. Organele de lucru ale comisiei sunt:

a) Biroul comisiei, care, dupa caz, stabileste sau propune:

- ordinea de zi a fiecarei sedinte;

- sarcinile ce revin fiecarui senator in cadrul comisiei;

- constituirea de subcomisii, cu votul majoritatii membrilor comisiei, stabilindu-le componenta si sarcinile;

- alte masuri ce intereseaza bunul mers al activitatilor comisiei.

b) Presedintele comisiei are urmatoarele atributii:

- asigura reprezentarea acesteia in raporturile cu Biroul permanent si cu celelalte comisii;

- conduce sedintele comisiei;

- are acces sau poate desemna un alt reprezentant al comisiei la sedintele altor comisii care examineaza lucrari ce prezinta importanta pentru comisia pe care o conduce indeosebi, daca, potrivit regulamentului, comisia a emis un aviz;

- indeplineste alte atributii prevazute de regulamentul propriu de organizare si functionare.

c) Vicepresedintele comisiei il ajuta pe presedinte, iar, in lipsa sau la cererea presedintelui, indeplineste atributiile acestuia.

d) Secretarul comisiei are urmatoarele atributii:

- il ajuta pe presedinte in realizarea atributiilor acestuia;

- tine evidenta prezentei senatorilor sau deputatilor la sedintele comisiei;

- asigura redactarea tuturor actelor comisiei, tine evidenta amendamentelor depuse in scris, eliberand o dovada in acest sens;

- numara voturile exprimate in sedintele comisiei;

- urmareste intocmirea proceselor-verbale ale sedintelor comisiei;

- indeplineste orice alte atributii necesare bunului mers al activitatilor comisiei.

e) Raportorul este presedintele comisiei sau alt membru desemnat de comisie sa intocmeasca raportul comisiei; dupa votarea raportului, el il prezinte si il sustine la lucrarile plenului.

5.3. Caracteristici generale ale procedurii in comisie

comisiile sunt organe interne de lucru ale Camerelor a caror activitate are caracter pregatitor pentru a oferi Camerei toate elementele necesare luarii deciziei; ele emit in acest scop rapoarte sau avize;

nu au putere decizionala, decizia fiind luata de plen, dar, fiind laboratoarele de lucru ale Camerei., prefigureaza clivajul politic si decizia plenului (de regula, ceea ce comisia propune va fi adoptat de plen); de aceea, daca apare o problema noua in cursul dezbaterilor in plen, ea se supune, pentru adoptarea deciziei, analizei prealabile a

comisiei de specialitate;

sedintele nu sunt publice, daca insasi comisia nu hotaraste altfel; de asemenea, presedintele poate invita, din proprie initiativa sau la solicitarea membrilor comisiei, sa participe la lucrarile comisiei persoane din afara ei, daca interesele analizei efectuate o cer, inclusiv presa; autorii amendamentelor, ca si reprezentantii comisiilor de avizare au acces la lucrarile sedintelor, fara drept de vot; reprezentantii Guvernului sunt obligati sa se prezinte daca li se cere aceasta de catre comisie; ei pot participa din proprie initiativa;

toate autoritatile sunt obligate sa puna la dispozitia comisiei informatiile necesare pentru desfasurarea activitatii acesteia;

comisiile isi elaboreaza regulamente proprii care se aproba de catre Biroul permanent si care precizeaza domeniile lor de activitate;

cvorumul pentru desfasurarea legala a lucrarilor comisiei este majoritatea absoluta, iar hotararile se iau cu majoritatea membrilor prezenti, votul fiind, de regula, deschis;

comisiile lucreaza in paralel cu plenul, daca in programul de activitate nu se prevede altfel, precum si in perioada dintre sesiuni, cu aprobarea Biroului permanent.

5.4. Tipologia comisiilor

a. Comisiile permanente se constituie obligatoriu pe domenii specializate in cadrul carora desfasoara o activitate neintrerupta pe toata durata legislaturii.

Caracteristici generale: parlamentarii sunt obligati sa faca parte din comisii permanente, fiindu-le interzis sa faca parte din mai mult de o comisie la Camera Deputatilor si de doua comisii la Senat;

la Camera Deputatilor, presedintele, vicepresedintii si parlamentarii care sunt si membri ai Guvernului nu pot face parte dintr-o comisie permanenta, in timp ce la Senat, personale care ocupa functiile susmetionate pot face parte dintr-o comisie permanenta;

participarea membrilor comisiei la lucrari este obligatorie.

exista unele comisii permanente care sunt comune ambelor Camere, cum sunt comisia Parlamentului Romaniei pentru integrare europeana si comisia pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activitatii Serviciului Roman de Informatii (membrii lor nu pot face parte din alte comisii).

Competenta comisiilor permanente dezbat proiectele de acte normative cu care au fost sesizate de Biroul permanent; daca nu le considera a fi de competenta lor, ci, dimpotriva, considera ca in

mod gresit a fost sesizata o alta comisie, se adreseaza Biroului permanent, iar impotriva deciziei acestuia, plenului.

Atributii: se pronunta motivat, in calitate de comisie sesizata in fond, asupra amendamentelor formulate, prin acceptarea sau respingerea lor, in vederea pregatirii dezbaterii in plenul adunarii prin raportul prezentat; in acelasi scop se pronunta si asupra amendamentelor sau altor probleme trimise de plen spre examinare; astfel, ele prefigureaza decizia Camerei, asigurandu-i fundamentarea;

in raportul comisiei sesizate in fond se face referire motivata la avizele celorlalte comisii care au examinat proiectul, la avizul Consiliului Legislativ, al Consiliului Economic si Social, ori al altor institutii sau organisme care, potrivit legii, sunt competente sa avizeze un proiect sau o propunere legislativa, precum si la toate amendamentele din avizele primite, inclusiv cele prevazute in punctul de vedere al Guvernului;

cu acordul Camerei, pot efectua anchete in domeniul lor de activitate.

Exemple de comisii permanente: economica; juridica, de disciplina si imunitati;

pentru politica externa; pentru buget si finante; pentru agricultura, silvicultura, industrie alimentara; pentru drepturile omului; pentru cercetarea abuzurilor si petitii; etc.

b. Comisiile temporare pentru pregatirea lucrarilor Camerei intr-o problema anume

Caracteristici generale: pot fi alese pentru orice domeniu sau pentru orice problema concreta;

atunci cand sunt infiintate, li se stabilesc nu numai competenta, ci si structura, termenul de prezentare a raportului, in limita mandatului si alte aspecte, daca e cazul;

exista pana cand si-au terminat misiunea pentru care au fost infiintate in cadrul

mandatului stabilit (indeosebi al termenului);

membrii comisiilor speciale isi pastreaza si calitatea de membri ai comisiilor

permanente;

exemple de comisii temporare: de mediere, de ancheta, speciale pentru avizarea

sau elaborarea unui proiect (avantajul este ca proiectul nu se mai supune altor comisii).

Comisiile de mediere

functioneaza numai pentru concilierea divergentelor dintre Camere aparute in

procesul de revizuire a Constitutiei, fiind alcatuite din 7 senatori si 7 deputati (comisie

paritara

conducerea lucrarilor se realizeaza prin rotatie de catre un deputat sau un

senator, stabilit de comisie, iar hotararile comisiei se iau cu acordul majoritatii

membrilor acesteia; in caz de egalitate la 7 voturi, votul presedintelui este decisiv;

activitatea comisiei inceteaza o data cu depunerea raportului ori in cazul in care

membrii sai nu ajung la un acord in termenul stabilit.

Comisiile de ancheta

au ca scop obtinerea de informatii asupra unui subiect determinat, in orice

domeniu de activitate economico-sociala, pentru realizarea controlului parlamentar;

daca ancheta se efectueaza cu aprobarea plenului de o comisie permanenta, ea

poate avea loc doar in domeniul de activitate al comisiei;

prezinta concluzii plenului adunarii care le-a infiintat;

mijloacele de investigatie sunt, de regula, audierile; de asemenea, pot fi

cercetate documente si alte mijloace de proba; se aplica, prin analogie, regulile

probatorii din procedura civila

singura limita a unei anchete parlamentare este inceperea actiunii penale;

comisia isi inceteaza activitatea o data cu dezbaterea raportului prezentat in

plenul Camerei, indiferent de faptul ca aceasta a adoptat sau nu un act in urma acestei

dezbateri.

Alte comisii speciale pot avea ca scop avizarea unui proiect de act normativ, in

vederea pregatirii dezbaterilor in plen sau elaborarii unei propuneri legislative,

efectuarii unui studiu pentru documentarea Parlamentului etc.

Exista unele comisii speciale comune ambelor Camere, cum ar fi Comisia

parlamentara pentru elaborarea Proiectului de hotarare privind modificarea si

completarea Regulamentului sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului

3. Structura politica a Camerelor - grupurile parlamentare

Rol: grupurile parlamentare reprezinta structura organizatorica a Camerei pe baza de afinitate politica

Constituire:

grupurile parlamentare sunt formatiuni interne rezultate din reunirea senatorilor

sau deputatilor avand aceeasi conceptie politica sau conceptii politice inrudite (pe baza

de afinitate politica); daca sunt alcatuite pe baza partinica, ele reprezinta partidele in

Parlament;

organizarea grupurilor parlamentare rezulta din urmatoarele reguli: numarul

minim de membri este de 0 deputati sau 7 senatori de pe listele unui partid;

parlamentarii care nu intrunesc numarul necesar pentru a constitui un grup, precum si

deputatii independenti se pot reuni in grupuri parlamentare mixte sau se pot afilia

grupurilor parlamentare constituite; este interzis ca membrii unui grup sa fie

imprumutati la asemenea grupuri mixte (cutuma parlamentara

deputatii care reprezinta organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilor

nationale, altele decat minoritatea maghiara, pot constitui un singur grup parlamentar;

formarea de grupuri parlamentare ale unor partide care nu au obtinut mandate in urma

alegerilor este interzisa; un parlamentar nu poate face parte din mai multe grupuri

parlamentare, deoarece nimeni nu poate face parte din mai multe partide;

crearea grupurilor reprezinta o facultate, nu o obligatie;

sub aspect exclusiv juridic nu exista nici un raport intre grup si partidul politic,

intrucat tin de ordini juridice diferite, una politica si cealalta constitutionala, rezultand

din teoria mandatului reprezentativ si nulitatea celui imperativ;

deputatii, respectiv senatorii unui partid sau ai unei formatiuni politice nu pot

alcatui decat un singur grup parlamentar la Camera Deputatilor, respectiv la Senat;

in regulamentul Senatului se interzice trecerea de la un grup parlamentar la

altul, iar senatorii care parasesc un grup parlamentar nu se pot afilia altui grup

parlamentar si nu pot reprezenta partide sau formatiuni politice care nu au obtinut

mandate in Senat in urma alegerilor sau nu au participat la aceste alegeri; aceleasi

reguli sunt si la Camera Deputatilor, unde au, insa, un caracter cutumiar;

parlamentarii alesi ca independenti sau deveniti independenti prin parasirea

grupurilor parlamentare nu se pot asocia intre ei pentru constituirea unui grup

parlamentar;

daca are loc o sciziune se poate forma un nou grup, cu conditia intrunirii

numarului minim, ceea ce va atrage in sesiunea urmatoare modificare

compozitiei politice a organelor de lucru (birou permanent, comisii etc.);

- grupul parlamentar se bucura de unele facilitati (spatiu, telefoane, faxuri, personal de

secretariat si de specialitate, automobile etc.) care sa le asigure logistica necesara

indeplinirii atributiilor.

orice modificare intervenita in componenta unui grup parlamentar se aduce la

cunostinta, in scris, presedintelui Camerei;

grupurile parlamentare, in functie de marimea lor, isi constituie un secretariat

tehnic a carui structura se stabileste de Biroul permanent.

Organele de lucru ale grupului parlamentar sunt:

- grupurile parlamentare isi aleg un lider, unul sau doi vicelideri si un secretar;

a) Liderul grupului, cu urmatoarele atributii:

propune plenului reprezentantii grupului in comisia de validare;

prezinta plenului componenta nominala a grupului parlamentar;

reprezinta grupul in negocierile pentru compunerea Biroului permanent,

a comisiilor permanente si a altor comisii sau delegatii parlamentare;

propune candidatii grupului pentru functiile din Biroul permanent;

participa la sedintele Biroului permanent ori de cate ori este invitat;

poate cere incheierea dezbaterilor in plen;

poate cere revocarea membrilor Biroului permanent sau a membrilor

birourilor comisiilor permanente propusi de grupul pe care il reprezinta

informeaza membrii grupului asupra activitatilor plenului si ale

comisiilor parlamentare;

reprezinta grupul ori de cate ori este nevoie in activitatea plenului;

da mandat unuia dintre vicepresedinti pentru inlocuirea sa.

Viceliderul grupului il inlocuieste pe lider in lipsa acestuia sau ori de cate ori este

nevoie, in baza mandatului privind alegerea sa de catre membrii grupului;

b) Secretarul grupului tine evidenta prezentei si asigura redactarea proceselorverbale.

Caracteristici generale ale grupurilor parlamentare

grupurile parlamentare reprezinta structuri organizatorice restranse, intrucat nu

cuprind decat o parte din membrii Camerei, precum si inchise, intrucat reuniunile lor

nu sunt de regula publice; ele nu sunt expresia unui drept de asociere, ci structuri

rezultate din baza electiva a Parlamentului;

Rolul grupurilor parlamentare rezulta din urmatoarele aspecte:

grupurile fac propuneri pentru alegerea presedintelui Camerei, a membrilor

Biroului permanent, pentru numirea comisiilor parlamentare permanente sau

temporare si a altor structuri, cum sunt delegatiile parlamentare;

propunerile se fac in cadrul numarului de locuri ce revine grupurilor, in raport

cu ponderea lor in Camera (algoritm);

grupurile pot prezenta amendamente prin intermediul si in numele membrilor;

liderii grupurilor de la Camera Deputatilor participa la lucrarile Comitetului

ordinii de zi;

grupurile isi pot desemna un reprezentant care sa exprime in plen pozitia

intregului grup (mai ales la sedintele organizate);

liderul grupului poate cere verificarea cvorumului;

grupul poate sesiza Curtea Constitutionala cu verificarea constitutionalitatii

regulamentului Camerei.

4. Alte structuri constituite pe principiul constitutional al autonomiei

parlamentare

Infiintarea structurilor analizate, mentionate de art. 64 din Constitutie, este

obligatorie; Camerele, insa, pe temeiul autonomiei parlamentare, pot constitui si alte

structuri cum sunt:

delegatiile parlamentare, ce se constituie cu respectarea configuratiei

politice a Camerei;

grupurile de prietenie cu alte popoare si state, in constituirea carora nu

intervine, in nici un fel, apartenenta politica

In alte Parlamente exista si grupuri de presiune, alcatuite nu pe criteriul

apartenentei politice, ci in functie de aderenta parlamentarilor la o idee, cum ar fi

egalitatea sexelor, sau grupuri de studiu, pentru informarea parlamentarilor asupra

unor aspecte de interes deosebit etc.