Definitia si caracterele juridice ale dreptului de uzufruct

Definitia si caracterele juridice ale dreptului de uzufruct

Dreptul de uzufruct este detaliat reglementat in art.517-564 Cod civil. Art.517 Cod civil defineste astfel uzufructul: 'Uzufructul este dreptul de a se bucura cineva de lucrurile ce sunt proprietatea altuia, intocmai ca insusi proprietarul lor, insa cu indatorirea de a le conserva substanta'.

Aceasta definitie este criticabila din mai multe puncte de vedere. Astfel, nu este exact ca uzufructuarul se bucura de bun asemenea proprietarului, deoarece el nu beneficiaza de dreptul de dispozitie. Apoi, nu se precizeaza ca uzufructuarul este un drept real temporar si limitat. Uzufructul este deci un jus in re aliena, care nu-i permite uzfructuarului sa dispuna de bun. Faptul ca legiuitorul prevede ca uzufructuarul se bucura de lucru ca si proprietarul, vrea sa spuna ca uzufructuarul este obligat sa mentina destinatia pe care proprietarul o daduse lucrului, si sa se foloseasca numai in conformitate cu menirea si randuiala date de proprietar; nu este deci vorba de un drept, ci mai mult de o obligatie a uzufructuarului.

Intr adevar, dintre toate dezmembramintele dreptului de proprietate, dreptul de uzufruct este cel mai larg, deoarece confera titularului nu numai posesia si folosinta, dar chiar si unele drepturi de dispozitie (de exemplu, dreptul uzufructuarului de a ceda beneficiul uzufructului; potrivit prevederilor art.539 Cod civil, dreptul uzufructuarului de a aduce imbunatatiri bunului).

Uzufructuarul exercita doua atribute: posesia si folosinta. In raport cu titularul dreptului de proprietate, el este un detentor precar; atat timp cat insa uzufructuarul poseda si foloseste bunul pentru el insusi, avand posibilitatea sa dobandeasca proprietatea pe cale de uzucapiune, el este un posesor.

In practica judiciara s-a stabilit ca uzufructul este un dezmembramant al proprietatii si nu o sarcina a ei sau, cu atat mai putin, a nudei proprietati. Uzufructul fiind un dezmembramant al proprietatii, inseamna ca este o parte componenta a acesteia si nu un drept in afara ei. In celasi timp, nu se poate pune sub semnul egalitatii intre un dezmembramant al proprietatii si o sarcina care o greveaza.

Dreptul de uzufruct este acel drept real principal care confera titularului sau, temporar, posesia si folosinta asupra bunurilor ce apartin altuia, cu posibilitatea de a exercita cele doua atribute in aceleasi conditii ca si proprietarul, cu obligatia de a le conserva substanta.

Caracterele juridice ale uzufructului

Dreptul de uzufruct are urmatoarele caractere juridice:

a) Este un drept real (jus in re) si consta in posesia si folosinta efectiva a bunului. Uzufructul nu poate fi confundat cu locatiunea, care confera chiriasului sau arendasului doar un drept personal.

b) Este un drept real temporar, vremelnic. Chiar daca legea a omis sa indice acest caracter, vremelnicia este de esenta uzufructului. Daca nu a fost stipulat un termen, uzufructul se stinge prin moartea uzufructuarului, inclusiv in situatia cand uzufructul a fost cedat altei persoane. Cand titularul uzufructului este o persoana juridica, atunci uzufructul nu poate depasi un timp mai mare de 30 de ani.

c) Este un drept mobiliar sau imobiliar, dupa cum uzufructul a fost stabilit asupra unor bunuri mobile sau imobile. Cand obiectul dreptului de uzufruct este instituit asupra unui imobil, el poate fi ipotecat. Potrivit prevederilor art.520 Cod civil, uzufructul se poate stabili atat asupra bunurilor mobile cat si asupra celor imobile, corporale sau incorporale. Un lucru incorporabil, cum este dreptul, poate face obiectul uzufructului (de exemplu: dreptul de proprietate literara, artistica, industriala etc.).

d) Este un drept incesibil, pentru cauza de moarte. Desi unii autori au considerat ca uzufructul este incesibil prin acte intre vii, dimpotriva, in doctrina franceza s-a relevat ca uzufructul este cesibil intre vii. Dar in acest din urma caz, uzufructul se va stinge la moartea cedentului si nu a cesionarului.

e) Uzufructul comporta doar doua atribute: posesia si folosinta. In timp ce proprietarul ramane cu nuda proprietate, uzufructuarul este doar titularul posesiei si folosintei. Obligatia uzufructuarului este aceea de a conserva substanta bunului si de a-l folosi numai potrivit destinatiei sale.

Daca proprietarul poate dispune juridic de bunul care formeaza obiectul ufructului, el nu poate dispune din punct de vedere material de lucru.