PROBELE JUDICIARE

PROBELE JUDICIARE

Consideratii speciale privind probele

pe baza lor, judecatorul isi formeaza convingerea si pronunta hotararea => interes atat pentru parti, cat si pentru judecator (care nu judeca pe baza afirmatiilor partilor).

A.     Definirea notiunii de proba si clasificarea lor

= mijlocul procesual prin care se stabileste existenta unui act sau fapt juridic, necesare rezolvarii pricinii (+ actul probator = actiunea de stabilire a existentei sau inexistentei unui fapt).

subiectul probei - judecatorul (el trebuie convins); obiectul probei - actele sau faptele ce tind la dovedirea raportului juridic in litigiu; sarcina probei - celui care a propus-o (reclamantul sa-si dovedeasca pretentia, iar paratul netemeinicia ei);

cel ce ridica o execptie procesuala - sa o dovedeasca;

cel ce invoca o prezumtie legala relativa trebuie sa faca dovada imprejurarilor din care a decurs prezumtia, iar partea potrivnica sa administreze proba contrara; prezumtiile legale absolute pot fi rasturnate prin marturisire.

Clasificarea probelor

a.      in functie de locul unde se administreaza:

judiciare (in fata instantei)

extrajudiciare

b.      in functie de natura lor

materiale (un obiect material)

personale (relatarile persoanelor): pozitive (declaratii consemnate in inscrisuri sau facute oral), negative (distrugerea sau ascunderea unui inscris), de rationament (prezumtiile legale si cele simple)

c.       in functie de caracterul lor original sau derivat:

primare (nemijlocite: originalul unui inscris)

secundare (mijlocite: copia unui inscris)

d.      dupa modul in care judecatorul percepe faptele:

sunt rezultatul perceperii de catre judecator (cercetarea la fata locului)

sunt rezultatul perceperii altei persoane (depozitia)

e.      dupa cum duc sau nu la stabilirea faptului principal:

directe (dovedesc raportul in litigiu: un contract)

indirecte (prezumtiile, dovedesc un fapt conex din a carui cunoastere se trage concluzia existentei raportului juridic litigios)

Conditii pentru admisibilitatea probei

sa fie legala;

sa fie verosimila (sa demonstreze fapte credibile);

sa fie pertinenta (sa aiba legatura cu cauza);

sa fie concludenta (sa tinda la rezolvarea cauzei); o proba poate fi pertinenta dar nu si concludenta.

Conditii pentru administrarea probei

propunerea probei - de catre reclamant (in cererea de chemare in judecata) si de catre parat (in intampinare); daca nu - in prima zi de infatisare, oral, in fata instantei - sub sanctiunea decaderii; dupa acest termen ar mai putea fi propuse probe daca:

nevoia ei reiese din dezbateri, iar partea nu o putea prevedea;

administrarea ei nu duce la intarzierea judecatii;

dovada nu a fost ceruta in termen din pricina nestiintei si alipsei de pregatire a partii.

Daca o parte renunta la o proba propusa de ea, cealalta poate sa si-o insuseasca, iar daca ambele parti renunta, instanta poate sa administreze din oficiu proba.

discutia in contradictoriu a partilor, pe marginea probelor propuse;

incuviintarea de catre instanta a probelor - incheiere de admitere sau de respingere a acestora, care este interlocutorie - instanta poate reveni asupra ei, motivat;

adminstrarea propriu-zisa, inainte de dezbaterea fondului, in fata instantei, in ordinea stabilita de aceasta;

aprecierea probelor - de catre judecator, in baza convingerilor sale.

Conventii asupra probelor:

se pot incheia, fara a incalca normele imperative;

se pot referi la: sarcina, obiectul, admisibilitatea, administrarea, puterea doveditoare a probelor.

B.     Subiectul, obiectul si sarcina probei

subiectul si obiectul - vezi mai sus;

obiectul probei - faptele notorii si constante nu trebuie dovedite pentru ca sunt cunoscute de un cerc larg de persoane / legea le considera existente; judecatorul poate dispensa partile de dovada si in cazul faptelor necontestate; legea romana nu trebuie dovedita, legea straina - se stabileste continutul ei prin atestari de la organele statului care au edictat-o; partea care invoca o lege straina poate fi obligata sa faca dovada continutului legii, iar daca nu poate se va aplica legea romana, cutumele, uzantele si jurisprudenta trebuiesc dovedite.

sarcina probei - celui care face o afirmatie; numai in acel moment paratul este nevoit sa iasa din pasivitate si sa se apere => sarcina probei este impartita intre reclamant si parat, la care se adauga rolul activ al instantei, de a ordona din oficiu probe, chiar daca partile se impotrivesc.

C.     Admisibilitatea probelor

conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca orice mijloc de proba - vezi mai sus;

in legatura cu administrarea probelor:

propunerea - de catre reclamant (in cererea de chemare in judecata) si de catre parat (in intampinare);

incuviintarea - incheiere motivata, atat in caz de admitere, cat si in caz de respingere; incheierea este preparatorie, care nu leaga instanta care poate reveni, dar trebuie sa arate de ce a facut-o;

administrarea - in fata instantei, in ordinea statornicita de aceasta, care va urmari ca dovada contrarie as fie administrata, pe cat se poate, in acelasi timp.

D.    Asigurarea probelor

oricine are interes sa constate de urgenta marturia unei persoane, starea unor lucruri sau sa dobandeasca recunoasterea unui inscris, a unui fapt sau drept, va putea cere administrarea acestor dovezi, daca este in primejdie ca ele sa dispara sau sa fie greu de administrat in viitor;

se poate cere pe cale principala (inainte de a exista judecata asupra fondului) sau pe cale incidentala (in timpul judecatii, daca nu s-a ajuns la momentul administrarii probelor); administrarea va fi facuta de indata sau la un termen fixat de instanta - se poate face, daca exista primejdie de intarziere, si in zile de sarbatoare si chiar in afara orelor legale (cu incuviintarea anume a magistratului);

se cere instantei in raza careia urmeaza sa se faca constatarea si pe langa care functioneaza executori judecatoresti sa delege un executor care sa constate la fata locului aceasta situatie de fapt;

cererea se judeca in camera de consiliu - incheiere de admitere sau de respingere, care poate fi atacata cu apel;

probele conservate prin aceasta procedura vor putea fi folosite si de partea care nu a cerut administrarealor (cheltuielile vor fi avute in vedere de instanta care judeca fondul).

II.        Proba prin inscrisuri

inscrisul = declaratie despre un act sau un fapt juridic, facuta prin scriere de mana, dactilografiata, litografiata, prin imprimare etc

Clasificarea inscrisurilor

preconstituite - intocmite pentru a proba un eventual litigiu;

nepreconstituite - intocmite in vederea constatarii incheierii, modificarii sau stingerii unui raport juridic;

recognitive - intocmite in scopul recunoasterii existentei unui inscris original pierdut, pentru a il inlocui;

confirmative - intocmite pentru a confirma un act anulabil;

autentice si sub semnatura privata;

Inscrisul autentic

= inscrisul intocmit cu solemnitatile cerute de lege, de un functionar public care are dreptul sa il emane (acte notariale, de stare civila, hotarari judecatoresti, pv intocmite de agenti procedurali, actele executorilor judecatoresti etc)

Avantaje:

prezumtia de valabilitate

inscrisul constatator de obligatii poate fi pus in executare la scadenta (dupa ce a fost investit cu formula executorie);

data inscrisului face dovada pana la inscrierea in fals;

insusi inscrisul face dovada pana la inscrierea in fals (pentru mentiunile facute de functionarul public), respectiv pana la proba contrara (pentru celelalte mentiuni: declaratiile semantarilor, cuprinsul actului);

inscrisul autentificat de notarul public care constata o creanta certa si lichida are putere de titlu executoriu la data exigibilitatii acesteia => poate fi pus in executare fara sesizarea instantei;

inscrisul poate fi atacat pentru vici de consimtamant, lipsa capacitatii, fraudarea legii (aceste motive pot fi demonstrate prin orice mijloc de proba);

inscrisul care nu poate fi autentic din cazua necompetentei sau a necapacitatii functionarului public este valabil ca si inscris sub semnatura privata, iar da ca nu este semnat valoreaza inceput de dovada scrisa, putand fi completat cu martori si prezumtii (acestea sunt valabile numai daca forma autentica nu este ceruta expres).

Inscrisul sub semnatura privata

= inscrisul intocmit de parti si semnat (conditia generala de valabilitate) de catre acestea;

Conditii speciale de valabilitate

pentru testamentul olograf: scris, semnat si datat de mana testatorului;

pentru inscrisurile cu mai multe parti: atatea originale cate parti cu interese contrare sunt si mentionat cate originale au fost intocmite (formalitatea multiplului exemplar, care nu este ceruta in materie comerciala, unde se admite orice proba);

pentru inscrisuri ce constata contraventii din care se nasc obligatii unilaterale - acestea trebuie scrise in intregime de mana celui obligat, sau macar formula "bun si aprobat" si suma sau catimea datorata in cifre si litere si sa se semneze.

Daca nu sunt indeplinite - act este lipsit de forta probanta, dar operatiunea este valabila, putand fi dovedita prin orice mijloc de proba.

data inscrisului este opozabila tertilor doar daca i s-a dat data certa (a fost inregistrat la o institutie de stat, in registrul de transcriptiuni-inscriptiuni sau i s-a dat data certa la notariat.

Actul scris este cerut ad validitatem pentru:

constituirea societatilor comerciale;

cambie;

contracul de inrolare a echipajului unei nave;

contractul de imprumut maritim;

Actul scris este cerut ad probationem pentru:

asociatiunile in participatiune;

gaj;

contractele ce au ca obiect construirea, instrainare, gajarea, inchirierea vaselor comerciale;

contractele de asigurare;

contractul de asigurare;

III.     Alte inscrisuri

registrele, cartile si hartiile casnice - nu constituie proba preconstituita; nu fac dovada in favoarea celui care le detine, ci in contra lor (daca fac referire la primirea unei plati);

mentiunea creditorului pe titlul de creanta - cand tinde a proba liberarea debitorului (aceeasi putere o are mentiunea facuta pe duplicatul unei chitante, daca duplicatul se afla la debitor);

raboajele - daca crestaturile nu sunt corelative, proba va fi facuta numai pana la concurenta numarului de crestaturi potrivite, iar daca debitorul nu poate sa aduca rabojul sau/si nici sa probeze ca l-a pierdut sau ca nu a existat niciodata, rabojul creditorului-furnizor face proba deplina;

facturile - factura acceptata face dovada atat in favoarea emitentului, cat si impotriva lui; acceptatea poate fi expresa, in scris sau verbal, simpla tacere nu insemna acceptare; daca factura nu a fost acceptata ea face dovada numai impotriva celui care a emis-o (care poate aduce orice mijloace de proba impotriva); facturile trebuiesc pastrate 2 ani;

corespondenta - scrisoarea (care semnata = inscris sub semnatura prvata) formeaza dovada deplina; in raporturile sinalagmatice, scrisoarea probeaza numai consimtamantul expeditorului, iar pentru dovedirea consimtamantului debitorului se poate folosi orice mijloc de proba;

telegramele - fac proba ca act sub semnatura privata daca:

sunt semnate de expeditor;

sunt semnate de o alta persoana decat expeditorul, insa originalul a fost predat oficiului sau trimis spre predare de catre expeditor.

telegrama anonima poate constitui temeiul unei prezumtii pentru judecator daca se stabileste de la cine emana;

registrele comerciale - pot face proba in justitie (judecatorul decide) intre comercianti, pentru fapte si chestiuni de comert (cele obligatorii, iar cele facultative pot servi la fundamentarea unor prezumtii); daca nu sunt tinute in regula - nu sunt primite a face proba in justitie spre folosul celui care le-a tinut; registele pot ajunge in fata instantei prin:

comunicarea (in afaceri de succesiuni, comunitati de bunuri, societati si in caz de faliment) = a da posibilitatea partii adverse sa cunoasca in intregime continutul lor, dezvaluind secretul profesional - de aceea - limitare;

infatisarea - la cerere, sau chiar din oficiu - se extrage din ele doar ceea ce este privitor la litigiu; masura care se dispune cu prudenta.

daca registrele nu se afla in raza teritoriala a instantei - se dispune comisie rogatorie ;

registrele trebuiesc pastrate 10 ani.

IV.      Administrarea probei prin inscrisuri

reclamantul si paratul trebuie sa depuna la dosar copii certificate dupa inscrisurile pe care doresc sa le foloseasca, in atatea exemplare cate parti sunt plus 1 pentru instanta - odata cu cererea de chemare in judecata/intampinarea sau, cel mai tarziu la prima infatisare, sub sanctiunea decaderii de a proba cu inscrisuri (sau cu minim 5 zile inainte de urmatorul termen daca instanta incuviinteaza, de asemenea sub sanctiunea decaderii);

daca inscrisul se afla la partea adversa si aceasta nu vrea sa il prezinte, va putea fi obligat de instanta sau va fi dispus interogatoriu; daca inscrisul a fost ascuns sau distrus, pretentiile partii adverse vor fi confirmate;

daca inscrisul se afla la terti, se va dispune citarea lor ca martori si vor fi obligati sa aduca inscrisul, sub sanctiunea platii de despagubiri/zi de intarziere;

daca actul se afla la autoritati, instanta va desemna un judecator delegat sau il va examina prin comisie rogatorie;

daca inscrisul depus de o parte este contestat de cealalta parte, instanta dispune verificarea de scripte sau declanseaza procedura falsului;

verificarea de scripte = confruntarea inscrisului cercetat cu scrierea facuta de parte in fata instantei, sau cu alte inscrisuri ale acelei persoane, sau cu portiunea din inscris ce nu este contestata; se poate dispune si expertiza; rezultatul cercetarii => incheiere interlocutorie;

procedura falsului - pentru inscrisurile autentice false sau pentru inscrisurile sub semnatura privata ce se prezuma a fi false, instanta sesizeaza organele de urmarire penala; daca inscrisul este esential pentru rezolvarea cauzei - suspendarea judecatii pana la solutionarea cauzei penale;

declaratia facuta in fata instantei, in prezenta obligatorie a ambelor parti, referitoare la faptul ca inscrisul este fals si la indicarea autorului;

intocmirea de catre instanta a unui pv in care se mentioneaza declaratiile partilor si constatarile instantei;

pv se semneaza de parti, presedintele completului si grefier;

inscrisul si pv se inainteaza instantei penale.

V.         Proba prin declaratiile martorilor (marturia)

marturia = mijlocul procesual ce consta in relatari ale unor persoane straine de interesele in conflict, despre acte sau fapte referitoare la pricina, ce pot servi la rezolvarea ei, relatari facute in fata instantei de judecata

se admite marturia:

pentru valori ale litigiilor mai mici de 250 de lei (pentru > proba se face numai cu inscrisuri autentice, sub semnatura privata valabile, sau prin marturisire); se admite si > de 250 de lei:

in materie comerciala (dar nu in orice litigiu comercial, daca partile invoca proba cu martori, judecatorul trebuie sa o si admita);

in materia raporturilor patrimoniale dintre soti;

cand partile au incheiat o conventie, in sensul ca doresc sa probeze cu martori pretentiile;

daca exista un inceput de dovada scrisa din care rezulta fapte demne de crezare referitoare la pretentie;

cand partile au fost in imposibilitatea preconstituirii unui inscris;

cand proba scrisa a fost pierduta sau distrusa, din caz de forta majora, iar creditorul nu mai are mijlocul de proba necesar;

pentru terti, deoarece regula se aplica numai partilor contractante

nu se admite impotriva unui inscris sau peste cuprinsul acelui inscris, DECAT DACA se constata ca a intervenit o fraudare a legii prin acel inscris, sau a fost intocmit cu vicierea consimtamantului, pentru a demonstra acestea, sau pentru a lamuri sensul exact al unor clauze obscure ale inscrisului, sau daac partile sunt de acord sa faca dovada cu martori, daca aceasta priveste drepturi de care ele pot sa dispuna (=> regula nu are caracter imperativ).

De asemenea, proba cu martori nu se admite cand:

cererea s-a introdus pentru o suma mai mare de 250 de lei, chiar daca dupa aceea, reclamantul isi restrange pretentia sub 250 de lei;

cand cererea este introdusa pentru o suma mai mica de 250 de lei, dar care este un rest dintr-o creanta mai mare;

cand sunt mai multe cererei care, impreuna, depasesc 250 de lei.

Chiar daca nu exista conventie, proba cu martori devine admisibila in urmatoarele cazuri (exceptii - care isi gasesc aplicarea numai daca inscrisul este cerut ad probationem, nu si ad validitatem):

exista inceput de dovada scrisa (o scriere, care sa emane de la partea careia i se opune si care face demn de crezare faptul pretins);

imposibilitatea preconstituirii de dovada scrisa;

imposibilitatea conservarii probei scrise.

VI.      Administrarea probei cu martori

lista cu martori (nume si domiciliu) in cererea de chemare in judecata/intampinare; daca nu - pana la prima zi de infatisare, sub sanctiunea decaderii din dreptul de a mai proba cu martori;

poate fi incuviintata si in timpul procesului, daca instanta considera de cuviinta, lista trebuie sa fie depusa in 5 zile de la incuviintare; daca una din parti doreste sa audieze la alt termen, trebuie sa depuna lista in 5 zile de la incuviintarea acelui termen, sub sanctiunea decaderii;

incuviintarea - incheiere unde se precizeaza numele martorilor admisi si faptele pentru care vor fi ascultati;

nu pot fi martori

rudele si afinii pana la gradul III (cu exceptia divortului);

ascendentii sau descendentii (la divort ascendentii pot fi martori);

sotul sau fostul sot (poate fi admis daca partile convin);

interzisii - interdictie absoluta;

condamnatii pentru sperjur - interdictie absoluta.

pot refuza depozitia

persoanele care au aflat, datorita muncii lor, imprejurari legate de pricina - pot invoca secretul profesional;

functionarii publici sau fosti functionari publici, pentru imprejurari legate de pricina, aflati in timpul exercitarii profesiei;

cei care prin raspunsurile lor s-ar putea expune pe ei insisi sau o ruda pana la gradul al III lea, sau pe sotul lor, sau pe fostul lor sot, la o pedeapsa penala sau dispretului public;

prezentarea si ascultarea martorilor

sunt citati, urmand sa se prezinte la termen, sau este audiat prin comisie rogatorie;

daca nu se prezinta, instanta emite mandat de aducere, sau, daca tot nu se prezinta, plateste amenda stabilita de instanta printr-o incheiere executorie;

daca se prezinta la termen, instanta il identifica, apoi depune juramantul dupa care este audiat;

initial relateaza ce cunoaste, apoi raspunde la intrebarile presedintelui completului, ale partii care l-a chemat, ale celeilalte parti, ale procurorului;

semneaza depozitia pe fiecare pagina (ultima va fi semnata si de presedintele completului si de grefier);

daca se constata ca marturia este mincinoasa va fi sesizata instanta penala.

judecatorul constata daca martorul este sincer, ulterior va verifica daca cele declarate corespund realitatii (functie de gardul de percepere a faptului de catre martor, gradul de memorizare, repreoducerea acestuia); forta probanta a marturiei este lasata la aprecierea instantei.

VII.           Marturisirea

= mijlocul de proba prin care o parte confirma pretentiile partii adverse, confirmare care produce efecte juridice impotriva autorului ei; este atat mijloc de proba cat si act de dispozitie al partii;

caracterele marturisirii

act unilateral de vointa; vointa trebuie sa fie constienta si libera; ea isi produce efectele chiar daca nu este acceptata de partea adversa, si este irevocabila;

constituie un mijloc de proba impotriva autorului ei (=> cel care o face trebuie sa aiba capacitatea necesara incheierii actelor de dispozitie);

este un act personal => nu poate fi facuta decat de catre titularul dreptului sau de catre mandatar cu procura speciala;

este un act expres => nu poate fi dedusa din tacerea partii (exceptie: refuzul nejustificat de a raspunde la interogatoriu = marturisire deplina)

felurile marturisirii

judiciara (in fata instantei, luata prin interogatoriu sau spontana, dar mentionata in incheierea instantei);

extrajudiciara (verbal - marturisirea facuta in alt proces - sau in scris - printr-o scrisoare);

simpla - cand paratul reunoaste doar pretentia reclamantului;

calificata - cand paratul recunoaste pretentia reclamantului, dar invoca imprejurari anterioare sau concomitente cu pretentia care schimba consecintele juridice ale marturisirii (am luat bani, dar au fost ca plata pentru serviciile mele);

complexa - cand paratul recunoaste pretentia, dar invoca imprejurari ulterioare care o anihileaza (am imprumutat, dar i-am restituit)

admisibilitatea marturisirii (conditii):

sa vizeze faptele proprii ale celui care o face;

cand face marturisirea sa nu fi fost sub influenta vreunei incapacitati naturale (violenta, betie, hipnoza etc);

capacitate deplina de execitiu (marturisirea este un act de dispozitie);

nu este necesar ca cealalta parte sa accepte marturisirea, iar cel care a facut-o nu o poate revoca (decat daca a fost in eroare de fapt);

se poate face doar personal (doar in cazuri special, prin mandatar cu procura speciala);

trebuie sa fie expresa, dar: refuzul nejustificat de a raspunde la interogatoriu si neprezentarea nejustificata la termenul interogatoriului echivaleaza cu o marturisire.

NU este admisibil la divort si la recuzare.

administrarea probei marturisirii; interogatoriul:

la cererea partii adverse, sau la initiativa instantei; se poate cere in cererea de chemare in judecata/intampinare, sau cel mai tarziu la prima infatisare, sub sanctiunea decaderii;

interogatoriul este admis daca imprejurarile de fapt sunt de asa natura incat sa fie necesara marturisirea, care trebuie sa vizeze faptele personale ale persoanei, iar marturisirea sa tinda la rezolvarea cauzei; pot raspunde la interogatoriu partile;

la interogatoriu se raspunde personal; numai in cazuri speciale prin mandatar cu procura speciala si autentica (ex: persoana locuieste in strainatate, interogatoriul se formuleaza in scris, iar raspunsul va fi dat, de asemenea, in scris, prin mandatar);

partea care a solicitat sau instanta intreaba in scris si verbal, raspunsurile sunt date la fel, interogatoriul se semneaza de catre presedintele completului, grefier, partea care l-a propus si partea care a raspuns;

partea tagaduieste - cealalta parte va folosi si alte mijloace de proba pentru a isi demonstra pretentiile;

daca persoana refuza nejustificat sa raspunda sau sa se prezinte la termen - se prezuma ca a recunoscut tacit pretentia, sau, cand nu mai sunt de administrat alte probe - este considerata o marturisire deplina;

partea se prezinta si face o marturisire simpla, una calificata sau una complexa; daca marturisirea este calificata sau complexa, regula este indivizibilitatea ei - produce efectele ce rezulta din intreg cuprinsul ei; divizarea ei este la latitudinea judecatorului (sa retina, spre a produce efecte juridice, doar o parte a marturiei);

daca cel care a marturisit doreste sa revoca marturisirea pentru eroare de fapt, trebuie sa o dovedeasca pana la pronuntarea hotararii; dupa aceea mai are doar calea revizuirii.

forta probanta a marturisirii

la latitudinea judecatorului, luand in considerare si celelalte probe administrate;

poate fi combatuta prin oricare mijloc de proba, sau prin parerea judecatorului (care o poate considera mincinoasa - sesizeaza organele de urmarire penala);

in caz de coparticipare procesuala - marturisirea unuia nu este valabila si pentru ceilalti.

VIII.        Prezumtiile

= presupuneri facute de lege sau de judecator (care porneste de la fapte conexe dovedite, iar prin rationament solutioneaza pricina);

sunt rezultatul a doua rationamente:

cunoasterea probelor directe - duce la stabilirea existentei unui fapt, produs in trecut, vecin si conex cu pretentia;

din cunoasterea acelui fapt, judecatorul deduce existenta pretentiei.

Clasificare

prezumtii simple - ale judecatorului, concluziile logice pe care judecatorul le trage de la un fapt cunoscut la unul necunoscut; ele sunt deductive (concluzia particulara se desprinde din concluzia generala); sunt permise doar atunci cand este permisa si proba cu martori;

prezumtii legale - cele facute de lege (la acestea judecatorul realizeaza doar primul rationament):

prezumtii absolute - la care nu este admisa proba contrara (ex: puterea de lucru judecat);

prezumtii relative - este permis orice mijloc de proba.

cazuri de prezumtii legale:

sunt nule actele facute in fraudarea legii;

proprietarul terenului este si proprietarul constructiei situata pe teren; posesorul bunului mobil este si proprietarul acestuia;

puterea de lucru judecat prezuma ca hotararea judecatoreasca ramasa irevocabila corespunde adevarului.

IX.      Expertiza

= mijloc de proba judiciara; are ca obiect problema asupra careia se cere parerea specialistului;

poate fi: tehnica, contabila, medico-legala, criminalistica etc;

este admisa: cand instanta are nevoie de parerea unor specialisti in probeleme ivite pe parcursul procesului;

este obligatorie:

cea psihiatrica - pentru punerea sub interdicite;

cea medico-legala - pentru stabilirea varstei, in cazul inregistrarii tardiva a nasterii;

de stabilire a valorii bunului dat in gaj - inncazul neplatii, cand creditorul doreste sa dispuna de acel bun.

administrarea - din oficiu sau la cererea partilor; instanta o incuviinteaza prin incheiere, comunicand biroului local de expertize; acesta propune numarul de experti necesari, instanta hotaraste care dintre experti o va efectua, intrebarile la care trebuie sa raspunda, data depunerii raportului, onorariul (ce trebuie platit de partea ce a propus expertiza, in 5 zile de la numirea expertilor, sub sanctiunea decaderii);

expertii pot fi recuzati - cererea - in termen de 5 zile de la numire sau de la ivirea motivului; cererea se judeca in sedinta publica, instanta se pronunta printr-o incheiere;

administrarea expertizei

in instanta - pentru cazuri simple, expertul este intrebat, raspunde, declaratiile sunt consemnate intr-un pv;

in afara instantei - pentru expertize mai complicate;

raportul se depune la biroul local de expertize, care il inainteaza instantei cu cel putin 5 zile inainte de urmatorul termen; daca nu se respecta termenul - incheiere executorie - amenda si despagubiri pentru partea vatamata de intarziere (in sarcina expertului); daca sunt mai putin de 5 zile, instanta amana judecata pentru ca partile sa poata studia raportul si sa-si formuleze apararile, iar daca nu - hotararea este anulabila;

daca instanta nu e lamurita poate cere un supliment de expertiza sau o noua expertiza;

daca una din parti nu e multumita, la primul termen dupa depunerea raportului poate cere motivat o contraexpertiza (alti experti);

forta probanta - la latitudinea judecatorului, care trebuie sa-si motiveze hotararea; daca sunt doua expertize contradictorii - poate admite una din ele, le oate respinge pe amandoua, dispunand sa se administreze alte probe sau sa se efectueze alta expertiza;

expertiza este nula daca:

a fost efectuata cu incalcarea normelor legale;

efectuata de un expert necompetent;

nu are forma ceruta pentru a fi valabila.

expertiza este anulabila daca:

nu a fost semnata de toti expertii (se poate acoperi prin semnarea ulterioara);

nu este depusa cu minim 5 zile inainte de termen (se poate acoperi - vezi mai sus).

X.         Cercetarea la fata locului

are loc, in general, pentru imobile sau pentru mobile netransportabile;

instanta deleaga un judecator, sau solicita administrarea probei prin comisie rogatorie - prin incheiere;

se poate cere de catre partea interesata, sau se dispune din oficiu de catre instanta - incheiere in care se mentioneaza: problemele de lamurit, termenul la care se merge pe teren si se citeaza partile pentru data cand va avea loc cercetarea);

la fata locului, dupa cercetare - pv semnat de judecatorul delegat si de parti - se depune la dosar;

este obligatorie in cazul raporturilor din dreptul familiei (ex: ancheta sociala pentru incredintarea minorilor).

XI.      Probele materiale

= obiecte care pot prezenta interes probatoriu (ele sau urmele de pe ele);

propunerea probei - ca la celelalte, iar cercetarea are loc in instanta sau la fata locului.

Probele in apel

trebuie aratate in cererea de apel si in intampinarea intimatului (putand fi cele vechi sau unele noi) sau la prima zi de infatisare, sub sanctiunea decaderii;

instanta incuviinteaza administrarea; se pot administra inclusiv cele care au fost supuse decaderii in fata primei instante; NU se poate reveni asupra marturisirii, decat daca a fost eroare de fapt;

incheiere cu probele pe care le incuviinteaza, precum si refacerea sau completarea probelor de la prima instanta; administrarea se face inaintea instantei, inainte de cercetarea fondului;

Probele noi in recurs (inscrisurile)

NU se pot administra probe noi; nu sunt admise decat inscrisurile;

in cazul in care instanta admite recursul:

daca se cere administrarea de inscrisuri noi - va pastra cauza spre judecare;

daca se solicita administrarea de alte probe noi - va dispune casarea cu trimitere.

se pot prezenta DOAR inscrisuri autentice sau sub semnatura privata valabile; ele pot fi si vechi (existau la data judecarii cauzei la instanta anterioara, dar nu au fost prezentate la instanta anterioara sau in apel);

se pot depune oricand in cursul recursului, si, de regula, nu amana judecarea;

daca partea adversa contesta inscrisul nou si s-ar ajunge la verificarea de scripte sau la declansarea procedurii falsului (nu se judeca in instanta de recurs) - se caseaza cu trimitere la instanta initiala, care va rejudeca si fondul.

Probele in contestatia in anulare

admiterea probelor se face in functie de motivul pentru care a fost introdusa contestatia in anulare, respectiv in functie de obiectul contestatiei:

o hotarare a instantei de fond ramasa irevocabila - se poate cere administrarea oricarei probe noi;

o hotarare a instantei de recurs - se pot administra numai inscrisuri noi, valabile.

Probele in revizuire

revizuirea priveste hotararile definitive si irevocabile care au fost pronuntate pe baza unor situatii nereale => motivele de revizuire pot fi dovedite cu orice mijloc de proba => se admit orice probe noi.

Probele in contestatia la executare

prin contestatia la titlu se cere interpretarea drepturilor si obligatiilor rezultate din dispozitiv => nu se admit probe noi, deoarece nu se poate da mai mult sau mai putin decat a stabilit instanta; unica proba admisa este insasi hotararea;

pentru contestatia la executare propriu-zisa - se admit probe noi - cele pe care contestatarul isi intemeiaza contestatia.