Dobandirea mostenirii

Dobandirea mostenirii

Presupune o anumita atitudine subiectiva din partea mostenitorului in functie de statutul lor juridic precum si in functie de felul mostenirii in care se deschide.

Sui heredes vebea la mostenire in mod necesar ca mostenitor de plin dr, ei neputand repudia mostenirea. Acceptarea mostenirii se facea prin 3 moduri:

1. cretio reprezenta un mod solemn de acceptare a mostenirii si se realiza printr-o declaratie facuta in fata martorilor.

2. pro heredes gestio era actul din care rezulta ca heredele accepta mostenirea desi nu se pronunta expres in acest sens (cazul mostenitorului care instraineaza un bun apartinand succesiunii).

3. nuda voluntas care consta intr-o declaratie de acceptare expresa dar nesolemna. Datorita vantajelor ei aceasta forma avea sa se generalizeze.

Efectele acceptarii mostenirii

Principalul effect costa in confuziunea patrimoniului defunctului cu acela a heredelui. O prima consecinta a confuziunii patrimoniale este aceea ca mostenitorul raspunde de toate datoriile defunctului chiar daca aceste datoriri depasesc activul succesoral (ultra vires hereditatis). Pt ai proteja pe mostenitori, pretorul a creat asa numitul ius abstinenti dr de a se abtine in virtutea careia herezi nu mai puteau fi siliti sa-I plateasca pe creditori defunctului dincolo de activul succesoral.

Imparatul Iustinian a crest o institutuie noua numita beneficium inventari, beneficiul de inventar in baza caruia mostenitorul care face un inventar al bunurilor succesorale, va raspunde fata de creditori defunctului numai in limita activului succesoral. Daca heredele era insolvabil pt a proteja interesele creditorilor defunctului, pretorul a creat aceasta posibilitate prin care se realiza o separatio bonorum asa incat nu se mai crea posibilitatea sa se vina in concurs cu creditori mostenirii, ci heredele isi valorifica dr de creanta din activul succesoral inaintea altor creante.

Colatio bonorum sau raportul bunurilor reprezinta un alt efect al acceptarii, conform caruia mostenitori sunt obligati sa aduca la masa succesorala toate bunurile pe care le-a primit fiecare in parte in timpul vietii lui paters familia. Se i-a in vedere bunurile donate si dotate de paters familia unui descendent.

Repudierea mostenirii

Succesori voluntari puteau accepta mostenirea, dupa cum puteau sa si renunte la ea. Se putea face printr-o simpla manifestare de vointa.

In dr clasic, daca mostenirea nu se pronunta intr-un anumit termen (cel stabilit pt acceptare) se considera ca se realizeaza o repudiere tacita a mostenirii. Daca testatorul instituia un singur mostenitor si acesta renunta la mostenire venea la succesiune substituitul, iar in lipsa substituitului se deschidea succesiunea legala. Daca nu erau succesori legitimi, mostenirea revenea statului in conformitate cu dispozitiile legii Caducare.

Sanctiunea mostenirii

Mostenitorul civil isi valorifica dr dr succesiune prin intermediul petitiuni de hereditate. Actiunea va fi intentata de mostenitor impotriva celui ce exercita o stapanire in fapt asupra succesiunii. Aceasta actiune are un caracter universal ea privind intreaga mostenire fata de actiunea in revendicare care se poarte asupra unui lucru, actiune fata de care mai prezinta si avantajul ca nu se cere pt reclamant a face dovada faptului ca defunctul a fost proprietarul bunurilor lasate mostenire. Pt intentarea acestor actiuni erau necesare urmatoarele :

- Reclamantul sa dovedeasca titlul sau de mostenitor civil si sa nu posede

- paratul sa posede bunurile succesorale fie pro herede, situatie in care cu buna credinta se crede mostenitor, fie pro posesor cand stie ca nu este mostenitor dar impune reclamantului calitatea de posesor.

Legate fideicomise

Legatul este o dispozitie formulate in termeni imperativi si solemni grevand pe cel instituit mostenitor prin care testatorul dispune de anumite bunuri individual determinate in profitul unei pers numita legator.

Desi legatus trebuie apoi formulat in termeni imperativi si solemni. El apasa asupra heredelui testamentar avand dr obiect bunuri individual determinate fiind facut cu scopul de al gratifica pe legatar. Fata de cuvintele solemne utilizate sunt cunoscute 4 forme de legate :

1. legatul previdivcantione prin acesta testatorul transmite direct legatului proprietatea asupra unui bun determinat  dau si leg lui Trax pe sclavul Petrus . numele mostenitorului nu era trecut in legat deoarece intre mostenitor si legatar nu se stabilea un raport juridic. Faceau obiectul unor asemenea legate doar bunurile stapanite cu titulu de proprietate privata.

2. legatus pudamnationem este dispozitia prin care testatorul il obliga pe heredele testamentar sa transmita legatarului proprietatea asupra unui lucru (heredele meu sa fie obligat sa dea lui Traz pe sclavul Petrus). In acest caz legatarul nu mai dobandeste direct dr de proprietate ca in cazul precedent ci numai dr de a cere heredelui sa-i transimita proprietatea asupra bunului legat. Intre herede si legatar se stabileste un raport juridic in temeiul caruia heredele poate fi silit sa execute legatul.

3. legatul perpreceptione acesta imbraca urmatoarea forma, sau prin luare mai inainte (Trax sa i-a mai inainte pe sclavul Petrus), in virtutea acestui legat unul dintre herezi testamentari care era si legatar avea dr de a intra in stapanirea bunului legat inaintea impartiri mostenirii. Prin asemenea legate testatorul putea favoriza peu nul dintre mostenitorii.

4. legatul sinendi modo acesta creeaza heredelui testamentar obligatia de a nu-l impiedica pe lagatar sa intre in stapanirea unui lucru potrivit formulei  heredele meu sa fie obligat sa permita lui Trax sa i-a cu el pe sclavul Petrus si sa-i apartina 

Spre deosebire de legatul per domnatione heredele avea obligatia de a indeplini o anumita prestatiune, astfel ca in cazul legatului  sinsndi modo  legatarul avea numai obligatia de a nu impiedica executarea legatului.

Conditiile de font ale legatului

Legatarul trebuia sa aiba testamenti factio pasiva. Cel lipsit de capacitatea necesara nu putea dobandi un legat. Legatul apasa asupra mostenitorului, cu exceptia legatului per perceptione unde legatarul ear el insusi mostenitor in cazul celorlalte legate heredele testamentary pierdea anumite bunuri in mostenire in profitul legatarilor.

Potrivit legii celor 12 table libertatea de a dispune prin legat a testatorului era nelimitat. Datorita acestui fapt la sfarsitul epocii vechi, mostenitori sunt interesati tot mai mult sa repudieze mostenirea grefata, ca legate mari cea ce nu era in interesele creditorului, prin 3 legi succesive :

la sfarsitul epocii vechi s-a limitat dr de a dispune prin legat prin legea furia testamentaria s-a interzis ca legatul sa aiba ca obiect un lucru mai mare de 1000 de asi

legea voconia prevedea ca legatul nu poate primi mai mult decat heredele. Dispozitiile legii nu au fost eficiente deoarece legatul putea lasa mai mult de 1000 de asi precum si un nr de legate mai mici decat heredele.

Pt a preveni asemenea practici in 40 i. e. n a fost adoptata legea falcidia prin care se preciza ca heredele are dr la un sfert din mostenirea ce i s-ar fi cuvenit potrivit succesiuni legale.

Cea de-a 3 conditiie de font a legetului este exprimata in regula catoniana. Potrivit acesteia legatul este valabil numai daca poate fi executat la momentul intocmiri testamentului.

Sanctiunea legatului

In cazul legatului per vindicatione legatarul devine proprietar la moartea testatorului el poate intenta actiunea in revendicare.

Legatul per damnatione si sinendi modo erau sactionate prin actio ex testamento.

Legatul per perceptione era sacntionat prin actio familiae hercis cunde deoarece legatarul era in acelasi timp si herede testamentar si in aceasta calitate are dr de a cere impartirea mostenirii.

Fideicomise

Este actul de ultima vointa prin care o anumita pers numita dispone roaga o alta pers numita fiduciar sa transmita cuiva un anumit lucru sau o parte din mostenire. Executarea fideicomisei cadea fie in sarcina mostenitorului fie in cea a legatarului. Aceasta institutie a sanctionat formalismul caci prin intermediul ei orice pers putea dispune de bunuri fara a resprecta legea legatului.

Prin intermediul fideicomisei cel lipsit de testementi factio pasiva putea primi anumite bunuri dintr-o mostenire, asadar fideicomisele se putea forma si inafara testamentului, dar nimeni nu-l impiedica pe testator sa introduca un fidedicomise in testamentul sau.

Sanctiunea fideicomisei

Pana in vremea lui Augustus, fideicomisele nu au fost sanctionate juridic, astfel ca indeplinirea lui deplindea de buna credinta a fiduciarului. El avea o semnificatie religioasa. Neindeplinirea acestuia face aca fiduciarul sa fie declarat infant.

Prin sanctionarea fideicomisei de Augustus se da o lovitura caci toate conditiile de forma ale testamentului sau ale legatului puteau fi eludate.

Fideicomisul de familie

Prin intermediul lui disponentul lasa un lucru fiduciarului cu conditia ca acesta din urma sa-l transimita urmasilor sai. Se crea mijloace juridice de pastrare a unor bunuri de familie. Potrivit mecanismului fideicomisului de familie beneficiarul (fidei comisarul) se transforma in fiduciar.

Fideicomisul de ereditate

Fideicomisul de ereditate a dat nastere unor complicatii intrucat mostenirea in sarcina careia statea executarea fideicomusului trebuia sa plateasca datoriile succesorale primea o parte din mostenire.

In scopul reglementari raportului dintre mostenitor si fidei comisar s-au introdus prin senatus consultele trebulian si pacasian unele reguli noi.

In perioada lui Iustian cele mai importante dispozitii privind fideicomisului avea sa fie modificate.