INTRODUCERE IN ISTORIA DREPTULUI

Introducere

Inainte de a trece la studierea ramurilor fundamentale ale Dreptului, disciplina de fata ofera studentilor cunoasterea gandirii despre legi, drepturi, indatoriri si structuri juridice, despre principalele momente ale dreptului universal, de la Codul lui Hammurapi si pana la Codul lui Napoleon.

Totodata, cursul ofera cunostinte consistente despre istoria dreptului romanesc.

2. Scopul cursului

Familiarizarea studentului din primul an de studii cu institutiile, normele si conceptiile juridice de la antichitate la contemporaneitate. Examinarea izvoarelor, doctrinelor si jurisprudentei fiecarei epoci, sunt menite sa contribuie la intelegerea si insusirea temeinica a celorlalte ramuri si discipline ale Dreptului : public, privat, constitutional, civil, penal, administrativ, comercial etc.

3.Obiectivele care trebuie atinse de student dupa studierea si aprofundarea disciplinei

a. Sa-si insuseasca temeinic cunostintele despre gandirea si practica juridica din toate varstele timpului istoric si din focarele de civilizatie ale vremii : orientul antic, lumea greco-romana, evul mediu si epoca moderna, si sa inteleaga influenta lor asupra statalitatii si dreptului romanesc.

b. Sa defineasca, folosind bibliografia si Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, notiunile din domeniul dreptului referitoare la persoane, familie, proprietate si succesiune, drepturi, obligatii, raspundere si contracte - concepte care inlesnesc insusirea ramurilor principale ale dreptului.

c. Sa inteleaga si sa-si explice evolutia conceptiilor politice, a stiintei dreptului si jurisdictiei de-a lungul istoriei, de la formele neevoluate (cumularea puterilor, pluralitatea conditiei juridice si insecuritatea persoanelor, instabilitatea proprietatii), la societatea moderna intemeiata pe separatia puterilor, domnia legilor, garantarea constitutionala a drepturilor si libertatilor cetatenesti.

d. Sa argumenteze cu datele si faptele oferite de disciplina predata filiatia dreptului romanesc cu ilustrul drept roman - componenta a obarsiei romanilor insasi - si, deci, implicit, cu valorile europene la care tindem sa aderam.

SINTEZA CURSULUI

Capitolul I

INTRODUCERE IN DREPTUL ANTICHITATII

1. DEFINITIA DREPTULUI. NECESITATEA CUNOASTERII DREPTULUI.

Notiunea de Drept cunoaste intelesul de Drept subiectiv, obiectiv, pozitiv, natural si de stiinta a Dreptului.

2. IZVOARELE DREPTULUI sunt :

obiceiul (datinile juridice), numit si drept consuetudinar sau cutumiar-nescris ;

legea (scrisa) sub forma de Codexuri ;

doctrina si jurisprudenta.

3. DIVIZIUNILE DREPTULUI

Dreptul pozitiv (dreptul in vigoare) este compus din :

a.Dreptul international (public si privat) ;

b.Dreptul national : Public (constitutional, administrativ, penal) si privat (civil, comercial etc.).

4. CURENTE DE GANDIRE IN DOMENIUL DREPTULUI

Scoli si curente de gandire.

1.Scoala originii divine a dreptului. Sf. Augustin si Thomas d'Acqino: suveranul (imparat, rege) este reprezentant al puterii divine;

2.Scoala dreptului natural : Hugo Grotius, Thomas Hobbes - justificau puterea absoluta a suveranului, caruia poporul i-a delegat in mod irevocabil puterile.

John Locke si Jean Jacques Rousseau au fundamentat tema contractului social si a suveranitatii poporului.

3.Orientul antic.

a. Codul lui Hammurapi din Imperiul Babilonean punea in centrul preocuparilor ocrotirea proprietatii, organizarea familiala, reprimarea infractiunilor de natura penala, dozarea pedepselor, aplicand principiul circumstantelor atenuante sau agravante.

b. Legile lui Manu (India antica) consacra pluralitatea conditiei juridice a persoanelor fizice, impartite in caste; aplicarea diferentiata a pedepselor.

c. Gandirea juridica in China antica. Adeptii doaismului, confucianismului si legistii (sec. VII - III i.Hr.) au formulat norme morale de convietuire sociala, au formulat explicit principiul egalitatii persoanelor in fata legilor.

d. Vechiul testament (al vechilor evrei): dreptatea se raporta la egalitatea persoanelor in fata legilor; admitea vechea lege a talionului ("ochi pentru ochi, dinte pentru dinte").

5. DREPTUL IN GRECIA ANTICA

Modelul "polis-ului" grecesc (oras-stat) democratic a fost Atena, unde filosofia, doctrina, jurisprudenta si institutiile juridice au cunoscut o afirmare nemaiintalnita.

Magistratul suprem Solon a instituit, pe langa magistratii de profesie, corpul de jurati prin tragere la sorti, la care aveau acces toti cetatenii. Reformatorii Protagoras, Sofocle si Pericle s-au pronuntat pentru armonia dintre dreptul natural si dreptul pozitiv: natura i-a facut pe toti oamenii egali, deci dreptatea echivaleaza cu egalitatea in fata legii.

Filosoful Democrit afirma ca esenta legii pozitive era ca dreptatea unuia sa nu pericliteze pe celalalt. In "Legile"si "Republica" Platon a sustinut ideea suprematiei legilor. Elevul sau, Aristotel a formulat ideea de primat al Constitutiei si, deci, de constitutionalitate a legilor.

DREPTUL ROMAN

1. Insemnatatea dreptului roman.

Institutiile juridice romane au dainuit 19 secole (de la fondarea Romei - sec.VIII i.Hr., la moartea imparatului Justinian - sec. VI d.HR.) si au trecut prin toate fazele statalitatii romane : Regalitatea, Republica si Imperiul (Principatul si Dominatul).

A influentat hotarator evolutia ideilor si institutiilor juridice din evul mediu si a fost principalul izvor de inspiratie in elaborarea codurilor moderne.

A contribuit la consacrarea terminologiei, limbajului juridic (cuvintele drept, lege, cod), a unor devize celebre (dura lex sed lex), a unor principii, concepte si categorii juridice cu caracter universal.

In procedura a introdus principiul bunei credinte, echitatii, interpretarii legii in litera in spiritul ei. In timpul Republicii a fost elaborata Legea celor XII Table, considerata ca obarsia universala a Dreptului.

2. Diviziunile dreptului roman.

a. Dreptul public (cu principalele ramuri drept administrativ si dreptul penal (delictele publice);

b. Dreptul privat avand trei izvoare : ius naturale, ius gentium si ius civile (dreptul pozitiv quiritar).

3. Izvoarele dreptului roman au fost obiceiul (consuetudo), legea, edictele magistratilor ( exemplu - guvernatorii provinciilor cucerite, vezi Dacia), jurisprudenta (stiinta si interpretarea legilor de catre jurisconsulti), senatus consultele si constitutiile imperiale (edicte - Edictul lui Caracalla si decrete).

4. Legea celor XII Table. In timpul Republicii plebea a supus codificarea legilor nescrise si publicarea lor in Forumul de la Roma. Cuprindea intreaga materie a dreptului privat (proprietate, succesiune, persoane) si public (procedura de judecata).

5. Sistematizarea dreptului sub Iustinian (sec. VI d.Hr.).

Codex Iustinianus - o prima culegere de constitutii imperiale

Digestele (Pandectele- in limba greaca) - colectie completa de legi si jurisprudenta, pe spete). Institutiones - manual juridic pentru uzul studentilor in drept. Novellae Constitutions - editie adaugata a primului Cod. Laolalta, au alcatuit Corpus Iuris Civilis (Colectia dreptului civil) - moment de apogeu al dreptului roman, model de distribuire a dreptatii intemeiata pe Lege.

Capitolul II

ORGANIZAREA SOCIAL-POLITICA A TRACO- DACO- GETILOR IN PERIOADA PRESTATALA SI STATALA. LEGISLATIA SI INSTITUTIILE JURIDICE

I. GENEZA STATULUI DAC. INSTITUTIILE SALE

Societatea geto-daca s-a structurat in grupuri sociale distincte: tarabostes (nobilimea - elita dacica, ce exercita demnitati politice, militare si ecleziastice) si comati (oamenii de rand).

In perioada de la Burebista la Decebal forma de stat era monarhica. Regele cumula uneori si functia de mare preot si judecator suprem. Asistat de un vicerege, dispunea de un aparat de stat specializat pe functii si o forta politica armata. Exista un sistem de impozite si centre de emisiune monetara.

II. LEGISLATIA SI INSTITUTIILE JURIDICE

1.Izvoarele dreptului.

a.       Cutuma- norme de conduita fara caracter juridic

b.          Legea. Organizarea statala a implicat adoptarea unor norme juridice (poruncile regale, indemnurile marelui preot). Nescrise, se conservau si transmiteau prin procedeul mnemotehnic (versificate si cantate).

2. Regimul persoanelor si familia. Bunuri si obligatii.

De la familia poligama traca s-a trecut la familia daca monogama si, implicit, la casatoria pereche, cu implicatii in privinta filiatiei, dreptului de proprietate si succesiunii bunurilor.

Alaturi de proprietatea obsteasca s-a consolidat proprietatea privata. Shimburile au generat obligatii contractuale.

Contractele imbracau forma juramantului. Furtul - socotit o grava incalcare a normelor sociale.

Sistemul punitiv geto-dac. Procedura de judecata

Dreptul penal geto-dac cuprindea despozitii severe referitoare la apararea statului, a persoanei, familiei si proprietatii. S-au mentinut si practici ca: razbunarea sangelui, ordaliile, duelul judiciar. Pedepsele aveau un caracter expiatoriu (prin ispasirea, rascumpararea unei greseli).

Capitolul III

STATUL SI DREPTUL IN PROVINCIA ROMANA DACIA (106-271 dHr.)

I.DREPTUL PUBLIC. ORGANIZAREA ADMINISTRATIEI CENTRALE SI LOCALE

1.Izvoarele dreptului

Diviziunile fundamentale ale dreptului au fost :

a.Dreptul public (ius publicum) ;

b.Dreptul privat cu ramurile sale : dreptul civil (ius civice) rezervat exclusiv cetatenilor romani ; dreptul gintilor (ius gentium) si dreptul natural.

Geto-dacii cuceriti practicau vechiul lor drept cutumiar local. Spre sfarsitul stapanirii romane dreptul civil roman, dreptul gintilor si dreptul cutumiar local s-au contopit intr-un sistem de drept nou, daco-roman.

In perioada Principatului a crescut importanta Constitutiilor imperiale (in anul 212 d.Hr. Edictul lui Caracalla a acordat cetatenie peregrinilor din Imperiu).

2. Organele centrale si locale

Dacia a fost transformata intr-o provincie frontaliera cu rol de aparare, condusa de imparat (provincie imperiala).

Divizata in trei subdiviziuni, era guvernata de un legatus Augusti pro praetore Daciarum trium care emitea edicte (decrete).

Asezarile urbane aveau statutul de colonii si municipii, conduse de magistrati : duumviri,quatorviri, aedili, quaestori, procuratori. Colegiile constituite pe criterii profesionale, etnice si religioase - conduse de un praefectus sau magister.

3. Organizarea financiara

Impozitele directe (tributa) se percepeau pe proprietatea funciara, cladiri si persoane. Impozitele indirecte rezultau din mosteniri, vanzari de sclavi, circulatia marfurilor si persoanelor. Taxele vamale si monopolurile (arendarea minelor si salinelor) erau alte surse de venituri.

4. Organizarea militara. Fortele armate ale provinciei erau alcatuite din : legiuni, unitati auxiliare, flota dunareana si maritima, militiile municipale pentru paza ordinii.

II. DREPTUL PRIVAT

Statutul persoanelor

Constitutia lui Caracalla delimita pe locuitorii liberi ai provinciei in: cetateni romani care beneficiau de dreptul civil; latini coloniari cu acces la dreptul latin; peregrini care se bucurau de ius gentium. Sclavii erau publici, privati si imperiali. Mai tarziu, prin eliberarea sclavilor au aparut colonii. Dreptul familial reglementa distinct casatoria si uniunea persoanelor fizice, cat si institutiile de tutela, curatela, adoptiune

Regimul bunurilor. Dreptul de proprietate. Obligatii si contracte

Proprietatea quiritara (deplina) era accesibila numai cetatenilor romani. Cum pamantul provinciilor cucerite deveneau proprietate a imparatului, autohtonii exercitau cu titlu de folosinta o posesiune de uzufruct.

Obligatiile se clasificau in contractuale si delictuale. Un izvor exceptional de contracte consensuale sunt Tripticele (tablite cerate) din Transilvania (de vanzare- cumparare, inchiriere, asociere, imprumut, depozit, locatiune), cuprinzand clauze cum sunt : stipulatiunea (garantii, dobanzi), derogarea, daune moratorii, penalizarea in caz de dol.

III. DREPTUL PUBLIC

In materie penala cele mai grave infractiuni - delicta publica - erau indreptate impotriva intereselor statului, putandu-se sanctiona cu ius gladii (pedeapsa cu moartea). Cetatenii si peregrinii se adresau instantelor potrivit procedurilor penale : guvernatorul trimitea partile in fata unui judecator (judex) sau a unor judecatori multipli (recuperatores)

Capitolul IV

A. INTRODUCERE IN ISTORIA DREPTULUI MEDIEVAL

UNIVERSAL

1. CONTINUITATEA TRADITIEI DREPTUI ROMAN CLASIC IN EVUL MEDIU

Dupa prabusirea Romei, in aria geografica a fostului Imperiu Roman de Apus s-au constituit regatele "barbare" ale vizigotilor, francilor, ostrogotilor si anglo-saxonilor. Pe fondul romanic al dreptului populatiei latinofone s-au altoit cutumele regionale ale noilor neamuri germanice.

Ca exemplu, Legea salica a francilor din Gallia era o culegere de vechi obiceiuri juridice referitoare la infractiuni si pedepse. Receptarea dreptului roman (imparatii sfantului Imperiu Romano-German se considerau continuatori ai Imperiului Roman) s-a realizat treptat, pe cale cutumiara.

In conditiile rivalitatii dintre papi si imparati, care-si disputau autoritatea de a hotari regula de Drept, ganditori inaintati s-au ridicat impotriva intolerantei Bisericii si a tiraniei puterii laice, pentru castigarea, recunoasterea si respectarea drepturilor personale.

2. TEOLOGIA CRESTINA SI CONCEPTIA DESPRE DREPT.

Crestinismul a schimbat caracterul gandirii societatii medievale. Carturarii patristici (parinti ai bisericii) au formulat idei inaintate. Teologul crestin Sfantul Augustin (sec. V), desi considera legile laice imperfecte, a recomandat respectarea ordinii si legii statului profan. Toma d'Aquino (sec.XIII) : Lex humana (dreptul pozitiv), legiferand norme de conduita in societate, urma legii divine (lex aeterna) si legii naturale, unde ratiunea divina intalneste libertatea umana. Marsilio da Padova a afirmat principiul suveranitatii poporului si al separatiei puterilor in stat, devenind precursor al filosofiei moderne a dreptului.

3. DREPTUL BIZANTIN, MOSTENITOR AL DREPTULUI ROMAN CLASIC, IZVOR AL DREPTULUI MEDIEVAL ROMANESC.

Dreptul bizantin apartine romanitatii orientale de la care, in baza constituirii statelor lor medievale, romanii au imprumutat modele de institutii politico-administrative si judecatoresti, cat si norme ale dreptului canonic ortodox. Alaturi de textele lui Iustinian, legiuirile bizantine enumerate mai jos au inspirat procesul de legiferare din rasaritul si sud-estul Europei, inclusiv din Tarile Romane :

Ecloga ("Extrase de legi" - sec.VIII) este dominata de ideea de dreptate si echitate sociala.

Basilicalele ("Legile imparatesti") cuprindeau intregul drept romano-bizantin in vigoare : dreptul bisericesc, normele de procedura, dreptul civil (familie, proprietate, succesiune) institutiile dreptului public, infractiunile si pedepsele.

Nomocanoanele aduceau laolalta normele de drept bisericesc si cele de drept laic - important izvor al dreptului medieval romanesc.

B. INCEPUTURILE DREPTULUI MEDIEVAL ROMANESC

1. ETNOGENEZA ROMANILOR

Romanizarea autohtonilor daci (106-271 dHr.) a avut ca rezultat formarea populatiei daco-romane. Intre sec.IV-VIII (in conditiile marilor migratii si crestinismului) romanii (vlahii) s-au cristalizat ca popor romanic distinct, vorbitor al unei limbi neolatine si nascut crestin.

2. OBSTEA SATEASCA SI INSTITUTIILE SALE

Migratiunea popoarelor nomade a avut ca efect decaderea oraselor si modificarea habitatului. Satul a devenit o comunitate de oameni liberi (obstea sateasca) asociati pe criterii teritoriale de stapanire devalmase a pamantului si de cooperare in munca.

Obstea sateasca a mostenit denumirea si atributiile administrative si judecatoresti ale vechilor magistrati: jude, judet. Structurile de conducere, constituite pe baze elective si ierarhice compuse din : adunarea megiasilor cu competente generale ; sefii militari ( juzi, cnezi) ; Sfatul oamenilor buni si batrani (homines boni et veterani) avand atributii juridice. Era guvernata de norme juridice cutumiare.

3. NORME PRIVIND BUNURILE, MUNCA SI STATUTUL PERSOANEI

1. Proprietatea era devalmasa (mosia era mostenire indivizibila a obstei) si privata cu dreptul de protimisis. Desprinse din devalmasie prin defrisari si desteleniri, terenul de casa si anexele gospodaresti, campul de cultura, viile, livezile, prisacile etc., au devenit bunuri private delimitate de semne de hotar. Pentru instrainarea lor functiona dreptul de preferinta (protimisis) la cumparare.

Relatiile de munca s-au structurat dupa indeletniciri.

2. Statutul persoanei

Membrii obstei erau oameni liberi. Familia monogama a devenit celula de baza a societatii. Membrii familiei aveau egala vocatie la mostenire. Casatoria se incheia prin liberul consimtamant.

4. OBLIGATIUNI CIVILE SI RASPUNDERE PENALA. PROCEDURA DE JUDECATA

Obligatiunile civile vizau indeosebi contractele incheiate prin simplul consimtamant al partilor si lipsite de formalism. Infractiunile priveau familia si proprietatea. Raspunderea personala coexista cu raspunderea solidara a obstei.

Instantele de judecata erau comune pentru cauzele civile si penale. In probatiune se apela la juramantul cu brazda in cap si chemarea conjuratorilor.

A. GENEZA STATULUI SI DREPTULUI MEDIEVAL ROMANESC

1. INTEMEIEREA STATELOR MEDIEVALE ROMANESTI

Dupa extinderea dominatiei Regatului Ungar, Transilvania si-a pastrat organizarea traditional romaneasca de voievodat precum si o larga autonomie. Intemeiata catre sfarsitul sec. al XIII - lea, Tara Romaneasca si-a dobandit independenta in 1330 sub Basarab I, iar Moldova in 1359 sub voievodul Bogdan I. Si Dobrogea s-a constituit ca stat de sine statator la mijlocul sec. XIV.

2. STRUCTURI ECONOMICE SI SOCIALE.

1. Economia a avut un caracter mixt, agrar si pastoral. S-au afirmat mestesugurile (din sec. XVI ) apoi breslele, comertul, targurile, circulatia monetara.

2. Organizarea sociala. Nobilimea feudala - alcatuita din boieri si clerul inalt, detinatori de domenii si privilegii : in Transilvania, prin Unio Trium Nationum (1437) boierii romani au fost decazuti din adunarea nobililor.

Taranii erau liberi (mosneni, razesi) si aserviti (rumani, vecini si iobagi). Prin Codul de legi Tripartit (1517) in Transilvania s-a decretat serbia absoluta si vesnica. Robii puteau fi vanduti.

3. STATUL SI PRINCIPALELE SALE INSTITUTII.

Puterea centrala - reprezentata de domn in Moldova si Tara Romaneasca, de voievod (din 1541 principe) in Transilvania.

Domnul, ca sef al statului si al puterii executive emitea hrisoave, era unic legiuitor, judecator suprem, comandant suprem al ostirii. Sfatul domnesc, dregatorii (numiti si revocati de domn), Marea adunare a tarii (alegea pe domn), Adunarile nobiliare si apoi Dieta in Transilvania sunt alte institutii. Dieta a publicat colectia de legi Approbatae et Compilatae Constitutiones.

Armata (Oastea cea mare), Biserica (cu mitropoliile si episcopiile) au sprijinit constituirea statului.

B. TARILE SI LEGEA TARII ( IUS VALACHIUM), SEC. IX-XIV

1. CRISTALIZAREA SOCIETATII FEUDALE LA ROMANI

Finalizarea etnogenezei romanilor (sec.VIII-IX) a coincis cu cristalizarea structurilor economice, sociale si politice ale feudalismului romanesc. Numiti vlahi de germani, slavi si unguri, romani de bizantini, romanii s-au dovedit superiori tuturor alogenilor, prin sedentarism, organizare, cultura si apartenenta la crestinism.

Izvoarele narative atesta : aparitia proprietatii private, stratificarea sociala, formarea elitelor politice (juzi, cnezi, voevozi, etc.).

2. TARILE, FORMATIUNI POLITICE INCIPIENTE.

In sec. IX - XII - un proces progresiv de unificare : a uniunilor de obsti in tari (terrae) carmuite de cnezi si voievozi, a acestora in state conduse de domni (dominus). Izvoarele narative (Gesta Hungarum, Diploma cavalerilor Ioaniti, s.a.) atesta astfel de formatiuni statale incipiente in toata aria geografica locuita de romani : Gelu, Menumorut, Glad, Ioan, Farcas, Litovoi s.a..

3. LEGEA TARII, GENEZA

Termenul de lege a exprimat initial dreptul nescris, cutumiar. Cand, sub forma codurilor scrise - pravile - din sec. XVII, norma scrisa a inceput sa fie numita tot lege, spre a putea fi deosebit, vechiul drept obisnuielnic a devenit obiceiul pamantului.

Legea Tarii (obiceiul pamantului) a fost numita si Ius Valachicum sau Lex olachorum fiind recunoscuta de autoritatile statelor limitrofe (Ungaria, Polonia, Moravia Mare precum si in vlahiile sud-dunarene) pentru teritoriile locuite compact de romani, coexistand cu statutul lor juridic oficial

LEGEA TARII, CREATIE ORIGINALA ROMANEASCA

1. Drept (lege) si dreptate

Dreptul bizantin apartine romanitatii orientale de la care, in baza constituirii statelor lor medievale, romanii au imprumutat modele de institutii politico-administrative si judecatoresti, cat si norme ale dreptului canonic ortodox. Formula "dupa lege si dreptate", intalnita in mod curent in actele de judecata din Tarile Romane, are ca izvor principiul dreptului roman (si romano-bizantin) "ars aequi et boni"- interpretarea si aplicarea normelor de drept in conformitate cu principiul echitatii (nepartinirii) - exprimand concordanta dintre Drept si Dreptate.

Capitolul V

INSTITUTIILE DE DREPT IN EVUL MEDIU ROMANESC (SEC.XV-XVII)

A. EVOLUTIA DREPTULUI SCRIS DIN TARILE ROMANE PANA IN SECOLUL AL XVII-LEA. INCEPUTURILE STIINTEI DREPTULUI

I. IZVOARELE DREPTULUI MEDIEVAL

Principalul izvor de drept a fost Legea Tarii. Dreptul cutumiar, nomocanoanele si legile laice bizantine l-au completat. Cartea romaneasca de invatatura (1684) a fost prima legiuire laica oficiala investita cu autoritate legala. Mai sunt de retinut Pravila de la Govora si Indreptarea legii.In Transilvania Tripartitum (1517), Approbatae et Compilatae Constitutiones. (sintezele hotararilor Dietelor dintre 1541-1699).

Important de retinut : legiuirile romanesti, indiferent de provincia unde au fost alcatuite, au circulat in toate celelalte (Pravila de Govora, Cartea romaneasca de invatatura), cea ce a asigurat o unitate de conceptie juridica si de practica judiciara pe intreg pamantul romanesc, precedand, in acest plan, cu mai bine de doua secole, unirea politica.

2. PRAVILA SI HRISOVUL DOMNESC

Acte normative oficiale, pravilele bisericesti cuprindeau atat texte religioase cat si laice, aplicate in toate instantele. De la o stricta aplicare a legii la cazuri particulare, hrisoavele domnesti au cuprins in final dispozitii normative cu caracter general (exemplu : legatura lui Mihai Viteazul - 1595 a decis legarea de mosie a rumanilor si vecinilor bajeniti).

3. DISPOZITII

Legile mentionate cuprindeau dispozitii referitoare la raporturile sociale, proprietate, persoane, familie, succesiune, obligatii, infractiuni, mijloace probatorii, pedepse.

Conform dispozitiilor penale, infractiunile aveau caracter flagrant si neflagrant. Se opera cu notiuni evoluate : tentativa, complicitatea, recidiva, concursul de infractiuni. Erau enumerate faptele ce inlaturau raspunderea penala : alienarea, legitima aparare s.a.

Ca mijloace de proba erau enumerate inscrisurile, martorii, juramantul, expertizele. Era prevazuta prescrierea faptelor si termenele de prescriere.

4. INCEPUTURILE STIINTEI DREPTULUI

Raspandirea legilor scrise in limba romana in toate provinciile istorice romanesti a contribuit la dezvoltarea unei culturi juridice pe o baza unitara. Lucrarile Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie si Descrierea Moldovei a domnului carturar Dimitrie Cantemir s-au pronuntat pentru o buna guvernare pe baza de lege si dreptate si pentru concentrarea prerogativelor judecatoresti in mainile monarhului intelept si luminat.

B. INSTITUTIILE DE DREPT

1. PERSOANE, RUDENIE, FAMILIE

Statutul persoanelor se referea la persoanele fizice si juridice .

Inegalitatea subiectilor de drept (pluralitatea de conditii juridice : boieri, cleri, tarani, robi) - trasatura definitorie a dreptului medieval romanesc.

Calificativele esentiale de identificare personala erau : numele, domiciliul, sexul, varsta. Rudenia era naturala (de sange), prin alianta, spirituala (botez), prin adoptie si infratire. Familia avea la baza casatoria. Atat in dreptul canonic cat si in cel laic era dominata de inegalitatea sexelor si rolul subordonat al femeii. Pravila reglementa divortul, recasatoria, viduitatea.

2.REGIMUL BUNURILOR. PROPRIETAETA SI SUCCESIUNEA

Dreptul de proprietate a vizat proprietatea taraneasca a obstilor libere, proprietatea feudalilor laici, proprietatea bisericeasca, proprietatea domneasca si regala si proprietatea urbana.

Succesiunea. Mostenirea legala a cunoscut mai multe clase de mostenitori legitimi : descendenti, ascendenti si colaterali. Mostenirea testamentara era orala (limba de moarte) si scrisa (diata). Dreptul feudal admitea substitutia fideicomisana (investirea de catre testatar a unui legatar care sa pastreze si sa transmita bunurile mostenite).

Formele si modalitatile de dobandire a dreptului de proprietate erau : mostenirea legala, dania domneasca, vanzare-cumparare, schimb, desteleniri -    defriseri. La iesirea din indiviziune se aplica procedura hotarniciei (in Transilvania urma emiterea unei carti funciare rurale sau urbane).

3. OBLIGATII SI CONTRACTE

Legea Tarii consacra raspunderea personala desi pastra si traditionala raspundere solidara a obstii in materie fiscala, penala.

Contractele erau reale (donatia, schimbul, imprumutul) si consensuale - in special cele de vanzare-cumparare, in scris (zapisul) intarit prin hrisov domnesc, sau oral. Se releva rolul aldamasarilor si chezasilor ca forma de publicitate a actelor (conventiei). Consimtamantul nu trebuia viciat prin sila sau dol. O forma de garantie era chezasia si zalogul.

Capitolul VI

ORGANIZAREA JUSTITIEI

I. ORGANIZAREA JUDECATOREASCA

Nu a cunoscut separatia puterilor. A persistat confuzia dintre jurisdictia civila si cea penala. Nu exista autoritatea lucrului judecat.

Instantele de judecata erau: cele ale obstilor satesti de tarani liberi; nobiliare si ecleziastice; justitia urbana; scaunul de judecata domnesc si voievodal (in Transilvania).

Instantele de judecata.

In Tara romaneasca si Moldova competenta judecatoreasca revenea : domnului, divanului domnesc, stapanului feudal local (laic si ecleziastic), Bisericii, obstilor taranesti libere, instantelor urbane. In Transilvania : voievodului (principelui), comitatelor, Bisericii Catolice. Instanta suprema a fost Curtea regala; dupa 1699, in timpul dominatiei habsburgice - Cancelaria aulica (imperiala) de pe langa Curtea de la Viena; in autonomiile locale de romani - scaunului de judecata.

II. PROCEDURA DE JUDECATA

Capitolul trateaza: 1) organizarea procesului: partile, chemarea in judecata, termenul de judecata; 2) administrarea probelor: marturia, juramantul, depozitia martorilor, juratorii, incrisurile, expertiza, prezumtiile, cercetarea la fata locului; 3) pronuntarea hotararii judiciare si caile de atac; 4) executarea hotararilor.

III. INFRACTIUNI SI PEDEPSE

Dupa gravitate infractiunile erau clasificate astfel : impotriva ordinii publice,(tradarea, nesocotirea autoritatii, falsificarea monedei) persoanei (omorul, ranirea, paricidul, insulta) proprietatii (talharia, furtul), familiei (adulterul, incestul, proxenetismul), justitiei (falsul, juramantul mincinos), bisericii si moralei.

Pedepsele erau corporale (moartea, mutilarea, bataia), privative de libertate (ocna, temnita, inchisoarea, surghiunul),pecuniare, pedepse accesorii si complementare.

Capitolul VII

ORGANIZAREA DE STAT A TARILOR ROMANE IN TIMPUL REGIMULUI FANARIOT SI HABSBURGIC. STRUCTURILE INSTITUTIONALE

I. REGIMUL FANARIOT a coincis cu o simtitoare degradere a statutului de drept international al Principatelor si a institutiilor sale interne: domnia (ocupata prin licitarea tronului), Marea adunare a tarii, Sfatul Domnesc, si biserica (in care functiile laice si ecleziastice erau incredintate indeosebi grecilor), armata (redusa la rolul de auxiliar al campaniilor militare otomane).

Obligatiile materiale abuzive fata de Poarta, monopolul comercial turcesc, fiscalitatea apasatoare, venalitatea si coruptia au fost componente inseparabile al regimului.

Aspectul pozitiv a constat in reformele unor principi fanarioti luminati. Constantin Mavrocordat a desfiintat serbia. Legarea de pamant, care implica dependenta personala, a fost inlocuita cu dependenta intemeiata pe invoiala (contract) : taranul presta posesorului de mosie un serviciu numit claca, de unde denumirea de clacas. Cuantumul zilelor de munca a fost stabilit prin lege.

Pentru a aseza sistemul fiscal pe baze mai rationale, care sa stavileasca abuzurile si arbitrariul slusbasilor publici, Constantin Mavrocordat si Alexandru Ipsilanti au inlocuit darile multiple cu o dare unica, platibila in patru rate (sferturi).

II. REGIMUL HABSBURGIC IN TRANSILVANIA

Epoca imparatiilor Maria Tereza si Iosif II (1740-1790) a inaugurat o noua faza a reformismului iluminist moderat prin reforma urbariala, fiscala, judiciara, a armatei si separarea afacerilor administrative de justitie. Cumularea titlului de imparat cu functia de principe, Guberniul si Cancelaria aulica erau semne ale centralizarii administrative. Patenta imperiala din 1785 a desfiintat legarea taranilor iobagi de pamant.

Capitolul VIII

INTRODUCERE IN ISTORIA GANDIRII SI PRACTICII

JURIDICE A RENASTERII SI EPOCII MODERNE

I. RENASTERE, UMANISM, ILUMINISM - CADRU ISTORIC PRIELNIC IDEII DE DOMNIE A LEGILOR.

Esenta epocii infloritoare a Renasterii europene (sec. XIV-XVII) a fost umanismul, doctrina morala care recunostea in om valoarea suprema a lumii, militand pentru triumful ideii de egalitate in fata legii si a drepturilor individuale. Reforma religioasa (care a pus capat controlului excesiv al Romei catolice asupra gandirii), marile descoperiri geografice, precum si revolutia industriala au stimulat si revolutiile politicie din Tarile de jos, Anglia, Franta si America de Nord.

Iluminismul (care afirma ca valori politice dreptul natural, guvernarea responsabila, suveranitatea poporului, libertatea persoanei si a proprietatii) a stimulat politica reformatoare a monarhilor si principilor luminati din Centrul si Rasaritul Europei, inclusiv din Tarile Romane.

II. DREPTUL NATURAL SI CONTRACTUL SOCIAL, SUPREMATIA LEGII.

Renasterea a implicat laicizarea gandirii umane, eliberarea ei de tutela dogmelor religioase si orientarea spre ratiune, dupa modelul vechilor antici. Plecand de la conceptia cu privire la dreptul natural si la contractul social, preocuparea a fost acea de a gasi forma de stat ideala, alternativa monarhie-republica, absolutism-democratie capatand multiple solutii.

Cei mai de seama ganditori au fost Nicolo Machiavelli, Hugo Grotius, Thomas Hobbes, John Locke,(separatia puterilor,primatul puterii legislative),Montesquieu (lucrarea "Despre spiritul legilor") Jean Jacques Rousseau (lucrarea "Caracterul social"), Cezare Beccaria ( Despre infractiuni si pedepse")

III. ANGLIA. MAREA CARTA A LIBERTATII. PARLAMENTARISMUL

Common Law. Neajunsul existentei legilor locale traditionale, tinand de obicei, cu complicatele lor proceduri juridice, au reclamat alcatuirea din multimea cutumelor a unui Cod unic de legi pe spete. Astfel a rezultat in sec. XII Legea comuna (Common Law) pentru intreaga Anglie.

Magna Charta Libertatum impusa in 1215 Regalitatii de starile sociale dadea expresie conceptului de libertate individuala. Ea a prefatat Habeas Corpus Act, lege adoptata de parlament, si care a garantat inviolabilitatea persoanei.

Parlamentul si Petitia dreptului. Parlamentul bicameral era alcatuit din : Camera Comunelor (initiaza, dezbate si adopta legi - (bills) si Camera Lorzilor (exercita si functia de Inalta Curte de Casatie).

La inceputul sec. XVII Parlamentul a impus Coroanei Petitia dreptului care afirma principiul garantarii libertatilor individuale impotriva arbitrariului puterii de stat. In 1679 a fost adoptat Habeas Corpus Act, care interzicea orice arestare abuziva.

IV. NASTEREA DEMOCRATIEI NORD-AMERICANE SI CONTRIBUTIA SA LA BIRUINTA LEGILOR.

La 4 iulie 1776 cele 13 colonii engleze din America de Nord s-au rasculat impotriva Metropolei, constituindu-se in republica federala si independenta Statele Unite ale Americii. In 1774 Congresul General a redactat Declaratia Drepturilor, care a prefatat Declaratia de Independenta ("toti oamenii s-au nascut egali si inzestrati cu drepturi inalienabile : la viata, libertate si fericire"). In 1778 Constitutia S.U.A. consacra principiul suveranitatii, al proprietatii, libertatilor individuale, echilibrul si controlul reciproc al puterilor. Puterea legislativa apartinea Congresului S.U.A. ( Senat si Camera Reprezentantilor). Curtea Suprema de Justitie garanta constitutionalitatea legilor.

V. MAREA REVOLUTIE FRANCEZA. CODUL CIVIL NAPOLEONIAN.

Dupa rascoala Parisului impotriva regimului absolutist si caderea Bastiliei (14 iulie 1789) Adunarea Nationala Constitutionala a adoptat Declaratia drepturilor omului si cetateanului care proclama libertatea si egalitatea in drepturi, garantarea proprietatii, libertatea cuvantului.

Constitutia din 1791 a instaurat in Franta regimul monarhiei constitutionale: suveranitatea emana de la popor, puterea legislativa apartine unei Adunari unicamerale care exercita si controlul asupra executivului.

Beneficiarul revolutiei, imparatul Napoleon Bonaparte, a initiat si promulgat in 1804 Codul Civil Francez (Codul Napoleon, urmat de Codul de procedura civila (1808), Codul Comercial, Codul de procedura penala (1808) si Codul penal (1810). Noua organizare judiciara a creat Curtea de Casatie a Frantei, Curtile de Apel, tribunalele civile si judecatoriile de pace.

Codul civil a adus transformari radicale dreptului public si celui privat in sensul ca : libertatea si proprietatea individului au primit o protectie sigura ; s-a garantat egalitatea persoanelor ; pamantul a fost eliberat de drepturile feudale care il incatusau, reintrand in libera circulatie ; casatoria a fost secularizata iar familia a fost transformata intr-o institutie civila ; a fost reglementata materia raspunderii contractuale, obligatiilor si dreptului succesoral.

A avut un enorm rasunet in legislatia multor state din Europa, cele doua Americi si Asia. In 1865 Codul Napoleon a devenit model Codului Civil Roman, intrat in vigoare in timpul lui Alexandru Ioan Cuza.

Capitolul IX

TRADITIE SI INOVATIE IN DREPTUL ROMANESC LA CUMPANA DINTRE MEDIEVAL SI MODERN. REVOLUTIA ROMANA SI SPIRITUL REFORMATOR MODERN (1821-1848)

A. TRADITIE SI INOVATIE IN DREPTUL ROMANESC LA CUMPANA DINTRE MEDIEVAL SI MODERN

I. INCEPUTURILE MODERNIZARII DREPTULUI. MAREA OPERA DE CODIFICARE

Inceputul modernizarii a fost dominat de problema codificarii dreptului, impunandu-se directii si principii cum sunt : suprimarea pluralismului de sisteme de drept; consacrarea codurilor specializate pe ramuri de drept si caracterul lor de sinteza; formarea unei limbi a dreptului si a unei terminologii juridice.

Principalele legiuiri ale epocii au fost: Manualul de legi al lui Mihai Fotino (1785), Pravilniceasca condica din vremea lui Al.Ipsilanti (1775),Manualul juridic (Alexandru Donici-1814),Codul Calimach (1817),Legiuirea Caragea (1818).

II. ORGANIZAREA INSTANTELOR JUDECATORESTI

Constantin Mavrocordat a numit ispravnici in judete si tinuturi cu imputernicirea de a judeca pricini civile indiferent de rang cat si judecatori de profesie retribuiti de stat. Principalele instante create prin Praviniceasca condica au fost: judecatoriile judetene, Departamentul vinovatilor si Departamentul criminalicesc pentru procesele penale, Departamentul boierilor veliti si Divanul domnesc, instanta suprema de apel.

III. DREPTUL CIVIL

A cunoscut inovatii substantiale. Statutul boierilor si taranilor dependenti (clacasi, iobagi, jeleri) a suferit modificari. Dreptul de proprietate absoluta a boierilor asupra pamantului si padurilor s-a extins. Dreptul succesoral din Tarile Romane s-a apropiat de codurile moderne din Europa apuseana. Noi dispozitii s-au introdus cu referire la obligatii, contracte si garantii (tocmeli, zalogiri, vanzarea la mezat). In materie de contracte a fost introdus principiul cauzei licite : nu se putea incheia impotriva dispozitiilor legii si a bunelor moravuri ; vicierea consimtamantului facea actul lovit de nulitate. La baza raspunderii civile a fost asezat principiul raspunderii personale.

IV. DREPTUL PENAL

A fost asezat treptat pe noi principii calauzitoare cum sunt : individualizarea raspunderii penale, cu personalizarea pedepsei si excluderea raspunderii familiale; legalitatea incriminarii si a pedepsei; arestarea cu forme legale, cercetarea fara tortura si interzicerea detentiei preventive prelungite; aplicarea pedepsei dupa judecata printr-o hotarare motivata; umanizarea pedepselor, cu excluderea pedepsei cu moartea si a pedepselor mutilante, imblanzirea regimului penitenciar.

In dreptul procesual s-a mers pe modernizarea organizarii instantelor si a sistemelor de evidenta a actelor. In procesul civil cartea de judecata incheiata in final trebuia sa reflecte concordanta dintre motivare si solutie, iar hotararea inscrisa in Condica de hotarari. Procedura penala era deschisa in fata Tribunalului Criminalicesc. Dupa apelatie partea nemultumita mai avea la dispozitie calea recursului. Daca dovezile nu erau depline, banuitul era pus in libertate pe chezasie. Era admisa si judecata in contumacie cu sechestrarea averii.

Capitolul X

B. REVOLUTIA ROMANA SI SPIRITUL REFORMATOR MODERN (1821-1848)

I. REVOLUTIA DE LA 1821 CONDUSA DE TUDOR VLADIMIRESCU

Principalele documente programatice au fost : Proclamatia de la Pades si Cererile norodului romanesc (adevarat proiect de Constitutie) care cereau : recunoasterea suveranitatii poporului, separatia puterilor in stat, domn responsabil, o larga reforma cuprinzand justitia, administratia, invatamantul si armata, ocuparea functiilor dupa meritul personal.

A avut ca urmare desfiintarea regimului fanariot si revenirea la domniile pamantene (1822).

II. STATUTUL POLITICO-JURIDIC AL PRINCIPATELOR. REGULAMENTELE ORGANICE .

Conventia de la Akkerman (1826) si Tratatul de la Adrianopol(1829) au instituit regimul suzeranitatii otomane si protectoratul rusesc.

In anii 1831-1832 au intrat in vigoare Regulamentele organice care au consacrat principiul separatiei puterilor in stat.

Puterea executiva era exercitata de domn (avea initiativa legislativa, sanctiona legile, numea si revoca in functii, intarea hotararile judecatoresti) asistat de un sfat administrativ alcatuit din inalti dregatori.

Puterea legislativa revenea adunarii obstesti ordinare : elabora si adopta legile si bugetul de stat.

In justitie a fost introdusa perechea de baza in distribuirea dreptatii ; procuratura si corpul de avocati.

III. REVOLUTIA ROMANA DE LA 1848

A avut un caracter unitar. A urmarit obiective minimale imediate: regim constitutional, domnia legii, emanciparea taranilor, dar si obiective maximale, inspirate de ideologia daco-romanismului : formarea statului national unitar si independent roman.

Capitolul XI

ORGANIZAREA DE STAT SI DREPTUL IN PERIOADA 1849-1866

A. DREPTUL ROMANESC IN PERIOADA 1849-1866

I. DREPTUL CONSTITUTIONAL

La mijlocul secolului al XIX-lea problema statutului juridic al Principatelor Romane a devenit subiect de drept international. Tratatul de la Paris din 1856 desfiinta protectoratul singular si apasator al Rusiei, instituind garantia colectiva a puterilor semnatare. Prevedea retrocedarea catre Moldova a celor trei judete din sudul Basarabiei, provincie anexata de Rusia in 1812.

Rezolutiile adunarilor ad-hoc din 1857 cereau: unirea celor doua Principate intr-un stat numit Romania, neutru si autonom; print strain dintr-o dinastie domnitoare europeana; o adunare legiuitoare reprezentativa. Aceste elemente au conferit Rezolutiilor valoare si forta juridica constitutionala.

Conventia de la Paris din 1858 adoptata de puterile garante a prevazut ca noul stat, Principatele unite al Moldovei si Valahiei sa aiba domni, guverne si adunari legiuitoare separate,adica o unire trunchiata. Erau create doua institutii comune: Comisia Centrala care elabora proiecte comune de legi si Inalta Curte de Casatie, cel mai inalt for judecatoresc. Erau abolite rangurile si privilegiile boieresti, stabilindu-se egalitatea in drepturi si libertati. O lege electorala anexa consacra sistemul votului censitar.

Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris (1863) intarea puterea executiva a domnului si instituia sistemul parlamentar bicameral: Adunarea Deputatilor si Senatul (Corpul Ponderator).

II. DREPTUL CIVIL

Codul Civil Roman din 1864 (intrat in vigoare in 1865) reglementa conditia juridica a persoanelor fizice (laicizarea familiei, casatoria, divortul, puterea maritala a sotului) si juridice (cu scop lucrativ si fara scop lucrativ); reglementa regimul bunurilor si modul de dobandire si transmitere a proprietatii.

Raspunderea civila era contractuala si delictuala, contractele erau clasificate in consensuale si solemne, implicand autonomia de vointa a partilor.

Codul de procedura civila a stabilit urmatoarele instante : judecatoriile de plasa, tribunalele de judet, curtile de apel, curtea de casatie.

Procedura de judecata era orala, publica si contradictorie.

Caile de atac erau : apelul, opozitia, contestatia si recursul.

III. DREPTUL PENAL.

Codul Penal Roman (1805), in vigoare pana in 1937, a fost structurat in trei carti: 1) Dispozitii privitoare la pedepse; 2) Normele cu privire la crime si delicte; 3) Materia contraventiilor si pedepsirea lor. Impreuna cu legislatia ulterioara in materie, reglementa: corectionalizarea, recidiva, tentativa, complicitatea, circumstantele atenuate, cumul de infractiuni, gratierea, reabilitarea.

Codul facea o clasificare tripartita a infractiunilor in crime, delicte si contraventii. Ca urmare, si pedepsele se clasificau in criminale , corectionale si contraventionale.

Codul de procedura penala incredinta actiunea penala Ministerului Public.

Procesul penal urma doua faze : 1. Premergatoare judecatii: a) descoperirea si cercetarea infractorului revenea ofiterului de politie judiciara ;

b) urmarirea se facea de catre procuror; c) instructia (in cazuri mai complicate) - de catre un judecator de instructie care realiza o ancheta (instructie).

2. Judecata. De regula, delictele erau de competenta tribunalelor, iar crimele, a Curtilor cu juri.

IV.LEGE SI REFORMA

Capitolul examineaza Legea secularizarii averilor manastiresti, Legea rurala, Legea instructiunii publice, Legea organizarii puterii armate precum si alte reforme infaptuite in timpul domniei lui Alex. Ioan Cuza.

Capitolul XII

B. DREPTUL MODERN AL ROMANIEI INTRE 1866-1918

I. DREPTUL INTERNATIONAL

Eliminarea jurisdictiei consulare, crearea primelor agentii diplomatice ale Romaniei, renuntarea la pasaportul otoman pretins cetatenilor romani, incheierea de conventii comerciale cu alte state au pregatit independenta de stat a Romaniei.

Conventia romano-rusa (aprilie 1877) a permis intrarea in razboiul de independenta. Tratatul de la San Stefano si Tratatul de la Berlin (1878) au recunoscut independenta de stat a Romaniei si dreptul sau asupra Dobrogei.

Prin Tratatul de pace de la Bucuresti din 1913, Romania incorpora judetele din sudul Dobrogei (Cadrilater). In 1916 Romania a incheiat cu Tripla Intelegere un Tratat politic si o Conventie militara care au pregatit intrarea in Razboiul de reantregire (1916 - 1918).

II. DREPTUL CONSTITUTIONAL

Constitutia din 1866 a ramas in vigoare, cu unele modificari, pana in 1923. Era alcatuita din 8 titluri printre care: Teritoriul Romaniei; Drepturile romanilor; Puterile statului.

Garanta egalitatea in fata legii, libertatea deplina a constiintei, a presei, asocierii, inviolabilitatea domiciliului si persoanei. Puterea legislativa era exercitata de domn si Parlamentul bicameral. Acesta dispune de dreptul de interpelare si ancheta parlamentara. Domnul avea dreptul de veto absolut. Puterea executiva era increditata domnului si guvernului. Era introdusa responsabilitatea ministeriala. Puterea judecatoreasca era exercitata de instantele judecatoresti (tribunale si curti).

Constitutia garanta proprietatea privata proclamata sacra si inviolabila.

III. PRINCIPALELE REFORME INTERNE

Legea invoielilor agricole din 1866 cu modificarile sale ulterioare deroga de la principiile Codului Civil existent, consacrand sistemul arendasiei si caile de executare silita a obligatiilor. Legea contra trusturilor arendasesti (1908), Legea Casei Rurale si Legea judecatorilor de ocoale ameliorau situatia taranilor.

Codul comercial (1887), Legea minelor (1895), Legea pentru incurajarea industriei nationale (1887 si 1912) au contribuit la progresul economiei romanesti. Legea repausului duminical (1887) si Legea meseriilor (1902) au conturat o legislatie incipienta a muncii.

Cea mai importanta modificare a Codului Penal a fost Legea Micului Parchet (1913) care reglementa instructiunea si judecarea in fata instantelor corectionale a flagrantelor delicte.

Potrivit Legii pentru organizarea judecatoreasca din 1909, instantele de judecata erau: judecatoriile de ocoale (rurale si urbane), tribunale de judet cu sectiunile lor, Curtile cu jurati (pentru fiecare judet ), Curtile de apel (Bucuresti, Craiova, Galati si Iasi), Curtea de casatie ca instanta suprema.

Capitolul XIII

ORGANIZAREA DE STAT SI DREPTUL DUPA MAREA UNIRE PANA IN ANUL 1944

I. FORMA DE GUVERNAMANT SI REGIMUL POLITIC

Statul national unitar roman faurit in 1918 a fost recunoscut pe plan juridic international prin tratatele de la Saint-Germain, Trianon si Neuilly cu Austria, Ungaria si Bulgaria.

Dupa Marea Unire pluripartidismul, sistemul parlamentar-constitutional, stricta separatie a puterilor in stat, responsabilitatea guvernamentala au reprezentat esenta regimului democratic.

Cadrul international complex, tarele vietii politice interne, ascensiunea extremei drepte au dus la criza democratiei si instaurarea, din 1938, a regimurilor autoritare si totalitare.

II. EVOLUTIA DREPTULUI

Marea Unire din 1918 a reclamat si unificarea legislativa in primul rand pe planul dreptului constitutional si al dreptului administrativ.

Constitutia din 1923 a cosacrat statul national, unitar si indivizibil, drepturile romanilor, votul universal, separatia puterilor in stat.

Legea electorala din 1926 a introdus sistemul primei majoritare. Constitutia din 1938 a pus bazele juridice ale regimului de guvernare autoritara a monarhului.

In dreptul administrativ sunt de retinut: Legea pentru unificarea administrativa din 1925 care impartea teritoriul Romaniei in comune, plasi si judete; Legea pentru reorganizarea ministeriala din 1929; Statutul functionarilor publici din 1923 si Legea administrativa din 1938.

Dreptul civil si procedura civila. In materie de proprietate au intrat in vigoare: Legea minelor si Legea privitoare la comercializarea si controlul intreprinderilor economice ale statului (1924). Dupa 1918 legi repetate au reglementat exproprierea marilor proprietati rurale si improprietarirea taranilor.

Statutul persoanelor fizice si juridice. Au fost promulgate: Legea actelor de stare civila (1928), Legea asupra asociatiilor profesionale (1926), Legea persoanelor juridice (1924).

In domeniul legislatiei muncii: Legea pentru reglementarea conflictelor de munca (1920) si Legea contractelor colective de munca (1928).

In procedura civila prin legile din 1924 si 1925 s-a realizat unificarea in materie a instantelor judecatoresti (judecatorii, tribunale, curti) si jurisprudentei pe intreg teritoriul Romaniei.

Dreptul penal si procedura penala. Noul Cod penal din1937 cuprindea dispozitii privitoare la crime, delicte si contraventii. Trasatura generala a fost multiplicarea incriminarilor si amplificarea pedepsei. Majoritatea legilor au vizat apararea ordinii publice si siguranta Statului: Legea pentru reprimarea unor infractiuni contra linistii publice (1924); Legea pentru apararea ordinii de stat (1934); Legea pentru autorizarea starii de asediu (1933).

In 1937 a intrat in vigoare un nou Cod de procedura penala.

Legislatia penala din perioada regimului antonescian (1938-1944). "Decretul-lege din 17 februarie 1938" si "Legea pentru reprimarea unor noi infractiuni impotriva linistii publice" inaspreau regimul pedepselor pentru infractiunile impotriva ordinii de stat si amplificau incrimanarile.

In conditiile starii de razboi, politica penala a cunoscut, inasprirea fara precedent a regimului pedepselor: pedeapsa capitala, domiciliul fortat, internarea in lagare etc.

Dreptul procesual penal in perioada 1938-1944. In conditiile starii de razboi si a permanentizarii starii de asediu s-au diminuat drastic garantiile procesuale; tendinta schimbarii cailor de atac a mers pana la capat; instantele militare judecau si alte fapte decretate ca infractiuni.

Stiinta dreptului si invatamantului juridic in perioada interbelica. In domeniul istoriei dreptului, dreptului roman, dreptului constitutional, dreptului civil si penal, dreptului international si a invatamantului juridic s-au distins personalitati ca : Andrei Radulescu, George Fotino, Stefan Longinescu, P.P. Negulescu, I. Alexandresco, Vespasian V. Pella etc.

Bibliografie

a. Obligatorie

BITOLEANU, IOAN; Introducere in Istoria Dreptului, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2006;

CERNEA, EMIL; MOLCUT, EMIL; Istoria statului si dreptului romanesc, Bucuresti, 1998;

b. Suplimentara

FOCSENEANU, ELIODOR, Istoria constitutionala a Romaniei, Editura Humanitas, Bucuresti, 1999

xxx - Istoria dreptului romanesc, vol. I-II (part. 1,2) Editura Academiei, Bucuresti, 1980-1984.

MARCU, LIVIU, Istoria dreptului romanesc, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1997

UNIVERSITATEA "SPIRU HARET"

FACULTATEA DE DREPT SI ADMINISTRATIE PUBLICA

CONSTANTA

SPECIALIZAREA DREPT SI ADMINISTRATIE PUBLICA

Disciplina: INTRODUCERE IN ISTORIA DREPTULUI

ANUL I ZI, FR, ID

Conducatorul disciplinei: Prof. univ. dr. IOAN BITOLEANU

Tel/Fax: 0241/545015 si E-MAIL:ushcta@spiruharet.ro

INTRODUCERE IN ISTORIA DREPTULUI

INTREBARI -

BIBLIOGRAFIE

- Ioan Bitoleanu, Introducere in istoria dreptului, Edit. Fundatia Romania de Maine, Bucuresti, 2006: paginile indicate in textul intrebarilor

- Emil Cernea, Emil Molcut, Istoria statului si dreptului romanesc, Bucuresti, 1994, pag.126-133, 201-209, 215-224, 250-270.