Dobandirea proprietatii mobiliare de catre posesorul de buna-credinta

Dobandirea proprietatii mobiliare de catre posesorul de buna-credinta

In cazul bunurilor mobile, legiuitorul nu a mai considerat necesara trecerea unei perioade de timp pentru dobandirea dreptului de proprietate asupra lor. Simpla posesie a bunului mobil s-a considerat ca valoreaza titlu de proprietate. In acest sens, art. 1909 Cod civil prevede ca: 'Lucrurile miscatoare se prescriu prin faptul posesiei lor, fara sa fie trebuinta de vreo curgere de timp'.

In timp ce in materie imobiliara simpla posesie nu valoreaza titlu de proprietate, in cazul bunurilor mobile posesia este fundamentala. Adevaratul proprietar va putea oricand pretinde posesorului sa-i restituie imobilul, pe cand posesorul actual al bunului mobil va pastra bunul, deoarece posesia sa are valoarea titlului de proprietate.

Posesia nu este suficienta, aceasta trebuind sa fie insotita si de buna-credinta a posesorului.

Considerente de ordin practic au determinat pe legiuitor sa consacre regula cuprinsa in art. 1909 Cod civil. Pe drept cuvant s-a aratat ca posesia este singurul semn evident al dreptului de proprietate in materie mobiliara sau un mod de publicitate al transmisiunilor mobiliare si chiar singurul posibil.

Existand o prezumtie de proprietate in favoarea posesorului bunurilor mobile, acesta nu va trebui sa faca dovada proprietatii, ci doar proba imprejurarii de fapt a posesiei. Odata facuta aceasta dovada, revine sarcina celuilalt sa-si dovedeasca dreptul proprietate. Deoarece posesia este un fapt, poate fi dovedita cu martori, indiferent de valoarea litigiului.

Conditiile necesare pentru a opera regula cuprinsa in art. 1909 Cod civil

Pentru ca posesonul bunului mobil sa fie considerat proprietar al acestuia, este necesar sa fie intrunite cumulativ urmatoarele conditii:

1. Proprietarul sa se fi desesizat voluntar de bun, in sensul ca l-a incredintat unei alte persoane, in temeiul unui raport juridic. Este cazul locatarului, depozitarului, comodatanului etc., care sunt detentori precari si care trebuie sa restituie bunul mobil. Intr-o actiune in revendicare, detentonul precar va trebui sa restituie bunul, el nebeneficiind de regula cuprinsa in art. 1909 Cod civil. In ceea ce il priveste pe creditorul gajist, el este tot un detentor precar, deoarece nu poseda bunul pentru sine, sub nume de proprietar.

Nu beneficiaza de prezumtia de proprietate cel care a gasit bunul sau cel care-l poseda in temeiul unor acte de toleranta sau familiaritate din partea proprietarului.

2. Detentorul precar, dandu-se drept proprietar al bunului, il instraineaza unui tert.

3. Bunul posedat sa fie mobil, determinat in materialitatea sa si sa se afle in circuitul civil. De aceea, art. 1909 alin.1, Cod civil este inaplicabil in cazul posesiei unei universalitati de bunuri mobile, cum ar fi, de exemplu, o succesiune. Posesia este posibila doar cand priveste bunuri individualizate.

4. Posesia bunului mobil sa fie utila. Pentru ca art. 1909 Cod civil sa fie aplicabil, este necesar ca posesia sa fie utila. De aceea, acest text de lege nu se aplica atunci cand posesia este echivoca (de exemplu, cand mai multe persoane folosesc in comun anumite bunuri).

O conditie esentiala pentru a opera prezumtia de proprietate este aceea ca posesorul sa fie de buna-credinta. Pana la proba contrarie, buna-credinta a posesorului se prezuma intotdeauna. De asemenea, buna-credinta trebuie sa existe numai in momentul intrarii in posesie, nu si ulterior.

Textul de lege este aplicabil numai bunurilor mobile corporale, adica acele bunuri care sunt susceptibile de o detinere materiala. Exceptand titlurile la purtator, regula 1909 alin. 1 Cod civil, nu se aplica bunurilor mobile incorporale. Chiar si in cazul bunurilor mobile corporale, asa dupa cum am vazut, regula nu este aplicabila universalitatilor juridice. Intr-adevar, prezumtia de proprietate nu opereaza in cadrul universalitatilor de drept, insa ea este aplicabila in cazul universalitatilor de fapt (de ex.: cand se poseda o turma de oi, o biblioteca de carti etc.).

Regula cuprinsa in art.1909 Cod civil nu se aplica bunurilor mobile care fac parte din domeniul public al statului sau unitatilor administrativ-teritoriale, deoarece ele sunt inalienabile.

Exceptia prevazuta in art. 1909 alin.2 Cod civil

De la regula cuprinsa in art.1909 alin.1 Cod civil, potrivit careia posesorul de buna-credinta al unui bun mobil este prezumat a fi proprietarul acelui bun, exista doua exceptii:

- cand bunul a fost pierdut

- cand bunul a fost furat.

a) Bunuri pierdute. Un mobil poate fi pierdut din neglijenta proprietarului. De asemenea proprietarul poate fi lipsit de bun dintr-un caz de forta majora.

b) Bunuri furate. Art.1909 alin.2 Cod civil prevede ca, 'Cel ce a pierdut sau cel caruia i s-a furat un lucru, poate sa-l revendice in curs de trei ani, din ziua cand l-a pierdut sau cand i s-a furat, de la cel la care-l gaseste, ramanand acestuia recurs in contra celui de la care-l are'.

Actiunea in revendicare se va limita in consecinta, doar la bunurile furate. Nu intereseaza, pentru promovarea actiunii in revendicare, raporturile de rudenie intre proprietar si autorul furtului. De asemenea, actiunea in revendicare va putea fi indreptata impotriva oricarui posesor, fiind lipsit de relevanta daca bunul a fost achizitionat prin vanzare, donatie etc.

Termenul de trei ani va fi calculat din momentul in care bunul a fost furat si nu din cel in care tertul a inceput posesiunea.

Proprietarul va trebui sa faca dovada furtului si nu a autorului infractiunii. Posesorul de buna-credinta va beneficia de prezumtia de proprietate reglementata de art.1909 alin.1 Cod civil, chiar si atunci cand bunul apartine domeniului privat al statului sau unitatilor administrativ-teritoriale.

Potrivit art. 1910 Cod civil: 'Daca posesorul actual al lucrului furat sau pierdut l-a cumparat la balci sau la targ, sau la o vindere publica, sau de la un negutator care vinde asemenea lucruri, proprietarul originar nu poate sa ia lucrul inapoi decat intorcand posesorului pretul ce l-a costat'.

Posesorul unui bun pierdut sau furat nu va putea invoca regula cuprinsa in art. nr. 1910 Cod civil atunci cand, de exemplu, a dobandit bunul de la un necunoscut, in imprejurari obscure. Art. 1910 Cod civil, se refera in mod expres la restituirea pretului platit. In prezent, datorita ratei inflatiei, restituirea numai a pretului achitat s-ar putea sa nu fie suficienta. Buna-credinta a dobanditorului va trebui protejata, altfel incat, la data restituirii pretului, bunul sa poata fi procurat la o valoare mult mai mare. Nu proprietarul va trebui sa suporte diferenta de valoare, ci autorul furtului sau cel care a gasit bunul.