DREPT CONSTITUTIONAL

DREPT CONSTITUTIONAL

D.C. Apare ca ramura independenta de drept mai tarziu odata cu primele constitutii scrise (sec. XVIII).

Incepe sa fie studiat in sec. XIX in Italia, Franta, Germania, Rusia.

In Romania studiul incepe in sec. XX.

Este cunoscut sub numele de D.C. sau drept de stat.

Dreptul constitutional se refera la regimuri politice-democratice - Analiza democratiei: tipuri de democratie; grade de exprimare a democratiei.

D.C. face parte din domeniul dreptului public alaturi de dreptul administrativ, financiar, civil, penal, international public etc. Dreptul public - totalitatea normelor adoptate de autoritatile statale pentru conducerea societatii.

D.C. - un ansamblu de norme si principii care reglementeaza organizarea relatiilor sociale fundamentale ce apar in procesul de instaurare, mentinere si exercitare a puterii politice organizata statal, consacra principiile organizarii si functionarii institutiilor administrative si jurisdictionale, consfinteste drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale omului; defineste raportul persoana / stat si societate.

2. Raporturile juridice de drept constitutional. Subiecte. Particularitati.

Raporturile juridice sunt relatii sociale reglementate de norme de drept. Norma de drept stabileste modul de comportare posibil al subiectelor (drepturi-obligatii).

Raporturile juridice de drept constitutional sunt relatii sociale ce apar in procesul de instaurare, mentinere si exercitare a puterii statale.

Subiectele - cel putin unul dintre ele trebuie sa fie o autoritate publica sau o persoana juridica de drept public (partide politice).

Continutul raporturilor juridice de drept constitutional - drepturi diverse:

a.       drepturi fundamentale

b.      drepturi politice

c.       drepturile autoritatilor publice in conducerea si organizarea societatii

si obligatiile corespunzatoare.

Particularitatile raporturilor juridice de drept constitutional - sunt relatii sociale

reglementate de norme de drept constitutional dar si de norme din alte ramuri (proprietatea - drept constitutional si drept civil)

3. Particularitatile normelor de drept constitutional

a. au un caracter fundamental - reglementari din domenii fundamentale ale vietii sociale

b. au o forta juridica superioara - izvorul normelor sunt acte importante (Constitutia Romaniei)

c. sunt cu aplicatie mijlocita sau nemijlocita

- nemijlocita - reglementeaza direct

- mijlocita - norme de principiu dezvoltate prin alte norme

d. au o dubla sau tripla natura - fac parte si din alte ramuri de drept

e. stabilesc elemente de identitate ale unei tari (drapel, imn, zi nationala, capitala)

f. structura normei (ipoteza, dispozitie, sanctiune) nu este respectata intotdeauna

- ipoteza nu este explicita

- sanctiunea lipseste si se regaseste in alte domenii de drept

- sanctiunile pot fi proprii ramurii (neconstitutionalitatea unui partid)

- sanctiunile pot fi nemediate (dizolvarea parlamentului, suspendarea presedintelui)

4. Subiectele raportului de drept constitutional

a.          Poporul - suveranitatea nationala apartine poporului si o exercita direct (referudum), indirect (alegeri)

b.          Statul - raporturi de cetatenie

- raporturi stat federat - stat federal

c.          Organele statului (autoritatile publice): Parlament, Instututia Prezidentiala, Avocatul Poporului, Curtea Constitutionala

d.          Partidele, aliantele politice, coalitiile

e.          Birourile electorale - pe timpul alegerilor (raporturi cu alegatorii)

f.            Autoritatea electorala permanenta - aplicarea unitara a dispozitiilor legale privind alegerile in intervalul dintre doua perioade electorale

g.          Cetatenii - individual - raporturile de cetatenie, investirea cu demnitati

organizati in circumscriptii electorale - subiecte colective (alegeri si propuneri legislative)

h.          Strainii si apatrizii - acordarea cetateniei, azilului politic, statutului de refugiat

5. Izvoarele dreptului constitutional

Izvoarele sunt forme juridce in care se exprima concret normele - actele normative.

Dreptul constitutional are izvoare specifice fata de alte ramuri:

a.          Constitutia - cele mai semnificative norme de drept constitutional sunt cuprinse in Constitutie

b.          Legile de modificare ale Constitutiei

c.          Legea ca act juridic al Parlamentului

d.          Regulamentele Parlamentului

e.          Ordonantele Guvernului

f.            Tratatul international

Izvoare indirecte:

a.          Cutuma - in alte sisteme de drept (Constitutia Romaniei referitor la protectia mediului - "potrivit legii si obiceiului")

b.          Decretele Presedintelui Romaniei

c.          Hotararile de Guvern

d.          Contractele normative

e.          Precedentul judiciar - deciziile Curtii Constitutionale privind neconstitutionalitatea

6. Notiunea de constitutie

Constitutio (latina) - "asezare cu temei" dar si "legea".

Apar ca mijloace de limitare a puterii absolutiste.

Secolul al XIII-lea Anglia, sec. XVIII-XIX - norme ce stabilesc organizarea puterii statale.

Surse: Declaratia de Independenta SUA (1776) si Declaratia Drepturilor Omului si Cetateanului - Franta 1789.

Constitutia: - reglementeaza relatii sociale esentiale privind puterea politica organizata statal, institutiile statului precum si raporturile acestora cu cetatenii

consacra principii de baza pentru viata economica, sociala si politica

Constitutia este act politico-juridic fundamental adoptat de natiune (sau in numele ei) pentru a stabili forma de stat, modul de organizare si functionare a puterilor statutului, raporturilor dintre acestea, principiile generale ale ordinii juridice, precum si drepturile si indatoririle cetatenilor. Se adopta si modifica dupa proceduri speciale.

7. Aparitia Constitutiilor

SUA - 1787

Polonia - Mai 1791

Franta - Nov. 1789

Suedia - 1809

Romania - 1866

Elvetia si Luxemburg - 1874

Constitutia SUA da dovada de continuitate; este aceeasi din 1787 cu amendamente.

Dupa Constitutia Frantei din 1789 au mai aparut inca 16 Constitutii.

Constitutii cutumiare si scrise.

Constitutia cutumiara (nescrisa) este rezultatul unor practici, traditii, uzante, obiceiuri, precedente cu privire la transmiterea puterii, organizarea si exercitarea ei, la relatiile dintre putere si cetateni. Practicile, uzantele, traditiile utilizate repetat, timp indelungat devin cutume cu consimtamantul tacit al guvernantilor si al poporului. Constitutii cutumiare au: Marea Britanie, Noua Zeelanda, Canada, Australia. Exista state ce invoca ca lege suprema Coranul (Arabia Saudita, Libia, Oman) sau Tora (Israel).

Constitutiile scrise au avantajul claritatii si preciziei. Reprezinta o garantie in plus prin consfintirea suprematiei normelor inscrise in cuprinsul lor fata de celelalte norme. Majoritatea statelor au constitutii scrise.

Unele tari admit coexistenta Cutumei si Constitutiei scrise. Cutuma, in acest caz, este interpretativa - lamureste o dispozitie constitutionala ambigua sau supletiva, cand completeaza unele scapari ale textului constitutional.

Cutuma nu poate niciodata sa modifice sau sa abroge o dispozitie constitutionala.

8. Adoptarea Constitutiei

Adoptarea este proprie numai constitutiilor scrise.

Apar noi constitutii sau sunt schimbate:

ca rezultat a unor presiuni sociale exercitate asupra puterii

datorita transformarilor economice sociale si politice

datorita unor revolutii, a unor lovituri de stat, razboaie sau crearii unor state independente

Initiatoarea noii Constitutii este vechea putere sau puterea constituanta originara.

Organul competent sa adopte Constitutia - autoritate publica special aleasa - este Adunarea Constituanta. Exista posibilitatea ca o constitutie sa fie adoptata de Seful Statului sau Parlament sau sa fie supusa aprobarii populare sub forma plebiscitului sau referendumului.

Moduri de adoptare a Constitutiei:

a.          Constitutia acordata - atat initiativa cat si elaborarea apartine monarhului. Este un act unilateral, nu actioneaza din marinimie, sunt constransi de evenimente (Constitutia Sardiniei si Piemontului din 1848)

b.          Constitutia statut (constitutie plebiscitara) este o varianta a constitutiei acordate, initiativa si elaborarea aprtine Sefului Statului, totusi o supune spre ratificare poporului prin plebiscit. Suveranitatea poporului nu este activa, ci pasiva, acesta nu decide ci accepta

c.          Constitutia pact - veritabil pact fundamental intre monarh si popor in care puterea provine de la popor si este acordata in limite bine definite regelui. Contract intre rege si popor, acesta din urma fiind reprezentat de Parlament

d.          Constitutia conventie - este rezultatul unui mod de adoptare democratic. Reprezinta o intelegere (conventie) intre cetateni prin care acestia aleg o Adunare Constituanta menita sa elaboreze Constitutia. Adunarile Constituante functioneaza doar pe perioada elaborarii constitutiei dupa care se dizolva

e.          Constitutia parlamentara - constitutie adoptata de Parlament. Acesta are atat initiativa cat si competenta sa o elaboreze. Procedura presupune o majoritate mai mare decat in cazul legilor

9. Modificarea sau revizuirea constitutiei

Cand se elaboreaza o constitutie se considera ca trebuie sa dureze, sa ofere stabilitate pentru intreg edificiul social si politic. De aceea multe constitutii nu prevad conditiile in care se pot inlocui. Unele prevad posibilitatea de modificare.

Sunt constitutii care prevad anumite domenii ce nu pot fi rectificate (Franta - forma de guvernamant republicana; Romania - forma de guvernamant, integritatea teritoriului, pluralismul politic, limba oficiala).

Unele sisteme constitutionale prevad termene in intervalul caruia nu se pot face modificari.

Altele nu permit revizuirea in situatii exceptionale (Franta - in caz de ocupatie).

Constitutiile pot fi in general revizuite dupa proceduri mai mult sau mai putin complicate pentru a corecta unele lacune, imperfectiuni tehnice sau pentru a le adapta transformarilor intervenite in societate.

Functie de posibilitatile mai largi sau mai restranse de modificare, constitutiile se impart in constitutii suple (flexibile) si constitutii rigide.

Constitutii suple - cand modificarea se face de acelasi organ legislativ care celaboreaza legile dupa o procedura asemanatoare.

Constitutii rigide - modificarea se face de un organ special constuit dupa proceduri complicate care includ si referendumul.

Revizuirea constitutiilor rigid se face de o autoritate special abilitata sau de parlament cu o majoritate de 2/3 sau 3/4. Uneori sunt admise si initiative populare (Romania - 500.000 alegatori).

Revizuirea constitutiilor flexibile nu se facede o organe special constituite sau cu proceduri complicate, de obicei cu majoritati parlamentare calificate.

Constitutiile cutumiare, avand in vedere modul in care sunt formate de-a lungul timpului, nu se pune problema unor proceduri speciale; se modifica prin legi elaborate de parlament.

Suspendarea si abrogarea constitutiei

Suspendarea constitutiei inseamna scoaterea din vigoare a acesteia, total sau partial, pe o perioada de timp determinata.

Suspendarea are loc in perioade critice (razboi, stare de necesitate, criza politica).

In cazul unei revolutii o persoana sau un grup de persoane suspenda constitutia (expres sau tacit) si conduc prin decrete-legi). Unele constitutii prevad expres suspendarea, altele nu, iar altele interzic posibilitatea suspendarii.

Abrogarea inseamna scoaterea definitiva din vigoare a unei constitutii.

Abrogarea poate fi expresa sau tacita.

10. Suprematia constitutiei

Suprematia este o calitate a constitutiei ce exprima superioritatea ei in raport cu altelegi si alte acte normative. Normele din constitutie au o valoare juridica superioara in raport cu toate celelalte.

Suprematia exprima importanta constitutiei in raport cu sistemul de drept, ea aparand ca una din componentele statului de drept. Suprematia este o categorie politico-juridica intrucat constitutia se situeaza in varful institutiilor politico-juridice intr-o societate organizata in stat.

Suprematia constitutiei este o dimensiune a suprematiei puterii de stat ca o componenta a suveranitatii.

Efectele juridice ale suprematiei

a.       Constitutia are o pozitie superioara in sistemul de drept si o anumita stabilita

b.      Constitutia are, in principiu, o durabilitate mai mare

c.       Sfera relatiilor ce le reglementeaza este una generala si larga

d.      Constitutia se situeaza pe primul loc in ierarhia izvoarelor de drept. Conformitatea celorlalte norme de drept cu Constitutia este necesara atat in litera cat si in spiritul ei. Lipsa conformitatii conduce la nulitatea sau anularea normei respective

e.       Modificarea unei dispozitii constitutionale atrage dupa sine schimbarea unor prevederi din alte ramuri de drept

f.        Respectarea constitutiei si a suprematiei constituie un principiu fundamental al acesteia

g.       Constitutia este un izvor de drept direct (aplicarea prevederilor nu este conditionata de "ecranul legii")

h.       Suprematia constitutiei reclama stabilirea unor garantii care sa asigure controlul sistematic al constitutionalitatii actelor normative

11. Controlul constitutionalitatii legilor

Controlul constitutionalitatii legilor este o activitate de verificare a conformitatii legilor cu constitutia. El presupune existenta unor organe competente, o anumita procedura si posibilitatea adoptarii unor masuri pentru restabilirea constitutionalitatii.

Controlul constitutionalitatii are in vedere, in principiu, numai legile ca acte juridice ale parlamentului.

Controlul constitutionalitatii opereaza in general pentru constitutile scrise si constituie o supapa suplimentara de verificare a legilor intr-o mare diversitate de situatii dar si un mod de a realiza mai fidel principiile democratice.

Formele de control al constitutionalitatii legii

Functie de organul competent putem distinge un control politic, unul jurisdictional si unul politic-jurisdictional (modul in care este constituita autoritatea si calitatea membrilor).

a. Controlul exercitat de catre o autoritate politica. Controlul este efectuat de o parte componenta a Parlamentului (Camera Superioara). Este un control anterior promulgarii legilor . Exista state unde si alte autoritati politice (Presedintele statului) pot efectua un asemenea control politic.

b. Controlul exercitat de autoritati jurisdictionale. Controlul judecatoresc poate fi de doua feluri (difuz sau concentrat).

- Controlul judecatoresc difuz este exercitat de toate instanetele indiferent de gradul lor. Instantele se pronunta asupra conformitatii legilor cu Constitutia; este un control posterior intrarii in vigoare a legii si se efectueaza cu ocazia solutionarii unui litigiu. Efectele juridice ale deciziei instantei se refera numai la partile in cauza si nu anuleaza legea.

- Controlul judecatoresc concentrat este infaptuit de o instanta judecatoreasca suprema ce se afla in varful piramidei puterii judecatoresti, ea cooperand cu instantele inferioare in fata carora se introduc exceptiile de neconstitutionalitate, si care nu pot sa se pronunte. Hotararile instantei superioare nu produc efecte, in general, care sa conduca la anularea legii dar textul neconstitutional nu se mai aplica.

c. Controlul exercitat de o autoritate politico-jurisdictionala este tot un control concentrat iar organul poarta numele de Curte Constitutionala, Tribunal Constitutional, Consiliu Constitutional. Sunt organe independente formate din oameni politici si juristi care sunt numiti de organe politice. In afara de controlul constitutionalitatii legilor curtile constitutionale pot avea si alte atributii.

Functie de momentul in care se efectueaza controlul constitutionalitatii avem control prealabil (anterior) si control posterior promulgarii legilor.

a. Controlul prealabil are loc in momentul in care legea a fost votata de parlament dar inainte de a fi promulgata de Seful Statului. Subiectele care au initiativa de a face obiectia de neconstitutionalitate sunt precis determinate de lege. Aceasta forma de control se refera la constitutionalitatea legii in general.

b. Controlul posterior intervine in momentul in care legea a fost deja promulgata, deci dupa ce a intrat in vigoare. Este un control subiectiv intrucat apare intr-un proces, cu ocazia aplicarii unei legi. Procedeul    prin care se reclama neconstitutionalitatea poarta numele de exceptie de neconstitutionalitate si se ridica in fata instantei ce judeca respectiva cauza.

12. Curtea Constitutionala din Romania

Curtea Constitutionala este o institutie publica care garanteaza suprematia constitutiei si este singura autoritate de jurisdictie constitutionala. Forma de control centralizata. Curtea Constitutionala este independenta fata de orice alta autoritate publica.

Curtea Constitutionala este formasta din 9 judecatori numiti pe un mandat de 9 ani care nu poate fi reinnoit sau prelungit.

Curtea Constitutionala se innoieste cu o treime din judecatori din 3 in 3 ani.

Presedintele Curtii Constitutionale este ales prin vot secret de catre judecatorii Curtii pe o perioada de 3 ani.

Pentru a fi judecator al Curtii Constitutionale trebuie sa ai pregatire juridica superioara, o inalta competenta profesionala si o vechime de cel putin 18 ani in activitatea juridica sau in invatamantul juridic superior.

Functia de judecator al Curtii Constitutionale este incompatibila cu orice alta functie publica sau privata, cu exceptia functiilor didactice in invatamantul superior.

Judecatorii sunt independenti - nu pot fi trasi la raspundere pentru voturile exprimate in adopatarea solutiilor si, de asemenea, sunt inamovibili.

Competenta Curtii nu poate fi contestata de nicio autoritate publica.

Curtea hotaraste in plenul sau cu votul majoritatii judecatorilor, cvorumul fiind de 2/3 din numarul judecatorilor. Judecatorii isi exprima votul afirmativ sau negativ, nefiind permisa abtinerea.

Sedintele de judecata sunt publice in afara de cazul in careplenul hotaraste sedinta secreta.

Etapele judecatii sunt dezbaterea si deliberarea. Deliberarea se face in secret, prezenti fiind judecatorii ce au participat la dezbatere.

Curtea Constitutionala a Romaniei are o natura politico-jurisdictionala.

Controlul constitutionalitatii

a.       Controlul constitutionalitatii legilor se face inainte si dupa promulgarea lor

Controlul anterior promulgarii legilor - control obiectiv deoarece nu are in vedere o situatie concreta. Curtea Constitutionala este sesizata de Presedintele Romaniei, Presedintii celor doua Camere, un numar de 50 de deputati sau 25 de senatori in scris si motivat. Curtea se pronunta asupra prevederilor mentionate si se considera ca nu sunt constitutionale prevederile care incalca dispozitiile sau principiile constitutiei. Curtea nu modifica si nici nu completeaza prevederile supuse controlului. In urma deliberarii se adopta o decizie; in cazul in care se constata neconstitutionalitatea legea isi inceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei daca in acest interval Parlamentul sau Guvernul nu pun de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile constitutiei. Pe durata acestui termen dispozitiile constatate ca find neconstitutionale sunt suspendate de drept.

Controlul posterior promulgarii legilor se face prin ridicare exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate in fata instantelor. Ele pot fi ridicate de una din parti sau de instanta din oficiu. Curtea Constitutionala decide asupra legii sau dispozitiei dintr-o lege, de care depinde rezolvarea cauzei. Controlul este unul subiectiv, strict la cazul respectiv. Sersizarea Curtii se face de catre instanta in fata careia s-a ridicat exceptia, iar pe perioada solutionarii exceptiei, judecarea cauzei se suspenda. Decizia care constata neconstitutionalitatea este definitiva, nu poate fi supusa recursului, sunt general obligatorii de la data publicarii in Monitor producand efecte numai pentru viitor. Parlamentul poate sa puna in concordanta legile cu Constitutia.

b.      Controlul constitutionalitatii tratatelor sau a altor acorduri internationale

Curtea Constitutionala verifica constitutionalitatea tratatelor si acordurilor internationale. Controlul poate fi anterior ratificarii sau posterior acesteia.

c. Controlul constitutionalitatii regulamentelor Parlamentului. Este un control posterior si se declanseaza la sesizarea parlamentarilor.

d. Controlul contitutionalitatii Ordonantelor Guvernului. Este un control posterior, pe calea exceptiei de neconstitutionalitate urmand aceeasi cale ca pentru legi. Deciziile Curtii sunt general obligatorii.

14. Alte atributii ale Curtii Constitutionale

a.          Verificarea respectarii procedurii pentru alegerea Presedintelui Romaniei si confirmarea (validarea) rezultatelor sufragiului

b.          Judecarea contestatiilor care au ca obiect constitutionalitatea unui partid

c.          Solutionarea conflictelor juridice de natura constitutionala dintre autoritatile publice

d.          Emiterea avizului pentru suspendarea din functie a Presedintelui Romaniei

e.          Constatarea imprejurarilor care justifica interimatul in exercitarea functiei de Presedinte (vacanta, suspendare din functie, imposibilitatea temporara de a exercita functia; vacanta intervine in caz de demisie, demitere, imposibilitate definitiva sau deces)

f.            Verificarea indeplinirii conditiilor de exercitare a initiativei legislative de catre cetateni

g.          Verificarea respectarii procedurii pentru organizarea si desfasurarea referendumului si confirmarea rezultatelor acestuia

Curtea Constitutionala emite trei feluri de acte: decizii, hotarari si avize.

15. Constitutiile Romaniei

a.       Conventia pentru organizarea definitiva a Principatelor Romane - 1858

b.      Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris

c.       Constitutia din 1866

d.      Constitutia din 1923

e.       Constitutia din 1938

f.        Suspendarea Constitutiei la 5 septembrie 1940 si instaurarea dictaturii regale

g.       Evolutia constitutionala a Romaniei in perioada 1944-1948

h.       Constitutiile comuniste din 1948, 1952, 1965

i.         Reglementari constitutionale dupa Revolutia din 1989

j.        Constitutia din 1991 si revizuirea acesteia in 2003

16. Puterea politica organizata statal

Puterea -    posibilitatea unei persoane sau a unui grup de a comanda altor persoane de a lua decizii intr-o colectivitate. Cei ce comanda dispun de autoritate, capacitate ce-i face pe altii sa respecte deciziile luate. Resturile autoritatii pot fi materiale, morale, sentimentale, coercitive.

Cand ne referim la puterea politica, avem in vedere societatea in ansamblu, ea fiind forta cea mai importanta care conduce si organizeaza societatea ca un intreg, de unde recurge si caracterul ei politic. Puterea politica se manifesta prin autoritatea publica, respectziv capacitatea de a face ca deciziile ei sa fie respectate prin mijloace de constrangere sau prin mijloace de convingere.

Puterea politica exista numai intr-o comunitate organizata in stat si prin stat. Ea este intruchipata de un ansamblu de organe sau institutii ce reprezinta puterea organizata statal, asigurand convietuirea, stabilind ordinea si la nevoie utilizand forta.

Putrea politica organizata statal este legitimata atunci cand oamenii accepta o anumita conducere pe care o considera fireasca sau legala. Pentru a fi recunoscuta puterea trebuie sa fie consimtita.

Au fost momente cand puterea a apartinut suveranului (legitimitatea fiind de natura divina) pentru ca mai tarziu cu organizarea democratica a societatii puterea sa apartina poporului sau natiunii ce o exercitau prin reprezentantii lor (legitimitatea fiind obtinuta in urma alegerii).

O clasificare interesanta este cea care admite trei tipuri de legitimitate: traditionala (ereditara), carismatica (bazata pe un prestigiu al liderilor) si cea rationala sau democratica (investirea cu autoritate prin lege).

17. Statul

Statul cunoaste doua acceptiuni.

In sens larg, statul cuprinde teritoriul, populatia si, puterea organizata statal, un grup uman fixat pe un teritoriu determinat asupra caruia se exercita o autoritate politica suverana.

In sens rstrans, statul se refera numai la puterea de stat, o institutie, intruchipata intr-un sistem de organe care conduc si organizeaza societatea.

Ambele acceptiuni au relevanta.

Teritoriul este mediul geografic delimitat de frontiere, consfintit de puterea statala a unei colectivitati si cuprinde solul, subsolul, apele, coloana aeriana de deasupra solului si a apelor.

Teritoriul este unl din elementele de care depinde aparitia si existenta statului. Nu exista stat fara teritoriu.

Populatia reprezinta un ansamblu de oameni asezati pe un anumit teritoriu care sunt supusi unei ordini juridice determinate. Intre ei exista de obicei legaturi etnice, lingvistice, religioase, economice, culturale si altele care-i fac sa constituie o natiune. In unele state sunt grupuri ale populatiei care au origine etnica diferita. In acest caz fie sunt state multinationale, fie sunt state in care exista o singura natiune si minoritati nationale. Toata populatia intra sub jurisdictia aceluiasi stat.

Cetatenia este una din legaturile care fac ca un om sa apartina unui stat.

In acceptiunea restransa, statul este o institutie, in sensul de structura organizationala avand o activitate, obiective si scopuri proprii.

Originile statului se pierd in vremuri indepartate, el nefiind de la inceput ca o institutie; in antichitate era apreciat ca o entitate aparte, in Evul Mediu era confundat cu monarhul (puterea publica era un atribut al acestuia) pentru ca tarziu, in secolul al XVII-lea sa putem vorbi despre stat ca institutie in sensul pe care-l dam astazi. Statul este o institutie cu o durata indelungata si de o mare complexitate avand un scop principal de unde decurg si principalel forme de activitate.

Scopul statului este asigurarea ordinii sociale, a convietuirii, stabilirea unui echilibru intr-o comunitate in care exista interese diverse si chiar opuse.

Statul    asigura echilibrul dintre libertate si autoritate, libertatea si autoritatea neexcluzandu-se.

Statul, prin natura specifica a activitatilor (functii), se deosebeste de alte institutii.

Statul este o persoana juridica de drept public, o entitate independenta de persoana fizica a guvernantilor. Are o organizare proprie (guvernanti, organe de stat), dispune de resurse proprii (buget) si detine atributul suveranitatii.

Functiile statului, conform principiului separatiilor puterilor, se clasifica in: functia legislativa, functia executiva, functia judecatoreasca.

18. Forma statului

Forma statului exprima modul de organizare a puterii, structura interna si externa a acestuia.

Laturile componentesunt: structura de stat, forma de guvernamant si regimul politic. Aceste aspecte sunt determinate de trei criterii de analiza:

a.           modul de organizare si exercitare a puterii in raport cu teritoriul (structura de stat)

b.          natura institutiei investita cu prerogativele sefului de stat (forma de guvernamant

c.           modul de guvernare concretizat in gradul de participare a poporului la conducerea societatii si drepturile si libertatile cetatenesti (regimul politic)

Functie de acestea avem structura de stat unitar sau federal, o forma de guvernamant monarhica sau republicana si un regim politic democratic sau nedemocratic.

a. structura de stat reprezinta organizarea puterii in raport cu teritoriul, adica impartirea statului in unitati administrativ-teritoriale sau in parti politice autonome si raporturile dintre stat, considerat ca intreg, si partile sale componente. Din acest punct de vedere avem state simple sau unitare si state compuse sau federative.

Statul unitar sau simplu se bazeaza pe un singur centru de decizie (un singur parlament, un singur executiv, o singura ordine juridica). Locuitorii unui stat unitar au in principiu o singura cetatenie iar organele administratiei locale se subordoneaza uniform min raport cu puterea centrala.

Statul federativ sau compus este format din mai multe state membre din unirea carora apare un stat nou, ca subiect unitar de drept. Statul federal cuprinde unitati federate ce poarta diferite denumiri (SUA, Australia - state, Canada - provincii, Germania - landuri, Belgia - regiuni). Statele federative dispun de o organizare distincta de cea a statelor federate. Fiecare din cele doua categorii de state au propriile lor organe, parlamente, guverne, organizare jurisdictionala. Cele doua unitati statale au o ordine juridica comuna si una proprie motiv pentru care exista o mare diversitate a ordinii de drept. Doar statul federativ este subiect de drept international, dispunand de suveranitate si putandu-si asuma drepturi si obligatii. Relatiile dintre unitatile federate sunt relatii de drept intern. Exista o repartizare a competentelor intre statul federat si statul federal. Domeniile ce reprezinta interese superioare tin de atributiile federatiei, celelalte raman de competentele statelor federate. Structura parlamentara este una bicamerala, este specifica statului federativ, o Camera reprezentand populatia statului in intregime, iar cealalta reprezentand statele federate.

Majoritatea statelor din lume au o structura unitara; aproximativ 20 de state sunt federative.

O categorie aparte o reprezinta asociatiile de state care sunt formatiuni ale vietii internationale. Statele componente isi pastreeaza independenta iar relatiile dintre acestea sunt raporturi de drept international reglementate prin tratate.

- uniunea personala - forma de asociere in care o persoana este seful a doua sau mai multe state, toate celelalte aspecte ale organizarii puterii sunt independente

- uniunea reala - forma de asociere in care statele au comun seful statului dar si alte organe de stat. Statele se unesc voluntar, ele putand constitui o forma incipienta a unei noi structuri de stat

- confederatia - este o asociatie intre state egale care coopereaza in unele domenii (economic, social, militar), pastrandu-si suveranitatea. Relatiile sunt relementate prin tartate iar deciziile importante privind problemele comune se iau cu votul unanimitatii membrilor

19. Forma de guvernamant

b. Forma de guvernamant se refera la natura oganului cae indeplineste functia de sef al statului, modul in care este desemnat si felul in care este distribuita puterea intre organele centrale. Functia de sef al statului a fost indeplinita de persoane individuale sau colective: monarh, rege, imparat, presedinte, directorat, consiliu de stat.

- functie de modul de constituire a institutiei sefului statului si gradul de concentrare a puterii avem:

- monarhia - seful statului este imparat, rege, emir, desemnat ereditar

monarhie absoluta - puterea concentrata in mainile regelui

*monarhie limitata (constitutionala) - limitele puterii monarhului sunt determinate prin constitutie

- republica - forma de guvernamant in care seful statului este ales de cetateni direct sau prin intermediul unor organe ale statului. Forma de guvernamant republicana nu inseamna neaparat guvernare democratica

- functie de modul in care este distribuita puterea la nivelul organelor centrale avem:   

- regim parlamentar in care parlamentul ales de cetateni este institutia principala, ordonatoare a puterii

- regimul prezidential, conceput sa exprime cel mai bine regimul separatiei puterilor, cele trei puteri fiind bine individualizate, executivul avand rolul primordial

- regimul semiprezidentia intruneste atat trasaturi ale regimului parlamentar cat si al celui prezidential

Regimul politic

Este strans legat de forma de guvernamant insa el reflecta continutul real al puterii, caracterul sau democratic sau nedemocratic. Regimul politic se caracterizeaza printr-un ansamblu de forme, metode, procedee prin care se guverneaza societatea.

In regimurile democratice cetatenii participa in diferite forme la conducerea si organizarea societatii (alegerea organelor reprezentative, referndum, initiativa legislativa). Garantarea drepturilor si libertatilor, precum si separatia si echilibrul puterilor in stat sunt principii importante in regimurile democratice.

In regimurile nedemocratice puterea se afla in mainile unei singure persoane sau a unui grup restrans, participarea cetatenilor la exercitiul puterii este redusa sau inexistenta. Institutiile democratice sunt desfiintate, drepturile si libertatile sunt reduse sau formale, se fac discrimari pe diferite criterii.

20 Romania - stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil. Romania- stat republican

Caracterul national exprima lupta pentru afirmarea natiunii romane si infaptuirea statului national unitar roman. Sublinierea caracterului national are menirea sa exprime mai profund elementul uman al statului (populatia de ieri, azi si maine cu intreaga ei istorie si patrimoniul material si spiritual) dar evidentiaza si compozitia nationala a poporului, formata in majoritate covarsitoare din romani.

Suveranitatea este o caracteristica esentiala a statului si consta in faptul ca poate sa decida pe deplin cu privire la populatia siteritoriul sau. Suveranitatea se exercita numai in numele natiunii si poporului.

Independenta presupune ca statul dispune in ceea ce priveste problemele interne cat si relatiile internationale fara amestecul unei puteri straine, cu respectarea drepturilor suverane si a principiilor si normelor dreptului international. Independenta este deosebit de importasnta deoarece un stat ce nu o poseda nu este un stat veritabil.

Stat unitar - puterea este exercitata de autoritati unice pe intreg teritoriul tarii. Exista un singur rand de organe legiuitoare, un singur guvern, un for judecatoresc suprem unic. Caracterul unitar nu exclude impartirea in unitati administrativ teritoriale (judete, orase, comune) si exercitarea unor servicii publice de catre autoritatile locale.

Caracterul indivizibil este strans legat de caracterul unitar, puterea de stat fiind unica si indivizibila, indivizibilitatea nerezumandu-se doar la teritoriu, desi il implica. Nu sunt posibile structuri paralele de comanda pe anumite portiuni ale statului sau anumite domenii.

Forma de guvernamant a statului roman este republica, republica semiprezidentiala, seful statului fiind ales de cetateni prin vot universal, direct, secret si liber exprimat. Mandatul este de 5 ani si nu poate fi exercitat de aceeasi persoane mai mult de doua mandate. Forma republicana de guvernamant nu poate fi supusa revizuirii.

21. Romania stat de drept, democratic si social

Conform acceptiunii generale a statului de drept, legea trebuie sa fie respectata atat de catre guvernati cat si de guvernanti. Intr-un stat de drept se creeaza un echilibru dinamic intre libertate si autoritate, intre libertate si ordine.

Principiul separatiei, echilibrului si controlului reciproc este o alta trasatura a statului de drept, el fiind o garantie a impiedicarii abuzului de putere din partea vreunuia din cele trei mari tipuri de organe ale statului.

Statul de drept inseamna si respectarea anumitor ierarhii, actelor normative, in varful piramidei situandu-se constitutia.

Exercitarea impartiala a justitiei, precum si accesul liber si efectiv la justitie reprezinta o alta dimensiune importanta a statului de drept.

Caracterul democratic al statului poate fi apreciat tinand cont de titularul puterii si modul in care se exercita. A. Lincoln: "Democratia este guvernarea poporului de catre popor si pentru popor".

Principiul egalitatii tuturor cetatenilor in fata legii concretizeaza, deasemenea, caracterul democratic al statului.

Pluralismul este, deasemenea, o caracteristica a statului democratic. Pluralism inseamna acceptarea diversitatii economice, sociale, politice, etnice etc.

Caracterul social adauga o nota specifica statelor contemporane si anume o interventie mai activa in solutionarea unor probleme de protectie a unor categorii dezavantajate sau cu particularitati de varsta, sex (copii, batrani, tineret, femei) pentru asigurarea unor sanse egale de realizare efectiva a drepturilor si libertatilor. Statul este obligat sa ia masuri de dezvoltare si de protectie sociala de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent.

22. Organizarea teritoriului sub aspect administrativ

Teritoriul este un element constitutiv al statului si o conditie a exercitarii puterii publice suverane.

Teritoriul Romaniei este organizat sub aspect administrativ in comune, orase si judete iar in conditiile legii unele orase sunt declarate municipii.

In scopul de a realiza o organizare si o conducere social-unitara si eficienta, teritoriul este delimitat in anumite zone.

Judetul este unitatea teritoriala cea mai mare ca intindere, ca suprafata, potential economic si numar de locuitori. El cuprinde orase si comune. La nivelul judetului functioneaza Consiliul Judetean, organ ales care coordoneaza consiliile comunale si orasenesti. Este o veriga intermediara intre organele centrale si organele locale. Guvernul numeste cate un prefect de fiecare judet, acesta fiind reprezentantul guvernului in teritoriu si conduce serviciile publice deconcentarte ale ministerelor si ale administratiei publice centrale. Judetul are un oras de resedinta care este sediul autoritatilor publice judetene.

Orasul este unitate teritorial-administrativa ce concentreaza o populatie mai numeroasa, o anumita dezvoltare industriala; este un centru cultural si dispune de facilitati de viata urbana. Unele orase, datorita marimii si importantei, sunt declarate municipii (acestea pot avea subdiviziuni administrativ-teritoriale)

Comunele sunt localitati rurale cu un numar restrans de locuitori, totusi ele sunt unitati administrativ-teritoriale de baza fiind cele mai numeroase. Ele sunt formate din sate si catune.

In comune si orase functioneaza consilii locale alese si primari alesi. Aceste autoritati rezolva treburile publice din orase si comune.

23. Cetatenia

Notiunea de cetatenie a aparut in legatura cu accesul locuitorilor unei cetati la anumite drepturi. Se considera ca cetatenia este apartenenta unei persoane la un stat. Cetatenia este un raport juridic complex si permanent intre stat si o persoana fizica. Acest raport cuprinde drepturi si obligatii. Putem spune ca cetatenia este o legatura politico-juridica permanenta intre persoana fizica si stat. Aceasta legatura intre stat si cetatean se poate stabili prin efectul legii sau prin obtiunea individului. Calitatea de cetatean ii confera persoanei accesul la toate drepturile fundamenatle si ii impune toate indatoririle care-i revin.

Exista doua principii potrivit carora se obtine cetatenia automat prin efectul legii.

jus-sangvinis (dreptul sangelui)

jus-soli (dreptul pamantului)

Principiile generale ale cetateniei romane

a.           majoritatea persoanelor dobandesc cetatenia potrivit principiului jus-sangvinis ca efect de drept al legii

b.          cetatenii romani sunt egali in drepturi si indatoriri indiferent cum au dobandit cetatenia

c.           numai cetatenii romani se bucura de toate drepturile si de protectia statului roman in toate imprejurarile

d.          numai cetatenii romani sunt obligati sa indeplineasca toate indatoririle fundamentale

e.           cetatenia romana nu poate fi retrasa aceluia care a dobandit-o prin nastere

f.            casatoria nu produce efecte juridice asupra cetateniei celuilalt sot sau asupra cetateniei copilului

24. Moduri de dobandire a cetateniei romane

Cetatenia este legatura si apartenenta unei persoane fizice la statul roman.

Cetatenia romana se dobandeste prin nastere, adoptie, acordare la cerere.

- prin nastere - functioneaza principiul jus sangvinis, copiii nascuti din parinti romani sunt cetateni romani

Copilul nascut pe teritoriul statului roman, chiar daca numai unul dintre parinti este cetatean raman, este cetatean roman.

*Copilul nascut in strainatate din ambii parinti romani sau numai unul singur dobandeste cetatenia romana.

- prin adoptie - cetatenia romana se dobandeste de catre copilul cetatean strain sau fara cetatenie, daca adoptatorii sunt cetateni romani iar adoptatul nu a implinit 18 ani.

- acordarea cetateniei la cerere - cetatenia romana se poate acorda persoanelor fara cetatenie si cetatenilor straini daca indeplinesc cerintele prevazute de lege.

Aprobarea cererilor de acordare a cetateniei romane se face prin hotarare a Guvernului care apreciaza asupra propunerilor Ministrului de Justitie.

Persoana careia i s-a acordat cetatenia romana depune in termen de 6 luni in fata Ministrului Justitiei juramantul de credinta fata de Romania.

Cetatenia romana se dobandeste de la data depunerii juramantului.

Dovada cetateniei romane se face cu buletinul de identitate, cartea de identitate, pasaportul sau certificatul constatator.

Moduri de pierdere a cetateniei

Cetatenia romana se pierde prin: retragerea cetateniei romane; aprobarea renuntarii lacetatenia romana, alte cazuri prevazute de lege.

retragerea cetateniei - cetatenia romane se poate retrage unor persoane pentru motive intemeiate a caror comportamente afecteaza garv imaginea si interesele statului roman

aprobarea renuntarii la cetatenia romana - pentru motive temeinice se poate aproba renuntarea    la cetatenia romana persoanei acre a implinit varsta de 18 ani

Pierderea sau retragerea cetateniei nu produce efecte asupra cetateniei celuilalt sot sau a copiilor.

alte cazuri de pierdere a cetateniei:

Copilul minor cetatean roman adoptat de un cetatean strain

*Copilul gasit caruia i se stabileste filiatia, parintii fiind cetateni straini

Guvernul Romaniei dispune prin hotarare retragerea cetateniei romane sau aprobarea renuntarii la cetatenia romana, apreciind asupra propunerii Ministrului Justitiei. Data pierderii cetateniei este data publicarii in Monitorul Oficial.

Cetatenia de onoare - se acorda unor straini pentru servicii deosebite aduse tarii si natiunii romane si se acorda la propunerea Guvernului de catre Parlamentul Romaniei.

25. Drepturi si libertati fundamentale

Drepturile si libertatile fundamentale sunt inscrise in constitutiile diferitelor state.

Prin drepturi fundamentale inetelegem acele drepturi esentiale pentru viata, libertatea si personalitatea omului, precum si acele drepturi care reprezinta conditiile sale indispensabile de existenta si afirmare pe plan economic, social, cultural si politic.

Fiind trecute in Constitutie aceste drepturi si libertati beneficiaza de atributul suprematiei Constitutiei atat din punct de vedere al fortei juridice, al procedurii de modificare precum si al garantarii lor.

Aceste drepturi si libertati s-au dobandit cu timpul, garantiile lor fiind asigurate de dreptul intern si intarite de dreptul international.

Indatoririle fundamentale sunt cuprinse in toate constitutiile lumii, sfera acestora fiind mult mai restransa decat a drepturilor.

Indatoririle fundamentale nu sunt simple obligatii, ele se inscriu pe aceeasi dimensiunea relatiei dintre putere si persoana fizica.

Indatoririle nu se afla intr-o corespondenta simetrica cu drepturile fundamentale in sensul ca fiecarui drept ii corespunde o obligatie.

Exista reglementari internationale privind drepturile omului, care in secolul XX, tinand cont de complexitatea relatiilor internationale, s-au intrepatruns cu reglementarile nationale. Ele sunt instrumente politice si juridice esentiale pentru apararea drepturilor omului influentand si chiar obligand statele sa le respecte.

Reglementarile internationale pot avea un caracter general ce se adreseaza tuturor membrilor familiei umane, altele au un caracter regional, iar altele se refera la probleme speciale sau la anumite categorii de oameni.

a.       Reglementari internationale cu caracter general

Carta Universala a Drepturilor Omului constituita dintr-un ansamblu de documente adoptate de ONU

Declaratia Universala a Drepturilor Omului (1948)

Pactul international relativ la drepturile economice, sociale si culturale

Pactul international relativ la drepturile civile si politice

Protocolul privind mecanismul de examinare a plangerilor particulare

Protocolul privind abolirea pedepsei cu moartea

Declaratia Conferintei de la Viena (1993)

b.      Instrumente regionale pentru protectia drepturilor omului

Conventia europeana de aparare a drepturilor omului si libertatilor fundamentale (1950).

Declaratia drepturilor si libertatilor fundamentale a Parlamentului European (1989).

Carta pentru o noua Europa (1990)

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (2000)

Carta africana a drepturilor omului si popoarelor (1981)

c. Reglementari internationale pe anumite domenii, pentru apararea unor categorii de oameni cu anumite particularitati sau a unor categorii vulnerabile

Conventia privind lupta contra discriminarii in domeniul invatamantului (1960)

Declaratia universala asupra genomului uman si drepturile omului (1997)

Organizatia Internationala a Muncii (1919)

Conventia internationala asupra eliminarii tuturor formelor de discriminare rasiala

Conventia internationala cu privire laeliminarea tuturor formelor de discriminare cu privire la femei

Conventia referitoare la statutul refugiatilor (1951)

Conventia internationala a drepturilor copilului (1989)

Declaratia drepturilor persoanelor apartinand minoritatilor nationale, etnice, religioase si lingvistice (1992)

Conventia penala asupra coruptiei (1999)

26. Clasificarea drepturilor si libertatilor fundamentale

Drepturile s-au afirmat treptat pe plan intern si international fiind determinate de imprejurari concrete si raspunzand anumitor nevoi sociale. Drepturile si libertatile fundamentale functie de continutul acestora se clasifica in:

a.           inviolabilitatile - drepturi ce ocrotesc viata persoanei, siguranta ei fizica si psihica, posibilitatea de miscare libera, siguranta domiciliului. Ex.: dreptul la viata, dreptul la integritate fizica si psihica, libertatea individuala, dreptul la libera circulatie, dreptul la viata intima, familiala si privata, inviolabilitatea domiciliului, secretul corespondentei, dreptul la proprietate etc.

b.          Drepturile si libertatile social-economice si culturale - acestea asigura conditii sociale si materiale de viata si presupun in cele mai multe cazuri, interventia materiala a statului pentru a face posibila realizarea lor. Ex.: dreptul la invatatura, la ocrotirea sanatatii, la munca si protectia sociala a muncii, dreptul la un trai decent, dreptul persoanelor cu dizabilitati la o protectie speciala

c.           Drepturile exclusiv politice - sunt acele drepturi care fac posibila participarea cetatenilor la guvernare. Ex.: dreptul la vot si dreptul de a fi ales

d.          Drepturile si libertatile social-politice - sunt o categorie de dreptuir ce presupun obtiunea cetatenilor pentru exercitarea lor. Ele fac posibila exprmarea opiniilor, a convingerilor filozofice, politice, religioase. Ex.: libertatea constiintei, libertatea de exprimare, libertatea intrunirilor, dreptul la informatie, dreptul la asociere, dreptul la greva

e.           Drepturile garantii - au rolul sa protejeze persoana atunci cand drepturile ei sunt amenintate de autoritati. Ele au fost ridicate la rangul de garantii constitutionale. Ex.: dreptul de aparare, dreptul de petitionare, dreptul persoanei vatamate de catre o autoritate publica

27. Principiile drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale

a.          Universalitatea - toti cetatenii beneficiaza de toate drepturile si libertatile consacrate in Constitutie

b.          Neretroactivitatea - legea dispune numai pentru viitor cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile

c.          Egalitatea in drepturi si indatoriri a cetatenilor - cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice fara privilegii si fara discriminari. Nimeni nu este mai presus de lege

d.          Exercitarea functiilor si demnitatilor publice de cetateni romani cu domiciliul in tara

e.          Protectia drepturtilor cetatenilor romani in strainatate

statul prelungeste protectia drepturilor cetateanului in afara granitelor sale fara sa aduca atingere suveranitatii statului in care se afla cetatenii romani

f.            Protectia drepturilor cetatenilor straini si a apatrizilor in Romania. Romania asigura protectia drepturilor persoanelor care nu au cetatenie romana. Extradarea - institutie juridica acre permite unui stat de a cere altui stat pe teritoriul caruia s-a refugiat unul dintre cetatenii sai, sa i-l predea. Expulzarea - institutie juridica ce permite autoritatilor publice dintr-un stat sa oblige o persoana sa paraseasca tara punand capat in mod silit sederii acestei persoane pe teritoriul sau ca o masura de siguranta pentru inlaturarea unei stari de pericol sau preintampinarea unor fapte prevazute de legea penala

g.          Dreptul cetatenilor romani de a nu fi extradati sau expulzati din Romania

h.          Interpretarea si aplicarea drepturilor si libertatilor in concordanta cu reglementarile internationale

i.            Accesul liber la justitie - garantie a apararii drepturilor si libertatilor - orice persoana se poate adresa liber justitiei pentru apararea drepturilor, libertatilor si intereselor sale legitime

j.            Caracterul de exceptie a restrangerii unor drepturi si libertati - numai pe baza legii si numai daca se impune in cazuri precis determinate

28. Drepturile si libertatile fundamentale

a.       Dreptul la viata, la integritate fizica si psihica

b.      Libertatea individului si siguranta persoanei

perchezitia

retinerea

arestarea preventiva

prezumtia de nevinovatie

c.       Dreptul la aparare

d.      Dreptul de libera circulatie

e.       Dreptul la viata intima, familiala si privata

f.        Inviolabilitatea domiciliului

g.       Secretul corespondentei

h.       Libertatea constiintei

i.         Libertatea de exprimare

j.        Dreptul la informatie

k.      Dreptul la invatatura

l.         Accesul la cultura

m.     Dreptul la ocrotirea sanatatii

n.       Dreptul la un mediu sanatos

o.      Dreptul la vot

p.      Dreptul de a fi ales

q.      Libertatea intrunirilor

r.        Dreptul la asociere

s.       Dreptul la munca si protectia sociala a muncii

t.        Interzicerea muncii fortate

u.       Dreptul la greva

v.       Protectia proprietatii private - dreptul la mostenire

w.     Libertatea economica

x.       Dreptul la un nivel de trai decent

y.       Dreptul de a avea o familie

z.       Dreptul copiilor si tinerilor la protectie

aa.   Protectia persoanelor cu handicap

bb.  Dreptul de petitionare

cc.   Dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica

29. Indatoririle fundamentale ale cetatenilor

a.       Fidelitatea fata de tara - e sacra si revine tuturor cetatenilor

b.      Apararea tarii - cetatenii romani au dreptul si obligatia sa apere tara

c.       Obligatia de a plati contributii financiare - cetatenii au indatorirea de a contribui prin impozite si taxe la cheltuielile publice

d.      Exercitarea drepturilor si libertatilor cu buna credinta - exercitarea acestora sa se faca fara incalcarea drepturilor si libertatilor celorlalti

30. Institutia Avocatul Poporului

Scopul institutiei este de a apara drepturile si libertatile persoanelor fizice in raporturile acestora cu autoritatile publice.

Institutia Avocatului Poporului este o autoritate independenta si autonoma fata de orice autoritate publica si nu se substitui acestora.

Autoritatile publice sunt obligate sa asigure Avocatului poporului sprijinul necesar in exercitarea atributiunilor.

Avocatul Poporului este numit pe o perioada de 5 ani de catre Parlament iar mandatul poate fi reinnoit o singura data.

Adjunctii Avocatului Poporului sunt specializati pe patru mari domenii de activitate:

Drepturile omului, egalitatea de sanse intre barbati si femei, culte religioase si minoritati nationale

Drepturile copilului, ale familiei, ale tinerilor, pensionarilor, persoanelor cu handicap

Armata, justitie, politie, penitenciare

Proprietate, munca, protectie sociala, impozite si taxe

Atributiile Avocatului Poporului:

a.          Primeste cererile facute de persoanele lezate prin incalcarea drepturilor si libertatilor cetatenesti de catre autoritatile administratiei publice si decide asupra acestora. Urmareste rezolvarea legala si cere incetarea incalcarii drepturilor, repunerea in drepturi si repararea pagubelor

b.          Sesizeaza Curtea Constitutionala cu privire la neconstitutionalitatea legilor

In exercitarea atributiilor sale Avocatul Poporului emite recomandari ce nu sunt supuse controlului parlamentar sau judecatoresc. Poate desfasura anchete proprii, iar daca plangerile sunt intemeiate cere in scris autoritatilor administratiei publice sa reformeze sau sa revoce actele administrative in cauza. Daca nu se inlatura ilegalitatile se adreseaza autoritatilor ierarhic superioare.

Realizarea rolului Avocatului Poporului este foarte importanta pentru societate.