Notiunea controlului constitutionalitatii legilor

Notiunea controlului constitutionalitatii legilor

Definitia controlului constitutionalitatii legilor

Doctrina juridica este, in principiu, de acord cu includerea principiului constitutionalitatii legilor in principiul legalitatii, ca parte componenta a acestuia din urma. Acesta presupune ca elaborarea actelor normative sa se faca de organele competente, dupa procedura prestabilita, cu respectarea dispozitiilor din actele normative emise de organele statului care, indiferent de categoria din care fac parte, ocupa o pozitie superioara celor emitente in sistemul statal respectiv. Este in mare masura admis ca principiul legalitatii, ca principiu fundamental de organizare si functionare a sistemului organelor statului, implica respectarea tuturor actelor normative. Fata de aceasta situatie si legea ordinara trebuie sa fie conforma constitutiei, pentru a indeplini conditia de legalitate. Constitutionalitatea legii nu inseamna in fond altceva decat cerinta de legalitate a legii, in sensul ca legea sa se adopte cu respectarea normelor constitutionale, atat in spiritul cat si in litera lor.

Controlul constitutionalitatii legilor este activitatea organizata de verificare a conformitatii legii cu constitutia, iar ca insitutie a dreptului constitutional cuprinde regulile privitoare la autoritatile competente a face acesta verificare, procedura de urmat si de masurile ce pot fi luate dupa realizarea acestei proceduri.

Obiectul controlului constitutionalitatii legilor

De princiupiu, control constitutionalitatii legilor priveste numai legea ca act juridic al parlamentului sau actele normative cu forta juridica egala cu a legii. Sunt acte normative cu forta juridica egala cu a legii acele acte juridice care, desi sunt emise de alte autoritati decat parlamentul, intervin si reglementeaza relatii sociale de domeniul legii si pot modifica, suspenda sau abroga o lege. Asemenea actele se regasesc in mai toate sistemele constitutionale, de regula sub denumirea de decrete-legi, decrete cu putere de lege sau ordonante. Celelalte acte normative, provenind de la autoritatile executive, sunt emise in executarea legilor si nu pot fi supuse aceluiasi regim juridic ca si legile. Actele administrative nu pot contine reglementari primare (reglementari cu caracter independent), iar controlul legalitatii lor (si implicit al constitutionalitatii) se realizeaza prin mijloace obisnuite de control, inclusiv pe calea contenciosului administrativ.

Cat priveste actele organelor judecatoresti, regimul lor juridic este iarasi diferit, problema controlului constitutionalitatii lor nepunandu-se in aceiasi termeni ca si pentru actele normative legislative sau de executare. Organele judecatoresti nu emit norme juridice; de principiu, ele doar aplica legea, iar controlul legalitatii, (si implicit al constituonalitatii) actelor juridice emise de aceste autoritati se efecteueaza in cadrul controlului judiciar, care le este spefic.

Functiile controlului constitutionalitatii legilor

Controlul costitutionalitatii legilor este rezultatul unor realitati statale si juridice, dar in acelasi timp el este si garantia unor structuri si principii constitutionale. Functiile acestui control sunt azi incontestabile, prin ele urmarindu-se, in principal, garantarea suprematiei constitutiei.

Controlul constitutionalitatii legilor apare ca o garantie pentru pacificarea vietii politice si autentificarea schimbarilor si alternatelor politice.

Aparitia controlului constitutionalitatii legilor

Cauzele aparitiei unor necorcondante intre legea ordinara si cea fundamentala trebuie cautate in contrandictiile sociale, in raporturile dintre fortele sociale. In afara acestora au existat si pot exista oriunde puternice contradictii intre anumite grupuri care formeaza guvernantii, pot chiar exista mai multe centre de putere in cadrul unui stat. Atunci cand la putere decisiv era sau este un grup de interese opus celui care a votat constitutia, s-a urmarit sau se poate urmari adoptarea unor legi care sa-i aduca acestuia anumite beneficii. De multe ori aceste legi contravin intereselor - manifestate in textele constitutionale - grupului care a fost la putere (sau mai influent) in momentul adoptarii constitutiei.

Unele necorcondante dintre constitutie si legile ordinare se datoreaza si rigiditatii exagerate a unor constitutii. Neputand fi modificate perioade lungi, constitutiile nu mai sunt in acord cu unele interese care apar pe parcus, interese ce se exprima prin legile ce se adopta si care, astfel, sfarsesc prin a fii in contradictie cu legea fundamentala.

In fine, anumite necorcondante se datoreaza, in principiu, neobservarii regurilor de tehnica legislativa. Este posibil ca uneori nu continutul normativ al legi sa fie in contractie cu legea fundamentala, ci procedura adoptarii acesteia sa nu fi respectat prevederile constitutionale.

Controlul constitutionalitatii legilor se justifica, de asemenea, in statele federative prin exigenta de a realiza o buna armonizare a intereselor generale ale federatiei cu interesele specifice, concrete, ale statelor membre. Astfel, nu pot fi supuse contolului de constitutionalitate la nivel federal atat legile adoptate de statele membre ale federatiei, cat si legile statului federal.

Clasificarea controlului constitutionalitatii legilor

Utilitatea controlului constitutionalitaii legilor explica extinderea sa in lume, mai ales in a doua jumatate a secolului al XX-lea. Cu toata acestea mai exista si astazi state ale caror constitutii nu prevad un asemenea control. In functie de consacrarea sa in legea fundamentala, controlul constitutionalitatii legilor a fost clasificat de doctrina in control explicit si control implicit. Suntem in fata unui control explicit atunci cand in mod expres constitutia il prevede. In aceasta situatie, constitutia poate numai sa inscrie in mod expres obligatia verificarii constitutionalalitatii legilor sau poate pe langa aceasta, sa indice si organul competent si eventual procedura de urmat. Cu titlu de exemplu pentru controlul explicit prevazut in legea fundamentala putem cita Constitutia Germaniei, a Italiei, a Spaniei, a Portugaliei, a Belgiei, a Poloniei, a Romanie. Suntem in prezenta unui control implicit atunci cand constitutia nu-l prevede in mod expres, dar el exista implicit, ca urmare a principiului legalitatii. Firesc, atunci cand se verifica indeplinirea conditiei de legalitate se verifica si constitutionalitatii legii. Ca exemple pentru controlul implicit al constitutionalitatii legilor pot fi aduse cazul SUA sau controlul existent in dreptul romaneasc in perioadele 1912-1923 si 1944-1965.

Criteriul organului competent sa eferctueze controlul

Un alt criteriu de clasificare a controlului constitutionalitatii legilor este si cel al autoritatii statale investita cu acesta competenta. In functie de acest criteiu au fost stabilite chiar mai multe clasificari.

Intr-o opinie ar exista trei forme de control:

♦controlul prin opinia publica;

♦control politic;

♦ control judecatoresc.

Controlul prin opinia publica este controlul elementar, cuprinde reactia opiniei publice la violarea constitutiei. Aceasta forma de control, doctrinarii o considera primitiva, deoarece se apeleaza la violenta.

Cat despre contolul politic, acesta este realizat de autoritatile constituite ale statului (mai ales de adunarile legiuitoare sau organele interne ale acestora), altele decat cele judecatoresti.

Intr-o doua opinie, controlul constitutionalitatii legilor ar cunoaste trei forme si anume:

♦controlul parlamentar;

♦controlul politic;

♦controlul jurisdictional.

In aceasta opinie, controlul politic este exercitat de un organ cu caracter politico-statal si care functioneaza independent si in afara parlamentului. Controlul jurisdictional se realizeaza sau prin instantele ordinare sau prin jurisdictiile speciale.

Intr-o a treia opinie, se considera ca cea mai potrivita clasificare a controlului constitutionalitatii legilor, in raport cu organele care il exercita, cea mai conforma cu exigentele stiintifice, este aceea care distinge intre controlul exercitat de adunarile legiuitoare si cel exercitat de organe din afara lor, care, prin aceea ca pot lipsi de efecte votul acestor adunari, apar ca fiindu-le supraordonate; in cadrul organelor supraordonate adunarilor legiuitoare se face distinctie intre organele politice, cele judecatoresti si cele politico-jurisdictionale.

In sfarsit, intr-o a patra opinie, in functie de organul competent, controlul constitutionalitatii legilor cunoaste doua forme :

♦controlul politic;

♦ controlul judecatoresc.

Aceasta clasificare ar avantajul de a evoca si procedura diferita dupa care se realizeaza controlul si permite o abordare sistematica a institutiei analizate.

In cadrul acestei clasificari, prin control politic se intelege atat controlul exercitat de catre organele legiuitoare, cat si cel exercitat de organe de stat, altele decat cele legiuitoare, fie ca li s-a incredintat alaturi de menirea lor de baza si aceasta sarcina, fie ca sunt special infiintate in acest scop

Astazi in lume controlul constitutionalitatii legilor printr-un organ politic si mai ales prin parlamente se realizeaza mai rar.

Controlul zis jurisdictional poate fii exercitat fie de organe, altele decat cele judecatoresti, care folosesc insa o procedura de lucru asemanatoare cu cea judecatoreasca, fie de catre organele judecatoresti propiu-zise.

Interes deosebit a prezentat si prezinta controlul judecatoresc al al constitutionalitaii legilor. Controversat, cat priveste fundamentarea sa stiintifica, controlul judecatoresc al constitutionalitatii legilor sa impus in practica multor state, astazi exercitandu-se sau in temeiul unor dispozitii legale clare, sau pur si simplu in temeiul dreptului pe care pe care organele judecatoresti singure l-au arogat.

Criteriul temporal

In functie de momentul in care se efectueza, controlul constitutionalitatii legilor se clasifica in control anterior adoptarii legilor si control posterior adoptarii lor.

Control anterior adoptarii legilor, denumit si control prealabil, preventiv sau a priori, se exercita in faza de proiect a legii. Cu privire la acest control trebuie sa observam ca el nu este un veritabil control al constitutionalitatii, caci atat timp cat legea nu este adoptata, proiectul poate fi imbunatatit chiar de initator sau poate fi abandonat. Mai mult Parlamentul poate fi investit cu dreptul de a decide chiar el, in ultima instanta, asupra constitutionalitatii textului in discutie. Acest control este mai mult o garantie de legalitate si deci de contitutionalitate.

Controlul posterior adoptarii legilor, denumit si ulterior sau a posteriori, se exercita supra legilor deja adoptate sau asupra actelor cu forta juridica egala cu a legii. In aceasta situatie, in cadrul controlului explicit, de regula, se prevad organele de stat care pot sesiza neconstitutionalitatea, organele de stat care pot decide cu privire la constitutionalitatea, procedura de urmat si sanctiunile. Acesta este veritabilul control al constitutionalitatii legilor .