EXTRADAREA - Natura juridica a extradarii

"EXTRADAREA"

I. Plan de seminar:

IA. Definitie, caracterizare si tipurile extradarii

IB. Natura juridica a extradarii

IC. Aparitia si evolutia institutiei extradarii

ID. Principiile extradarii

IE. Izvoarele extradarii

IF. Conditiile extradarii

IG. Procedura extradarii

IH. Efectele extradarii

IJ. Ordinea de preferinta in acordarea extradarii.

IA. Definitie, caracterizare si tipurile extradarii

a. Definitie: Extradarea reprezinta o modalitate de asistenta juridica internationala in materie penala, prin care un stat preda, in anumite conditii stabilite prin conventii internationale sau in declaratii de reciprocitate, infractorii care s-au refugiat pe teritoriul sau si care sunt urmariti sau condamnati pentru savarsirea unor infractiuni pe teritoriul statului strain care ii solicita in vederea judecarii sau executarii pedepselor ori masurilor dispuse de autoritatile lor judiciare.

Astfel, extradarea implica cooperarea a cel putin doua state:

statul solicitat - pe teritoriul caruia se gaseste infractorul;

statul solicitant - cel care cere extradarea si poate fi:

statul pe teritoriul caruia s-a savarsit infractiunea

statul impotriva intereselor caruia a fost savarsita infractiunea

statul al carui cetatean este infractorul.

b. Caracterizare:

este un act de asistenta juridica internationala;

este o masura utila pentru combaterea criminalitatii;

extradarea este un act bilateral;

extradarea are un puternic continut politic, deoarece se realizeaza pe baza vointei liber exprimate a statelor;

extradarea are un pronuntat caracter juridic, intrucat este reglementata prin norme de drept si este dispusa de organele judiciare.

datorita importantei pe care o prezinta, ea este prevazuta expres in art. 9 C. pen., dar si in Legea nr. 302/2004 - privind exradarea.

c. Tipurile extradarii:

extradare pasiva - cand se primeste cererea de extradare de catre statul solicitat,

extradare activa - cand se formuleaza o cerere de extradare de catre statul solicitant.

IB. Natura juridica a extradarii

Extradarea este o institutie de drept penal international, cu dubla natura juridica:

a) pe plan international, este o modalitate de realizare a asistentei juridice in materie penala, de intrajutorare a statelor, ce se realizeaza in temeiul unor conventii pe care le semneaza sau la care adera, extradarea reprezentand unul din conceptele de baza ale dreptului penal international. In acelasi plan, extradarea este un act de suveranitate si o manifestare de solidaritate internationala in lupta impotriva criminalitatii. Extradarea este o institutie juridica, atat a dreptului intern, cat si a dreptului international prin care persoanele vinovate de savarsirea unor infractiuni sunt predate statelor indreptatite a le judeca si condamna ori a le obliga sa execute o pedeapsa la care au fost condamnate.

b) pe plan intern, extradarea este un act guvernamental, administrativ si/sau jurisdictional, in functie de autoritatea publica competenta sa dispuna cu privire la admisibilitatea ei. Rezulta ca statul care extradeaza actioneaza in plenitudinea suveranitatii sale, recunoscand el insusi ca uneori, singur nu poate sa asigure realizarea justitiei pe teritoriul sau. Semnarea unor conventii reprezinta tocmai o manifestare a suveranitatii statelor, o expresie de a vointei sale suverane de cooperare cu alte state, de intrajutorare juridica.

IC. Aparitia si evolutia institutiei extradarii

institutia juridica a extradarii apare in tara noastra abea la sfarsitul sec XIX. Astfel, nu se poate stabili cu precizie vechimea extradarii si istoricul legislativ, consemnandu-se mai intai existenta unui tratat intre regele Cazimir al Poloniei si voievodul Moldovei, Ilies Alexandru, si care privea mai ales crimele politice, iar un tratat de extradare a fost incheiat apoi intre acelasi domn al Moldovei si Sigismund August, regele Poloniei, la 1446. De asemenea, se vorbeste despre un tratat intre Moldova si Lituania, intre anii 1498-1499, prin care Stefan cel Mare cerea princepelui lituanian extradarea mai multor romani fugari,

in 1848 a fost incheiata intre Moldova si Austria Conventia pentru extradarea dezertorilor si vagabonzilor. Aceasta a fost urmata de incheierea primei "Conventiuni de extraditiune" dintre Romania unita si Serbia, in 1863,

primul Cod penal si de procedura penala din 1864, prin articolele 4 si 5 prevedea, mai mult in treacat, existenta "extradictiunii" ca institutie de drept penal. In Romania, extradarea a fost reglementata, pentru prima data in Constitutia Principatelor Unite Moldova si Tara Romaneasca, dar care, fiind supusa promulgarii, nu a mai fost admisa de Alexandru Ioan Cuza,

extradarea a fost introdusa in mod expres ca institutie de drept prin art.30 din Constitutia din 1866 si apoi o regasim ca atare in Constitutia din 1923. Ambele constitutii prevedeau interdictia expresa a extradarii infractorilor politici,

tratatele incheiate de state prevedeau conditiile in care se poate face extradarea, cazurile si situatiile care o justifica, precum si conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca cererea de extradare adresata de un stat celuilalt,

au existat state care de la inceput au avut legi interne ce stabileau regimul legislativ al extradarii, in sensul ca prin norme interne erau prevazute pe de o parte conditiile generale de extradare, pe de alta parte organele competente sa examineze o astfel de cerere,

Romania a facut parte din randul tarilor care au semnat tratate privind extradarea fara a avea o lege interna care sa reglementeze aceasta materie. Pentru prima data institutia extradarii a facut obiectul unui regim legislativ intern prin Codul penal si Codul de procedura penala Carol al II-lea intrate in vigoare la 1 ianuarie 1937 si prin care se prevedeau conditiile de fond (codul penal) si si conditiile de forma (codul de procedura penala) ale extradarii. Codul de procedura penala Carol al II-lea s-a inspirat din legea belgiana si cea franceza, consacrand sistemul mixt al extradarii, in sensul ca primele cercetari se fac de catre magistrati, dar decizia lor nu are decat valoarea unui aviz, intrucat guvernul are dreptul de a se pronunta in mod suveran daca admite sau refuza cererea de extradare,

Codul penal roman stabilea ordinea in care se putea acorda extradarea: daca infractiunea fusese comisa pe teritoriul mai multor state, persoana urmarita se preda statului care a inaintat primul cererea de extradare; cand s-au savarsit mai multe fapte penale, in mai multe state, se preda statului in care s-a comis infractiunea cea mai grava. Stabilirea acestor preferinte se facea printr-un act de guvernamant si nu jurisdictional,

trasatura esentiala a istoriei extradarii in aceasta faza o reprezinta convietuirea competentelor guvernamentale sau administrative si a celor judiciare, in sensul ca, in general nici una din ele nu era exclusiva, dar nici nu erau concurente, ci se completau reciproc,

faza legislativa mixta face trecerea spre faza judiciara a istoriei extradarii sau faza internationala, numita astfel dupa numarul mare al statelor participante la reglementarea relatiilor dintre ele in acest domeniu, mai ales prin conventii multilaterale, depasind stadiul tratatelor bilaterale, regionale sau zonale dintre statele limitrofe,

dupa al doilea razboi mondial, in Romania a ramas operational sistemul mixt al extradarii instituit de Codul penal din 1936 prin art. 16-19 si respectiv de art. 630-638 din Codul de procedura penala Carol al II-lea, guvenul mentinandu-si dreptul de a se pronunta, in mod suveran, asupra cererii de extradare. Desi decizia instantei avea caracterul unui aviz, atunci cand pronunta respingerea cererii, hotararea devenea definitiva si avea putere obligatorie pentru guvern, astfel ca in aceasta situatie sistemul devenea judiciar,

sistemul mixt al extradarii a fost mentinut si dupa intrarea in vigoare la 1 ianuarie 1969 a actualului Cod penal si de procedura penala, pana la aparitia Constitutiei Romaniei din 8 decembrie 1991,

la 18 martie 1971 a fost emisa prima lege speciala romana in materie, distincta de Codul penal, in care au fost prevazute in mod unitar atat conditiile de fond cat si cele de procedura ale extradarii. Legea speciala 4/1971 se aplica atunci cand nu exista o conventie internationala sau o declaratie de reciprocitate sau pentru a completa lacunele in clauzele convenite (norme supletorii),

legea nu mai cuprindea dispozitia din art. 17 Codul penal Carol al II-lea potrivit careia refugiatii politici nu pot fi extradati. In conceptia statului socialist, nu toti refugiatii politici se puteau bucura de aceasta favoare, ci numai cei urmariti pentru ideile lor umanitare, democratice sau revolutionare, in acceptiunea de atunci a acestor notiuni,

legea reglementa si situatia in care extradarea era ceruta de mai multe state. Consiliul de Ministrii era autoritatea care decidea caruia dintre statele solicitante i se admitea cererea, ordinea de preferinta fiind urmatoarea:

statul pe teritoriul caruia s-a savarsit infractiunea

statul impotriva caruia a fost indreptata infractiunea

statul al carui cetatean era infractorul.

daca mai multe state se incadrau in aceeasi ordine de preferinta, se dadea prioritate statului care a cerut mai intai extradarea,

sistemul mixt al extradarii a functionat in Romania pana la adoptarea Constitutiei din 1991, cand a fost inlocuit cu sistemul jurisdictional. Se observa astfel, ca de la inceputul secolului XX s-a accentuat tendinta de reglementare a extradarii prin lege, astfel incat in baza acesteia sa fie incheiate diferite conventii de extradare intre state, iar in lipsa conventiilor sa constituie dreptul comun in materie,

Codul penal roman Carol al II-lea din 1936 a stabilit in principal ca, sub raportul conditiilor de fond, extradarea este guvernata de conventiile internationale incheiate de Romania cu alte state, iar in lipsa conventiilor se aplica regula reciprocitatii si dispozitiile dreptului intern.

in Codul penal si Codul de procedura penala in vigoare de la 1 ianuarie 1969, nu s-au mai prevazut norme cu privire la reglementarea extradarii, intrucat s-a considerat ca aceasta institutie de drept penal trebuie sa faca obiectul unei legi speciale, in care sa fie cuprinse dispozitii care sa prevada in detaliu conditiile si procedura extradarii,

reflectand politica penala a astatului socialist, Legea 4/1971 a mentinut sistemul mixt al extradarii pana la intrarea in vigoare, in decembrie 1991, a noii Constitutii a Romaniei, care a consacrat pentru prima data in legislatia noastra competenta exclusiva a organelor judiciare in materia extradarii si expulzarii,

desi odata cu intrarea in vigoare a Constitutiei Romaniei, Legea nr. 4/1971 a fost abrogata tacit si nu a mai corespuns noilor realitati si valori democratice ocrotite de legea fundamentala, in absenta unei alte legi speciale a extradarii, a generat anomalii si o practica neuniforma in materie, prin aplicarea partiala a unor prevederi ale sale si producerea unor efecte juridice, pana la abrogarea sa expresa prin Legea nr. 296 din 7 iunie 2001, aceasta din urma fiind abrogata la randul sau, in conditiile fluiditatii legislative specifice perioadelor de tranzitie, prin Legea nr. 302/2004,

in prezent extradarea in Romania este reglementata prin Constitutie, prin tratatele, acordurile si conventiile internationale incheiate sau ratificate de statul roman, precum si prin Codul penal, Codul de procedura penala si Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala,

conform Constitutiei Romaniei, extradarea prezinta urmatoarele particularitati:

♣ se hotareste de justitie. Este exclus astfel interventia unei alte puteri in materia extradarii, fiind abolit definitiv sistemul mixt. Asupra cererilor de extradare se pronunta numai organele judiciare, a caror hotarare nu mai are caracter facultativ, ci unul definitiv si executoriu.

♣ se renunta la principiul neextradarii propriilor cetateni. 3. prin Constitutie este exclus arbitrajul in materia extradarii, precizandu-se sursele sau cadrul juridic care reglementeaza institutia respectiva, format din: conventii internationale, declaratii de reciprocitate si dreptul intern, care, desi nu este mentionat expres, rezulta din insasi existenta textului constitutional.

♣ se stabileste preeminenta dreptului international in materia extradarii.

Conventiile internationale, ratificate potrivit legii, de catre Parlament, reprezinta o sursa importanta de reglementare a institutiei extradarii in Romania, in concordanta deplina cu art. 11 din Constitutie,

Romania a incheiat in ultimele decenii o serie de tratate de asistenta juridica in materie penala privind cauze civile, familiale si penale cu tari din Europa si din alte continente, unele dintre acestea, enumerate mai jos, cuprinzand si prevederi cu incidenta asupra extradarii,

in legislatia penala si procesual penala intrata in vigoare la 1 ianuarie 1969, extradarea a format obiectul unei singure dispozitii de principiu, ulterior fiind adoptata Legea nr. 4/1971 privind extradarea,

prin Legea nr. 28/2003 a fost introdus in Codul de procedura penala art. 522¹ privind rejudecarea in caz de extradare, potrivit careia, in cazul in care se cere extradarea unei persoane judecate si condamnate in lipsa, cauza va putea fi rejudecata de catre instanta care a judecat in prima instanta, la cererea condamnatului,

Legea nr. 296/2001 a reprezentat un real progres fata de cea anterioara, dar cuprindea si dispozitii care nu erau in deplina concordanta cu principiile legislatiei noastre penale, cu principiile dreptului international si cu normele cuprinse in conventiile incheiate de tara noastra, impunandu-se modificarea, completarea sau abrogarea sa,

potrivit noii legi a extradarii - Legea nr.302/2004 - pot fi extradate din Romania la cererea unui stat strain, persoanele care sunt urmarite penal sau sunt trimise in judecata pentru savarsirea unei infractiuni, ori sunt cautate in vederea executarii unei pedepse sau a unei masuri de siguranta privative de libertate in statul respectiv. Cetatenii romani pot fi extradati din Romania in baza conventiilor internationale la care aceasta este parte si pe baza de reciprocitate,

in cazul in care Romania opteaza pentru solutia refuzului extradarii unui cetatean stain, invinuit sau condamnat pentru una din infractiunile prevazute la art. 85 alin (1) sau pentru orice alta infractiune pentru care legea statului solicitant prevede pedeapsa inchisorii al carei minim special este de cel putin 5 ani, examinarea propriei competente si exercitarea daca este cazul, a actiunii penale se face din oficiu, fara exceptie si fara intarziere. Autoritatile romane solicitate hotarasc in aceleasi conditii ca si pentru orice infractiune cu caracter grav prevazuta si pedepsita de legea romana,

in lege se prevede expres preeminenta dreptului international in materia extradarii, precizandu-se ca acest act normativ se aplica in baza si pentru executarea normelor interesand cooperarea judiciara in materie penala, cuprinse in instrumentele juridice internationale la care Romania este parte, pe care le completeaza in situatiile nereglementate. Cooperarea cu un tribunal penal international sau cu o organizatie internationala publica, in conformitate cu dispozitiile in materie ale unor instrumente internationale speciale, cum sunt statutele tribunalelor penale internationale, se examineaza printr-o procedura legala distincta, prevederile prezentei legi putand fi aplicate in mod corespunzator, in completare, daca este necesar.

ID. Principiile extradarii

1. Principiul reciprocitatii reprezinta regula de baza potrivit careia, indiferent de existenta unei conventii, unui tratat, unei legi speciale, ori a dispozitiilor din Codul penal sau de procedura penala, admiterea extradarii este conditionata de reciprocitate, de luarea de catre statul solicitant a obligatiei de a extrada la randul sau intr-un caz similar.

2. Principiul neextradarii propriilor cetateni. Potrivit modificarilor aduse art. 19 din Constitutia Romaniei prin Legea de revizuire nr. 429/2003, cetatenii romani pot fi extradati in baza conventiilor internationale la care Romania este parte, in conditiile legii si pe baza de reciprocitate, renuntandu-se astfel la principiul neextradarii propriilor cetateni, principiu care a guvernat institutia extradarii propriilor cetateni de la aparitia ei pana in prezent. Pentru ca extradarea cetatenilor romani sa reprezinte o exceptie, Legea nr. 302/2004 stabileste conditii stricte si limitative in care cetatenii romani pot fi extradati, pentru a asigura acestora o protectie reala.

3. Principiul neextradarii propiilor justitiabili. Conditia priveste extradarea pasiva, nu si pe cea activa. Asadar, daca persoana a carei extradare se cere a savarsit o infractiune si pe teritoriul statului solicitat, unde urmeaza sa fie judecata potrivit principiului teritorialitatii legii penale, principiu admis si aplicat de catre toate statele, persoana ceruta nu va fi extradata decat dupa ce va fi judecata definitiv in statul solicitat, iar in caz de condamnare dupa ce va executa pedeapsa, altfel nu s-ar mai atinge scopul procesului penal.

4. Principiul neextradarii azilantilor politici. Dreptul de azil reprezinta permisiunea pe care un stat o acorda celui care s-a refugiat pe teritoriul sau, de a ramane pe acest teritoriu si de a se bucura de protectia statului respectiv, refuzandu-se predarea lui statului care-l urmareste pentru activitatea sau opiniile sale politice, religioase, culturale, sociale, etc.

5. Principiul dublei incriminari. Acest principiu cere ca fapta care formeaza obiectul cererii de extradare sa fie prevazut de legislatia ambelor state, sa fie incriminata deci atat de legea statului solicitant cat si de legea statului solicitat.

6. Principiul specialitatii consta in aceea ca persoana extradata nu poate fi judecata sau condamnata pentru o alta infractiune decat cea precizata in cererea de extradare, fara acordul prealabil al statului solicitat, caruia i s-a adresat respectiva solicitare.

7. Principiul "non bis in idem". In dreptul intern, autoritatea negativa de lucru judecat a hotararilor penale constituie un obstacol juridic care impiedica ca o persoana fata de care s-a pronuntat o hotarare penala definitiva sa mai poata fi urmarita si judecata pentru aceiasi fapta chiar sub o calificare diferita.

8. Principiul umanismului extradarii constituie o regula de baza in ceea ce priveste valorile ce urmeaza a fi aparate, pornindu-se in elaborarea si aplicarea normelor dreptului international penal de la interesele si drepturile fundamentale ale omului, de la conditia sa umana si necesitatea transformarii si resocializarii individului infractor. Este inadmisbil ca dandu-se curs cererii de extadare sa se cauzeze suferinte fizice sau sa se injoseasca persoana infractorului sau, ceea ce este si mai rau, sa se admita o asemenea cerere in situatia clara a unui tratament inuman, degradant sau letal in statul solicitant.

IE. Izvoarele extradarii

1. Conventiile internationale. Conventia internationala sau tratatul este un acord international incheiat in scris intre state si guvernat de dreptul international, fie ca este consemnat intr-un instrument unic, fie in doua sau mai multe instrumente anexe, oricare ar fi denumirea lor particulara.

2. Declaratiile de reciprocitate. Sistemul declaratiilor de reciprocitate este calea folosita in general de statele vecine, atunci cand intre ele nu exista conventii sau tratate privind extradarea, iar aceasta forma de asistenta juridica penala se impune datorita frecventei de trecere a frontierei comune de catre infractori si datorita faptelor care, prin continuitatea sau complexitatea lor, privesc ambele teritorii.

3. Dreptul intern. In viziunea traditionala, legea este considerata ca unica sursa a dreptului. Legea fiind un act normativ scris, emanand de la stat si reprezentand expresia vointei legiuitorului, era considerata ca sursa unica, suverana.

4. Preeminenta conventiilor internationale Conventiile de extradare pot veni uneori in concurs cu dispozitiile unor legi interne si in acest caz se pune problema influentei pe care o pot avea legile interne intervenite posterior incheierii acestora, atunci cand contin dispozitii contrare respectivelor tratate.

IF. Conditii privind extradarea:

1. Conditii privitoare la persoana: Sunt supuse extradarii persoanele care sunt urmarite penal in vederea trimiterii lor in judecata sau in vederea executarii unei sanctiuni. Pentru a putea fi extradata, o persoana trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

persoana cu privire la care se solicita extradarea sa nu aiba calitatea de justitiabil in statul solicitat,

persoana reclamata sa nu fi fost judecata definitiv de autoritatile judiciare ale statului solicitat pentru fapta sau faptele pentru care se cere extradarea,

persoana reclamanta sa nu beneficieze de imunitate de jurisdictie, in conditiile si in limitele conferite prin conventii sau prin intelegeri internationale,

persoana a carei extradare se cere sa nu aiba calitatea de participant (parte, martor, expert) la un proces in statul solicitat,

extradarea persoanelor reclamate sa nu afecteze grav starea sanatatii lor.

Sunt exceptati de la extradare:

cetatenii romani (nu in toate cazurile);

cei care au dobandit dreptul de azil in Romania;

cei care beneficiaza de imunitate de jurisdictie in Romania;

2. Conditii privitoare la fapte:

existenta dublei incriminari;

fapta sa fi fost savarsita pe teritoriul statului solicitant sau impotriva intereselor acestuia si sa nu fie aplicabila legea statului solicitat

nu se acorda extradarea pentru infractiuni politice;

nu se acorda extradarea pe considerente de rasa, religie, nationalitate;

infractiunile sa prezinte un grad sporit de pericol social, gravitate exprimata in general in limitele speciale ale pedepsei prevazute de lege pentru fapta respectiva

infractiunea sa nu fi fost amnistiata in statul solicitat. Amnistia este un act de clementa acordat prin lege organica, in temeiul unor considerente social-politice si de politica penala, prin care se inlatura raspunderea penala, executarea pedepsei si alte consecinte ale condamnarii pentru infractiuni savartite pana la data aparitiei legii de amnistii.

3. Conditii privitoare la pedeapsa:

se acorda in cazul in care pedeapsa pentru infractiunea respectiva este o privare de libertate de cel putin 1 an, iar in vederea executarii unei pedepse numai daca aceasta este de cel putin 4 luni;

nu se acorda in cazul in care urmeaza sa se aplice pedeasa capitala;

pedeapsa la care a fost condamnata pesoana solicitata sa nu fie susceptibila de executare prin aplicarea unor tratamente inumane, degradante sau care sa-i produca violente suferinte fizice sau psihice in statul solicitant;

pedeapsa ce urmeaza a fi executata de persoana extradabila sa fie privativa de libertate;

executarea pedepsei sa nu fie prescrisa;

pedeapsa aplicata infractorului sa nu fi fost gratiata sau executarea sa suspendata in intregime in statul solicitant.

4. Conditii privitoare la procedura:

statul roman poate refuza extradarea unei persoane care se afla in acelasi timp si sub urmarirea autoritatilor judiciare romane;

se poate refuza extradarea in cazul in care, potrivit legislatiei ambelor state, actiunea penala pentru infractiunea respectiva se pune in miscare numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate si aceasta lipseste;

persoana extradata are dreptul la aparare, precum si la o corecta judecata;

extradarea va fi refuzata cand persoana extradabila a fost judecata si achitata pentru infractiunea pentru care se cere extradarea;

IG. Procedura extradarii:

1. Procedura extradarii pasive:

cererea de extradare, formulata in scris de autoritatea competenta a statului solicitant, se adreseaza Ministerului Justitiei din Romania;

cererea si documentele de prezentat vor fi redactate in limba statului solicitant si vor fi insotite de traduceri in limba romana sau in limba franceza ori engleza;

examinarea tuturor actelor din punctul de vedere al regularitatii internationale si admiterea sau respingerea ei;

cererea de extradare si actele anexe se transmit de catre Ministerul Justitiei, in cel mult 5 zile, procurorului general al parchetului de pe langa Curtea de Apel in a carei raza teritoriala locuieste ori a fost semnalata prezenta persoanei reclamante sau in cazul cand nu se cunoaste locul unde se afla persoana, procurorului general al Parchetului de pe langa Curtea de Apel a Municipiului Bucuresti;

procurorul general competent procedeaza in 24 de ore de la primirea cererii de extradare si a actelor anexe, la identificarea si arestarea persoanei reclamante;

in caz de urgenta, statul solicitant poate cere arestarea provizorie a persoanei urmarite; aceasta va putea inceta daca, in termen de 18 zile de la arestarea persoanei urmarite, statul roman nu a fost sesizat prin cererea de extradare si actele anexe; 

persoana reclamata are dreptul sa declare in fata instantei ca renunta la beneficiile pe care i le poate conferi legea si ca isi da consimtamantul sa fie extradata si predata autoritatilor competente ale statului solicitant (extradare voluntara);

normele de procedura penala privind urmarirea, judecata si punerea in executare sunt aplicabile si in procedura de extradare, in masura in care prin prezenta lege nu se dispune altfel.

2. Procedura extradarii active:

dispozitiile anterioare se aplica in mod corespunzator in cazul in care Romania formuleaza o cerere de extradare catre alt stat;

competenta de a intocmi si transmite cererile de extradare in numele statului roman revine Ministerului Justitiei;

solicitarea extradarii se face de catre statul roman unui stat strain, la propunerea motivata a procurorului competent in faza de urmarire penala, iar in faza de judecata sau de punere in executare a hotararii, la propunerea motivata a presedintelui instantei competente;

ordonanta procurorului si actele necesare sunt inaintate procurorului general competent sau Ministerului Justitiei;

IH. Efectele extradarii:

I. Obligatiile statului roman solicitat:

1. Predarea extradatului

partea romana va face cunoscuta de urgenta partii solicitante solutia adoptata asupra extradarii; orice solutie de respingere totala sau partiala va fi motivata;

in caz de acordare a extradarii, statul solicitant va fi informat despre locul si data predarii, precum si asupra duratei arestului in vederea extradarii, executat de persoana reclamata;

locul predarii va fi un punct de frontiera a statului roman.

2. Reextradarea

daca persoana extradata se sustrage de la urmarirea penala sau de la judecata ori de la executarea pedepsei si se intoarce pe teritoriul statului roman, ea va putea fi din nou extradata.

3. Predarea amanata sau conditionata

statul roman va putea, dupa ce va fi acceptat extradarea, sa amane predarea extradatului;

in caz de amanare, extradarea devine efectiva dupa terminarea procesului penal, iar cand s-a pronuntat o hotarare de condamnare privativa de libertate, numai dupa ce pedeapsa a fost executata sau considerata ca executata.

4. Remiterea de obiecte

la cererea statului solicitant statul roman va retine si va remite, in masura permisa de legea romana, obiectele care:

a)      pot fi folosite ca elemente doveditoare;

b)      provenind din infractiune, au fost gasite in momentul sau ulterior arestarii extradatului;

5. Tranzitul

tranzitul prin teritoriul statului roman solicitat se va incuviinta la cerere .

II. Obligatiile statului roman solicitant:   

1. Primirea extradatului 

persoana extradata, adusa in Romania, va fi predata administratiei penitenciare sau autoritatii judiciare competente, in raport cu genul mandatului de incarcerare .

2. Regula specialitatii

persoana extradata nu va fi nici urmarita, nici judecata, nici detinuta in vederea executarii unei pedepse, nici supusa oricarei alte restrictii a libertatii sale individuale, pentru orice fapt anterior predarii, altul decat cel care a motivat extradarea, cu 2 exceptii:

a)      statul roman care a predat-o consimte

b)      persoana extradata nu a parasit in de 45 de zile de la liberarea sa definitiva, teritoriul statului caruia i-a fost predata ori s-a inapoiat acolo dupa ce l-a parasit

IJ. Ordinea de preferinta in acordarea extradarii (concursul de cereri):

Daca extradarea aceleiasi persoane este ceruta in acelasi timp de mai multe state, fie pentru aceeasi fapta, fie pentru fapte diferite, se va tine seama de:

gravitatea si locul comiterii infractiunii;

data depunerii cererilor de extradare

cetatenia persoanei extradabile;

existenta reciprocitatii de extradare in raport cu statul roman;

posibilitatea unei extradari ulterioare catre alt stat solicitatnt.

II. Idei fundamentale:

1. Extradarea reprezinta un instrument important de lupta impotriva criminalitatii internationale;

2. Extradarea implica intotdeauna colaborarea a cel putin doua state - act bilateral;

3. Extradarea este de doua feluri: activa si pasiva;

Institutia juridica a extradarii apare in tara noastra abea la sfarsitul sec XIX.

5. In legislatia penala romana au fost trei legi speciale care au reglementat extradarea: L. 4/1971, L.296/2001, L.302/2004;

6. Principiul neextradarii propriilor cetateni a dobandit un caracter relativ;

III. Vocabular specific:

autoritate centrala - acea autoritate astfel desemnata de statul solicitant sau de statul solicitat, in aplicarea dispozitiilor unor conventii internationale;

- autoritate judiciara - instantele judecatoresti si parchetele de pe langa acestea, stabilite potrivit legii romane, precum si autoritatile care au aceasta calitate in statul solicitant, conform declaratiilor acestuia din urma la instrumentele internationale aplicabile;

- cerere de asistenta judiciara internationala in materie penala - act prin care se solicita cooperarea intr-o cauza penala in una din formele mentionate in lege;

- condamnare - orice pedeapsa sau masura de siguranta, aplicata ca urmare a savarsirii unei infractiuni;

- extradare activa - procedura de extradare in care Romania este stat solicitant;

- extradare pasiva - procedura de extradare in care Romania este stat solicitat;

- extradat sau persoana extradata - persoana a carei extradare a fost aprobata;

- hotarare - o hotarare judecatoreasca prin care se pronunta o condamnare;

- masura de siguranta - orice masura privativa sau restrictiva de libertate care a fost dispusa pentru completarea sau inlocuirea unei pedepse printr-o hotarare penala;

- persoana extradabila - persoana care formeaza obiectul unei proceduri de extradare;

- persoana solicitata - persoana care face obiectul unui mandat european de extradare;

- persoana urmarita - persoana care formeaza obiectul unui mandat de urmarire internationala;

- resortisant al unui stat de condamnare sau de executare - in cazul Romaniei este cetateanul roman.

- stat de condamnare - statul in care a fost condamnata persoana care poate fi transferata sau care deja a fost transferata;

- stat de executare - statul catre care condamnatul poate fi transferat sau a fost deja transferat in vederea executarii pedepsei sau a masurii de siguranta aplicate;

- stat solicitant - statul care formuleaza o cerere de extradare;

- stat solicitat - statul caruia ii este adresata cererea de extradare;

IV. Articole (texte de lege) de analizat:

- Art. 9 din C. Pen. si art. 19 din Constitutie.

Art. 19 alin. 1 din Constitutie si art. 24 din L.302/2004

V. Aplicatii teoretice si practice:

- Subiecte teoretice

1. Conceptul de extradare.

2. Natura juridica a extradarii.

3. Extradarea si evolutia sa.

4. Principiile care guverneaza institutia extradarii.

Izvoarele extradarii.

6. Conditiile de acordare a extradarii - privitoare la persoana.

7. Conditiile de acordare a extradarii - privitoare la fapta.

8. Conditiile de acordare a extradarii - privitoare la pedeapsa.

9. Conditiile de acordare a extradarii - privitoare la procedura.

10. Procedura extradarii pasive.

11. Procedura extradarii active.

12. Efectele extradarii.

13. Enumerati si argumentati ordinea de preferinta in acordarea extradarii.

VI. Grile:

1. Extradarea se acorda:

a) in temeiul legii chiar daca exista conventie internationala aplicabila

b) exclusiv pe baza de reciprocitate si, in lipsa acesteia, in temeiul legii

c) numai pe baza de reciprocitate sau in baza unei conventii internationale.

La cererea unui stat strain Romania poate extrada urmatoarele persoane aflate pe teritoriul sau:

a) cetateni romani

b) apatrizi cu domiciliul in Romania

c) cetateni straini sau apatrizi care nu au domiciliul in Romania.

3. Extradarea este:

a) act unilateral

b) act bilateral

c) un act de asistenta juridica internationala.

4. Extradarea implica intotdeauna:

a) cel putin 3 state

b) cel putin un stat

c) cel putin 2 state.

5. Sunt adevarate urmatoarele afirmatii:

a) extradarea este activa si pasiva

b) statul solicitant este statul pe teritoriul caruia se afla infractorul.

c) actuala lege care reglementeaza extradarea este legea 296/2001.

6.Extradarea activa exista:

a) cand se primeste o cerere de extradare

b) cand se face o cerere de extradare

c) cand se accepta o cerere de extradare.

7. Legile care au reglementat extradarea in tara noastra au fost:

a) Legea 4/1971

b) Legea 296/2001

c) Legea 302/2004

d) Legea 275/2006

8. Principiile care guverneaza institutia extradarii sunt:

a) reciprocitatii

b) neextradarii propriilor cetateni

c) neamestecului in treburile interne

d) specialitatii

e) unicei incriminari.

9. Izvoarele extradarii sunt:

a) Constitutia si Codul Penal

b) toate tratate internationale

c) Declaratiile de reciprocitate.

10. Au valoare de adevar urmatoarele afirmatii:

a) cetatenii romani pot fi extradati din Romania in toate cazurile

b) pentru a opera extradarea trebuie sa existe dubla incriminare

c) pedeapsa pentru infractiunea care formeaza obiectul extradarii trebuie sa fie privativa de libertate pe o perioada mai mare de 2 ani.

11. Cererea de extradare in Romania o face:

a) Procurorul general

b) Ministerul Justitiei

c) Instanta care judeca infractiunea care formeaza obiectul extradarii.

12. Cererea de extradare se formuleaza:

a) numai in limba romana

b) in engleza sau franceza

c) numai in limba statului solicitant.

13. Cetateanul roman poate fi extradat daca:

a) are si cetatenia statului solicitant

b) a comis o infractiune contra statului solicitant

c) domiciliaza pe teritoriul statului solicitant la data formularii cererii de extradare.

14. Extradarea in Romania:

a) se hotaraste de justitie

b) se hotaraste de Ministerul Administratiei si Internelor

c) implica existenta unui stat solicitat si unul solicitat.

15. Examenul de regularitate internationala:

a) implica verificarea conformitatii cererii de extradare si a actelor anexate acesteia cu dispozitiile tratatelor internationale si a declaratiilor de reciprocitate

b) nu este intotdeauna obligatorie

c) se efectueaza de Ministetrul Justitiei.

Raspunsuri grile*: 1-nici un raspuns corect; 2-a,b,c; 3-b,c; 4-c; 5-a,b; 6-b; 7-a,b,c; 8-a,b,d; 9-a,c; 10-b; 11-b; 12-b; 13-a,c; 14-a,c; 15-a,c.

VII. Spete:

1. X, Y si Z, cetateni straini, au fost surprinsi in timp ce transportau pe teritoriul tarii noastre o cantitate de heroina pe care intentionau sa o desfaca in unele tarii occidentale. Intrucat fapta de trafic de stupefiante este incriminata in legea penala romana, sa se arate:

a)      daca faptuitorii pot fi trasi la raspundere penala, potrivit legii noastre pentru fapta savarsita,

b)      daca faptuitorii por fi extradati la cererea statului ai carui cetateni sunt sau a statelor pe al caror teritoriu au transportat substantele stupefiante.

2. Autoritatile judiciare din Franta au solicitat extradarea cetateanului francez X pe motiv ca acesta a savarsit pe teritoriul statului francez mai multe infractiuni, intre care acte de viol in grup, agresiuni sexuale si acte de coruptie asupra unor minori mai mici de 15 ani.

Tribunalul Bucuresti a respins cererea, considerand ca nu sunt indeplinite conditiile inscrise in lege pentru admiterea extradarii, deoarece cetateanul francez, fiind condamnat definitiv la 5 ai inchisoare pentru comiterea pe teritoriul Romaniei a infractiunilor de relatii sexuale cu un minor si de perversiuni sexuale, extradarea poate fi dispusa, potrivit art. 6 alin. 1 din Legea nr. 4/1971 si art. 19 pct. 1 din Conventia Europeana referitoare la extradare, numai dupa executarea acelei pedepse.

Impotriva cestei hotarari s-a declarat recurs in anulare la C.S.J. (in prezent Inalta Curte de Casatie si Justitie) pe motivul ca hotararea Trib. Bucuresti este contrara legii.

Sa se arate daca recursul in anulare este fondat.Motivati raspunsul.

Raspunsuri spete:

1. a) Faptuitorii pot fi trasi la raspundere penala conform principiului teritorialitatii - art. 3 C. pen.; b) statul roman poate refuza extradarea unei persoane, daca aceasta se afla si sub urmarirea autoritatilor judiciare romane pentru fapta in legatura cu care se cere extradarea.

2. Recursul in anulare este fondat. Trib. Bucuresti prin respingerea cererii de extradare a pronuntat o hotarare nelegala. Art. 19 din Conventia europeana privind extradarea se refera numai la posibilitatea amanarii extradarii, daca persoana a carei extradare se cere este invinuita sau inculpata in fata organelor judiciare romane. Astfel, extradarea trebuia amanata si nu refuzata.

VII. Test (9 intrebari a cate un punct fiecare si unul din oficiu)

1. Ce este extradarea?

2. Cate state pot fi implicare in procedura extradarii?

3. De catre tipuri este extradarea?

4. Care au fost legile care au reglelemtat extradarea in legislatia penala romana?

5. Care sunt principiile care guverneaza institutia extradarii?

6. Enumerati izvoarele extradarii.

7. De catre ce institutie se face cererea de extradare in Romania?

8. Explicati expresia "persoana extradabila".

9. Analizati pe scurt art. 24 din legea 302/2004.

VIII. Activitate de cercetare:

A. Teme de seminar:

1. Importanta si justificarea existentei extradarii in legislatia interna si internationala.

2. Argumente pro si contra privind extradarea propriilor cetateni.

3. Identificarea elementelor de extraneitate in procedura extradarii.

B. Tema de cerc stiintific:

1. Procedura mandatului european de extradare.

C. Tema de licenta:

1. Institutia extradarii in procesul de integrare europeana.