CAPITOLUL I

CONSIDERATII GENERALE

Constitutia Romaniei, referindu-se la proprietate, arata ca aceasta este publica sau privata, iar proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular.

Notiunea de "patrimoniu" are o sfera mai larga decat notiunea de "proprietate", incluzand nu numai proprietatea ci totalitatea drepturilor si obligatiilor care au valoare economica.

Luat in considerare in aceasta acceptiune, patrimoniul este ocrotit, in primul rand, printr-un intreg ansamblu de mijloace juridice extrapenale, civile si de alta natura. Impotriva faptelor care prezinta un grad mai ridicat de pericol social, patrimoniul este ocrotit si prin mijloacele energice ale legii penale. Ca in cazul altor valori sociale de mare insemnatate, aceasta ocrotire se realizeaza prin incriminarea faptelor care ii aduc atingere. Aceste fapte constituie infractiunile contra avutului si ele sunt prevazute in partea speciala a Codului penal.

Cunoscut din cele mai indepartate timpuri, furtul constituie si in prezent forma cea mai tipica si, totodata, cea mai frecventa de incalcare a patrimoniului. Putand fi savarsit in imprejurari diferite, dintre care unele de natura sa ridice periculozitatea sociala a faptei, furtul a fost incriminat in forma simpla cat si in forma calificata.

Furtul simplu consta, potrivit alin.1 al art. 208 Cod penal in "luarea unui bun mobil din posesia sau detentia altuia, fara consimtamantul acestuia, in scopul de a si-l insusi pe nedrept". De asemenea, furtul simplu consta, potrivit alin.final al art. 208 Cod penal in "luarea in conditiile alin. 1 al textului, a unui vehicul, in scopul de a-l folosi pe nedrept".

Furtul calificat presupune, ca orice forma agravata a unei infractiuni, realizarea continutului infractiunii in prezenta uneia dintre imprejurarile care ridica gradul de pericol social al faptei si care este prevazuta, din aceasta cauza, ca o circumstanta agravanta.

Desi legiuitorul foloseste termenul de furt pentru toti cei care "iau un bun mobil din posesia sau detentia altora, fara consimtamantul acestora, in scopul de a si-l insusi pe nedrept", totusi, avand in vedere diversitatea modurilor de operare, a mijloacelor si metodelor folosite si, implicit, aspectele specifice muncii de prevenire si descoperire a infractiunilor si infractorilor, in practica judiciara s-a facut o clasificare a diverselor fapte de furt tinandu-se seama, in general, de bunurile urmarite, locul de unde sunt sustrase si modurile de operare folosite:

furturile din locuinte, din buzunare sau posete, din autoturisme;

furturile de autovehicule;

furturile din obiectivele economice;

furturile din vagoanele de marfuri.

CAPITOLUL II

ELEMENTE CONSTITUTIVE

1. Obiectul si subiectul infractiunii.

1.1. Obiectul infractiunii

a) obiectul juridic

Infractiunile contra patrimoniului incalca toate drepturile sociale referitoare la patrimoniul public sau privat.

b) obiectul juridic special

Furtul are ca obiect juridic special relatiile sociale referitoare la posesia si detentia asupra bunurilor mobile. Posesia asupra bunurilor mobile fiind exercitata, de regula, de proprietar, prin ocrotirea posesiei se realizeaza, implicit, si ocrotirea dreptului de proprietate asupra acestor bunuri. Dar posesia asupra unui bun mobil poate fi exercitata si de o alta persoana decat proprietarul bunului. Intr-un asemenea caz, ocrotirea posesiei se realizeaza independent de ocrotirea dreptului de proprietate.

Prin incriminarea furtului, legiuitorul a urmarit sa ocroteasca si detentia asupra bunurilor mobile. Desi din punctul de vedere al dreptului civil exista deosebiri esentiale intre posesie si detentie, totusi, din punctul de vedere al ocrotirii penale, ele sunt puse pe acelasi plan.

c) obiectul material - este bunul mobil aflat in detentia sau posesia altuia, asupra caruia se exercita actiunea de luare.

Obiectul material al furtului se caracterizeaza, asadar, in primul rand, prin aceea ca este un bun mobil. Prin bun mobil se intelege bunul care poate fi deplasat, transportat dintr-un loc in altul, fara a-si modifica valoarea. Bunul mobil poate fi animat sau neanimat. Sunt bunuri animate: animalele si pasarile domestice, precum si vietuitoarele care traiesc in stare naturala, dar se pot afla in stapanirea unor persoane. Neanimate sunt toate celelalte bunuri, indiferent de starea lor fizica (lichida, solida sau gazoasa). Nu intereseaza daca bunurile mobile sunt principale sau accesorii, divizibile sau indivizibile, fungibile sau nefungibile, consumptibile sau neconsumptibile.

Banii si hartiile de valoare sunt considerate bunuri mobile si, in consecinta, pot constitui obiect material al furtului.

Din cerinta legii ca bunul sa fie mobil rezulta ca un bun imobil nu poate constitui obiectul material al furtului. De altfel, cu privire la un asemenea bun nici nu se poate concepe realizarea actiunii de luare. Daca un bun imobil nu poate fi furat, in schimb partile dintr-un asemenea bun devenite mobile prin detasare, pot constitui obiectul material al infractiunii. Daca prin detasarea si insusirea bunului s-a provocat si degradarea imobilului respectiv, alaturi de infractiunea de furt subzista si aceea de distrugere, ambele fapte urmand a fi considerate infractiuni concurente.

Legea asimileaza bunului mobil, in cazul furtului, si orice energie care are valoare economica.

De asemenea, legea asimileaza bunului mobil si inscrisurile. In lipsa unei precizari legale, prin "inscrisuri" trebuie sa intelegem nu numai acele acte scrise care au valoare probanta, ci si orice inscrisuri care, avand o valoare materiala independenta, fac parte din patrimoniul unei persoane, cum sunt manuscrisele, memoriile, jurnalele intime, corespondenta, etc. Daca inscrisul este un act care serveste pentru dovedirea starii civile, legitimare sau identificare, furtul este calificat, potrivit art. 209 Cod penal.

Obiectul material al furtului poate fi si un vehicul. Intr-un asemenea caz, furtul poate fi savarsit fie in scopul insusirii pe nedrept fie in scopul folosirii pe nedrept. Furtul savarsit in scopul folosirii pe nedrept nu poate avea ca obiect material decat un vehicul susceptibil de folosire.

Bunul mobil, pentru a putea constitui obiect material al furtului, trebuie sa se afle in posesia sau detentia altcuiva decat faptuitorul, in momentul savarsirii faptei. Insusirea bunului abandonat nu constituie infractiune. In ceea ce priveste bunul gasit, acesta constituie obiectul material al infractiunii de insusire a bunului gasit, daca gasitorul nu-l preda in termenul prevazut de lege sau dispune de el ca de un bun propriu.

In categoria obiectelor materiale se includ si bunurile mobile apartinand unor persoane juridice a caror patrimoniu constituie proprietate privata, cum ar fi: societatile comerciale, societatile agricole, cooperativele si uniunile de cooperative, partidele politice, sindicatele, asociatiile si fundatiile, cultele religioase, etc.

Subiectul infractiunii

Infractiunea de furt poate fi savarsita de orice persoana; legea penala nu cere faptuitorului o calitate speciala.

De regula, faptuitorul nu are un drept asupra bunului pe care il ia din detentia sau din posesia altuia. Infractiunea de furt exista si atunci cand cel care savarseste fapta are, in tot sau in parte, un drept de proprietate asupra bunului. Astfel, savarseste infractiunea de furt - de exemplu - proprietarul care sustrage bunul aflat in gaj la o alta persoana sau coproprietarul care sustrage bunul indiviz aflat in posesia altuia.

Nu intereseaza, sub aspectul existentei infractiunii, daca faptuitorul are calitatea de sot sau ruda apropiata in raport cu partea vatamata, ori daca, fiind un minor, fapta a fost savarsita in dauna tutorelui sau, sau daca cel care a savarsit fapta este o persoana care locuieste impreuna cu persoana vatamata ori este gezduita de aceasta. In aceste situatii insa, actiunea penala se pune in miscare numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

Furtul poate fi savarsit de o singura persoana sau de mai multe persoane. Daca fapta a fost savarsita de doua sau mai multe persoane impreuna, furtul este calificat, potrivit art. 209 cod penal.

2. Latura obiectiva si subiectiva.

2.1. Latura obiectiva

Infractiunea de furt se realizeaza din punct de vedere obiectiv prin actiunea de luare a bunului mobil din posesia sau detentia altuia fara consimtamantul acestuia. Luarea este o forma a sustragerii care consta in scoaterea fizica a bunului din sfera de stapanire a persoanei in posesia sau detentia careia se afla acel bun si trecerea sa in sfera de stapanire a faptuitorului. Actiunea de luare, desi este o actiune unica, se realizeaza prin doua acte:

- deposedarea - scoaterea bunului din sfera de stapanire a posesorului sau detentorului si

- imposedarea - trecerea acelui bun in sfera de stapanire a faptuitorului.

De regula, aceste acte se succed in asa fel incat este destul de greu sa fie delimitate; totusi, stabilirea in fiecare caz daca a avut loc numai primul act sau si cel de-al doilea este de cea mai mare insemnatate, deoarece in raport cu aceasta se poate face distinctia dintre tentativa si infractiunea consumata de furt.

In cazul furtului savarsit asupra unui vehicul in scopul folosirii pe nedrept, infractiunea se realizeaza tot printr-o actiune de luare, numai ca, savarsind aceasta actiune, faptuitorul nu urmareste insusirea vehiculului ca entitate materiala, ci numai insusirea folosintei lui. Acest furt se caracterizeaza prin aceea ca are caracter temporar, deoarece, dupa folosirea vehiculului el este redat posesorului.

Nu intereseaza modul si nici mijloacele de savarsire a furtului; fapta poate fi savarsita in orice mod si prin orice mijloace. Astfel, furtul poate fi savarsit pe fata sau in ascuns. Desigur, de cele mai multe ori faptuitorul ia bunul in ascuns, pentru a nu fi identificat si supus raspunderii legii penale. Mijloacele de savarsire a furtului pot fi oricare, bineinteles, cu exceptia violentei sau a amenintarii, deoarece intr-un asemenea caz, fapta constituie talharie.

Daca pentru luarea bunului, faptuitorul a patruns in locuinta persoanei vatamate, raspunderea penala a acestuia se stabileste atat pentru infractiunea de furt cat si pentru infractiunea de violare de domiciliu, in concurs real, deoarece, in acest caz, nu opereaza nicio absorbtie. Furtul nu intra insa in concurs cu violarea de domiciliu daca fapta s-a comis in conditiile art. 209 cod penal.

Luarea bunului trebuie sa se faca fara consimtamantul    persoanei in posesia sau detentia careia se afla bunul. Consimtamantul pentru a legitima luarea bunului, trebuie sa intervina inainte sau in timpul savarsirii faptei. De asemenea, consimtamantul trebuie sa emane de la o persoana capabila. Daca consimtamantul a fost dat dupa luarea bunului sau emana de la o persoana incapabila, cerinta referitoare la lipsa consimtamantului este indeplinita, iar fapta constituie infractiunea de furt.

2.2. Latura subiectiva

Infractiunea de furt se savarseste cu intentie directa; faptuitorul isi da seama ca ia bunul din posesia sau detentia altuia, fara consimtamantul acestuia, si vrea sa savarseasca fapta, punand posesorul sau detentorul in imposibilitatea de a-si exercita drepturile asupra acelui bun si cauzandu-i astfel o paguba.

In literatura de specialitate, se admite ca, in mod exceptional, alaturi de intentia directa poate exista si o intentie indirecta atunci cand bunul furat ar contine in el un alt bun, a carui eventuala prezenta faptuitorul a putut-o prevedea, acceptand rezultatul eventual al actiunii sale. De exemplu, luarea unei haine in care se afla bani.

In afara intentiei, latura subiectiva a furtului include si cerinta unui scop special - insusirea pe nedrept a bunului sau folosirea pe nedrept a vehiculului. Acest scop nu trebuie sa fie realizat in fapt. Fapta constituie infractiunea de furt - de exemplu - si atunci cand faptuitorul abandoneaza de indata bunul sau cand, imediat dupa savarsirea furtului faptuitorul este prins si deposedat de bun. Este insa necesar ca scopul cerut de lege sa existe in momentul savarsirii faptei. Daca acest scop lipseste, fapta nu constituie infractiunea de furt.

Tentativa si consumarea

Tentativa furtului este pedepsita de lege. Daca in cazul altor infractiuni delimitarea tentativei de forma consumata se poate face cu destula usurinta, in cazul furtului problema poate ridica dificultati. Aceasta explica, de altfel, si numeroasele teorii referitoare la consumarea furtului. Dintre toate teoriile vehiculate, de cea mai larga raspandire se bucura teoria potrivit careia luarea bunului presupunand doua acte:

scoaterea bunului din posesia sau detentia altuia

intrarea faptuitorului in stapanirea acelui bun

furtul se consuma in momentul realizarii celui de-al doilea act, adica in momentul imposedarii. Aceasta teorie este numita si teoria "apropriatiunii", potrivit careia, o fapta concreta constituie tentativa sau furt-consumat, dupa cum inceperea actiunii de luare a fost sau nu urmata de realizarea actului imposedarii, adica de intrarea faptuitorului in stapanirea de fapt a bunului.

Daca executarea actiunii de luare a fost intrerupta, neducand la imposedarea faptuitorului, fapta constituie tentativa, iar daca executarea actiunii de luare a fost dusa pana la capat, faptuitorul intrand in stapanirea de fapt a bunului, fapta constituie furt consumat. Fapta constituie furt consumat chiar daca faptuitorul nu a reusit sa pastreze bunul, fiind prins imediat dupa luarea acestuia.

Furtul savarsit asupra unui vehicul in scopul folosirii pe nedrept se consuma in momentul deplasarii vehiculului de catre autor.

Plangerea prealabila

Potrivit art. 210 Cod penal, furtul savarsit intre soti sau rude apropiate ori de catre un minor in paguba tutorelui sau, ori de catre cel care locuieste impreuna cu persoana vatamata sau este gazduit de acesta, se urmareste numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate. In aceste cazuri, impacarea partilor inlatura raspunderea penala.

Aceste dispozitii sunt aplicabile si in cazul furtului calificat deoarece legiuitorul se refera la furt fara a face nicio distinctie.

Tinand seama de imprejurarea ca intre persoanele aratate exista relatii de incredere si afectiune, ca este mai bine ca aceste relatii sa nu fie tulburate printr-o interventie din afara, legiuitorul a considerat - pe drept cuvant - ca furtul savarsit in asemenea conditii nu poate fi urmarit decat atunci cand persoana vatamata isi manifesta vointa in acest sens.

Circumstante agravante care califica furtul

Circumstantele care califica furtul sunt prevazute de art. 209 Cod penal si ele se refera la subiectul sau latura obiectiva a infractiunii, fie la obiectul ei material. Intrucat aceste circumstante constituie modalitati alternative de realizare a furtului calificat, daca fapta se savarseste in prezenta mai multor circumstante agravante, nu exista concurs de infractiuni, ci o singura infractiune cu mai multe agravante.

Furtul este calificat cand se savarseste in urmatoarele imprejurari:

a)      de doua sau mai multe persoane impreuna - acest lucru da faptuitorilor o mai mare forta de actiune ii face sa actioneze cu mai multa siguranta si indrazneala;

b)      de o persoana avand asupra sa o arma sau o substanta narcotica - agravanta exista chiar daca arma sau substanta narcotica nu a fost vizibila, chiar daca victima nu a stiut ca faptuitorul are asupra sa un asemenea mijloc intrucat detinerea acestora implica pericolul folosirii lor;

c)      de catre o persoana mascata, deghizata sau travestita - circumstanta consta in folosirea de catre faptuitor a unui anumit procedeu pentru a nu putea fi recunoscut;

d)      asupra unei persoane aflate in imposibilitate de a-si exprima vointa sau de a se apara - este incapabila de a-si exprima vointa persoana lipsita de aptitudinea de a intelege si de a-si manifesta constient vointa, fie datorita varstei, unei maladii sau datorita altor imprejurari (betie, somn hipnotic, s.a.). in capabila de a se apara este persoana care nu poate opune rezistenta datorita unei infirmitati fizice, oboselii excesive, varstei sau datorita altor imprejurari. De asemenea, este necesar ca faptuitorul sa fi stiut care este starea persoanei;

e)      intr-un loc public - prin "loc public" trebuie sa intelegem orice loc care, prin natura sau destinatia lui, este in permanenta accesibil publicului precum si orice alt loc in care publicul are acces in anumite intervale de timp. In acest ultim caz este necesar ca fapta sa fi fost savarsita in intervalul de timp in care publicul avea acces in acel loc;

f)        intr-un mijloc de transport in comun - nu intereseaza numarul de persoane din mijlocul de transport si nici daca acesta era in mers sau stationa. Agravarea nu este aplicabila furtului savarsit intr-un mijloc de transport in comun daca in momentul comiterii faptei acesta nu servea efectiv transportului (de exemplu, se afla in garaj pentru reparatii);

g)      in timpul noptii - furtul savarsit in timpul noptii a fost considerat mai grav, deoarece, in timpul noptii, faptuitorul se poate apropia mai usor si cu mai putine riscuri de bunul pe care urmareste sa-l sustraga. De asemenea, faptuitorul este mai indraznet, se simte mai incurajat , existand si pericolul ca el sa recurga la folosirea unor mijloace violente;

h)      in timpul unei calamitati - furtul savarsit in aceasta situatie este mai grav deoarece situatia de fapt creata face ca oamenii, dominati de necesitatea salvarii vietii lor sau a altora, sa scape din vedere paza bunurilor. In afara de aceasta, cel careprofita de o asemenea situatie pentru a sustrage bunuri este mai periculos;

i)        prin efractie, escaladare sau prin folosirea fara drept a unei chei adevarate ori a unei chei mincinoase Efractia consta in inlaturarea prin violenta a oricarui obiect sau dispozitiv care are menirea de a impiedica patrunderea intr-un anumit loc. Violenta constituie, asadar, o conditie absolut necesara pentru existenta efractiei. De regula, efractia duce la distrugerea sau degradarea obiectului sau dispozitivului asupra caruia actioneaza faptuitorul.

Exista efractie si atunci cand faptuitorul inlatura piedica prin demontare sau prin orice alta violenta care nu duce la distrugerea sau degradarea acestuia.

Escaladarea care demonstreaza, ca si efractia, o mai mare staruinta a faptuitorului in realizarea hotararii sale infractionale, consta in depasirea, trecerea peste anumite obstacole care impiedica patrunderea in locul unde se afla bunul. Este vorba de o trecere peste obstacol pe alta cale decat cea fireasca, ceea ce necesita din partea faptuitorului, si de data aceasta, un efort suplimentar.

In sfarsit, furtul este calificat si atunci cand fapta a fost savarsita prin folosirea fara drept a unei chei adevarate sau a unei chei mincinoase. Cheia adevarata este cheia care serveste in mod normal la deschiderea dispozitivului de catre cel indreptatit sa o foloseasca. De folosirea fara drept a unei chei adevarate se poate ori de cate ori faptuitorul nu a fost autorizat sa o foloseasca. Nu intereseaza cum a ajuns faptuitorul in posesia cheii.

Prin cheie mincinoasa se intelege cheia falsa, contrafacuta sau orice instrument cu ajutorul caruia poate fi actionat mecanismul unui dispozitiv de inchidere, fara a fi distrus sau degradat. Folosirea unei chei adevarate sau mincinoase poate servi faptuitorului fie pentru deschiderea incuietorilor exterioare (usi, porti, etc.), fie pentru a descide incuietorile interioare (dulapuri, valize).

De asemenea, este furt calificat si furtul privind:

a) un bun care face parte din patrimoniul cultural;

b) un act care serveste pentru dovedirea starii civile, pentru legitimare sau identificare.

c) titei, gazolina, condensat, etan lichid, benzina, motorina, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisterna;

d) componente ale sistemelor de irigatii;

e) componente ale retelelor electrice;

f) un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare in caz de incendiu sau alte situatii de urgenta publica;

g) un mijloc de transport sau orice alt mijloc de interventie la incendiu, la accidente de cale ferata, rutiere, navale sau aeriene, ori in caz de dezastru;

h) instalatii de siguranta si dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian si componente ale acestora, precum si componente ale mijloacelor de transport aferente;

i) bunuri prin insusirea carora se pune in pericol siguranta traficului si a persoanelor pe drumurile publice;

j) cabluri, linii, echipamente si instalatii de telecomunicatii, radiocomunicatii, precum si componente de comunicatii.

CAPITOLUL III

CLASIFICAREA FURTURILOR DIN PUNCT DE VEDERE POLITIENESC SI ACTIVITATILE DE PREVENIRE A ACESTORA

1. Furturile din locuinte

Analizand situatia furturilor din locuinte (prin spargere si chei potrivite) comise in ultimii ani, se pot evidentia caracteristici definitorii ale fenomenului infractional:

prin prisma frecventei se constata o recrudescenta neasteptata a criminalitatii, ce se amplifica in timp;

sub aspectul structurii infractiunilor, locului de domiciliu si localitatilor frecventate de infractori se constata faptul ca se mentin in continuare, ca centre traditionale pentru    activitatea infractorilor, marile aglomerari urbane, acolo unde acestia pot actiona aproape nestingheriti. Majoritatea infractorilor care domiciliaza in localitati mici ori in mediul rural migraza catre marile orase unde isi stabilesc resedinta. Locuiesc, de regula in camine de nefamilisti, adesea si la infractorii localnici pe care ii cunosc din penitenciare sau la diverse gazde de infractori. De asemenea, se cazeaza la diversi cetateni care nu ii inregistreaza in cartea de imobil. Sunt mai putine cazurile in care infractorii aleg calea navetismului.

Concomitent exista si tendinta infractorilor de a se deplasa, in functie de sezon, in statiunile balneoclimaterice si indeosebi pe litoral, unde savarsesc asemenea fapte in paguba cetatenilor straini.

Sunt si situatii in care infractorii domiciliati in marile orase voiajeaza spre mediul rural unde comit furturi prin efractie si chei potrivite sau valorifica produsele infractiunilor savarsite in mediul urban.

O problema deosebita o ridica tiganii nomazi si in special cei seminomazi care au, de regula, domiciliu stabil in orase, insa fac deplasari pe timp de noapte in mediul rural unde comit multiple furturi, dupa care, pana dimineata se intorc la locuintele lor.

Orientarea infractorilor spre avutul particular intrucat pedepsele sunt mai mici si, dupa liberarea din penitenciar, foarte putini pagubasi mai insista pentru recuperarea prejudiciului cauzat. De asemenea, in afara faptului ca se patrunde mai usor in locuinte, aproape ca nu exista locuinta in care infractorii sa nu gaseasca bani, bijuterii sau bunuri cu volum mic si valoare mare.

Amploarea schimburilor internationale, facilitatile de care se bucura strainii atat la granita cat si in timpul sederii in tara noastra este un alt element de care trebuie sa se tina cont.

Exista tendinta de organizare in grup si atragere tot mai frecventa a persoanelor fara antecedente penale la savarsirea infractiunilor.

Infractorii executa, de regula o pregatire minutioasa a furturilor prin efectuarea de recunoasteri repetate la fata locului in vederea stabilirii cailor favorabile de acces, identificarii si dispunerii bunurilor si valorilor, fixarii perioadei cand locatarii nu sunt la domiciliu. Acestia iau masuri pentru asigurarea deplasarii rapide folosindu-se adesea de autoturisme proprietate personala sau imprumutate ori chiar autoturisme furate.

Cel mai adesea obiectele furate se depoziteaza pe o perioada indelungata si apoi se valorifica la domiciliu ori in alte localitati, evitandu-se locurile traditionale unde politie organizeaza controale. Se creaza legaturi complexe pentru transportarea si valorificarea bunurilor, folosindu-se, de regula, bisnitari, prostituate, etc.

Infractorii actioneaza din ce in ce mai frecvent ziua, intrucat noaptea, in conditiile unei circulatii reduse sunt mai usor de descoperit.

Moduri de actiune in cazul furturilor prin spargere:

fortarea incuietorilor usilor utilizand instrumente ca: ranga, levier, surubelnita, cricuri, instrumente de taiat sau prin folosirea fortei fizice;

fortarea ferestrelor ori spargerea acestora cu sau fara amortizarea zgomotului;

spargerea zidului, planseului sau podelei;

spargerea sau fortarea chepengurilor.

Moduri de actiune in cazul furturilor prin folosirea de chei potrivite:

deschiderea broastelor simple si a lacatelor;

deschiderea incuietorilor speciale;

deschiderea caselor de bani, dulapurilor sau fisetelor metalice.

Activitatea de prevenire a furturilor din locuinte cuprinde totalitatea masurilor luate pentru impiedicarea savarsirii unor astfel de fapte, pentru reducerea continua a numarului celor ce pot fi antrenati in savarsirea acestor infractiuni. Prin urmare, prevenirea trebuie privita sub trei aspecte:

a)      determinarea sau impiedicarea persoanelor predispuse a savarsi infractiuni;

b)      descoperirea autorilor furturilor din locuinte;

c)      pregatirea antiinfractionala a populatiei.

2. Furturile din buzunare sau posete

Radiografia fenomenului infractional evidentiaza, in limbajul datelor statistice si, mai ales, al faptelor reclamate, cresterea alarmanta a numarului furturilor din buzunare sau posete.

Aspecte ale practicii judiciare

pentru cei mai multi hoti din buzunare sau posete, savarsirea unor astfel de fapte devine un obicei, un viciu la care nu mai pot renunta, masurile de reeducare si recuperare sociala practicate in prezent dovedindu-se ineficiente in majoritatea cazurilor;

probarea vinovatiei, in cazul furturilor din buzunare si posete, se realizeaza, in marea majoritate a cazurilor, numai prin prinderea in flagrant, identificarea ulterioara a autorilor fiind infructuoasa in cele mai multe cazuri;

furtul din buzunare si posete este o activitate ilicita ce se poate executa cu multa usurinta intr-un interval de timp foarte scurt, surprinderea momentului consumarii infractiunii si realizarea flagrantului constituind adevarate performante pentru politie;

riscul minim de prindere si arestare, precum si convingerea ca, dupa arestare, vor fi condamnati numai pentru o fapta, i-a determinat pe multi infractori, cu antecedente penale pentru altfel de fapte, sa se "reprofileze" pe furturi din buzunare si posete;

au aparut elemente noi precum: organizarea in grupuri noi, impartirea localitatii pe zone de actiune, efectuarea de deplasari frecvente in strainatate;

tendintele de "profesionalizare" au condus si la amplificarea reactiilor violente in cazul surprinderii in flagrant;

infractorii sustrag, o data cu banii furati, si alte valori, inscrisuri ori acte de identitate, valoarea pagubelor amplificandu-se foarte mult daca se are in vedere bugetul de timp irosit pentru reconstituire sau faptul ca inscrisurile ori actele de identitate sunt folosite pentru comiterea altor infractiuni;

Combaterea eficienta a infractorilor este conditionata , in primul rand de cunoasterea unor elemente specifice:

comportamentul infractorilor in aglomeratie in timpul cautarii si alegerii victimelor (gestica, directia privirii, conversatia purtata);

masurile pe care le iau pentru a nu fi observati de catre terti (sacose, serviete sau obiecte de imbracaminte folosite pentru mascarea mainii, indivizi avand sarcini de asigurare a pazei);

procedeele folosite pentru distragerea atentiei victimelor ( impingere, scaparea unor obiecte);

gesturile facute si pozitia corpului infractorului in momentul savarsirii faptei;

procedeele folosite de hoti pentru ascunderea corpului delict si pentru asigurarea disparitiei rapide de la locul faptei.

Multi infractori ajung la convingerea ca exista riscuri mai mici de descoperire daca actioneaza la urcarea in mijloacele de transport in comun sau in interiorul acestor mijloace bazandu-se pe urmatoarele considerente:

chiar daca victima simte ca i s-a introdus mana in buzunar, gestul scoaterii mainii este rapid si inobservabil. Deci eventualii martori lipsesc;

exista posibilitati mai mari de comitere a furtului intrucat aglomeratia este deosebita, la care se adauga si trepidatia din timpul mersului, acestea constituind imprejurari care distrag atentia victimelor;

imediat dupa comiterea furtului, infractorul ramane in statie iar victima pleaca (daca furtul s-a comis la urcare) ori coboara la prima statie iar pagubasul ramane in interior, nu poate sa mai faca nimic chiar daca a observat ca a fost victima unei astfel de fapte.

Din momentul in care ajung sa comita furturi in mijloacele de transport in comun infractorii au devenit universali pentru ca ei fura cu aceeasi dexteritate atat din buzunare cat si din posete. Exista si aici o categorie de infractori care actioneaza prin moduri de operare deosebite si anume: furtul prin taierea buzunarului; furtul din buzunarul interior al hainei sau furtul ceasului de pe mana.

Activitati de prevenire

cunoasterea locurilor unde se savarsesc, in mod frecvent, furturi din buzunare si posete, in vederea acoperirii acestora cu efective;

cooperarea cu unitatile de politie pentru participarea la actiuni, razii, controale ce au drept scop prevenirea acestui gen de infractiuni;

pregatirea antiinfractionala a populatiei.

Din studierea fenomenului infractional pe aceasta linie a rezultat o trasatura generala pentru toti infractorii hoti din buzunare si de bagaje si aceea ca sunt foarte greu de reeducat. Acestia, de cele mai multe ori, imediat dupa ce ies din penitenciare comit iarasi infractiuni intrucat furtul din buzunare devine pentru cei mai multi un viciu, un obicei pe care simt nevoia sa-l practice ori de cate ori ajung in aglomeratie.

3.2 Furturile din autovehicule

Infractiunile de furt din autovehicule prezinta un pericol social destul de ridicat atat prin lezarea relatiilor sociale privind proprietatea particulara cat si proprietatea publica.

In primul rand, frecventa mare cu care sunt savarsite aceste fapte antisociale, cunoscand o tendinta de crestere, creeaza o stare de nesiguranta in randul cetatenilor, mai ales a celor care poseda bunuri ce formeaza obiectul spre care se indreapta activitatea infractorilor.

Cele mai frecvente fapte de acest gen se savarsesc in mediu urban, iar autorii fac parte din categoria "minori si tineret".

Savarsirea infractiunilor de furt din autovehicule este favorizata de urmatoarele conditii sau imprejurari:

existenta garajelor proprietate particulara in numar limitat;

lipsa unor locuri de parcare cu paza organizata;

existenta unor locuri de parcare izolate, neiluminate;

usurinta cu care unii proprietari trateaza problema lasarii in autovehicule a unor obiecte de valoare;

existenta unor sisteme de inchidere a autoturismelor ineficiente;

neglijenta unor posesori de a lasa autovehiculul neasigurat sau de a nu remedia defectiunile sistemului de inchidere;

posibilitatea infractorilor de a se deplasa rapid de la fata locului prin folosirea autoturismelor;

sistemul de paza generala nu poate asigura paza tuturor locurilor unde se parcheaza autovehicule;

neasigurarea autovehiculelor cu sisteme de alarma.

Moduri de actiune in cazul furturilor din autovehicule:

fortarea incuietorilor usilor prin folosirea fortei fizice sau a unor instrumente dinainte pregatite,

deschiderea usilor cu ajutorul unor chei potrivite sau a unor lamele;

fortarea, cu ajutorul unor surubelnite sau sarme din otel a geamului deflector sau a celui glisant, dupa care se deblocheaza portiera;

spargerea geamurilor laterale, a parbrizului sau a lunetei cu ajutorul unor corpuri contondente, amortizand zgomotul prin lipirea de hartie sau carton;

scoaterea parbrizelor sau lunetei din garniturile de cauciuc,

furtul din autovehiculele lasate nesupravegheate,

furtul unor parti componente ale autovehiculelor: roti, prelate, faruri, oglinzi retrovizoare, stergatoare de parbriz, stopuri, benzina.