Elemente de INFORMATICA JURIDICA

1.1 Chestiuni preliminarii

A vorbi despre informatica juridica, dupa unii autori nu inseamna folosirea unei expresii originale; dupa altii, este un abuz de limbaj pentru ca informatica este o stiinta, iar interventiile sale in lumea dreptului reprezinta aplicatii juridice.

Noi suntem adeptii notiunii de informatica juridica pe care o definim ca stiinta tratarii logice, cu mijloace automate a informatiei juridice. Ea cuprinde ansamblul aplicatiilor informatice in serviciul dreptului. Disciplina tanara si in plina dezvoltare, ea este profund marcata de caracterul practic al raspunsurilor si mijloacelor sale, remarcandu-se prin creativitate si reflectii teoretice asupra gandirii si limbajului juridic. Informatica juridica are particularitati care o disting de celelalte tehnici facand din ea un instrument original de schimbare. Materia sa prima este informatia juridica; ea reprezinta celula fundamentala a intregului sistem juridic; de aceea, prin prelucrarea informatiei juridice, ea are o puternica influenta asupra modelelor de gandire, asupra structurilor, mentalitatilor, oamenilor si lucrurilor. Informatica juridica este un remarcabil instrument in serviciul dreptului, dar si un factor de mutatie important in domeniul juridic. Este dificil de intocmit un tablou de ansamblu al aplicatiilor informaticii in drept, ele sunt variate si numeroase, fiind legate de realizari juridice confirmate, unele in curs de experimentare sau studii teoretice.

Un prim efort de clasificare tinde sa distinga clar informatica juridica - obiect al dreptului, de informatica pura si de dreptul informatic, creat in urma cu 10 ani, care este o disciplina distincta a stiintelor juridice. Pentru ca juristii sa cunoasca din ce in ce mai multe dosare, acte de procedura, probleme de contencios si pentru reglarea rapoartelor de afaceri, acestia folosesc calculatoare adaptate ori spre scopuri vizate. Aceste dosare sunt evident intesate de notiuni tehnice, cum ar fi dreptul constructiilor, procedura penala ori criminalistica. Nu exista motive fundamentale pentru a concluziona ca aceste domenii sunt pur tehnice sau ca expertii sunt auxiliari ai juristilor, iar mecanismul dreptului comun este ineficient in gasirea unei solutii corecte.

Este adevarat ca in aceasta viziune se procedeaza la o analiza limitata in dreptul privat si in special in dreptul obligatiilor. Informatica interpeleaza juristul asupra unui spectru mai larg al problematicii, iar cantitatea de lucrari consacrate acestor probleme este semnificativ mai mare.

Aceste intrebari sunt generate de tehnica insasi, pentru ca in considerarea lor ele sunt fara precedent, solutiile nu sunt intotdeauna atat de simple pe cat par, daca ne referim la reglarea unui banal conflict intre furnizorul si consumatorul de valori informatice. Bineinteles, se pune apriori problema atasarii la o tehnica juridica pe care partizanii teoriei autonomiste prefera sa o puna pentru stigmatizarea vidului juridic, pentru justificarea unei discipline originale: 'In mod sigur, se abandoneaza placerii ce afirma ca informatica este cea care doreste infiintarea unui nou drept si a unor noi juristi. Ideea este valorizata (fiind rezultatul unui ezoterism sau, daca preferati, a specialistilor care detin cunoasterea si sunt permanent flatati) si comoda (ea dispensandu-se de necesitatea existentei unui drept exterior, prin definitii valoroase ale altora).

Dezbaterile nu sunt inutile, pentru ca ele se inscriu in necesitatea cunoasterii, intelegerii tehnologiei, care este nu numai noua, ci si revolutionara; in sens sociologic al termenului, ele se integreaza in sistemul nostru juridic intr-un prim caz, dar formeaza, in acelasi timp, obiectul reglementarilor punctuale, de circumstanta, inspirate din hazardul definitiilor fort contre le faible, mai putin in functie de progresul tehnic si de conceptiile politice.

Dar discutiile neacadaemice sunt de natura sa constate cu usurinta cantitatea si varietatea temelor concrete care sunt abordate cu ocazia dezbaterilor referitoare la doctrina.

Trecand in revista problemele puse, ne punem o prima intrebare: ce este informatica si care este domeniul pe care il acopera dreptul sau? Este necesar a integra tot ceea ce, mai mult sau mai putin, necesita utilizarea unui computer sau crearea, pe langa dreptul informatic, a unui drept al banilor (mon tique), a unui drept al televiziunii (t l matique), a unui drept al comunicatiilor (communicatique)? Este suficient sa credem ca pentru juristul modern este numai un tic, mai putin o inclinatie incorigibila spre descoperirea de noi comparatii sau trebuie sa constatam ca interferenta noilor tehnologii cu dreptul se produce la diferite nivele, avand in vedere totalitatea clasificarilor juridice recunoscute, si care par singurele artificiale in lotul solutiilor acestei materii traditionale, pentru amalgamarea unei discipline monolitice creata din toate punctele componente.

Pentru a face o panorama succinta, este necesara stabilirea unei paralele cu un alt fenomen al societatii: automobilul. Este necesara, dupa cum se vede, demonstrarea gasirii unui sistem de drept viabil, avand propriile sale mecanisme, cu structuri normative si pretoriene care sa-l faca propice pentru incadrarea unei tehnologii noi.

Utilizarea de buna-credinta a unui vehicul este frecvent generatoare de distrugeri, de accidente de circulatie. Aceasta problema este progresiv reglata pe fondul responsabilitatii delictuale printr-o jurisprudenta adecvata, pe care legiuitorul o consacra, conformeaza sau precizeaza de la caz la caz.

De asemenea, folosirea normala a unui calculator este generatoare de neintelegeri, cel mai adesea intre furnizorul unui material inadaptat cerintelor prevazute si clientii sai. De la celebra afacere Flammarion impotriva IBM, abordarea contenciosului a demonstrat ca fundamentul clasic al responsabilitatii contractuale ofera judecatorului putine posibilitati de solutionare a conflictului.

Generalizarea folosirii automobilului a condus Statul la instaurarea si perfectionarea regulilor de prevenire, fixand un anumit comportament pentru conducatorii auto. De la impunerea codului rutier, un cod de conduita legala se impune pentru exploatarea fisierelor nominale publice si private; (in Franta este legea 'Informatica si libertate'.)

Perfectionarile tehnice impun noi solutii juridice. Argumentele performantelor potentiale ale autovehiculelor reclama reglementari referitoare la limitarea vitezei si tehnici particulare aferente constatarii infractiunilor. De aceeasi maniera, circulatia informatiilor pe suport magnetic are influente considerabile asupra dreptului de proba.

Astazi, cu toate ca nu exista un mecanism propriu de protectie a creatiei, Dreptul a produs, atunci cand a avut nevoie, un sistem de protectie a creatiei intelectuale informatice.

Legiuitorul roman exclude statutul de inventator, optand pentru considerarea dreptului de autor drept principal mijloc de protectie a programelor de calculator prin 'Legea dreptului de autor si a drepturilor conexe', publicata in Monitorul Oficial nr.60/26 martie 1996.

Bancile de date reclama un regim juridic, un statut, avand in vedere caracterul difuz al relatiilor care se stabilesc intre actul informatic si drept. Astazi, bancile de date nu mai sunt suporturi primare ale cunoasterii, ci numai vectori amplificatori ai instrumentelor de colectare sistematica organizata. Aceasta organizare pune o prima problema: aceea de fixare a dreptului respectiv de producator de material magnetic si de proprietar al acestor bunuri. Afacerea Microfor/Le Monde, care nu si-a gasit nici astazi solutie judiciara definitiva, prin rezistenta opusa de judecatorul de fond asupra pozitiei exprimate de Curtea de Casatie, ilustreaza complexitatea acestor dezbateri care constau in concilierea dintre principiul liberei circulatii a informatiei si dreptul de autor.

In aceasta materie, discutiile se rezuma la ideea ca proprietatea asupra donatiilor nu este unica, precum si pe extraordinara posibilitate de amplificare data de informatiile din vastele fonduri documentare, care suscita, in drept, o alta problema. In mod provizoriu, intrucat bancile de date nu constituie o activitate aducatoare de beneficiu, aspectul fiscal al regimului acestora nu poate fi primordial. In termeni initiali, problemele in materie de evaluare a fondului documentar, de contabilizare a investitiilor existente in momentul constituirii sistemului, pot deveni de cel mai mare interes.

Pe planul libertatilor publice, legiuitorul a dorit sa prezinte bancile de date ca facand parte din sistemul reglementarilor referitoare la comunicatiile audio-vizuale si sa le doteze cu un statut embrionar, in sensul ca este necesara declararea prealabila.

Evidenta raporturilor juridice de drept privat nascute intre furnizorii de informatie si clientii lor poate pune probleme. Contractul, sui generis sau nu, contractul 'de abonament', incheiat intre producator si beneficiar, noteaza - si nu numai - particularitatea ca nu este necesara reducerea cercetarii echilibrului intre obligatiile sinalagmatice simple. Este necesara explicarea, directa sau indirecta, a acestor relatii sub forma unui patrulater format din relatiile contractuale nascute intre abonati, producatori, utilizatori si furnizori ai materialelor terminale indispensabile consultarii. Deci, acest patrulater poate interveni inevitabil la un moment dat pentru preluarea responsabilitatii intr-o situatie juridica astfel creata. Ne gandim, in primul rand, la intermediarii care prospera, prin titluri platibile sau nu, care se substituie clientilor. Nu este mai putin importanta aplicarea dreptului obligatiilor in raporturile dintre furnizorii si beneficiarii de retele de telecomunicatii, care constituie unul dintre domeniile care necesita implicarea juristilor.

Scopul acestei dezvoltari teoretice este de a raspunde catorva din intrebarile pe care informatica le pune unui jurist, fara a le anticipa pe cele pe care integrarea modelelor electronice de comunicare juridica urmeaza a le pune.

Infiintarea unei tehnologii atat de tentaculare precum informatica justifica o reflectare globala a fenomenului si analiza evolutiei tehnologiei informatice, in conceptul societatii comunicatiilor, fundamentand cercetarea statutului sau pe 'ipoteza ca o teorie juridica a informatiei poate servi ca fundament pentru un drept al viitorului care presupune transformari si transferuri'.

Fara a emite pretentia de exhaustivitate, vom incerca in continuare sa facem o clasificare a aplicatiilor juridice in sprijinul dreptului sau, mai precis spus, stabilirea componentelor informaticii juridice:

1) Aplicatii informatice in serviciul documentarii juridice, domeniu pe care-l vom denumi informatica juridica de documentare;

2) Aplicatii informatice in serviciul functiei juridice, domeniu pe care-l vom denumi informatica juridica de reglare sociala;

3) Aplicatii informatice in serviciul stiintei juridice, domeniu pe care-l vom denumi informatica juridica de cercetare si scolarizare.

1.2 Aplicatii informatice in serviciul documentarii juridice -

informatica juridica de documentare

1.2.1. Sisteme de gestiune a bazelor de date S.G.B.D.

Termenul de baza de date apare in 1967 si reprezinta o colectie de informatii corelate despre subiectul studiat, relatiile logice dintre aceste informatii si tehnicile de prelucrare corespunzatoare (sortare, regasire, apreciere, stergere, adaugare, inserare, modificare).

Sistemul de gestiune a bazelor de date S.G.B.D. reprezinta sistemul de programe care permite construirea bazelor de date, introducerea de inregistrari in bazele de date si dezvoltarea de aplicatii privind bazele de date, permitand astfel accesul utilizatorului la date printr-un limbaj de nivel inalt, apropiat modului obisnuit de operare; el reprezinta o interfata intre utilizator si sistemul de operare.

Orice sistem de gestionare a bazelor de date contine:

- limbajul de descriere a datelor (LDD), care permite descrierea structurii bazei de date, a componentei, a relatiilor dintre componente, a drepturilor de acces al utilizatorilor la baze de date (BD);

- limbajul de cereri (LC) este limbajul in care se scriu programele pentru realizarea prelucrarii datelor;

- limbajul de prelucrare a datelor (LPD), care permite operatii asupra BD, cum ar fi incarcarea BD, inserarea, stergerea, cautarea sau modificarea unui element, realizarea de statistici.

Principalele sarcini ale gestionarului bazei de date sunt:

- reducerea redundantei prin identificarea informatiilor comune si alcatuirea corespunzatoare a aplicatiilor;

- eliminarea inconsistentelor ce rezulta din reducerea redundantei;

- utilizarea simultana a datelor de mai multi utilizatori;

- standardizarea informatiilor;

- asigurarea securitatii BD prin acordarea si urmarirea modului de acces al utilizatorilor la componentele BD;

- asigurarea integritatii BD;

- asigurarea sincronizarii in cazul utilizarii simultane a BD de mai multi utilizatori sau a distribuirii informatiei pe mai multe sisteme.

In raport de modul de exploatare a BD, utilizatorii se impart in urmatoarele clase:

- utilizatorii obisnuiti sunt utilizatorii care obtin informatiile fara a avea cunostinte de programare;

- programatorii de aplicatii scriu programe in limbajul de cereri, acestea sunt apoi compilate si memorate in fisiere program, putand fi lansate in executie prin invocarea numelui asociat lor.

Administratorul bazei de date este cel care stabileste structura initiala a bazei de date si modul de memorare a datelor la nivel fizic, acorda utilizatorilor dreptul de acces la baza de date sau parti ale ei, stabileste conditiile pentru asigurarea securitatii si integritatii datelor, modifica structura BD daca este nevoie, asigura intretinerea BD facand copii periodice si reconstituind BD in cazul in care au aparut erori si raspunde de modul de utilizare a bazei de date.

Administratorul sistemului de baze de date, care stabileste bazele de date de pe un sistem de calcul, aloca spatii de memorare si asigura drepturi de acees.

Cele mai multe SGBD-uri contin si o colectie de utilitare folosite in diferitele aplicatii, cum sunt:

- procesoare de limbaje de cereri;

- editoare de rapoarte;

- subsisteme de reprezentari grafice;

- posibilitati de lucru tabelat;

- procesoare de limbaje naturale;

- programe statistice;

- generatoare de aplicatii.

1.2.2 Modele ale bazelor de date

In tehnica proiectarii bazelor de date se utilizeaza trei tipuri de modele de baze de date:

Modelul ierarhic;

Modelul retea;

Modelul relational

- Modelul ierarhic (arborescent) este modelul cel mai natural, iar rezultatul studiului dupa modelul ierarhic il reprezinta o structura ierarhica ramificata. Sa analizam structura Departamentului de informatica, cercetare si documentare (DICD) compus din trei servicii, in fiecare serviciu existand juristi si informaticieni.

Intr-o structura ierarhica ramificata, fiecare parinte poate avea mai multi copii, dar fiecare copil are un singur parinte.

Utilizand o astfel de schema, este usor de adaugat un jurist la Serviciul informatica, biroul juristi, dar este mai dificil sa numaram toti informaticienii din toate birourile.

- Modelul retea este un model performant, dar complicat. O baza de date de tip retea reprezinta o colectie de noduri si legaturi, fiecare nod putand fi legat de oricare altul. Legaturile formeaza trasee prin intermediul carora puteti raspunde repede nu numai la intrebarea referitoare la numarul de juristi din Serviciul cercetare, dar si cea relativa la numarul total de informaticieni din BD.

Legaturile trebuie stabilite avand tot timpul in minte interogarile posibile si actiunile viitoare probabile.

- Modelul relational reprezinta cel mai utilizat model de stocare a datelor, prezentat pentru prima data de E.F.Codd in 1970, in articolul "Un model relational al datelor pentru banci de date sau de date folosite in comun". Modelul este preluat de C.J.Date de la IBM, care, impreuna cu E.F.Codd, a fondat Institutul Relational, care este dedicat explicarii si promovarii modelului relational. Modelul relational este o abstractie matematica, este o metoda de reprezentare, manipulare si regasire a informatiei. In cadrul modelului relational, datele sunt stocate in tabele conceptuale in care randurile reprezinta cazurile posibile, iar coloanele atributele.

E.F.Codd a definit 13 reguli cunoscute ca "Cele 12 reguli ale lui Codd"(a se remarca malitiozitatea tipic americana intru evitarea numarului 13!) , care caracterizeaza modelul relational:

0. Un sistem relational de administrare a bazelor de date trebuie sa poata administra bazele de date in intregime prin functiile sale relationale.

1. Regula informatiei. Toate informatiile dintr-o baza de date relationala (inclusiv numele de tabel si de coloana) sunt reprezentate explicit ca valori in tabele.

2. Acces garantat. Orice valoare dintr-o baza de date relationala este accesibila garantat prin folosirea unei combinatii intre numele tabelului, valoarea cheii primare si numele coloanei.

3. Suportul sistematic al valorii nule. SGBD asigura un suport sistematic pentru tratamentul valorilor nule (date necunoscute sau neaplicabile), diferit de valorile prestabilite si independent de orice domeniu.

4. Catalogul relational activ on-line. Descrierea bazei de date si a componentelor sale este reprezentata la nivel logic sub forma de tabele si de aceea, poate fi interogata folosind limbajul bazei de date.

5. Sublimbajul multilateral al datelor. Trebuie sa existe cel putin un limbaj acceptat care sa aiba o sintaxa bine definita si sa fie multilateral, prin faptul ca suporta definirea si manipularea datelor, regulile de integritate, autorizarea si tranzactiile.

6. Regula actualizarii vederilor. Toate vederile care pot fi actualizate pot fi actualizate in cadrul sistemului.

7. Inserarea, actualizarea si stergerea la nivel de multimi. SGBD suporta nu numai regasirea datelor la nivel de multimi, ci si inserari, actualizari si stergeri.

8. Independenta fizica a datelor. Programele de aplicatii si cele create pe moment nu sunt afectate din punct de vedere logic la deteriorarea metodelor de acces fizic sau a structurilor de memorare.

9. Independenta logica a datelor. Programele de aplicatii si cele create pe moment nu sunt afectate din punct de vedere logic cand sunt facute modificari in structurile tabelelor.

10. Independenta integritatii. Limbajul bazei de date trebuie sa poata defini regulile de integritate. Acestea trebuie sa fie memorate in catalogul on-line si nu pot fi incalcate.

11. Independenta distributiei. Programele de aplicatii si cererile momentane nu sunt afectate din punct de vedere logic la prima distribuire a datelor sau la o distribuire ulterioara.

12. Nesubversiunea. Nu trebuie sa fie posibil sa fie incalcate regulile de integritate definite prin limbajul bazei de date prin folosirea limbajelor de nivel inferior.

Ideea lui Codd pentru un sistem de administrare a bazelor de date relationale foloseste conceptele matematice de algebra relationala pentru a grupa datele in multimi si a stabili relatii intre submultimile (domeniile) comune. Datele sunt separate in multimi care seamana cu structura unui tabel format din elemente informationale individuale numite coloane, tuple sau campuri. Un singur set al unui grup de campuri este cunoscut ca o inregistrare, linie sau valorile tuplurilor.

De exemplu, pentru a crea o baza de date relationala constand din datele studentilor, punctul de start este un tabel numit STUDENTI. Campurile tabelului STUDENTI, sunt urmatoarele: nume, varsta, medie admitere, domiciliu, telefon.

STUDENTI

Cele cinci linii alcatuiesc inregistrarile pentru tabelul STUDENTI.

Gasirea unei inregistrari din tabel presupune instruirea sistemului de administrare a bazei de date sa gaseasca inregistrarile in care campul NUME este completat cu numele Barbu Elena. Daca SGBD a fost instruit sa regaseasca toate campurile, vor fi returnate utilizatorului toate informatiile de pe linia 4.

Modelul relational de baze de date cuprinde trei componente principale:

- Structura datelor prin definirea unor domenii (valori atomice) si a relatiilor (atribute, tupluri, chei primare etc.);

- Integritatea datelor prin impunerea unor restrictii;

- Prelucrarea datelor prin operatii din algebra relationala sau calculul relational.

Modelul relational se bazeaza pe notiunea matematica de relatie, submultime a produsului cartezian a unei liste finite de multimi numite domenii. Elementele unei relatii se numesc tupluri, iar numarul de domenii din produsul cartezian se numeste aritatea relatiei. De exemplu, a₁, a₂, , a_k cu a_i din D_i ( ) i = 1, , k reprezinta un tuplu al unei relatii de aritate k, in care a_i este cel de-al i-lea element al tuplului; altfel spus, tabelul STUDENTI reprezinta o relatie in care capul tabelului reprezinta un tuplu, iar coloanele sale reprezinta valorile tuplurilor dintr-un domeniu dat al produsului cartezian.

In reprezentarea sub forma de tabel a unei relatii, coloanelor si, respectiv, domeniilor corespunzatoare lor li se asociaza nume intitulate atribute. Multimea numelor atributelor unei relatii se numeste schema relationala. Daca relatia numita R are atributele A₁, A₂, , A_k, atunci schema relationala se noteaza R(A₁, A₂, , A_k).

Sub raport arhitectural, o baza de date poate fi privita din mai multe unghiuri de vedere:

- Unghiul de vedere al utilizatorilor, care lucreaza cu anumite parti componente ale bazei de date numite vederi, ce sunt descrise prin subscheme in sublimbaje ale limbajului de descriere a datelor. Utilizatorii primesc raspunsuri la cererile formulate prin intermediul limbajului de prelucrare a datelor.

- Unghiul de vedere al administratorului bazei de date, care integreaza toate vederile referitoare la baza de date intr-un model numit schema conceptuala, care constituie nivelul logic al bazei de date.

- Unghiul de vedere al implementatorului bazei de date, care priveste baza de date ca pe o colectie de fisiere memorate pe suporti externi. Acesta constituie nivelul fizic al bazei de date care este, de fapt, singurul nivel existent efectiv.

Proiectarea unei baze de date dupa modelul relational

Majoritatea bazelor de date din domeniul juridic sunt baze de date relationale; de aceea, vom descrie succint etapele proiectarii acestora. Proiectarea bazelor de date presupune fixarea structurii bazei de date si a metodelor de prelucrare a datelor. Daca, in mod obisnuit, baza de date isi schimba frecvent continutul, structura ei ramane nemodificata pe lungi perioade de timp.

Prin proiectare se determina un model semantic, care sa reflecte cat mai fidel lumea reala, construit astfel:

1. Se identifica o multime de concepte semantice (entitati, tipuri de entitati, proprietati ale entitatilor, identificatorii entitatilor, relatii intre entitati) ce dau informatii despre lumea reala.

2. Se asociaza obiecte simbolice formale, prin care sunt reprezentate conceptele semantice.

3. Se defineste o multime de operatori formali ce pot sa transforme obiectele formale.

Etapele construirii unei baze de date sunt urmatoarele:

1. Studiul de fezabilitate, ce consta in cercetarea sistemelor existente, evaluarea costurilor pe diversele alternative.

2. Cercetarea sistemului existent (tipuri de date, dimensiuni etc.).

3. Analiza sistemului prin determinarea cauzelor diferitelor evenimente si a adoptarii metodelor si a alternativelor posibile.

4. Proiectarea sistemului prin determinarea celui mai bun model de reprezentare si prelucrare a datelor, de asigurare a securitatii si integritatii.

5. Dezvoltarea sistemului prin stabilirea detaliilor asociate datelor prevazute a fi luate in considerare, a relatiilor dintre ele si a modului de reprezentare fizica.

6. Implementarea sistemului prin proiectarea, scrierea si testarea programelor, antrenarea utilizatorilor, alcatuirea documentatiei, crearea si incarcarea fisierelor.

7. Revizuire si intretinere prin probe de lucru ale noului sistem, efectuarea unor eventuale modificari, adaugarea de noi componente si urmarirea procesului de prelucrare a datelor.

Proiectarea urmareste obtinerea de baze de date care sa intruneasca urmatoarele calitati: corectitudine, consistenta, distribuire, flexibilitate.

Criteriile de clasificare pentru determinarea modelului logic de date optim corespunzator unei baze de date sunt:

- Validare structurala - reflectarea consistenta a modului de utilizare a informatiilor in lumea reala;

- Simplitate - usurinta intelegerii structurilor chiar de catre utilizatori fara o pregatire speciala;

- Neredundanta - eliminarea, pe cat posibil, a reprezentarii de mai multe ori a aceleiasi informatii sau a informatiilor ce se pot deduce logic din altele;

- Distribuire - un model general aplicabil mai multor domenii, fara caracteristici specifice unor aplicatii sau tehnologii particulare;

- Extensibilitate - posibilitatea de a dezvolta noi componente cu efecte minime asupra bazei de date existente;

- Integritate - consistenta in modul de utilizare si intretinere a valorilor din informatii.

Concepte si notiuni utilizate in studiul bazelor de date relationale

1. Schema

Structura logica a unei colectii de tabele care descrie complet o anumita activitate este denumita schema bazei de date. Ea descrie campurile fiecarui tabel din punct de vedere al tipului datelor, dimensiunii, numelui si gamei valorilor posibile, precum si relatiile dintre tabele.

2. Normalizarea

Fiecare tabel din cadrul unei baze de date trebuie sa fie normalizat, adica fiecare intersectie dintre un rand si o coloana trebuie sa aiba o singura valoare, denumita valoare atomica. Algebra relationala cere ca tabelele sa fie normalizate, dar ea nu presupune o ordine anume nici pentru randuri (inregistrari), nici pentru coloane (campuri). Din acest unghi de vedere, tabelul reprezinta o multime neordonata de date.

3. Chei

Orice tabel cuprine, in mod natural, unul sau mai multe campuri, care intra in componenta unei chei primare, utilizata pentru diferentierea unei inregistrari de toate celelalte. Dintre campurile unei inregistrari, mai multe pot fi alese drept chei primare, dar intr-o aplicatie doar una poate fi cheie primara, celelalte sunt chei alternative. Asocierea a doua tabele (tabel parinte si tabel copil) se face printr-un camp special cu o trimitere la cheia primara a tabelului subordonat (tabelul copil).

4. Integritatea datelor presupune:

- integritatea existentiala - impune ca in nici o imprejurare cheia primara sa nu fie nula;

- integritatea referentiala - impune ca orice cheie straina sa corespunda unei chei primare din tabelul asociat;

- integritatea domeniului - impune definirea cu claritate a tipului domeniului.

Domeniul reprezinta multimea tuturor valorilor posibile pentru un tip de camp dat.

5. Algebra relationala este un set de operatii care preia unul sau doua tabele ca operanzi si produce un tabel drept rezultat.

6. Produsul cartezian extins rezulta din combinarea a doua tabele astfel incat rezultatul sa aiba un numar de coloane egal cu cel al ambelor tabele puse impreuna si un numar suficient de randuri pentru a exprima orice combinatie posibila a celor doua tabele.

7. Selectia reprezinta un subset orizontal al unui tabel in care sunt alese numai anumite inregistrari.

8. Proiectia reprezinta un subset vertical al unui tabel, din care sunt afisate numai anumite campuri (coloane).

9. Imbinarea este similara unui produs cartezian, cu exceptia faptului ca tabelul rezultat cuprinde din fiecare tabel numai inregistrarile care indeplinesc o anumita conditie.

10. Reuniunea a doua tabele (AÈB=C) este un tabel format din multimea inregistrarilor comune si necomune din cele doua tabele; operatia corespunde conjunctiei logice "SAU".

11. Intersectia a doua tabele (AÈB=C) este un tabel format din multimea inregistrarilor care apartin ambelor tabele; operatia corespunde conjunctiei logice "SI".

12. Diferenta a doua tabele (AB = C) este un tabel format din multimea tuturor inregistrarilor care apartin tabelului A si nu apartin tabelului B.

13. Impartirea tabelului A prin tabelul B este un tabel format din coloanele din A care nu exista in B si inregistrarile din tabelul A care sunt identice cu cele din tabelul B, in ceea ce priveste coloanele comune.

Algebra relationala este completa sub raportul constructiei matematice; cu ajutorul operatorilor sai putem interoga, actualiza si intretine o baza de date relationala. Pentru a putea fi insa aplicata, este nevoie de o metoda reala de punere in practica, de un limbaj structurat de interogare (SQL - structured query language) care reprezinta un limbaj de definire si manipulare a datelor.

Limbajul SQL, dezvoltat de D.D.Chamberlin in laboratoarele IBM din San Jos dupa anii 1970, include atat comenzi de definire a datelor (DDL), cum ar fi CREATE TABLE (Creeaza un tabel), GRANT (Permite) si REVOKE (Revoca), cat si comenzi de manipulare a datelor (DML), ca SELECT (Selecteaza), INSERT (Insereaza), DELETE (Sterge) si UPDATE (Actualizeaza).

Deoarece diferitele date pot fi grupate dupa relatii evidente (cum ar fi relatia dintre numele studentului si media de admitere), MBDR (modelul de baze de date relationale) ofera proiectantului un grad mare de flexibilitate in descrierea relatiilor dintre aceste date. Prin conceptele matematice de JOIN (Jonctiune) si UNION (Reuniune), bazele de date relationale pot returna utilizatorului o colectie combinata de date (informatii).

Limbajul SQL (Structurat, Interogare, Limbaj) interogheaza baza de date, creeaza tabele, adauga, sterge si combina date, declanseaza actiuni in functie de modificarile aduse bazei de date, memoreaza interogarile in program.

In concluzie, SQL inseamna un limbaj structurat pentru adaugare, modificare, stergere, jonctiune, memorare, declansare si interogare. Cu ajutorul limbajului SQL, un programator sau administrator de baze de date poate efectua urmatoarele operatiuni:

- modifica structura unei baze de date;

- schimba valorile de configurare pentru securitatea sistemului;

- adauga drepturi utilizatorilor asupra bazei de date;

- interogheaza o baza de date;

- actualizeaza continutul unei baze de date.

Dintre SGBD-uri care utilizeaza limbajul SQL, consideram reprezentative urmatoarele:

- Microsoft Access este un SGBD proiectat pentru calculatoare PC;

- Microsoft Query este un instrument puternic de interogare, care utilizeaza standardul ODBC, care permite independenta proiectului program de baza de date;

- Personal Oracle, impreuna cu un set de instrumente de dezvoltare care include o biblioteca de limbaj C++ si Visual Basic.

ODBC este o biblioteca de functii proiectata pentru a furniza o interfata de programare a aplicatiilor (API), care sa asigure suportul pentru sistemele de baze de date.

ODBC s-a dezvoltat intr-un standard adoptat de mai multe produse:

- Visual Basic

- Visual C⁺⁺

- Fox Pro

- Visual Fox

- Billand Delphi

- Power Builder.

In paralel cu dezvoltarea unui model de baza de date relationala, alte doua tehnologii au condus la dezvoltarea rapida a ceea ce numim astazi un sistem de baze de date CLIENT-SERVER.

Prima tehnologie importanta a fost calculatorul personal - "personal computers", termen introdus in anul 1980 de Portia Issacson, pentru a semnala utilizarea sa de o singura persoana fata de calculatoarele mari (main frames) pe care o consideram faza de tranzitie spre realizarea conceptului de distributed computing.

A doua tehnologie importanta a fost dezvoltarea retelelor locale de calculatoare (LAN) si integrarea lor. Firma Macintosh introduce calculatorul Apple Macintosh cu o interfata prietenoasa, care este preluata si imbunatatita de Microsoft prin aplicatia WINDOWS.

Numit Client/Server, deoarece procesarea este separata intre calculatoarele client si un server de baze de date, acest tip nou de aplicatie are urmatoarele avantaje:

- reduce costurile de intretinere;

- reduce incarcarea retelei;

- interoperativitatea sistemelor de operare prin utilizarea unui protocol de retea comun;

- cresterea integritatii datelor datorita plasarii lor centralizate.

Bernard H.Boac defineste tehnologia client/server astfel:

"Tehnologia client/server este modelul de procesare in care o singura aplicatie este folosita in comun de mai multe procesoare, care coopereaza pentru terminarea procesarii ca pe un singur task unificat. Un produs client/server combina impreuna procesoarele pentru a asigura o singura imagine a sistemului. Resursele partajabile sunt pozitionate la clientii care au cereri care acceseaza servicii autorizate. Aceasta tehnologie este total recursiva; pe rand, serverele pot deveni clienti si pot cere servicii de la alte servere din retea etc.".

Folosind SQL si o conexiune la retea, aplicatia poate realiza interfata cu o baza de date existenta pe un server situat la distanta, pentru ca SQL este un limbaj pentru platforme combinate.

Informatica juridica documentara reprezinta o preocupare distincta a juristilor, pentru ca este cea mai bogata intelectual, importanta sub raportul consecintelor, cea mai veche, cea mai bine pusa la punct si cea mai utilizata.

Problemele care trebuie solutionate sunt legate de locul si rolul bazelor de date in munca juristului, probleme care au determinari tehnice, pe de-o parte legate de specificitatea bazelor de date juridice, modul de construire, actualizare, interogare etc., iar pe de alta parte, implicatiile de ordin moral, etic si profesional.

Revolutia comunicatiilor n-a ocolit nici profesia de jurist.

Informatizarea documentatiei juridice presupune un nivel ridicat al investitiilor reclamate de tehnica (hard) si de aplicatiile de firma (soft), dar ea a devenit o necesitate datorita inflatiei deciziilor juridice. Mijloacele tehnice noi amelioreaza o nevoie fara a schimba fundamental dimensiunile si obiectivele unui domeniu al existentei sau cunoasterii. Nevoia de ridicare a confortului si de crestere a vitezei de deplasare a trenurilor a condus la electrificarea liniilor de cale ferata care nu a modificat fundamentul mijlocului de transport.

In domeniul dreptului, tehnica informatica a patruns intr-o perioada in care aparatele traditionale de publicare a surselor dreptului si comunicatiilor erau insuficiente.

Proliferarea legislativa si reglementara este legata si de necesitatea interventiei statului in societate, modificarii legilor in conformitate cu prevederile noii Constitutii sau a necesitatii armonizarii legislatiei interne cu cea europeana si conducand la nasterea unor noi raporturi in sanul societatii, la modificarea ramificatiilor, a legaturilor pe care le are o noua reglementare cu cele existente cu care nu trebuie sa intre in contradictie. Pierderea controlului asupra maselor pretoriene ale dreptului este o problema de actualitate; necunoasterea jurisprudentei devine la fel de neproductiva ca si necunoasterea legii; de aceea, putem concluziona ca explozia legislativa actuala necesita o veritabila reinnoire a rolului jurisprudentei.

De multe ori, se recurge la obiectia ca prin recurgerea la informatica deciziile si sentintele date risca sa se impuna din ce in ce mai mult in fata magistratilor in detrimentul creatiei jurisdictionale.

Chiar daca in momentul de fata, pentru o serie intreaga de motive, biblioteca electronica ocupa un loc complementar fata de cel al documentatiei traditionale, cu siguranta ca in viitorul apropiat, importanta si rolul sau vor creste foarte mult.

Monitorul Oficial, culegerile de texte, revistele, enciclopediile, monografiile, tratatele universitare nu au aceeasi functie documentara. Baza de date poate coordona textele, poate furniza materialul si sa coordoneze munca de realizare de reviste, colectii sau monografii fara a putea inlocui activitatea de creatie. De asemenea, am putea afirma ca exista si o motivatie legata de psihologia muncii - nici autorul si nici cititorul nu sunt pregatiti sa faca o reflectie altfel decat plecand de la un suport imprimat.

Complementaritatea documentarii traditionale si informatizate rezulta, in fond, din procesul insusi al unei cercetari documentare serioase. Cand un jurist studiaza o cauza, in special un dosar privind contenciosul administrativ, ii este indispensabil faptul de a localiza corect problema sau problemele indicate, de a aduna in dosarul sau elemente suficiente, de a gasi argumente capabile sa contracareze teza adversa fondata sau nu pe niste decizii de specialitate. Daca vrea sa recapituleze principiile in cauza si sa efectueze o sinteza atenta a cazului pe care il studiaza, practicianul trebuie sa consulte culegerile si operele de specialitate. Deci, chiar daca juristul se hotaraste sa recurga la o baza de date, ii este necesar sa-si pregateasca in mod inteligent intrebarea sa, situand-o in latura necesara studierii cazului sau, ceea ce va face consultand o biblioteca traditionala. Biblioteca traditionala are un rol important dupa consultarea bancii de date, pentru punerea in text, apoi alcatuirea dosarului plecand de la informatiile teoretice factuale sau cuantificale, dar intotdeauna precise, culese din fisierele informatice.

Obiectivele principale ale informaticii juridice documentare sunt:

a) securitatea informatiilor, care presupune pastrarea nealterata a informatiei existente prin realizarea de protocoale care sa limiteze numarul operatorilor care pot modifica fisierele existente, protectia impotriva virusilor informatici, precum si rigoarea si corectitudinea actualizarii bazelor de date;

b) rapiditatea obtinerii informatiilor cerute, obiectiv ce tine de proiectantul bazei de date, de interogarile facute, de criteriile de cautare.

Exista astazi in unele tari centre de cercetari publice sau private care au in memorie legislatia, jurisprudenta si doctrina juridica, asigurand accesul facil si interogarea rapida de la distanta.

Tehnicile de prelucrare informatica a materialului initial devin din ce in ce mai subtile; varietatea modurilor de exploatare, importanta muncii de organizare a vocabularului si campului semantic juridic, conduc la realizarea unei documentari pertinente, actuale si oportune.

Perfectionarea resurselor informatice hardware (memorii interne si externe, microprocesoare), precum si a celor software (aplicatii mai rapide, medii mai eficiente sub raportul utilizarii memoriei) conduc la cresterea supletei aplicatiilor documentare, la miniaturizare, contabilizare si descentralizare.

Parerea noastra este ca nu se pune problema sclaviei intelectuale a juristului, a dominarii sale de tehnica, ci dimpotriva, faptul ca o mare parte a timpului pierdut in cautari si activitati rutiniere nu mai este irosit, imaginatia, spiritul critic si capacitatea de creatie vor spori.

4.3 Aplicatii informatice in serviciul functiei juridice, informatica

juridica de reglare sociala

Functia de reglare sociala care apartine dreptului, se manifesta prin texte ce urmeaza a fi elaborate, pe de-o parte, si aplicarea acestora si urmarirea efectelor aplicarii lor in societate, pe de alta parte, activitati ce pot implica informatica.

a) Elaborarea regulii de drept

Realizarile si mai ales experientele in curs (in special in S.U.A., Canada, Franta etc.) demonstreaza implicarea semnificativa a informaticii in elaborarea legislativa sau reglementara.

Efectele importante ale interventiei informaticii in elaborarea regulii de drept sunt urmatoarele:

- Favorizeaza o mai buna cunoastere a arsenalului legislativ sau de reglementare prin contributii semnificative la inventarul analitic al textelor, la codificarea, distribuirea si publicarea lor.

- Ajuta la mai buna cuprindere a regulilor prin analiza sistematica a arsenalului legislativ si a evolutiei acestuia si, mai general, prin cresterea performantelor cercetarii juridice informatizate.

- Ajuta la cresterea coeficientei interne si la o mai buna armonizare a textelor (depistand greselile si incoerentele logice si sugerand, de exemplu, clauzele de abrogare sau derogare).

- Permite elaborarea de texte mai bine adaptate mediului social si economic pe care dreptul il guverneaza.

- Asigura o mai buna cunoastere stiintifica a faptelor sociale si aceasta face posibila crearea de modele matematice reprezentative ale realitatii sociale. Pregatirea stiintifica a deciziilor presupune aplicatii ale cercetarii operationale juridice care conduc la realizarea de modele tehnice complexe.

- Contribuie la stabilitatea dreptului (prin calitatea normelor elaborate) si la adaptarea sa (prin luarea in considerare mai rapida a evolutiilor depistate de modele ce recompun logico-informatic realitatea).

b) Aplicarea regulilor de drept

Justitia are ca sarcina acest aspect al functiei juridice in care informatica este implicata profund prin gestiunea automata a administrarii judiciare, cunoasterea persoanelor si fenomenelor judiciare, favorizand astfel un exercitiu eficient al functiei jurisdictionale.

Imbunatatirile gestiunii, fara a fi neglijate, sunt transpuneri in administratia judecatoreasca a contributiilor cunoscute de informatica de gestiune; ele se refera atat la structura, la functionarea si documentarea organelor centrale ale justitiei, precum si a jurisdictiei lor.

Dezvoltarea prin informatica a fisierelor publice noi sau modernizate (stare civila, cazier judiciar, conducatori auto etc.) si a statisticilor judiciare (asupra activitatii jurisdictionale, de exemplu) permit clarificarea justitiei asupra ei insasi, dar si asupra mediului sau social sau asupra indivizilor cu care s-a confruntat.

Asupra unor ansambluri de date se dezvolta cercetarea judiciara aprofundata si diversificata (sociologia si chiar psihologia judiciara, de exemplu). In fine, in etapa procesului propriu-zis, informatica amelioreaza conditiile generale de munca ale functionarului de justitie prin gestiunea cabinetelor, redactarea actelor, pregatirea directa a procesului, uneori chiar prin evaluarea sanselor de succes.

Magistratul poate beneficia de aceste contributii informatice prin ajutorul dat judecatorului in elaborarea deciziei. Se pune chiar problema calculatorului-judecator care acopera diferite aspecte posibile ale inlocuirii judecatorului cu calculatorul.

Clasamentul si confruntarea logica a dovezilor sau marturiilor, cercetarea coerentei juridice sau practice in actiunea de judecata si emiterea deciziei sunt realizate astazi prin aplicatii informatice care, oricat de complexe ar parea, fac obiectul studiilor sau chiar al realizarilor suscitand din ce in ce mai putine polemici.

Problema esentiala ramane aceea a luarii deciziei propriu-zise, iar intrebarea fundamentala este daca un sistem informatic poate sa faca dreptate.

Pentru unii, odata depasite reactiile posibile, apare ca, tehnic, informatica poate sa vizeze tot atat de bine anumite decizii de justitie sau administrative, astazi automatizate complet, cu conditia ca textele de baza si datele de fapt ale procesului deciziei jurisdictionale sa fie suficient de precise pentru a nu lasa loc nici unei interpretari: este vorba de procese obiective (putand fi supuse unei automatizari avansate), in opozitie cu litigiile cu un grad mai ridicat de subiectivitate in care interpretarea sau aprecierea judecatorului sunt decisive. Pentru alti analisti, aceasta distinctie este nerealista si moral condamnabila.

Justitia penala se distinge de ansamblul sistemului judiciar in masura in care informatica poate sa joace un rol crescut si facand mai eficace circuitele de informatica penala intre diferiti intervenienti, ajutand puternic munca politiei judiciare si chiar ameliorand prevenirea si pedepsirea delincventei (datorita rezultatelor obtinute prin informatizarea cercetarii criminologice si penitenciare).

1.4 Aplicatii informatice in serviciul stiintei juridice- informatica

juridica de cercetare si scolarizare

1.4.1 Notiuni preliminarii

Stiinta juridica are drept obiect transmiterea si aprofundarea cunoasterii juridice. In ambele domenii este vorba de un tratament al informatiei juridice si nu vom ramane surprinsi de implicatiile profunde ale informaticii in invatamantul si cercetarea juridica.

a) Scolarizarea juridica poate sa beneficieze de aportul deja evocat al informaticii la documentarea juridica sau la gestiune; sunt insa aplicatii informatice specifice mult mai spectaculoase, care pot revolutiona metodele de predare a dreptului. Din acest unghi de vedere, informatica este calul troian al ciberneticii, ea ajutand la regandirea oricarei pedagogii, in special juridica, in sensul unei individualizari a invatamantului si al adaptarii sistematice la receptor. Pe de alta parte, apare astazi in drept, pe langa alte discipline, predarea asistata de calculator. Aplicatiile ei pun in functiune sisteme informatice uneori complexe pentru predarea teoretica, pentru activitatile de laborator "jocuri pedagogice" si chiar pentru controlul cunostintelor.

Esenta metodei consta intr-un dialog intre student si masina, care isi adapteaza "serviciul" la reactiile sau progresele reale ale fiecaruia.

b) Cercetarea juridica

Cercetatorul jurist se initiaza in informatica, imbogatind si accelerand procesul de informare a juristului prin informatizarea documentarii, a fisierelor si statisticilor, favorizand astfel deschiderea cercetarii juridice catre lucrari de sinteza si de frontiera in domeniul juridic. In plus, informatica favorizeaza deschiderea catre alte stiinte a cercetarii juridice, ducand la pluridisciplinaritate. Informatica aduce mai ales cercetarii un mijloc nou de tratare a informatiilor. Se preda calculatorului programat conform cerintelor un anumit numar de informatii (documente, informatii demografice, sociologice, economice, juridice), apoi i se cere acestuia sa le trateze pentru a furniza date noi, originale in raport cu datele initiale. Este vorba de rezultatul apropierilor simple, dar utile, de informatii pana atunci prea dispersate sau prea numeroase pentru a fi cu usurinta confruntate. Implicarea calculatorului poate sa fie mult mai profunda, cerandu-i nu numai rezolvarea problemelor de ordonare, sortare si interogare a informatiilor juridice, ci si determinarea solutiilor posibile pentru o problema pusa, prin utilizarea metodelor de cercetare sau analiza operationala juridica.

Imbogatirea informatiei cercetatorului si dezvoltarea acestor metode noi in cercetarea juridica constituie bazele constructiei programelor de cercetare indraznete. Separarea statistica a problemelor juridice care apar putin in fata tribunalelor naste o multime de intrebari care conduc la regulile juridice in materie, la sistemul judecatoresc sau la mediul social.

Au fost lansate diverse anchete, de exemplu asupra comportamentului criminal.

O asemenea ancheta efectuata in Franta a necesitat introducerea a 350 de date pentru fiecare detinut, in total fiind introduse 35 de milioane de date; doar analiza informatica permite obtinerea rezultatelor din masa de informatii care nu isi dezvaluie secretele decat prin combinatii sau apropieri sistematice. O asemenea miscare a cercetarii juridice in ansamblul sau ar trebui sa aduca, ceea ce este esential, legaturi mai stranse ale raporturilor mai profunde si o interactiune mai evidenta intre dreptul si lumea oamenilor care il guverneaza.

Incidenta fundamentala, dar si cea mai discreta si cea mai recunoscuta, a aportului informaticii la drept se va situa la nivelul substantei insasi a dreptului. Este vorba de impactul pe care lucrarile de informatica juridica pot sa le aiba in mod indirect, dar puternic asupra limbajului si gandirii juridice, cat si asupra structurilor insesi ale dreptului.

Toate aplicatiile informaticii juridice fac o analiza fina, viguroasa, dar si riguroasa, a domeniului juridic, a vocabularului sau, a conceptelor sale si deci a limbajului, a gandirii si a structurilor logice ale dreptului. Cercetarea juridico-informatica induce un grad inalt de formalizare logica, structurata a textelor si jurisprudentei.

Exigenta logicii moderne si a rationalitatii informatice, ce sunt imposibil de evitat, sunt pentru gandirea juridica un cadru in care ea ar trebui sa se integreze. Disciplina rationalitatii informatice deranjeaza uneori, poate fi chiar nefasta, dar in mai toate cazurile este fecunda.

Principiile de baza ale cercetarii documentare informatizate

Sunt doua tipuri de fisiere care furnizeaza informatii sistemului de interogare:

1) fisierele de referinta, care furnizeaza identificarea sursei biografice in care se gaseste informatia cautata;

2) fisierele documentare, care furnizeaza o informatie utilizabila. Astazi aceasta denumire a iesit din domeniul documentarii si desemneaza un principiu general al organizarii fisierelor informatizate de gestiune. Multi autori denumesc sistemele de documentare banci de date, ceea ce nu intra in contradictie cu termenul de baze, pentru a desemna subansamblurile autonome, adica teoretic, fisierele aceleiasi banci de date. Se va preciza deci caracterul referintial, textual sau factual al acestor fisiere, dupa tipul informatiei pe care o contin.

Oricare ar fi natura informatiilor, sistemele documentare care le automatizeaza se supun, de obicei, aceleiasi scheme de organizare, specificatia uneia sau alteia nefiind marcata doar de multiplicarea cheilor de acces si a modurilor de recunoastere ale logicii booleene concretizata in cele mai multe din cazuri in limbajul SQL.

Arhitectura generala a unui program de cercetare documentara

Un sistem de cercetare documentara se bazeaza pe capacitatea SGBD-ului de a inmagazina, ordona, selecta, interoga BD si a realiza rapoarte text, grafice sau diagrame. SGBD interogheaza documentele structurate in fisierele memorate pe suporti externi, semnaland pe cele in care figureaza cuvantul sau combinatia de cuvinte ce descriu conceptul la care se refera documentarea.

Adresam calculatorului cuvantul vizat pentru ca el sa afiseze ansamblul documentelor aflate in memorie si care contin cel putin o data cuvantul "DIVORT", deci care teoretic trateaza acest subiect.

Programele de cercetare documentara functioneaza aproape toate prin utilizarea a trei fisiere principale: lexicul, fisierul index sau fisierul inversat si fisierul text (full text).

- Lexicul (tezaurul) sau fisierul de legaturi

Lexicul cuprinde ansamblul de cuvinte, adica lanturi de caractere semnificative, pe care sistemul le recunoaste. Acest fisier are rol in utilizarea vocabularului, dar lista de cuvinte pe care sistemul o cauta este indispensabila pentru ca acestea sa fie identificate.

In general, tezaurul este completat de lista de legaturi de caractere pe care sistemul are dreptul sa le ignore: cuvintele nule sau cuvintele goale (de sens), articole, prepozitii etc. Astfel, comparatia mesajului-intrebare de pe aceste doua liste permite calculatorului sa reactioneze la primirea unui termen care nu este cuprins nici in Lexic, nici in lista cuvintelor nule. Calculatorul raspunde printr-un mesaj de eroare, ceea ce inseamna ca ignora acest cuvant sau ca acesta contine o greseala de ortografie sau de implementare.

- Fisierul index

Dupa ce calculatorul a primit instructiunile pentru recunoasterea cuvintelor, el poate sa gaseasca documentele care contin cuvintele dorite printr-o simpla trecere secventiala in revista. In ciuda rapiditatii operarii cu sistemele informationale, acest mod este foarte lent prin interogarea bancilor de date, care contin mii sau milioane de informatii (admitand ca verificarea existentei unui termen intr-un document care cuprinde 20 randuri necesita 1/10 secunde, ar trebui 1 ora pentru a epuiza un fisier de 36.000 documente). Lexicul este, in general, inversat intr-un fisier index, adica un fisier care regrupeaza pentru fiecare din formele alfanumerice, ce constituie lexicul, grupul de adrese al documentelor in care acestea figureaza. Timpul de lectura este astfel redus considerabil, datorita numarului mic de caractere.

- Fisierul text (full text)

Documentele cautate sunt gasite prin adresele lor in fisierele text, in care ele au fost inregistrate in forma literala, forma in care trebuie sa apara pe monitor. Prin accesul direct la zona discului care contine aceste adrese sau chei, ele vor fi inregistrate in memoria centrala pentru a putea fi afisate utilizatorului in functie de cererile lui.

- Arborescenta

Procesul de investigare pe care l-am descris este cel mai simplu, pentru ca el se bazeaza pe o strategie de cercetare formulata cu ajutorul unui termen unic. Oricare ar fi viteza de executie, putine sisteme documentare l-ar folosi, pentru ca el are o viteza de regasire foarte mica. Viteza si precizia de acces cresc prin adaugarea de subrubrici si chiar detalii. Altfel spus, cautarea se va efectua dupa notiune (cuvant cheie), subnotiuni (subrubrici) si detalii.

Sistemele moderne de gestiune a bazelor de date, folosind o logica identica, realizeaza Meniuri arborescente, realizand o interfata prietenoasa ce conduce la micsorarea semnificativa a timpului de pregatire a operatorilor si la usurarea operatiilor ce se efectueaza asupra bazelor de date.

Dupa ce operatorul a indicat domeniul ales din memorie, calculatorul ii raspunde printr-o lista amanuntita si tot asa pana in momentul cand va afisa toate documentele care trateaza problema izolata in mod progresiv.

Aceste sisteme sunt des apreciate pentru ca sunt usor de folosit si nu necesita nici o perioada de invatare a lor. Totusi, utilizarea lor este foarte greoaie, in masura in care nu exista nici un mijloc de accelerare a procesului de cautare in arborescenta. Ele servesc unor sisteme documentare cu un numar mic de inregistrari sau unor fisiere tematice generale sau putin aprofundate, fie unor reviste de actualitate limitate unui domeniu dat.

"Geniul propriu" al computerului rezida in capacitatea accesibilitatii instantanee la o informatie precisa.

- Ecuatia de cercetare - Operatorii bool

Sunt rare situatiile cand obiectul cercetarii poate fi formulat intr-un singur cuvant sau intr-o expresie unica. Intr-o enciclopedie imprimata, cititorul va face el insusi o triere a informatiilor globale, capitolului, paragrafului la care tabela l-a trimis. Tinand cont de compunerea unei banci de date si de structurarea acesteia in unitati documentare juxtapuse si nu organizate, este mai convenabil sa avem acces direct la documentele care trateaza in mod precis problema pusa. Legatura acestor cuvinte de cercetare se efectueaza urmand principiile algebrei BOOLE. In termeni mai clari, aceasta inseamna ca vom putea cere masinii sa efectueze o cercetare urmand trei criterii:

- Operatorul de legatura al acestor cuvinte, numit operator logic, va fi cuvantul "SI" cand va fi necesara prezenta simultana a doi termeni.

- Acest operator va fi cuvantul "SAU" daca aceasta prezenta va fi alternativa.

- Vom folosi cuvantul "FARA" pentru a exclude un termen.

Vom fi mai clari daca vom transpune aceste functii de relatii cu ajutorul desenelor:

1) "SI": sa presupunem ca vom efectua o cercetare intr-o baza de date jurisprudentiala, asupra consecintelor furtului unei carti albastre.

Ansamblul documentelor care contin cel putin o data cuvantul FURT va fi reprezentat de un cerc "V" si ansamblul celor care contin cuvantul "CARTE ALBASTRA" printr-un alt cerc "CB".

Daca un document contine, cel putin o data, cuvintele FURT si CARTE ALBASTRA, el va figura in intersectia hasurata a celor doua ansamble.

2) "SAU": Abandonand prin ipoteza problema furtului, vom efectua o cercetare asupra ansamblului documentelor privind cartile de plata: vom folosi si termenul de "Carte de credit".

In acest caz, masina va selectiona:

- documentele care contin "Carte albastra";

- cele care contin cuvantul "Carte de credit";

- cele care contin ambele expresii.

Vom mentiona ca "SAU" logic este mai restrans ca inteles decat "SAU" folosit in limbajul curent: el acopera relatia alternativa care corespunde propozitiei:

"Petru SAU Paul, veniti sa ma vedeti".

Dar el nu acopera caracterul exclusiv al unei afirmatii de tipul:

"Ma voi duce in aceasta seara la cinema SAU la teatru".

3) "FARA": Continuand exemplul cu "Cartea albastra", sa presupunem ca vrem sa excludem din investigatiile noastre aspectele penale. Formularea acestei probleme va fi enuntata si reprezentata astfel:

Cartea albastra "FARA" excrocherie

Folosirea lui "FARA" este foarte eficace intr-o cercetare. El permite, in general, sa facem legatura rapid intre cercetare si obiectul sau exact, excluzand domeniile dreptului care il interfereaza inutil.

- Parantezarea

Combinarea a doua criterii de selectie cu ajutorul unui operator logic ca in exemplele aratate nu pune prea multe probleme. Dar este frecvent ca o asemenea formulare sa nu fie suficienta si operatorul sa fie obligat sa multiplice argumentele de triere si sa combine mai multi operatori logici in aceeasi formula.

Reluand cercetarea asupra "cartii albastre", putem observa ca consecintele unei utilizari frauduloase vor fi luate in considerare in functie de cum titlul de plata a fost pierdut sau furat.

Anumite sisteme cer prezenta mai multor operatori logici diferiti in aceeasi fraza. Nici unul nu va rezolva ambiguitatea unei formulari care ar avea un raspuns constituit din ansamblul documentelor ce contin cuvantul "pierdere" si din ansamblul documentelor ce contin cuvintele "furt" si "carte albastra" in acelasi timp.

Ecuatia cercetarii va trebui sa cuprinda deci un factor comun al termenilor utilizati si va fi operata astfel:

(Pierdere sau furt) si carte albastra,

ceea ce va permite masinii sa traduca aceasta sub forma:

(Pierdere si carte albastra) sau (furt si carte albastra).

Este de mentionat ca punerea in paranteze, cand aceasta este admisa de sistem, poate teoretic sa suporte mai multe nivele care sunt cateodata necesare pentru a formula cercetarea.

Exemplu:

Sa presupunem ca avem de tratat cercetarea jurisprudentiala urmatoare:

"Refuzul sotiei de a avea copii este o cauza de divort?"

Pentru a fi completa aceasta cercetare, va trebui sa fie formulata cu ajutorul tuturor conceptelor care contin refuzul de a avea copii:

- refuzul maternitatii,

- refuzul de a se ingrasa,

- refuzul de a ramane gravida,

- refuzul de a avea copii,

- avortul.

Acesti termeni vor fi incrucisati alternativ cu cuvantul divort. Va trebui sa stabilim deci diagrama ecuatiei cercetarii noastre sub forma:

"Divort si (refuz si (maternitate sau (a avea si copii) sau a se ingrasa sau a ramane gravida) sau avort)".

Cele mai sofisticate sisteme vor inlatura parantezele, readucandu-le in functie de ierarhia dintre operatori si in functie de prioritatea data anumitor cuvinte.

Sistemele mai vechi nu permit folosirea parantezelor intermediare si vor inlocui acest mod de lucru printr-o succesiune de formulari primare, lucrandu-se pe etape succesive pentru a ajunge la nivelul intrebarii alese.

Exemplele precedente se refera la un anumit numar de expresii pe care le-am considerat in mod deliberat ca niste cuvinte documentare, fie ca este vorba de "uni-termene" sau expresii compuse. Calculatorul nu este capabil, acest lucru fiind chiar extraordinar, decat sa se asigure asupra identitatii stricte intre lantul de caractere ce compune mesajul utilizatorului si lantul ce figureaza in documentul respectiv. Problema principala pe care trebuie s-o rezolve utilizatorul unei baze de date juridice este formularea intrebarilor si transpunerea acestora in instructiuni de interogare SQL.