Importanta investigatiei criminalistice in cercetarea falsului in documente

Importanta investigatiei criminalistice
in cercetarea falsului in documente

In Codul penal se foloseste termenul de "inscris" in locul celui de "act" care era folosit anterior. Termenul "act" deriva din latinescul "actus", "actum" si are o dubla semnificatie: exprima tot ceea ce se face la comanda dreptului oamenilor, a dreptului public si a dreptului privat; pe de alta parte, desemneaza inscrisul ce constata ca un fapt a fost consimtit sau convenit. In primul sens, este "quod actum est", adica ceea ce s-a facut, iar in al doilea sens, termenul corespunde a ceea ce romanii numeau "instrumentum", adica inscrisul destinat a constata "quod actum est".

Actele sunt in general indivizibile in efectele lor. Astfel, intr-un act care contine mai multe articole, unele din drepturi trebuie considerate ca servind drept conditie altora. Este imposibil de a fi executata numai o parte si de a o indeparta pe alta. Toate actele trebuie sa fie executate si, daca nu sunt executate de buna voie, trebuie folosita o actiune fortata in justitie.

Neindeplinirea conditiilor de forma antreneaza nulitatea actului, atunci cand aceasta nulitate este prevazuta de lege. Chiar daca nulitatea nu este prevazuta de lege, ea exista atunci cand este vorba de formalitati substantiale, adica de formalitati care conditioneaza existenta actului.

Marea majoritate a infractiunilor de fals sunt indreptate impotriva actelor scrise. Pe langa termenul de act scris, mai exista, de asemenea, termenul de "document" care poate desemna, atat un inscris, cat si orice obiect destinat sa ateste fapte de natura juridica sau istorica, mai ales daca acestuia din urma i se adauga cuvantul "scris"[1].

Documentul scris este o scriere asternuta pe un anumit suport (hartie, lemn, sticla, panza). Dupa unii autori, nefiind o exprimare a gandirii in scris, emblemele, marcile de fabrica, notele muzicale, reproducerile fotografice, inregistrarile fonografice, filmele nu se cuprind in notiunea de act scris, intrand in aceasta categorie matritele, sigiliile, picturile. Alti autori de specialitate sustin ca obiecte ca fotografiile, schemele, plansele, in masura in care nu contin semnele scrierii fonetice, pot fi considerate mijloace materiale de proba de natura diferita de cea a inscrisurilor[2].

Legiuitorul nu a dat termenului de "inscris" o semnificatie larga, facand distinctie in cadrul infractiunilor de fals (Titlul VII al Partii speciale a Codului penal) intre infractiunea de fals in inscrisuri si falsificarea de moneda, timbre sau alte valori. Asadar, si in ceea ce priveste examinarea criminalistica este necesar sa se faca distinctia intre cercetarea propriu-zisa a falsurilor in inscrisuri, inclusiv a textelor batute la masina si cercetarea altor categorii de falsuri, cum sunt monedele, timbrele, alte valori, ca si falsificarea instrumentelor de autentificare sau de marcare.

Daca se face referire stricta la metodologia de lucru, unde exista similitudine in privinta procedeelor tehnice folosite in procesul cercetarii, in literatura de specialitate se accepta, in principiu, cand se vorbeste de cercetarea criminalistica a inscrisurilor, ca si instrumentele de autentificare (sigiliile), timbrele, biletele de banca, desenele, schitele, in general majoritatea obiectelor materiale ale infractiunilor de fals purtatoare de semne grafice sunt incluse in problematica documentelor. Celelalte obiecte incluse fortat in categoria inscrisurilor, documentelor (benzi audio, fotografii, pelicule) sunt specifice altor categorii de expertize decat cele criminalistice, respectiv expertizelor tehnice, contabile, arhivistice, lingvistice.

Dreptul penal nu are in vedere orice fel de act, document scris, ci doar pe acelea care pot produce consecinte juridice, incriminarea fiind limitata la falsificarea acestora. Actul scris este considerat mijloc de proba atat timp cat veridicitatea sa nu este contestata. Din momentul contestarii autenticitatii actului, el devine proba materiala[3].

In activitatea criminalistica, examinarea documentelor se refera mai frecvent la: documente privind evidenta si circulatia marfurilor, documente referitoare la desfasurarea procesului de productie, formulare de transport, documente C.E.C., bilete loto-pronosport sau alte jocuri acceptate oficial, state de plata, documente de identitate, de studii, certificate medicale, texte batute la masina sau obtinute cu ajutorul computerului, bilete de banca, timbre si alte valori, sigilii, stampile, in general, majoritatea obiectelor materiale ale infractiunii de fals.

Frecventa mare cu care se apeleaza la cercetarea criminalistica a documentelor se explica prin aceea ca:

in documentele scrise se consemneaza activitatile sociale si economice complexe din societate;

inscrisurile sunt admise ca mijloace de proba in justitie;

actele scrise pot forma chiar obiectul material al infractiunilor de fals;

cercetarea lor contribuie la modernizarea mijloacelor de proba, absolut necesare pentru descoperirea infractiunilor si identificarea infractorilor.

Stabilirea adevarului obiectiv in cauzele aduse spre cercetare in fata organelor judiciare, reprezinta o cerinta esentiala pentru desfasurarea procesului penal. Aceasta presupune insa de multe ori folosirea unor probe stiintifice care nu pot fi obtinute decat daca obiectele purtatoare de informatii sunt cercetate in cadrul unei expertize sau constatari tehnico-stiintifice.

Codul de procedura penala arata ca atunci "cand pentru lamurirea unor fapte sau imprejurari ale cauzei, in vederea aflarii adevarului, sunt necesare cunostintele unui expert, organul de urmarire penala sau instanta de judecata dispune la cerere sau din oficiu, efectuarea unei expertize". Rezulta asadar ca si in materia cercetarii criminalistice a documentelor scrise este nevoie de o anumita competenta stiintifica, de anumite cunostinte de specialitate, care fac necesara apelarea la serviciile unui specialist sau expert in domeniu.

Actele scrise pot forma obiectul de studiu al unei constatari tehnico-stiintifice sau al unei expertize. Constatarea tehnico-stiintifica se dispune atunci cand este necesara lamurirea urgenta a unor stari de fapt si imprejurari ale cauzei, precum si atunci cand exista pericolul de disparitie a unor mijloace de proba ori de schimbare a unor situatii de fapt. In cea din urma situatie, ea se impune de exemplu mai ales in cazul documentelor arse sau putrezite, care se pot deteriora ca urmare a actiunii unor factori de mediu ori chiar prin simpla scurgere a timpului.

Atat constatarea tehnico-stiintifica, cat si expertiza care au ca obiect cercetarea criminalistica a actelor scrise, se supun acelorasi reguli de dispunere si efectuare impuse de Codul de procedura penala si de tactica criminalistica. Rezultatele examinarilor criminalistice dobandesc valoare probatorie numai in masura in care documentele au fost ridicate si fixate cu respectarea normelor statuate de legea procesual-penala si a regulilor consacrate de tehnica si tactica criminalistica. Astfel, documentul descoperit de exemplu cu ocazia cercetarii la fata locului ori a unei perchezitii nu poate dobandi calitatea de mijloc material de proba si prin urmare nu are nici un fel de relevanta juridica, daca nu a fost fixat prin descriere amanuntita in procesul verbal, fotografie, astfel incat el sa poata fi recunoscut. In astfel de situatii expertiza nu mai poate fi dispusa. In acest context trebuie acordata aceeasi atentie modului in care se procura modelele pentru comparatie, fiind necesar ca acestea sa fie de data si provenienta certa. O asemenea conditie trebuie indeplinita mai ales atunci cand expertiza are ca obiect identificarea persoanei dupa scrisul de mana, ori stabilirea autenticitatii unor documente de tipul pasapoartelor, cecurilor de calatorie.

O alta cerinta care trebuie indeplinita, este aceea potrivit careia, specialistului sau expertului sa i se puna la dispozitie in mod obligatoriu originalele pieselor in litigiu, iar atunci cand este posibil si celelalte exemplare ale acestora. Examinarea originalelor asigura un grad sporit de obiectivitate si exactitate concluziilor formulate de expert. Cercetarea comparativa a acestuia cu celelalte exemplare ale sale devine edificatoare mai ales in cazul falsului comis prin inlaturarea textului, copiere.

Examinarea documentelor scrise reprezinta un domeniu distinct al expertizei criminalistice si se desfasoara pe doua directii principale:

- identificarea persoanei dupa scrisul de mana si

- examenul tehnic al documentelor.

Este de remarcat ca deseori, in practica judiciara se intalnesc situatii in care pentru lamurirea starilor de fapt si imprejurarilor in care s-a savarsit infractiunea, este necesara o cercetare complexa a actelor scrise, atat sub raport grafoscopic, cat si al materialelor din care sunt constituite acestea. Actele scrise sunt supuse si altor categorii de examinari, cum sunt cele contabil-judiciare, arhivistice, lingvistice care exced insa cadrul expertizei criminalistice.