Eroarea de fapt

Eroarea de fapt

1. Notiune si caracterizare

Eroarea de fapt, ultima dintre cauzele care inlatura caracterul penal al faptei, prevazuta de art. 51 C. pen. consta in necunoasterea sau cunoasterea gresita de catre faptuitor a existentei unei stari, situatii sau imprejurari de care depinde caracterul penal al faptei ori o circumstanta agravanta in legatura cu aceasta.

Potrivit dispozitiilor art. 51 alin. (1) C. pen., eroarea de fapt inlatura caracterul penal al faptei in cazul cand faptuitorul, in momentul savarsirii faptei, a avut o reprezentare gresita asupra unei stari, situatii sau imprejurari de care depinde caracterul penal al faptei, cu alte cuvinte eroarea trebuie sa priveasca un element, o conditie esentiala de care depinde existenta infractiunii. Aceasta forma a erorii se mai numeste si eroare de fapt principala.

Alin. (2) al art. 51 C. pen. prevede ca nu constituie circumstanta agravanta imprejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o in momentul savarsirii infractiunii. In aceasta situatie, faptuitorul se afla in eroare cu privire la anumite imprejurari nerelevante in ce priveste caracterul penal al faptei, dar care influenteaza incadrarea juridica a acesteia in sensul inlaturarii unei anumite circumstante agravante, faptuitorul urmand sa raspunda pentru forma simpla a infractiunii. Aspectul acesta al erorii este cunoscut sub numele de eroare de fapt secundara.

2. Conditii

Pentru ca eroarea de fapt sa inlature caracterul penal al faptei este necesar sa se constate indeplinirea urmatoarelor conditii:

a) Faptuitorul sa fi savarsit o fapta prevazuta de legea penala.

b) Faptuitorul sa nu fi cunoscut sau sa fi cunoscut gresit existenta vreunei stari, situatii sau imprejurari de care depinde caracterul penal al faptei respective sau o circumstanta agravanta.

Din aceasta conditie rezulta ca necunoasterea sau cunoasterea

c) O ultima conditie a erorii de fapt este ca aceasta sa existe in momentul savarsirii faptei, cu alte cuvinte faptuitorul sa nu fi cunoscut sau sa fi cunoscut gresit, in momentul savarsirii faptei, existenta unei stari, situatii sau imprejurari de care depinde caracterul penal al faptei sau o circumstanta agravanta in legatura cu aceasta.

Existenta erorii inainte de savarsirea faptei nu este suficienta pentru inlaturarea caracterului penal al faptei sau a circumstantei agravante.

Se cere, deci, ca faptuitorul sa se fi aflat in momentul savarsirii faptei in imposibilitatea de a-si da seama de caracterul acesteia. In acelasi timp, este necesar ca eroarea sa dainuiasca in tot timpul efectuarii actelor de savarsire a faptei.

3. Efectele erorii de fapt

Dupa cum eroarea poarta asupra unei imprejurari constitutive a infractiunii sau a unei circumstante agravante, produce urmatoarele efecte:

- daca priveste o imprejurare, situatie ori stare de care depinde caracterul penal al faptei, fapta nu constituie infractiune si deci se inlatura total raspunderea penala;

- daca priveste o circumstanta agravanta, fapta ramane infractiune, inlaturandu-se raspunderea pentru forma agravata a infractiunii, cu retinerea raspunderii pentru forma simpla a faptei penale.