FOTOGRAFIA JUDICIARA OPERATIVA

FOTOGRAFIA JUDICIARA OPERATIVA

1. Metode de fotografiere la fata locului.

Fotografia judiciara cu caracter operativ se inscrie printre procedeele importante de fixare a rezultatelor cercetarii, avand un rol important in procesul-verbal.

In cazurile de omor, accidente rutiere, navale, aeriene, incendiile, exploziile soldate cu victime omenesti, talhariile s.a. cercetarea la fata locului nu poate fi conceputa fara executarea de fotografii, la care se adauga inregistrarile video analogice sau digitale.

Metodele de fotografiere aplicate la fata locului includ fotografia de orientare, fotografia-schita, fotografia obiectelor principale, fotografia de detaliu, fotografia urmelor, masuratorile fotografice[1].

Fotografia de orientare. Aceasta serveste la fixarea imaginii intregului loc al faptei, intr-un ansamblu de puncte de reper sau de orientare de natura sa permita identificarea zonei unde s-a savarsit infractiunea ori a avut loc alt eveniment cu urmari juridice.

In locurile deschise punctele de orientare sunt cladirile, uzinele, poduri, indicatoare, borne kilometrice etc.

In locurile deschise orientarea se va face dupa exteriorul cladirii incadrat in diverse puncte de reper, de regula constructiile invecinate.

Fotografia-schita. Aceasta fotografie este destinata redarii, in exclusivitate, a intregului loc al faptei, cu caracteristicile acesteia.

Fotografiile-schita cuprind mai multe variante si procedee de executie

a.     Fotografia-schita unitara, care reda locul faptei intr-un singur cadru. Acest lucru presupune alegerea punctului de statie si a obiectivului cu distanta focala potrivita surprinderii totalitatii elementelor vizate.

b.     Fotografia-schita panoramica, este o varianta a fotografiei de orientare si o alternativa la redarea unitara a locului faptei in situatiile in care acesta ocupa o suprafata mare.

Fotografia panoramica se clasifica in fotografia panoramica liniara si fotografia panoramica circulara.

c.      Fotografia- schita pe sectoare se refera la redarea pe portiuni a locului faptei cu aceasi luminozitate si la aceasi scara.

d.     Fotografia-schita incrucisata se executa cu aparatul succesiv in puncte diferite sau diametral opuse, pentru a acoperi toate zonele.

Fotografia obiectelor principale. Procedeul de fotografiere a obiectelor principale consta in fixarea imaginilor acelor obiecte care au legatura cu urmele si consecintele faptei infractionale. Din aceasta categorie fac parte corpul victimei unei omucideri, armele si instrumentele folosite, obiectele purtatoare de urme si urmele ca atare.

Acesta fotografie va trebui dublata de o alta care va reda pozitia obiectului in ansamblul campului infractional.

Fiecare obiect trebuie fotografiat incat imaginea sa redea elementele sale caracteristice de identificare. Daca este posibil langa obiectele principale se va aseza o unitate de masura pentru a aprecia distantele si dimensiunile.

Fotografia de detaliu. Aceste fotografii sunt specifice fazei dinamice a cercetarii in care este permisa deplasarea sau modificarea pozitiei obiectelor in cauza, in vederea studierii elementelor caracteristice ale urmelor pe suprafata acestora. La fel ca si anterior se va aseza o unitate de masura langa obiectele fotografiate.

Pentru executarea unei fotografii de detaliu se vor alege un obiectiv, filme cu sensibilitate cromatica mare, filtre pentru punerea in evidenta a detaliilor si surse de lumina artificiala sau ecrane pentru reflectarea luminii naturale.

Procedee speciale de fotografiere la fata locului. Acestea includ mai multe categorii de fotografii.

Intr-o prima categorie se afla procedeele de fotografiere a urmelor cum sunt cele de maini si de picioare. O alta categorie o reprezinta procedeele de fotografiere a armelor, instrumentelor de spargere si a urmelor lor. Sursele de lumina se dispun direct si lateral pentru evidentierea caracteristicilor de identificare, cum ar fi, cazul urmelor de adancime, cu ajutorul umbrelor. Nu trebuie omisa nici aici dispunerea unei unitati de masura.

Fotografia digitala. In acest caz locul peliculei fotosensibile il ia tehnica de calcul, ceea ce largeste sfera de investigare a diferitelor infractiuni. Aici exista posibilitatea prelucrarii imaginilor informatice - marire, selectare, contrastare etc.

Este posibila si conectarea in direct la laboratoarele politiei care pot prelucra rapid urma cu ajutorul tehnicii de calcul.

Procedeele de fotografiere a cadavrelor. In cazurile de omucidere, sinucidere, accident, se impune efectuarea de fotografii pentru redarea pozitiei corpului, a starii generale, a leziunilor vizibile la exterior, a distantelor fata de obiectele din apropiere.

In ipoteza mortii violente, regula generala este aceea de a se fotografia cadavrele in pozitia si starea in care au fost gasite, nefiind permisa nici o modificare[2]

In principal se va executa o fotografie cu aparatul dispus deasupra cadavrului, intr-o pozitie plan paralela care sa permita vizualizarea intregului corp. Se vor efectua mai multe fotografii din partile laterale, in pozitii incrucisate, evitandu-se pozitiile dinspre cap si dinspe picioare. Sursele de lumina se dispun astfel incat sa se evite aparitia umbrelor.

Se mai au in vedere si urmatoarele reguli

a.      Cadevrele dezmembrate sunt fotografiate mai intai in pozitia fiecarei parti, apoi se fotografiaza intregul corp refacut.

b.     Cadavrele inecatilor sunt fotografiate odata in apa, cum au fost gasite, apoi imediat dupa scoatere.

c.     Cadavrele spanzurate sau in pozitia sezand sunt fotografiate din fata si din lateral, la spanzurati se va insista asupra nodului si santului de spanzurare.

d.     Cadavrele carbonizate se fotografiaza in starea in care au fost gasite, asezate pe o suprafata alba pentru contrast.

e.      Cadavrele inghetate, de asemenea se fotografiaza in pozitia initiala, precum si dupa dezghetare.

Masuratori fotografice. Sunt procedee care permit stabilirea dimensiunilor si distantei intre diversele obiecte din campul infractional.

Acestea sunt de mai multe feluri

a.     Masuratoarea fotografica cu ajutorul riglei gradate. Se mai numeste si fotografiere bidimensionala. Langa una sau doua din laturile obiectului se aseaza o rigla gradata sau un centimetru.

b.     Masuratoarea fotografica cu ajutorul benzii gradate. Se foloseste pentru determinarea distantei dintre obiecte. Banda metrica este intinsa pe jos paralel cu axa optica a aparatului intr-un punct sub obiectivul aparatului, determinat cu firul de plumb. Alaturi de aceasta metoda se mai poate folosi si metoda jaloanelor gradate sau metoda     plansetei cu laturi egale .

c.      Masuratorile tridimensionale. Se fac prin folosirea unor plansete speciale, prin stereofotografie, cu aparate cu doua obiective. Pe viitor se va folosi si holografia.

d.     Fotogrammetria. Este o metoda de lucru in topografie preluata si adaptata necesitatilor cercetarii la fata locului. Fotogrammetria se bazeaza pe principiul stereofotografiei, adica tot masuratori tridimensionale.

Fotografia semnalmentelor

Aceasta se constituie ca un ansamblu de procedee fotografice destinate inregistrarii imaginii persoanelor care au savarsit infractiuni, precum si a cadavrelor necunoscute, in vederea identificarii lor ulterioare.

Fotografia de identificare a persoanelor. Acest tip de fotografie este folosita de serviciile specializate ale politiei inca din secolul trecut, facand parte din metodele de identificare a recidivistilor, alaturi de identificarea dactiloscopica. Fotografierea consta in asezarea persoanei pe un scaun rotativ special construit care sa asigure celui fotografiat o pozitie fixa.

Se executa doua fotografii bust, una din fata si alta din profilul drept. Uneori se executa si o fotografie din semiprofil. Persoana este fotografiata cu capul descoperit, pieptanata si barbirita, fara ochelari cu urechea dreapta descoperita. Privirea va fi indreptata inainte. Se executa si o fotografie in infrarosu pentru detaliile de sub piele, la o adancime de 2-3 mm.

Fotografia de identificare a cadavrelor necunoscute. Aceasta nu se diferentiaza din punct de vedere tehnic de fotografia persoanelor condamnate. Se folosesc aceeasi aparatura si material fotosensibil, pozitia cadavrului fiind de obicei culcata. Se executa fotografii din fata si din profil, in prealabil va fi facuta toaleta cadavrului.

Fotografia de urmarire. Fotografia de supraveghere sau filaj, cum mai este numita, consta in inregistrarea prin fotografiere, filmare, inregistrarea videomagnetica, in conditiile prevazute de lege, a unor activitati cu caracter infractional, a contactelor dintre participantii la savarsirea faptei prevazuta de legea penala si chiar a subiectului pasiv al infractiunii. Fotografia se executa fara stirea persoanei urmarite. Se folosesc si fotografiile in raze infrarosii.

Fotografia de fixare a rezultatelorunor activitati de urmarire penala

Fotografia de fixarea rezultatelor perchezitiei. Se aseamana, sub raport tehnic, de fotografia de la locul faptei. Modul de executare se raporteaza la natura perchezitiei corporala sau domiciliara. Se urmareste o imagine de ansamblu asupra perchezitiei si obiectelor cautate.

Fotografia de fixarea rezultatelor reconstituirii. Se fotografiaza cele mai semnificative aspecte ale modului de desfasurare a infractiunii.

Fotografia de fixarea rezultatelor prezentarii pentru recunoastere. Tehnic vorbind este necesar sa se execute fotografii din care sa rezulte ca din intregul grup de persoane sau obiecte alcatuit in vederea recunoasterii a fost identificata o persoana sau un obiect.

Inregistrarea video a activitatilor de urmarire penala. Acest tip de mijloace de inregistrare, se foloseste pentru redarea in intregime si cu rapiditate a unei activitati de ancheta.