FURTUL

FURTUL

Furtul simplu

Notiune si definitie

Furtul simplu consta, potrivit alin. 1 al art. 208 c.p.,in luarea unui bun mobil din posesia sau detentia altuia, fara consimtamantul acestuia, in scopul de a si-l insusi pe nedrept.

Obiectul juridic special

Furtul are ca obiect juridic special relatiile sociale referitoare la posesia si detentia asupra bunurilor mobile. Posesia exercitata de o alta persoana decat proprietarul bunului poate fi legitima sau nelegitima.

Posesia legitima este aparata impotriva oricui, chiar si impotriva proprietarului, care se face si el vinovat de savarsirea infractiunii de furt, daca se ia bunul, in conditiile al. 1 art. 208 c.p., deoarece, potrivit al. 3 al aceluiasi text, fapta constituie furt chiar daca bunul apartine in intregime sau in parte faptuitorului, dar in momentul savarsirii acel bun se gasea in posesia sau detentia legitima a altei persoane.

Posesia nelegitima este si ea aparata; un bun furat poate constitui, la randul sau obiectul material al altui furt. Ocrotirea penala si a posesiei nelegitime asupra bunurilor mobile este necesara.

Prin incriminarea furtului, legiuitorul a urmarit sa ocroteasca si detentia asupra bunurilor mobile. Desi din punctul de vedere al dreptului civil exista deosebiri esentiale intre posesie si detentie, totusi, din punctul de vedere al ocrotirii penale, ele sunt puse pe acelasi plan.

Obiectul material

Infractiunea de furt are ca obiect material bunul mobil, aflat in posesia sau detentia altuia, asupra caruia se exercita actiunea de luare.

Obiectul material al furtului se caracterizeaza in primul rand prin aceea ca este un bun mobil. Prin "bun mobil" se intelege bunul care poate fi deplasat, transportat dintr-un loc in altul, fara a-si modifica valoarea. Bunul mobil poate fi animat sau neanimat. Sunt bunuri animate animalele si pasarile domestice, precum si vietuitoarele care traiesc in stare naturala, dar se pot afla in stapanirea altei persoane. Neanimate sunt toate celelate bunuri, indiferent de starea lor fizica (lichida, solida sau gazoasa). Ne intereseaza daca bunurile mobile sunt principale sau accesorii, divizibile sau indivizibile, fungibile sau nefungibile, consumptibile sau neconsumptibile.

Pot constitui obiect material al furtului parti artificiale ale organismului uman (de ex. o proteza). Banii si hartiile de valoare sunt considerate bunuri mobile si, in consecinta, pot constitui obiectul material al furtului.

Din cerinta legii ca bunul sa fie mobil rezulta ca un bun imobil nu poate constitui obiectul material al furtului. Cu privire la un asemenea bun nu se poate concepe realizarea actiunii de luare. In schimb parti dintr-un asemenea bun, devenite mobile prin detasare, pot constitui obiectul material al infractiunii.

Pot constitui obiect material al furtului arborii, recoltele - dupa ce au fost desprinse de pe sol, precum si fructele - dupa ce au fost desprinse de pe tulpini.

Legea asimileaza bunului mobil, in cazul furtului, si orice energie care are valoare economica (art. 208 al. 2 c.p.). Pentru a fi considerata bun mobil si a putea constitui obiectul material al furtului energia, trebuie sa aiba valoare economica, adica trebuie sa fie susceptibila de captare si folosire pentru satisfacerea unei trebuinte a omului. In cazul sustragerii de energie electrica prin ruperea sigiliilor aplicate pe contoarele electrice, fapta constituie furt calificat (prin efractie).

De asemenea, legea asimileaza bunului mobil si inscrisurile (art. 208 al. 2 c.p.). In lipsa unei precizari legale, prin "inscrisuri" trebuie sa intelegem nu numai acele acte scrise care au valoare probanta, ci si orice alte inscrisuri care, avand o valoare materiala independenta, fac parte din patrimoniul unei persoane, cum sunt manuscrisele, memoriile, jurnalele intime, corespondenta etc.

Daca inscrisul este un act care dovedeste pentru dovedirea starii civile, legitimare sau identificare, furtul este calificat (art. 209 ultim al. C.p.).

Obiectul material al furtului poate fi si un vehicul. In asemenea caz furtul poate fi savarsit fie in scopul insusirii pe nedrept, fie in scopul folosirii pe nedrept. Furtul savarsit in scopul folosirii pe nedrept nu poate avea ca obiect material decat un vehicul susceptibil de folosire. Vehiculul lipsit de aceasta aptitudine nu poate fi furat decat in scopul insusirii pe nedrept.

Bunul mobil, pentru a putea constitui obiect al furtului, trebuie sa se afle, in al doilea rand, in posesia sau detentia altei persoane decat faptuitorul in momentul savarsirii faptei. Din aceasta cerinta a legii rezulta ca nu poate constitui obiect material al furtului bunul care s-a aflat in momentul sustragerii, in posesia sau detentia faptuitorului. Un asemenea bun constituie obiectul material al abuzului de incredere, daca faptuitorul si l-a insusit, a dispus de el pe nedrept sau a refuzat sa-l resituie. De asemenea nici bunul abandonat - adica iesit din posesia persoanei cu voia acesteia, si nici bunul gasit - adica iesit din posesia altei persoane fara voia acesteia, nu pot constitui obiectul material al infractiunii de furt. Insusirea unui bun abandonat nu poate cnstitui infractiune. In ceea ce priveste bunul gasit, daca gasitorul nu-l preda in termenul prevazut de lege poate dispune de el ca de un bun propriu.

In cazul furtului, legea punand posesia si detentia asupra bunului mobil pe acelasi plan sub raportul ocrotirii, cerinta referitoare la aflarea bunului in posesie sau detentia altuia este indeplinita, daca, in momentul savarsirii faptei, bunul s-a aflat in stapanirea de fapt a altei persoane decat proprietarul. Nu intereseaza cine ste proprietarul bunului si nici daca persoana de la care a fost luat bunul era sau nu titular al vreunui drept de a-l poseda sau detine. Stapanirea de fapt nu trebuie insa confundata cu simplul contact material pe care o persoana il are cu un bun; un asemenea contact nu confera persoanei nici posesia si nici detentia asupra bunului, iar daca il sustrage, comite tot infractiunea de furt si nu infractiunea de abuz de incredere sau inselaciune. De ex., comite infractiunea de furt si nu infractiunea de abuz de incredere, cel care fuge cu un portmoneu pe care cel din fata lui I l-a incredintat pentru a scrie pe el sau cel care rugat de pagubas, in sala de asteptare a unei gari, sa aiba grija pentru scurta vreme de o valiza, si-o insuseste fugind cu ea etc.

Dimpotriva, intreruperea temporara a contactului material cu un bun mobil nu inseamna pierderea posesiei asupra acelui bun. In consecinta, savarseste tot infractiunea de furt si nu infractiunea de insusire a bunului gasit, de ex. acela care isi insuseste plicul cu un bilet de tren gasit in fata cutiei postale a blocului in care locuieste, desi pe plic era scrisa adresa persoanei vatamate sau acela care-si insuseste un animal gasit, cu toate ca si-a dat seama ca acesta nu era pierdut ci doar s-a indepartat de locuinta proprietarului.

Subiectul

Infractiunea de furt poate fi savarsita de orice persoana; legea nu cere faptuitorului o calitate speciala. De regula faptuitorul nu are nici un drept asupra bunului pe care il ia din posesia sau detentia altuia. Infractiunea de furt exista si atunci cand cel care savarseste fapta are total, sau in parte, un drept de proprietate asupra bunului.

Furtul poate fi savarsit de o singura persoana sau de mai multe persoane. Daca fapta a fost savarsita de doua sau mai multe persoane impreuna, furtul este calificat (art. 209 lit. a c.p.).

Tentativa si consumarea

Tentativa furtului este pedepsita de lege (art. 222 c.p.). Exista numerose teorii referitoare la consumarea furtului:

teoria potrivit careia furtul se consuma in momentul cand faptuitorul apuca, cu mana sau cu instrumentul de care se foloseste, bunul pe care urmareste sa si-l insuseasca pe nedrept, indiferent daca a reusit sa-l ia si sa-l pastreze

teoria potrivit careia consumarea furtului este determinata de ridicarea si transportarea bunului in locul unde faptuitorul a avut intentia de a-l depune

teoria potrivit careia furtul se consuma in momentul cand faptuitorul ridica bunul din locul in care se afla, deplasandu-l in alt loc

teoria potrivit careia furtul se consuma in momentul luarii bunului in stapanirea de fapt a faptuitorului

teoria potrivit careia furtul se consuma in momentul cand faptuitorul ajunge in situatia de a-si asigura stapanirea asupra bunului.

Sanctiunea

Furtul se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 15 ani.

Furtul calificat

Dupa cum s-a aratat, furtul este prevazut in codul penal atat in forma simpla cat si in forma calificata. Furtul calificat presupune, ca orice forma agravata a unei infractiuni, realizarea continutului infractiunii in prezenta uneia dintre imprejurarile care ridica gradul de pericol social al faptei si care este prevazuta, din aceasta cauza, ca circumstanta agravanta.

Furtul savarsit de doua sau mai multe persoane impreuna (art. 209 lit. a c.p.). periculozitatea sociala a furtului este determinata, in acest caz, de insasi pluritatea faptuitorilor, care da acestora o mai mare forta de actiune, le creaza mai mari posibilitati de savarsire si de ascundere a infractiunii, ii face sa actioneze cu mai multa siguranta si indrazneala. Pentru existenta agravantei se cere, pe de o parte, ca furtul sa fie savarsit de doua sau mai multe persoane, iar pe de alta parte, ca faptuitorii sa fi savarsit fapta impreuna.

Furtul savarsit de o persoana avand asupra sa o arma sau o substanta narcotica (art. 209 lit. b c.p.). in aceasta situatie furtul este calificat deoarece, pe de o parte faptuitorul avan asupra sa o arma sau o substanta narcotica capata incredere sporita in reusita actiunii sale, iar pe de alta parte, detinerea armei sau a substantei narcotice implica pericolul folosirii acestora. Pentru existenta agravantei este suficient ca faptuitorul sa fi avut asupra sa arma sau substanta narcotica in momentul savarsirii furtului.

Furtul calificat prevazut in art. 209 lit. b c.p. exclude folosirea armei sau a substantei narcotice. Daca faptuitorul foloseste arma sau substanta narcotica fapta constituie talharie si nu furt. Notiunea de 'arma' are intelesul stabilit prin dispozitiile al. 1 al art. 151 c.p. adica intelesul de instrument, piesa sau dispozitiv declarat astfel prin dispozitiile legale.

Furtul savarsit intr-un loc public (art. 209 lit c c.p.). Locurile publice ofera conditii favorabile sustragerii de bunuri. In unele dintre aceste locuri exista aglomeratii (piete, statii).

Prin 'loc public' trebuie sa intelegem avand in vedere dispozitiile art. 152 c.p. orice loca care prin natura sau destinatia lui este in permanenta accesibil publicului precum si orice alt loc in care publicul are acces in anumite intervale de timp.

Furtul savarsit intr-un mijloc de transport in comun (art. 209 lit. d c.p.) Mijloacele de transport in comun, ca si locurile publice ofera conditii favorabile savarsirii unor furturi; si in mijloacele de transport in comun este inevitabila, mai ales la anumite ore, o mare aglomeratie ceea ce usureaza sustragerea de bunuri.

Prin 'mijloc de transport in comun' se intelege mijlocul de transport care anume aceasta destinatie precum si cele care fara a avea anume aceasta destinatie sunt folosite pentru a transporta mai multe persoane impreuna.

Pentru aplicarea agravantei este necesar ca bunul sustras sa se fi aflat asupra unui pasager sau in spatiul afectat transportului in comun.

Furtul savarsit in timpul noptii (art. 209 lit. e c.p.). Furtul savarsit in timpul noptii a fost considerat pe drept cuvant mai grav deoarece noapte ofera imprejurari deosebit de favorabile pentru savarsirea acestei infractiuni; noaptea datorita intunericului, a scaderii atentiei si a vigilentei oamenilor, care in marea lor majoritate se retrag pentru odihna, faptuitorul se poate apropia mai usor si cu mai putine riscuri de a fi descoperit, de bunul pe care urmareste sa-l sustraga; de asemenea, noaptea datorita intunericului, a linistii si singuratatii, faptuitorul este mai indraznet, se simte incurajat sa savraseasca fapta existand si pericolul ca el, sa recurga la folosirea unor mijloace violente: in sfarsit, cel ce intelege sa se foloseasca de toate aceste imprejurari si se dovedeste mai periculos, ceea ce impune o mai mare severitate din partea legii penale.

Intrucat legiuitorul a folosit expreia 'in timpul noptii' in sensul pe care il are in vorbirea obisnuita, adica in sensul de fenomen natural care se manifesta prin lasarea intunericului cu toate consecintele pe care le atrage in mod obiectiv acest fenomen, consideram ca noaptea incepe in momentul cand se creaza aceasta ambianta si dureaza pana in momentul cand ziua aparand din nou se ridica intunericul si inceteaza conditiile create de timpul noptii.

Furtul savarsit in timpul unei calamitati (art. 209 lit. f c.p.). Prin 'calamitate' trebuie sa intelegem ca si in vorbirea obisnuita situatia in care se produce, ca urmare a unui eveniment, o stare de paft pagubitoare pentru o colectivitate de persoane. Intrucat legiuitorul se refera la savarsirea furtului in timpul unei calamitati, aplicarea agraventei este necesar ca fapta sa fie savarsita in perioada de timp cuprinsa intre momentul cand se produce evenimentul care da nastere starii de calamitate si momentul cand aceasra stare inceteaza.

Furtul savarsit in timpul unei calamitati este mai grav, deoarece situatia de fapt creata face ca oamenii dominati de necesitatea salvarii vietii lor sau a altora sa scape din vedere paza bunurilor.

Furtul savarsit prin efractie, escaladare sau prin folosirea fara drept a unei chei adevarate ori a unei chei micinoase (art. 209 lit g. c.p.). Circumstanta care califica furtul se refera in acest caz la mijlocul folosit de faptuitor demonstrand din partea acestuia o mai mare staruinta in realizarea hotararii infractionale si deci un grad mai ridicat de pericol social.

Efractia consta in inlaturarea prin violenta a oricarui obiect sau dispozitiva care are menirea de a impiedica patrunderea intr-un anume loc. Violenta constituie asadar o conditie absolut necesara pentru existenta efractiei. Daca inlaturarea obiectului s-a facut sau a dispozitivului ce impiedica patrunderea s-a facut in mod firesc fara ca faptuitorul sa recurga la o actiune violenta, agravanta savarsirii furtului prin efractie nu poate fi retinuta. De regula efractia duce la distrugerea sau degradarea obiectului sau dispozitivului asupra caruia actioneaza faptuitorul (spargerea geamului, stricarea incuietorii). Exsita efractie si atunci cand faptuitorul inlatura piedica intalnita prin demontare sau prin orice alta violenta care nu duce la distrugerea sau degradarea acesteia (demontarea unei ferestre pentru a intra intr-o locuinta). Efractia poate consta in utilizarea violentei pentru inlaturarea dispozitivelor de inchidere exterioare ori a unor dispozitive de inchidere interioare.

Escaladarea care demonstraza ca si efractia o mai mare staruinta a faptuitorului in realizarea hotararii sale infractionale consta in depasirea, trecerea peste anumite obstacole care impiedica patrunderea faptuitorului in locul in care se afla bunul pe care urmareste sa-l sustraga. Dar daca in cazul efractiei efortul suplimentar al faptuitorului se refera la inlaturarea prin violenta a unui obiect sau dispozitiv de inchidere in cazul escaladarii acest efort se refera la folosirea fortei fizice si a abilitatii pentru a trece peste un obstacol pe care faptuitorul nu-l distruge nici nu-l degradeaza. Daca trecerea peste obstacol nu a necesitat nici un efort suplimentar din partea faptuitorul furtul este simpl si nu calificat (trecrea cu piciorul peste un gard de mica inaltime).

Furtul este calificat potrivit art. 209 lit g c.p. si atunci cand fapta a fost savrasita prin folosirea fara drept adevarate ori a unei chei mincinoase. Cheia adevarata este cheia care slujeste in mod normal la deschiderea dispozitivului de catre cel indreptatit sa o foloseasca. Prin cheie mincinoasa se intelege cheia falsa, contrafacuta sau orice instrument cu ajutorul caruia poate fi actionat mecanismul unui dispozitiv de inchidere fara a fi distrus sau degradat. Pentru existenta furtului calificat prevazut in art. 209 lit. g c.p. este necesar sa sa stabileasca ca faptuitorul a folosit in mod efectiv unul dintre mijloacele sau procedeele indicate in text; in caz de tentativa nu este suficient sa se constate ca faptuitorul avea asupra sa instrumente de efractie, mijloace de escaladare sau chei adevarate sau false ci va trebui sa se faca dovada ca in incercarea sa de a savarsi furtul el s-a folosit de aceste mijloace.

Furtul savarsit asupra produselor petrolire sau gazelor naturale din conducte, depozite si cisterne (art. 209 lit. h c.p.). circumstanta agravanta se refera la obiectul material al infractiunii: daca in cazul furtului simplu obiectul material al infractiunii poate fi orice bun mobil, in cazul acestui furt calificat, actiunea de sustragere trebuie sa priveasca produse petrolire sau gaze naturale.

Gravitatea sporita a furtului savarsit asupra produselor petroliere sau gazelor naturale din conducte, depozite si cisterne este determinata pe de o parte de insemnatatea acestor resurse energetice iar pe de alta parte, de consecitele pe care la poate aduce savarsirea faptei.

Furtul savarsit asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural (art. 209 lit i cp) Circumstanta care atribuie furtului caracter calificat se refera si de data aceasta la obiectul material al infractiunii; acesta trebuie sa fie un bun care face parte din patrimoniul cultural.

Furtul savarsit de catre o persoana mascata, deghizata sau travestita (art. 209 lit j cp) Circumstanta agravanta consta in folosirea de catre faptuitor a unui anumit procedeu pentru a nu putea fi recunoscut. Acest procedeu poate consta in mascare, deghizare sau travestire. In cazul mascarii faptuitorul isi acopera fata cu o masca lasand descoperiti numai ochii. In cazul deghizarii sau travestirii faptuitorul isi creaza o infatisare sau se imbraca in asa fel incat sa nu poata fi recunoscut.

Furtul savarsit asupra unei persoane incapabile de a-si exprima vointa sau de a se apara (art. 209 lit k cp) Este incapabila de a-si exprima vointa persoana lipsita de aptitudinea de a intelege si de a-si manifesta constient vointa fie datorita varstei, unei maladii sau altor imprejurari: betie, somn hipnotic. Incapabila de a se apara este persoana care nu poate opune rezistenta faptuuitorului datorita unei infirmitati fizice, oboselii fizice, varstei etc. este necsar ca starea persoanei sa nu fie produsa de faptuitor deoarece in caz contrar fapta constituie infractiunea de talharie. De asemenea este necesar ca faptuitorul sa fi stiut in momentul comiterii furtului ca savarseste fapta asupra unei persoane incapabile de a-si exprima vointa sau de a se apara. Daca faptuitorul a fost in eroare cu privire la aceasta imprejurare agravanta nu este aplicabila.

Furtul savarsit asupra unui act care serveste pentru dovedirea starii civile, pentru legitimare sau identificare (art. 209 lit j cp). Actele care servesc pentru dovedirea starii civile sunt: certificatul de nastere, certificatul de casatorie, copiile notariale ale acestora, iar acte care servesc pentru legitimare sau identificare sunt: buletinul de identitate, legitimatia eliberata de organizatia sau institutia unde functioneaza posesorul acesteia.

Pentru aplicarea agravantei este necesar sa se stabileasca ca faptuitorul a stiut in momentul savarsirii furtului ca sustrage un act care serveste pentru dovedirea starii civile, legitimare sau identificare. In consecinta, furtul este simplu si nu calificat, de exempl, in cazul in care faptuitorul a furat o haina, fara a cunoaste ca in buzunarul acesteia se aflau acte de identitate, acte pe care le-a gasit ulterior si nici in cazul in care faptuitorul a sustras din buzunarul unei persoane o batista in care se gasea o suma de bani si un buletin de identitate, deoarece, introducand mana in buzunar si tragand afara batista, el nu a putut avea reprezentarea ca fura un act de identitate, asemenea acte netinandu-se in batista.

Furtul care a avut consecinte deosebit de grave (art. 209 alin ultim cp) Circumstanta agravanta consta in aceea ca, prin savarsirea furtului, s-au produs consecinte deosebit de grave.

Furtul care a avut consecinte deosebit de grave se pedepseste cu inchisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.