OPERATIUNILE DE CREDITARE A PERSOANELOR JURIDICE

OPERATIUNILE DE CREDITARE A PERSOANELOR JURIDICE

INTRODUCERE

Pentru a reusi demararea si dezvoltarea unei afaceri, trebuie sa se urmareasca permanent obtinerea unui profit maxim, prin imprimarea unui autentic stil de afacere, tuturor activitatilor desfasurate. Un rol esential il are o administrare rationala a resurselor financiare.

Asupra reusitei unei afaceri isi pun amprenta mai multi factori care orienteaza rentabilitatea ei. Unul dintre acestia este si calitatea intreprinzatorului. Ea asigura adaptarea 'afacerii la cerintele pietei 'si realizarea unui profit ridicat.

Se poate spune ca intreprinzatorul este persoana care da dovada de initiativa in abordarea unei probleme. In sensul economiei de piata, intreprinzatorul este persoana ce initiaza: individual sau in asociere o afacere, care investeste capital si actioneaza in industrie, agricultura.

Webster's Dictionary defineste un intreprinzator ca pe un individ in stare sa conduca, sa administreze, sa organizeze si sa-si asume riscul unei afaceri sau al unei intreprinderi.

Organizatiile vor folosi serviciile si produsele unei banci pentru:

v     imprumuturi;

v     obtinerea unui venit sub forma de dobanda, din banii pe care-i detin;

v     transfer de bani;

v     gestionarea riscului pentru propriile lor afaceri;

v     nevoia de informatii financiare (sau altele);

v     nevoia de consultanta sau de o anume expertiza in domeniul financiar-bancar.

Conform legilor privind organizarea si functionarea societatilor comerciale, pentru desfasurarea activitatilor, acestea t r e b u i e sa aiba un cont bancar.

Sunt multe aspectele fundamentale de care bancile trebuie sa tina cont atunci cand isi vand serviciile si produsele clientilor institutionali (comerciali): Necesitatile consumatorului comercial sunt, de obicei, mult mai complexe decat ale unei persoane si, de aceea, mult mai dificil de satisfacut.

Serviciile pe care le solicita clientii persoane juridice tind sa fie mult mai complexe. Unii clienti vor cere servicii bancare internationale, cererile de investitii vor fi foarte diferite de acelea al unui individ si, mai presus de toate, managementul de risc va fi vital pentru o organizatie.

Relatiile de succes cu clientul persoana juridica pot fi dificil de construit si costisitor de intretinut. Anumiti clienti necesita tratament special. Clientul comercial solicita bancii sa aiba cunostinte generale despre activitatea sectorului in care acesta activeaza si cunostinte particulare despre propria sa firma. Sectorul comercial are nevoie, ca orice organizatie financiar-bancara, sa aiba o vedere interioara clara asupra activitatii si organizatiei lui. De fapt, clientul persoana juridica solicita un nivel superior al serviciilor. Oricum, din punct de vedere al personalului de marketing, cu cat are mai multe informatii despre organizarea si activitatea clientului, cu atat este mai usor pentru el sa evalueze necesitatile si sa organizeze planificarea si strategia bancii in privinta acestui sector.

Exista o gama larga de factori care pot determina atitudinile persoanelor si ale organizatiilor referitoare la serviciile financiar-bancare. Acestea includ:

1. marimea firmei;

2. sectorul economic sau domeniul in care isi desfasoara activitatea;

3. stilul de conducere;

4. pozitia factorului de decizie al firmei;

5. pozitia financiara si comerciala a firmei;

6. statutul firmei;

7. varsta persoanelor din echipa de conducere si profesionalismul lor;

8. tipul actionarilor si aspiratiile lor;

9. dorintele firmei;

10. natura firmei si amplasarea ei geografica;

11. climatul economic la acel moment.

In majoritatea tarilor, organizatiile economice din cadrul pietei pot fi impartite dupa cifra de afaceri in:

intreprinderi mici;

intreprinderi mijlocii;

intreprinderi mari.

In Romania, intreprinderile sunt catalogate pe marimea totala a tranzactiilor, numarul de angajati si sectorul de activitate, conform Legii nr.346/2004 privind stimularea infiintarii si dezvoltarii intreprinderilor mici si mijlocii. Aceste clasificari sunt dupa cum urmeaza:

v     microintreprinderi : o firma care are pana la 9 angajati, avand o cifra de afaceri ce nu depaseste 2 milioane euro echivalent in lei;

v     intreprinderi mici : o firma care are intre 10 si 49 de angajati, avand o cifra de afaceri ce nu depaseste 10 milioane euro echivalent in lei;

v     intreprinderi mijlocii : o firma care are intre 50 si 249 de angajati, avand o cifra de afaceri ce nu depaseste 50 milioane euro echivalent in lei;

v     intreprinderi mari : o firma care are peste 249 de angajati, avand o cifra de afaceri ce depaseste 50 milioane euro echivalent in lei.

In cazul firmelor mici, comerciantul, directorul sau proprietarul companiei va fi persoana care ia deciziile. In intreprinderile mijlocii si mari, deciziile vor fi influentate, de obicei, de un grup de oameni. Deoarece nevoile individuale ale organizatiilor sunt variate, numarul persoanelor implicate in procesul de luare a deciziilor va fi diferit. Cu cat riscul pentru organizatie este mai ridicat, cu atat va fi mai mare numarul persoanelor implicate in luarea deciziilor.

Bancile vor dezvolta sisteme adecvate pentru a veni in intampinarea acestor cerinte - formarea specialistilor, vizitarea clientului, pachete de servicii speciale pentru un anumit tip de afaceri.

Rolul de a armoniza complexitatea clientului persoana juridica cu servicii si tehnici de marketing revine bancii. De aceea, este important pentru salariati sa aiba cunostinte despre serviciile oferite de banca lor si sa identifice cine are nevoie de ele. Este, de asemenea, vital ca personalul bancii sa fie constient de serviciile oferite de competitori.

FORMELE SOCIETATILOR COMERCIALE

A. SOCIETATILE DE PERSOANE

La acest tip de societati se pune accent pe calitatea asociatilor care are mai mare relevanta decat capitalul aportat de catre asociati. Societatile de persoane sunt :    societatile in nume colectiv si societatile in comandita simpla.

► Partile sociale

Capitalul social este divizat in parti sociale, numite si 'parti de interese', de valoare egala, care nu sunt reprezentate prin titluri negociabile si, in principiu, sunt netransmisibile. Cesiunea partilor sociale sau transmiterea lor in caz de deces al unui asociat opereaza numai daca in actul constitutiv al societatii s-a prevazut in mod expres continuarea activitatii cu mostenitorii celui decedat.

► Raspunderea asociatilor

Raspunderea asociati lor este solidara si nelimitata.

Raspunderea este solidara, in sensul ca daca patrimoniul social nu este suficient pentru plata datoriilor societatii, creditorii pot urmari pe oricare dintre asociati pentru acoperirea creantelor. Asociatul care a platit va avea actiune in regres (recurs) impotriva celorlalti coasociati debitori, fiecare urmand sa raspunda in functie de modul cum au convenit sa participe la beneficii si pierderi. In lipsa unei asemenea prevederi contractuale, asociatii vor raspunde proportional cu cota de participare la capitalul social. Asadar, solidaritatea asociatilor exista numai in raport cu creditorii societatii. In schimb, intre asociati obligatiile sunt divizibile, in functie de modul de participare la beneficii si pierderi al fiecarui asociat. Raspunderea este nelimitata, in sensul ca fiecare asociat raspunde pentru datoriile societatii, inclusiv cu bunurile proprii, asa incat, in momentul constituirii societatii, asociatii trebuie sa declare 'averea proprie', deci bunurile mobile si imobile pe care le au in patrimoniul propriu.

► Conducerea, administrarea si controlul

Conducerea societatilor de persoane revine adunarii generale a asociatilor. Hotararile in adunarile generale se adopta, de regula, cu unanimitate de vot.

Administrarea si reprezentarea societatilor in relatiile cu tertii se face de catre unul    sau doi administratori (geranti) care, de regula, sunt asociati, dar pot fi si terte persoane.

Controlul activitatii economico-financiare se realizeaza, de regula, de catre asociati, acestia avand posibilitatea sa desemneze unul sau mai multi cenzori.

Dizolvarea

Dizolvarea societatilor de persoane se produce pentru cauze generale, comune tuturor formelor de societati comerciale, dar si pentru unele cauze specifice, respectiv: moartea, incapacitatea, falimentul, retragerea sau excluderea unui asociat, in conditiile prevazute de Legea nr. 31/1990, republicata.

Trasaturile societatii in comandita simpla

Societatea in comandita simpla presupune doua categorii de asociati:

- asociatii comanditati;

- asociatii comanditari.

Asociatii comanditari sunt cei care au puterea de comanda a societatii, care finanteaza societatea, fara a participa in mod direct la conducerea si administrarea patrimoniului acesteia.

Asociatii comanditati lucreaza sub comanda comanditarilor, ei fiind aceia care administreaza efectiv societatea.

Asociatii comanditari raspund numai in limita aportului la capitalul social, pe cata vreme asociatii comanditati raspund in mod solidar si nelimitat, ca si asociatii in societatea in nume colectiv.

In cazul acestei societati, situatia asociatilor comanditati e asemanatoare cu cea a asociatilor din societatile in nume colectiv. Societatea este legal constituita daca in denumirea sa cuprinde numele a cel putin unuia dintre asociatii comanditati.

Societatea in comandita simpla isi inceteaza existenta in cazul decesului, disparitiei, punerii sub interdictie a unui asociat, daca in contract nu exista o clauza de continuare a societatii cu mostenitorii. La fel ca si in cazul societatilor in nume colectiv, excluderea sau retragerea asociatilor comanditati este cauza de dizolvare a societatii; In ambele cazuri nu se admite societatea de tip unipersonal. O societate in nume colectiv este valabil constituita daca are cel putin doi asociati, in timp ce o societate in comandita simpla e valabil constituita daca are cel putin un asociat comanditar si un asociat comanditat.

Avantaje si dezavantaje

Societatile de persoane prezinta urmatoarele avantaje:

- asociatii pot aporta la capitalul social bani, bunuri si creante;

- pentru constituirea societatii, legea nu prevede un minim de capital social;

- controlul activitatii societatii se face de asociati, nefiind nevoie de cenzori.

Societatile de persoane prezinta urmatoarele dezavantaje:

- raspunderea asociatilor este solidara si nelimitata;

- partile sociale nu pot fi negociate;

- in principiu, partile sociale nu se pot transmite nici macar mostenitorilor, cu exceptia cazului cand s-a prevazut in actul constitutiv acest lucru;

- sunt societati inchise, tertele persoane neavand posibilitatea de a dobandi calitatea de asociati, decat in cazurile prevazute in actul constitutiv.

B. SOCIETATILE DE CAPITAL

Societatile de capital presupun ca element de esenta capitalul aportat de catre asociatii actionari, capitalul avand mai multa relevanta decat calitatile asociatilor.

Sunt societati de capital:

societatile pe actiuni;

societatile in comandita simpla pe actiuni.

Societatile pe actiuni

► Constituire

Societatile pe actiuni se constituie in baza unui act constitutiv, ce trebuie sa cuprinda obligatoriu atat elementele specifice ale contractului de societate, cat si cele ale statutului de functionare.

Specific societatilor pe actiuni este faptul ca ele se pot constitui atat prin subscriptie instantanee, la fel ca orice alta societate comerciala, membrii fondatori aportand la capital sumele subscrise, cat si prin    subscriptie publica, in baza unui prospect de emisiune.

► Actionarii

Societatile pe actiuni sunt societati mari, ce presupun un numar mare de actionari la constituire. Ele au o existenta valabila in masura in care exista minim 5 actionari.

► Capitalul social

Capitalul social obligatoriu este stabilit, prin lege, la minim echivalentul in lei a 25.000 euro. Capitalul social se poate constitui numai in bani si in natura.

Este posibil sa nu fie varsat intreg capitalul la constituire. Legea impune ca la constituire sa fie varsat minim 30% din aportul fiecarui actionar la capitalul social subscris, urmand ca diferenta sa fie achitata in termen de 12 luni (in cazul constituirii societatii pe actiuni prin subscriptie simultana).

Actiunile

Capitalul social este impartit in actiuni, reprezentate prin titluri negociabile si transmisibile atat pe piete financiare organizate (cum sunt bursele de valori), cat si pe piete neorganizate, mai cu seama cand actiunile nu sunt cotate la bursa. Actiunile sunt transmisibile atat prin acte juridice 'inter vivos' (vanzare, donatie), cat si prin acte juridice 'mortis causa' (testament).

In principal, actiunile sunt nominative (atunci cand in continutul lor este inscris titularul dreptului) sau la purtator (simpla detinere a acestora valorand titlu de proprietate). O societate de capital poate emite ca titluri de valoare atat actiuni, cat si obligatiuni.

► Raspunderea actionarilor

Principala obligatie a actionarilor se refera la plata actiunilor subscrise. Raspunderea actionarilor pentru datoriile societatii este limitata la valoarea actiunilor pe care le detine fiecare.

► Conducerea, administrarea si controlul

Conducerea societatii se face pe principiul majoritatii voturilor actionarilor, si al unanimitatii. Organul de conducere este adunarea generala a actionarilor, care poate fi ordinara si extraordinar.

Administrarea societatii se realizeaza, de regula, de catre un consiliu de administratie si, eventual, un comitet de directie. Actualmente este posibil ca administrarea societatii sa poata fi efectuata prin cele 2 sisteme de administrare: SISTEMUL UNITAR (administrarea societatii este realizata de consiliul de administratie) si SISTEMUL DUALIST (administrarea societatii este realizata de Directorat si Consiliul de Supraveghere), conform modificarilor aduse Legii nr. 31/1990, republicata, prin Legea nr.441/2006.

Controlul activitatii societatii se realizeaza, in mod obligatoriu, de o comisie de cenzori formata din minimum 3 cenzori si tot atatia supleanti, daca prin actul constitutiv nu se prevede un numar mai mare. In toate cazurile numarul cenzorilor trebuie sa fie impar (conform Legii nr.31/1990, republicata).

► Dizolvarea

Dizolvarea societatilor de capital se produce pentru cauze generale, comune tuturor societatilor comerciale, dar si pentru cauze speciale, in situatia in care nu mai sunt indeplinite conditiile prevazute de lege la constituire, respectiv:

- daca numarul minim de actionari a scazut sub limita prevazuta de lege;

- daca limita minima a capitalului social s-a redus si nu s-a dispus completarea lui in termenul prevazut de1ege.

Societatile in comandita pe actiuni

Societatile in comandita pe actiuni presupun impartirea actionarilor in doua categorii: comanditari si comanditati. Comanditatii au raspundere solidara si nelimitata pentru debitele societatii, in timp ce comanditarii au o raspundere limitata doar la aportul lor la capitalul social. Si aici, capitalul social obligatoriu este stabilit, prin art.10 alin.1 din Legea nr.31/1990, republicata, la minim echivalentul in lei a 25.000 euro. In rest, toate celelalte trasaturi specifice societatilor pe actiuni se regasesc si in cazul societatilor in comandita pe actiuni.

Avantaje si dezavantaje

Societatile de capital prezinta urmatoarele avantaje principale:

- raspunderea actionarilor este limitata, la valoarea actiunilor subscrise;

- actiunile sunt titluri negociabile si transmisibile.

Societatile de capital prezinta urmatoarele dezavantaje principale:

- existenta un numar minim de actionari, respectiv cinci;

- existenta unui capital social minim prevazut de lege.

C SOCIETATEA CU RASPUNDERE LIMITATA

Particularitati

Societatea cu raspundere limitata este o forma intermediara de societate comerciala intre societatile de persoane si societatile de capitaluri. Este forma intermediara deoarece, in unele privinte, se aseamana cu societatile de persoane, iar sub alte aspecte cu cele de capitaluri, prezentand insa si particularitati proprii care ii justifica autonomia.

Aceasta forma de societate a fost initiata din nevoia de a satisface anumite cerinte ale activitatii comerciale. Intr-adevar, societatile de persoane (in special societatea in nume colectiv) asigurau conditiile pentru folosirea capitalurilor mici, iar societatile de capitaluri (mai ales societatea pe actiuni) erau adecvate utilizarii capitalurilor mari, destinate unor afaceri de mare anvergura. Era nevoie de o forma de societate care sa fie adaptata exigentelor fructificarii capitalurilor mijlocii. Acest lucru s-a realizat prin introducerea societatii cu raspundere limitata, ca forma mixta, care imprumuta anumite caractere atat de la societatile de persoane, cat si de la societatile de capitaluri.

Trasaturile societatii cu raspundere limitata

► Constituire

Societatea cu raspundere limitata poate fi definita ca o societate constituita, pe baza deplinei increderi, de doua sau mai multe persoane care pun in comun anumite bunuri, pentru a desfasura o activitate comerciala, in vederea impartirii beneficiilor, si care raspund pentru obligatiile sociale in limita aportului lor.

Societatea cu raspundere limitata se constituie in baza unui act constitutiv care cuprinde elementele specifice contractului de societate, dar si cele specifice statutului de functionare. In cazul societatilor cu unic asociat, actul constitutiv va presupune, evident, numai statutul de functionare.

► Asociati

Societatea cu raspundere limitata se bazeaza pe increderea asociatilor ca si in cazul societatii in nume colectiv. Datorita acestui fapt, numarul asociatilor este limitat, iar partile sociale nu sunt liber accesibile. Societatea cu raspundere limitata este o structura juridica destinata unui numar mic de asociati, legea impunand ca numarul de asociati sa nu fie mai mare de 50.

► Capitalul social

In cazul societatilor cu raspundere limitata, legea stabileste un capital minim pentru constituire, respectiv 200 lei.

Capitalul social se constituie din aporturile aduse de asociati la constituire, aporturi care pot consta in bani sau in natura, legea neadmitand in cazul societatilor cu raspundere limitata si aportul in creante, conform Legii nr. 31/1990, republicata.

► Partile sociale

Capitalul social, in cazul societatilor cu raspundere limitata este impartit in parti sociale, considerate a fi titluri de valoare nenegociabile, care nu sunt liber transmisibile, operand, in cazul cesiunii acestora regulile specifice stabilite de art. 202-203 din Legea nr. 31/1990, republicata.

Valoarea nominala minima a unei parti sociale este stabilita de lege la 10 lei, partile sociale in care este impartit capitalul social fiind intotdeauna de valoare egala.

► Conducerea, administrarea si controlul

Conducerea societatilor cu raspundere limitata este asigurata de adunarea generala a asociatilor, aceasta avand atributii esentiale cu privire la functionarea societatii. In adunarea generala, hotarari le se adopta de regula cu majoritate absoluta de voturi, in afara cazurilor expres prevazute de lege cand se cere o majoritate calificata.

Administrarea societatii se realizeaza prin intermediul unuia sau mai multor administratori, numiti prin actul constitutiv sau alesi de adunarea generala din randul asociatilor sau ca persoane din afara societatii

Controlul este asigurat fie prin intermediul cenzorilor (numirea acestora fiind obligatorie in cazul in care numarul asociatilor este mai mare de 15, conform art. 199 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicata), fie direct de catre asociatii care nu au si calitatea de administrator.

► Raspundere

Dupa cum rezulta si din denumire, in societatea cu raspundere limitata raspunderea asociatilor este limitata. La fel ca si in cazul societatii pe actiuni, acestia raspund pentru obligatiile sociale numai in limita aporturilor.

► Dizolvare

Societatea cu raspundere limitata se dizolva atat pentru cauze generale, comune tuturor societatilor comerciale, cat si pentru cauze specifice, multe dintre acestea regasindu-se insa si in cazul societatilor de persoane: moartea, incapacitatea, interdictia, retragerea, excluderea unui asociat, daca nu exista in actul constitutiv clauza de continuare a activitatii cu mostenitorii celui decedat sau daca, ramanand un singur asociat, nu se hotaraste transformarea societatii in societate cu raspundere limitata cu unic asociat.

Societatea cu unic asociat

Legea romana recunoaste si societatile unipersonale, sub forma societatilor cu raspundere limitata cu un singur asociat, situatie care poate fi calificata ca o fictiune juridica recunoscuta si raspandita in practica societatilor comerciale.

Asociatul unic poate sa fie atat persoana fizica, cat si persoana juridica. O persoana, fizica sau juridica, nu poate fi asociat unic decat intr-o singura societate cu raspundere limitata.

In practica, se procedeaza la intocmirea unei declaratii, de regula, in forma autentica, in care asociatul unic arata ca nu mai are o alta societate cu raspundere limitata in care sa fie asociat unic.

Asociatul unic este cel care exercita atributiile adunarii generale existenta in cazul societatilor cu mai multi asociati.

Asociatul unic poate fi administratorul societatii. De asemenea, pentru a beneficia de drepturi de asigurari sociale de stat, el poate incheia un contract de asigurare cu directia teritoriala de munca si protectie sociala, urmand sa verse contributiile datorate statului in baza acestui contract.

Avantaje si dezavantaje

Societatile cu raspundere limitata prezinta urmatoarele avantaje principale:

- asociatii raspund numai in limita aportului adus la capitalul social al societatii;

- controlul activitatii poate fi realizat chiar de catre asociati, cu exceptia cazului cand trebuie desemnat cel putin un cenzor (daca numarul asociatilor este mai mare de 15);

- asociatul se poate retrage din societate in conditiile prevazute in actul constitutiv si in Legea societatilor comerciale nr. 31/1990, republicata;

- pentru finantarea si dezvoltarea societatii, societatea comerciala cu raspundere limitata poate apela la noi aporturi de capital aduse de o persoana din afara societatii, care este interesata ca astfel sa se asocieze. In consecinta, capitalul social al societatii se va majora, iar terta persoana va dobandi calitatea de asociat.

Societatile cu raspundere limitata prezinta urmatoarele dezavantaje:

- cesiunea partilor sociale se face numai in concordanta cu dispozitiile legale si potrivit dispozitiilor statutare sau ale actului constitutiv unic. Fata de alte persoane, cesiunea partilor sociale se face numai daca exista consimtamantul asociatilor care reprezinta cel putin 3/4 din capitalul social, in actul constitutiv fiind posibil de stipulat chiar clauze mai drastice pentru cesiune (de exemplu, aprobarea acesteia cu unanimitate de voturi);

- aportul la capitalul social poate sa constea fie numai in numerar, fie in natura si numerar. In societatile cu raspundere limitata aportul in creante sau in industrie (in munca) este interzis.

INTREPRINDERI

Intreprinderi individuale si intreprinderi societare

Intreprinderi individuale

Caracteristici:

 un singur proprietar care participa cu tot capitalul;

 pentru desfasurarea activitatii, daca este cazul, imprumuta resurse;

 proprietarul conduce si raspunde cu intreaga avere pentru obligatiile asumate de intreprindere.

Avantaje:

 este forma cea mai putin costisitoare pentru inceput;

 investitiile se recupereaza intr-un timp relativ scurt, ceea ce permite o adaptare usoara la cerintele pietii;

 contactul cu clientul este direct;

c astigurile sunt impozitate o singura data;

 profitul revine in intregime proprietarului;

 initiativa particulara este favorizata;

 afacerea poate fi demarata relativ simplu;

 proprietarul are autoritate de decizie totala, ceea ce confera operativitate procesului decizional.

Dezavantaje:

 raspundere nelimitata pentru daune si datorii;

 lipsa continuitatii pentru afacere;

 incapacitatea, datorita capitalului redus de a satisface un segment mai mare al cererii;

 posibilitati reduse de introducere a progresului tehnic;

 imposibilitatea stapaniri de catre un singur om (unicul intreprinzator) a unor cunostinte in toate domeniile de activitate (marketing, comert, finante);

 recrutarea dificila a fortei de munca de calitate;

 acumulare redusa de capital.

Intreprinderi societare

Potrivit legii nr.3l/1990, republicata, intreprinzatorii se pot asocia in diferite moduri in functie de obiectivele urmarite si de posibilitatile financiare de care dispun.

Caracteristici:

 iau nastere prin asocierea a doi sau mai multi proprietari, se deosebesc intre ele prin modul de constituire a patrimoniului, conducere, modul de asumare a riscurilor si de impartire a profitului.

Avantaje:

 fiind mai multi parteneri, capitalul poate fi mai mare;

 partenerii au calificari complementare, ceea ce asigura fundamentarea deciziilor;

 castigurile sunt impozitate o singura data ca venit personal al partenerilor;

 divizarea responsabilitatilor (unul raspunde de productie, altul de marketing etc.);

 nu exista restrictii cum sa imparta profitul intre parteneri, aceasta facandu-se in functie de intelegerea dintre ei.

Dezavantaje:

 raspundere nelimitata pentru cel putin un partener;

 cheltuieli neproductive mai mari;

 capacitate limitata de a mari capitalul;

 posibilitate mai mare pentru conflicte de autoritate si personalitate.

Asociatiile si fundatiile

Aspecte definitorii ale asociatiilor si fundatiilor

Pentru a defini asociatiile si fundatiile, pentru a le evidentia locul in cadrul tipologiei existente de persoane juridice, se ia drept criteriu de referinta scopul infiintarii lor.

Persoanele juridice se pot clasifica din punct de vedere al naturii scopului in:

1. persoane juridice cu scop lucrativ (patrimonial), in aceasta categorie intrand societatile comerciale

2. persoane juridice fara scop lucrativ (nepatrimonial), adica organizatiile non-profit.

Din aceasta ultima categorie 'fac parte toate organizatiile inzestrate cu personalitate juridica, ai caror membrii convin sa puna in comun, in mod statornic, contributia lor materiala, cunostintele si activitatea lor, pentru satisfacerea unui scop nepatrimonial in acord cu interesele generale ale colectivitatii'.

Persoane juridice fara scop lucrativ sunt: asociatiile, fundatiile, organizatiile sindicale si celelalte organizatii cu caracter obstesc, cultele religioase, partidele politice, precum si altele asemenea.

Notiunea de scop nelucrativ semnifica un scop care nu urmareste obtinerea unui profit (cuvantul ,,1ucru' provine de la latinescul lucrum = profit). Pe de alta parte, nelucrativ nu inseamna caritabil. Caracterul nelucrativ se refera la faptul ca beneficiile, sau excedentul din activitatile fara scop lucrativ nu se distribuie niciodata intre membrii organizatiei non-profit. Ele sunt utilizate integral pentru atingerea scopului propus.

Scopul constituirii unei organizatii non-profit trebuie sa fie licit, determinat si sa aiba un anume caracter de permanenta.

Obiectul de activitate al unei organizatii non-profit trebuie sa aiba intotdeauna un caracter ideal, nepatrimonial, el urmarind realizarea unor interese sociale, ce1 mai adesea in chip altruist, fara a se astepta o contraprestatie din partea celor care beneficiaza de serviciile organizatiei non-profit. In mod conex, unele organizatii non-profit desfasoara si activitati cu scop lucrativ (activitati economice). Acest lucru este determinat de necesitatea procurarii de fonduri suplimentare in vederea indeplinirii scopului care sta la baza infiintarii organizatiei non-profit.

Definitia legala a asociatiei non-profit, potrivit art.4 din O.G. nr.26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, este: 'asociatia este subiectul de drept constituit de trei sau mai multe persoane care, pe baza unei intelegeri, pun in comun si fara drept de restituire contributia materiala, cunostintele sau aportul lor in munca pentru realizarea unor activitati in interes general, comunitar sau, dupa caz, in interesul lor, personal nepatrimonial'.

Fundatia este definita de legiuitorul roman, conform art.15 din O.G. nr.26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, ca fiind 'subiectul de drept infiintat de una sau mai multe persoane care, pe baza unui act juridic intre vii ori pentru cauza de moarte, constituie un patrimoniu afectat, in mod permanent si irevocabil, realizarii unui scop de interes general sau, dupa caz, comunitar'.

Comparand cele doua definitii expuse mai sus: a asociatiei si a fundatiei, se observa ca acestea sunt asemanatoare. Totusi, ne punem intrebarea: care este diferenta intre asociatii si fundatii?

Asemanari si deosebiri intre asociatii si fundatii

Asa cum s-a aratat anterior, atat asociatiile cat si fundatiile fac parte din categoria organizatiilor non-profit.

Elementele comune asociatiilor si fundatiilor sunt:

1. o organizare de sine statatoare; Organizarea de sine statatoare presupune existenta a doua elemente esentiale, si anume:

a) activitatile care se vor desfasura sunt clar explicitate;

b) precizarea persoanelor imputernicite sa reprezinte persoana juridica in relatiile cu tertii;

2. un scop propriu; Prin scop propriu se intelege obiectul de activitate al persoanei juridice care indica ratiunea de a fi a acesteia.

3. un patrimoniu propriu (distinct). Deosebirea fundamentala intre asociatia non-profit si fundatie este generata de patrimoniu: in cazul fundatiei, elementul principal prin intermediu caruia se doreste a aduce la indeplinire scopul propus il constituie patrimoniul, in timp ce 1a asociatia non-profit scopul propus a fi adus la indeplinire are la baza, in mod preponderent, munca asociatiilor, in general voluntara.

Deosebirile intre asociatiile non-profit si fundatii pot fi analizate prin prisma urmatorilor factori:

1. caracterul juridic,

- asociatia non-profit poate dobandi sau nu personalitate juridica. Asociatiile non-profit cu personalitate juridica sunt cele mai des intalnite, dar exista si asociatii fara personalitate juridica, atunci cand persoanele fizice se pot asocia fara a fi nevoie a se constitui ca persoane juridice. Acest lucru este permis atunci cand realizarea scopului asociatiei permite acest lucru;

- fundatiile nu pot functiona decat dupa dobandirea personalitatii juridice;

2. scopul propus. Asociatiile non-profit, spre deosebire de fundatii, pot avea ca scop satisfacerea interesului personal nepatrimonial al asociatiilor;

3. numarul minim de membri care stau la baza infiintarii lor:

- minim 3 persoane in cazul asociatiei non-profit,

- minim 1 persoana in cazul fundatiei;

4. persoanele care stau la baza infiintarii acestor organizatii non-profit:

Aceste persoane sunt denumite asociati in cadrul asociatiilor si membri in cazul fundatiilor. Mai mult, avand in vedere ca definitiile legale ale celor doua tipuri de organizatii nu exclud persoanele juridice din sfera fondatorilor sau a asociatiilor, iar practica a consacrat numeroase cazuri de fundatii si asociatii infiintate de persoane juridice, putem concluziona ca atat persoanele fizice cat si cele juridice pot infiinta asociatii si fundatii;

5. patrimoniul initial

- in cazul asociatiei non-profit, patrimoniul initial al acestora trebuie sa fie cel putin dublul salariului minim brut pe economie si sa fie varsat in natura si/sau in numerar.

- in cazul fundatiei, 'activul patrimonial initial trebuie sa fie cel putin de 100 de ori salariul minim brut pe economie la data constituirii fundatiei, el putand fi varsat in natura si/sau in numerar' (art.15 alin.2 din O.G. nr.26/2000). In cadrul articolului 15 alin. 3 din O.G. nr. 26/2000 se prevede o derogare de la aliniatul precedent care specifica urmatoarele: 'In cazul fundatiilor al caror scop exclusiv, sub sanctiunea dizolvarii pe cale judecatoreasca, este efectuarea operatiunilor de colectare de fonduri care sa fie puse la dispozitia altor asociatii sau fundatii, in vederea realizarii de programe de catre acestea din urma, activul patrimonial initial poate avea o valoare totala de cei putin 20 de ori salariu minim brut pe economie';

6. forma ceruta pentru actul constitutiv

Forma ceruta pentru actul constitutiv este autentica.

7. organele de conducere.

In cazul asociatiilor non-profit organele de conducere sunt reprezentate de Adunarea Generala a Asociatilor iar in cazul fundatiilor de Consiliul director;

8. activitatile economice desfasurate

Asociatiile si fundatiile se caracterizeaza prin caracterul lor nelucrativ, in sensul ca activitatile desfasurate de ele nu au niciodata drept scop obtinerea unui profit, distributia sub forma de dividende. 'Ele urmaresc, prin definitie, realizarea unor interese generale sau comunitare si, chiar si atunci cand sunt constituite in avantajul propriilor membrii, au ca obiect satisfacerea unor interese prin excelenta nepatrimoniale ale acestora'.

Activitatile economice desfasurate de asociatii si fundatii pot imbraca doua forme:

activitati economice directe. Acestea au un caracter accesoriu si pot fi desfasurate doar daca sunt in stransa legatura cu obiectul de activitate al asociatiei sau fundatiei. Profitul obtinut in urma desfasurarii activitatilor economice directe va putea fi utilizat pentru va putea fi distribuit catre asociati sau membri;

2 activitati economice indirecte, desfasurate prin intermediul societatilor comerciale infiintate de asociatii sau fundatii. Infiintarea societatilor comerciale constituie o forma suplimentara de obtinere a veniturilor, necesare finantarii asociatii lor sau fundatiilor in cauza. Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 prevede ca dividendele obtinute de asociatii si fundatii se folosesc obligatoriu pentru realizarea scopului acestora.

Clasificarea asociatiilor si fundatiilor

Clasificarea asociatiilor non-profit are la baza domeniile de constituire a acestora. In literatura de specialitate s-au enuntat trei mari domenii de constituire a acestora, si anume:

1. Asociatii constituite in interesul propriilor membrii, cum ar fi:

a. asociatii de proprietari si asociatii de locatari, al caror scop este administrarea imobilelor folosite in proprietate, gestionarea spatiilor comune, reprezentarea proprietarilor / locatarilor in raport cu autoritatile;

b. cluburi de vacanta si divertisment. Scopul urmarit de acestea se concretizeaza in derularea unor programe culturale si de divertisment.

2. Asociatii constituite in interesul unei categorii sociale din care fac parte membrii, si anume:

a. asociatii de handicapati;

b. asociatii profesionale. In cadrul acestui tip de asociatii se distinge o categorie aparte: sindicatele (reglementate de Legea sindicatelor nr.54/2003);

c. asociatii ale consumatorilor. Acestea urmaresc protejarea consumatorilor fata de anumite categorii de bunuri;

d. asociatii de femei, de tineret, de pensionari, de minoritari sub aspect etnic, religios sau sexual. Acestea se constituie pentru a elimina practicile discriminatorii in raport cu minoritatea pe care o reprezinta;

e. asociatii religioase;

f. asociatii constituite pentru solutionarea unor probleme juridice, economice etc.)

3. Asociatii constituite in interesul general al comunitatii. Aceasta categorie aparte de asociatii se aseamana foarte mult cu fundatiile, din punctul de vedere al obiectului de activitate. Din acesta categorie fac parte:

a. asociatii cu caracter umanitar (UNICEF);

b. asociatii constituite pentru lansarea unei campanii de advocacy (lb. engl.: pledoarie). Acest tip de asociatie lupta pentru rezolvarea unei probleme deja existente, cum ar fi: poluarea apelor, a mediului etc.;

c. asociatii cu caracter filantropic;

d. asociatii cu caracter cultural si stiintific.

Clasificarea fundatiilor are in vedere urmatoarele criterii:

1. Scopul propus a fi indeplinit. Din acest punct de vedere se disting: fundatii directe si indirecte.

Fundatiile directe sunt acelea care au In vedere atingerea unui scop deja stabilit iar acesta poate fi atins prin intermediul patrimoniului propriu al fundatiei. Fundatiile indirecte sunt acele fundatii care primesc sume de bani care vor putea fi folosite doar in scopul impus de donatorul de fonduri.

2. Momentul constituirii fundatiei. Aici se disting fundatii intre vii si fundatii pentru cauza de moarte.

In cazul fundatiei intre vii, fondatorul poate destina un patrimoniu in vederea constituirii unei fundatii in timpul vietii, spre deosebire de fundatia pentru cauza de moarte, caz in care patrimoniul este destinat infiintarii unei fundatii dupa moartea sa.

3. Membri fondatori. Acest criteriu imparte fundatiile in: fundatii individuale sau colective, fundatii constituite de persoane fizice si fundatii constituite de persoane juridice.

Patrimoniul asociatiilor si fundatiilor

Patrimoniul este format din ansamblul bunurilor (corporale si necorporale), al drepturilor si obligatiilor ce caracterizeaza situatia unei entitati patrimoniale la un moment dat.

Patrimoniul poate fi definit sub doua aspecte: juridic si economic. Sub aspect juridic, patrimoniul reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor in expresie baneasca ce apartin unei persoane fizice sau juridice. Sub aspectul continutului economic, patrimoniu reprezinta totalitatea valorilor corporale si necorporale, contabilizate sub forma bunurilor materiale, nemateriale, ori financiare, de avere circulanta, de trezorerie si creante.

Ca unitate sintetica de structura, patrimoniul are urmatoarele caracteristici:

 este o universalitate juridico-economico-financiara;

 este personal, in sensul ca apartine unei anumite persoane si este netransmisibil - fiind conditie fundamentala de intemeiere ontologica a persoanei;

 este distinct fata de persoana careia ii apartine si nu inclus acesteia;

 este unic si indivizibil.

Existenta patrimoniului presupune imbinare a doua elemente:

 persoana fizica sau juridica, ca subiect de drepturi si obligatii;

 bunurile economice, ca obiecte de drepturi si obligatii.

Forma de prezentare a patrimoniului in contabilitate este aceea a unei balante cu doua parti egale: cea din stanga egalitatii poate fi denumita patrimoniu economic iar cea din dreapta egalitatii patrimoniu juridic.

Patrimoniul economic este format din bunuri economice evaluabile in bani. Ele formeaza substanta materiala a patrimoniului, concretizata in bunuri materiale sau corporale (cladiri, utilaje, stocuri etc.) si bunuri nemateriale sau corporale (creante, valori in curs de decontare, concesiuni etc.).

Patrimoniul juridic este format din drepturile si obligatiile cu valoare economica care reprezinta cauza, provenienta juridica a elementelor patrimoniale concrete, si formeaza substanta juridica a patrimoniului.

OPERATIUNILE DE CREDITARE A PERSOANELOR JURIDICE

I. Operatiuni bancare privind acordarea de credite pentru companii

In cadrul activitatii de intermediere pe care o realizeaza bancile comerciale, operatiunile de acordare de credite ocupa un loc deosebit de important, acestea fiind principalele operatiuni de activ ale bancilor comerciale.

Deoarece prezinta particularitati diferite atat in ceea ce priveste documentatia, analiza, determinarea, cat si categoriile de credite utilizate in cazul companiilor fata de persoanele fizice, vom trata separat cele doua mari categorii de activitati ale bancilor comerciale privind creditarea, respectiv: creditarea companiilor cunoscuta si sub denumirea de CORPORATE BANKING si creditarea persoanelor fizice RETAIL BANKING.

1. Principalele tipuri de credite si preturile de creditare

In conformitate cu prevederile OUG 99/2006 (aprobata prin Legea nr.227/2007) si cu propriile statute de organizare si functionare, bancile acorda clientilor lor credite in lei si valuta pe termen scurt, mediu si lung.

Operatiunea de creditare reprezinta actul prin care banca pune sau se obliga sa puna la dispozitia clientilor, fondurile solicitate sau isi ia un angajament prin semnatura, de natura avalului, cautiunii sau garantiei in favoarea acestora. Sunt asimilate operatiunilor de creditare, operatiunile de leasing si toate operatiunile de locatie insotite de optiunea de cumparare.

Se disting doua forme de creditare:

punerea la dispozitie a fondurilor, operatiuni care se inregistreaza in conturile bilantiere;

angajamentul de a pune la dispozitie fonduri si angajamente prin semnatura, operatiuni care figureaza in conturi in afara bilantului.

Legea bancara nr. OUG 99/2006 aprobata prin Legea nr.227/2007 defineste creditul ca fiind orice angajament de plata a unei sume de bani in schimbul dreptului la rambursarea sumei platite, precum si la plata unei dobanzi sau a altor cheltuieli legate de aceasta suma sau orice prelungire a scadentei unei datorii si orice angajament de achizitionare a unui titlu care incorporeaza o creanta sau a altui drept la plata unei sume de bani.

Prin credite pe termen scurt se inteleg operatiunile de imprumut a unor sume de bani pe o durata ce nu depaseste 12 luni, cu exceptia creditelor pentru produse cu ciclu lung de fabricatie. Creditele a caror durata de rambursare este intre un an si cinci ani sunt considerate credite pe termen mediu, iar cele care depasesc durata de 5 ani sunt credite pe termen lung

Bancile pot acorda clientilor lor urmatoarele categorii principale de credite in lei si valuta:

þ credite pe termen scurt:

a) credite globale de exploatare;

b) utilizari din deschideri de credite permanente (linii de credite);

c) credite pentru finantarea cheltuielilor si stocurilor temporare;

d) credite pentru finantarea cheltuielilor si stocurilor sezoniere;

e) credite de trezorerie pentru produse cu ciclu lung de fabricatie;

f) credite pentru prefinantarea exporturilor;

g) credite pentru exportul de produse garantate cu creante asupra strainatatii;

h) credite de scont;

i) credite pe documente de plata aflate in curs de incasare (cecuri si ordine de plata);

j) factoring;

k) credite pentru facilitati de cont;

1) credite pe descoperit de cont (overdraft);

þ credite pe termen mediu si lung:

a) credite pentru echipament (investitii) in completarea surselor proprii;

b) credite pentru cumpararea de actiuni si active;

c) credite promotori;

d) credite ipotecare;

e) credite pentru activitatea de leasing;

f) credite de forfetare.

Bancile pot acorda clientilor lor si alte categorii de credite pe termen scurt, mediu si lung, in lei si valuta.

In functie de specificul activitatii, limita ciclurilor tehnologice de fabricatie, a proceselor biologice, modalitatile de vanzare si plata, care determina situatia economicofinanciara si respectiv, capacitatea de rambursare a fiecarui imprumutat, banca poate stabili in cadrul termenelor maxime de creditare, termene intermediare de rambursare.

Durata de creditare, cuprinde:

perioada de tragere, in care creditul se angajeaza, respectiv de la data stabilita prin contract de punere a creditului la dispozitia imprumutatului si pana la angajarea integrala a creditului;

perioada de utilizare, care cuprinde durata de timp dintre angajarea (tragerea) integrala a creditului si data primei rate scadente conform contractului incheiat. In cadrul perioadei de utilizare a creditului poate exista perioada de gratie;

perioada de gratie este cuprinsa intre data prevazuta prin contract pentru utilizarea integrala a creditului si data prevazuta pentru rambursarea primei rate de credit. In cadrul perioadei de gratie, imprumutatul achita bancii dobanzile datorate, comisioanele si taxele, fara a rambursa ratele de credit.

Perioada de gratie se acorda in cazul creditelor pentru echipament la care potrivit documentatiei tehnice s-a prevazut un termen de atingere a parametrilor proiectati. Perioada de gratie poate fi de 1 - 3 ani de la termenul de punere in functiune a investitii lor.

In cazul investitiilor care produc imediat dupa punerea in functiune, cum sunt utilajele, masinile si instalatiile, perioada de gratie va fi de regula de 6 luni de la livrare;

perioada de timp in care creditul se ramburseaza, respectiv de la data prevazuta in contract pentru restituirea primei rate a creditului pana la data stabilita prin contract pentru rambursarea ultimei rate;

perioada de intarziere, care cuprinde intervalul de timp de la scadenta creditului (ratei) pana la recuperarea efectiva a acestuia, inclusiv prin executarea silita sau falimentul debitorului. Intarzierea se poate referi la o rata sau mai multe din credit (partiale) sau la intreg imprumutul (totala).

Stabilirea volumului creditelor se efectueaza luandu-se in calcul preturile stocurilor, cheltuielilor si celorlalte active, astfel:

a) materiile prime si materialele (inclusiv produsele si semifabricatele din cooperare), ambalajele, combustibilul, obiectele de inventar etc., la pretul de cumparare, inclusiv TVA, la care se adauga cheltuielile efective de transport - aprovizionare, taxele si comisioanele;

b) cheltuielile de productie neterminata si semifabricatele destinate consumului propriu, la costurile efective, care nu pot fi mai mari decat cele programate prin bugetul de venituri si cheltuieli;

c) semifabricatele destinate vanzarii si produsele finite, la costurile efective, care nu pot fi mai mari decat cele prognozate la stabilirea pretului de creditare se vor avea in vedere si ambalajele care nu intra in costul produsului, precum si alte cheltuieli determinate de executarea unor lucrari sau operatii stabilite prin comenzi si contracte, si care se recupereaza din preturile obtinute;

d) marfurile cumparate in vederea revanzarii, la pretul legal de cumparare, inclusiv TVA, la care se adauga cheltuielile efectuate, aferente stocurilor;

e) cheltuielile aferente productiei agricole se crediteaza pe baza baremuri1or (devizelor) de cheltuieli stabili te in acest scop;

f) cecurile si ordinele de plata aflate in circuit bancar se crediteaza la nivelul de 90% din valoarea nominala a acestora, diferenta de 10% fiind destinata sa acopere incasarea dobanzilor aferente; ,

g) utilajele achizitionate pentru obiectivele de investitii se crediteaza la nivelul preturilor de aprovizionare, inclusiv cheltuielile de transport, montaj si TVA;

h) lucrarile de constructii montaj se crediteaza la nivelul sumelor efective din situatiile de lucrari inclusiv avansurile (daca este cazul) si TVA.

Creditele bancare pot fi clasificate si dupa calitatea acestora:

1. Credite performante - reprezinta angajamente de plata ale societatilor comerciale fata de banca, onorate la scadenta. Derularea lor se face in conformitate cu contractul de credit incheiat si cu normele interne bancare.

2. Credite neperformante - reprezinta angajamente de plata asumate de societatile comerciale care nu isi achita la timp obligatiile, generand credite restante si dobanzi neachitate cu consecinte directe asupra activului, solvabilitatii si a cheltuielilor bancii prin constituirea de provizioane intr-un volum mai mare.

2. Categorii de imprumutati si documentatia necesara pentru obtinerea creditelor si a scrisorilor de garantie bancara

Imprumutatii, cunoscuti si sub denumirea de clientii bancii, sunt persoane juridice, indiferent de forma de organizare si natura capitalului social, inregistrate in Romania, care desfasoara activitati legale, au conturi deschise la banca si isi deruleaza operatiunile prin aceste conturi.

Categoriile de clienti ai bancii care pot beneficia de credite sunt:

regii autonome, companii si societati nationale, constituite potrivit Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale, Ordonantei de Urgenta nr. 30/1997 privind reorganizarea regiilor autonome si actelor normative privind infiintarea companiilor nationale;

societati comerciale cu capital de stat sau privat si alte unitati care isi desfasoara activitatea in cadrul economiei nationale, constituite potrivit Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale si Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, modificata si completata;

societati comerciale cu capital integral strain sau mixt constituite potrivit legii;

societati agricole cu personalitate juridica, constituite potrivit Legii nr. 36/1991 privind societatile agricole;

unitati administrativ teritoriale organizate potrivit legii;

asociatii de proprietari si alte forme de asociere prevazute de lege;

alte persoane juridice, organizate in conformitate cu legea si care desfasoara activitati legale.

Documentatia, pe care clientii o prezinta bancii in vederea obtinerii de credite, trebuie sa cuprinda:

cererea de credite semnata de persoanele autorizate sa reprezinte agentul economic solicitant, care cuprinde si descrierea conditiilor creditului;

bilantul, raportul de gestiune, contul de profit si pierdere, incheiate pentru ultimii ani;

situatia prognozata a platilor si incasarilor (cash flow) aferente perioadei pentru care agentul economic solicita imprumutul si bugetul de venituri si cheltuieli intocmit conform precizarilor Ministerului Economiei si Finantelor;

situatia stocurilor si cheltuielilor pentru care se solicita creditul, care sa cuprinda cantitatile, valorile, cauzele formarii si termenele de valorificare;

situatia contractelor de livrare pentru produsele care constituie obiectul creditului;

proiectul graficului de rambursare a creditului si de plata a dobanzilor;

lista garantiilor propuse bancii pentru garantarea creditului solicitat si evaluarea acestora;

planul de afaceri;

orice alte documente necesare, solicitate de banca.

Documentatia care trebuie prezentata la banca pentru eliberarea scrisorilor de garantie bancara cuprinde:

cererea pentru eliberarea de scrisori de garantie bancara;

bilantul, raportul de gestiune, contul de profit si pierdere, incheiate pentru ultimul an, precum si ultimele situatii privind: 'Rezultatele financiare' si 'Situatia patrimoniului', balanta de verificare incheiata pentru ultima luna;

situatia prognozata a platilor si incasarilor (cash-flow) aferente perioadei de valabilitate a scrisorii de garantie bancara;

contractele economice care stau la baza afacerii pentru care se solicita scrisoarea de garantie bancara;

descrierea modalitatilor de garantare a scrisorilor de garantie solicitate;

orice alte documente necesare, solicitate de banca.

In cazul creditelor si/sau a scrisorilor de garantie bancara pentru obtinerea carora solicitantii constituie cu titlu de garantie in favoarea bancii, depozite colaterale, in lei si valuta, documentatia care se depune la banca este mai simpla, riscul fiind mai redus si cuprinde:

cererea de credite sau de eliberare a scrisorilor de garantie bancara din care sa rezulte descrierea conditiilor creditului (destinatia si volumul creditului, termenul de rambursare etc.), sau ale eliberarii scrisorii de garantie bancara, modalitatile de garantare etc.;

declaratia titularului contului de depozit din care sa rezulte ca, in situatia in care clientul nu-si respecta obligatiile asumate prin contractul de credit sau acordul de garantie / contractul de credit, acesta (garantul) imputerniceste banca sa utilizeze sumele constituite in contul de depozit pentru rambursarea datoriei respective;

ultima balanta de verificare si proiectia fluxurilor financiare. Documentele prezentate de catre clienti in vederea obtinerii creditelor, cat si cele elaborate ulterior de banca in cursul procesului de analiza, acordare, verificare si rambursare, reprezinta continutul dosarului de credite al fiecarui client.