INTERPRETAREA LEGII CIVILE

INTERPRETAREA LEGII CIVILE

A)    Definitie, necesitate

Prin interpretarea legii civile se intelege operatiunea logico-rationala de lamurire, explicare

a continutului si sensului normelor de drept civil, in scopul justei lor aplicari, prin corecta incadrare a diferitelor situatii din viata practica in ipotezele ce le contin.

Din definitie rezulta cele trei elemente definitorii ale interpretarii legii civile:

1) Interpretarea este o etapa a aplicarii legii civile (Ex.: la incheierea unui contract se procedeaza la interpretarea normelor civile aplicabile in materia obligatiilor partilor);

2) Continutul interpretarii este lamurirea sau explicarea sensului vointei legiuitorului exprimata intr-o norma de drept civil;

3) Scopul interpretarii este corecta incadrare a diferitelor situatii juridice in ipoteza normei de drept civil.

Necesitatea interpretarii legii civile rezulta din cele ce urmeaza:

1) Oricat de perfecta ar fi o lege, aceasta este depasita intotdeauna de dinamica vietii sociale, aparand situatii noi. Situatiile noi trebuie incadrate in normele de drept civil. Pentru incadrarea situatiilor intr-o anumita norma trebuie stabilit intelesul si sensul acelei norme.

Din interpretarea art. 1000 alin. 1 din Codul civil s-a nascut teoria raspunderii civile delictuale pentru fapta lucrului.

Suntem de asemenea responsabili de prejudiciul cauzat. de lucrurile ce sunt sub paza noastra.

(De exemplu, se darama gardul peste masina vecinului.)

2) Explicarea formularilor generale impune stabilirea daca o situatie sau alta se incadreaza ori nu in ipoteza normei.

Ex. art. 19 alin. 1 D 167/1958 referitor la repunerea in termen.

Instanta poate sa dispuna chiar din oficiu judecarea, daca constata ca a fost depasit cursul prescriptiei din cauze temeinic justificate. Care sunt acelea ? Sunt lasate in grija judecatorilor, care trebuie, prin interpretarea "cauzelor temeinic justificate", sa stabileasca daca o situatie constituie motiv de repunere in termen.

3) Utilizarea unor termeni sau expresii tehnice care au un sens juridic, iar nu cel din vorbirea obisnuita (De exemplu, mobil, imobil, forta majora, rezolutiune, reziliere, diligenta)

B)     Clasificarea interpretarii legii civile se face dupa trei criterii:

a) interpretare oficiala (obligatorie)

in functie de forta interpretarii

b) interpretare neoficiala (neobligatorie)

a) interpretare literala (declarativa)

2) in functie de rezultatul interpretarii b) interpretare extensiva

c) interpretare restrictiva

a) interpretare gramaticala

3) in functie de metoda interpretarii b) interpretare sistematica c) interpretare istorico-teleologica

d) interpretare logica

1.a. Interpretarea oficiala este facuta de catre un organ de stat in exercitarea atributiilor ce-i revin potrivit legii. Daca interpretarea vine de la insusi organul care a edictat actul normativ, interpretarea se numeste interpretare oficiala autentica.

Actul interpretativ se aplica retroactiv deoarece face corp comun cu actul interpretat.

Interpretarea oficiala autentica are un caracter obligatoriu, ca insusi actul interpretat.

Interpretarea oficiala judiciara - data de instanta, are forta obligatorie doar in speta, prin hotararea judecatoreasca definitiva intrata in puterea lucrului judecat.

Precedentul nu este izvor de drept caci, judecatorul aplica legea civila, nu o creeaza.

1.b. Interpretarea neoficiala este interpretarea ce se da legii civile in doctrina, ori de catre avocat. Nu are putere juridica obligatorie.

2.a. Interpretarea literala exista atunci cand intre formularea textului interpretat si cazurile din practica exista concordanta, nefiind motive nici pentru a extinde si nici pentru a restrange aplicarea dispozitiunii. Aceasta interpretare se mai numeste si declarativa, intalnita frecvent in practica (In litera legii).

Art. 969 Cod civil "Conventiile legal incheiate au putere de lege intre partile contractante".

2.b. Interpretarea extensiva - atunci cand intre formularea textului si cazurile din practica nu exista concordanta in sensul ca textul trebuie extins si asupra unor cazuri care nu se incadreaza in litera sa, ci in spiritul sau.

De exemplu, Art.21 din D 31/1954 reglementeaza "comorientii": "In cazul cand mai multe persoane au murit in aceeasi imprejurare fara sa se poata stabili daca una a supravietuit alteia, ele sunt socotite ca au murit deodata".

Daca insa au murit in acelasi timp, dar in imprejurari diferite?

Doctrina si practica au adoptat raspunsul pozitiv.

(De exemplu, victimele accidentului "Mogosoaia" - si-au gasit sfarsitul, fie inecate pe vapor, fie incercand sa ajunga la mal. Sunt, in acest caz, comorienti atat cei de pe vapor cat si cei inecati inotand spre mal).

2.c. Interpretarea restrictiva - intre formularea unui text si cazurile de aplicare practica exista neconcordanta in sensul ca formularea este prea larga fata de ipotezele care se pot incadra in text.

Ex. art. 53 din L 15/1990 se refera la terenurile ce raman in proprietatea statului.

"Actele de decizie cu privire la aceste bunuri se aproba de Ministerul Finantelor si Ministerul Resurselor si Industriei".

Actele de decizie insa pot fi de dispozitie sau de administrare.

Cu siguranta, textul se refera numai la actele de dispozitie, nu si la cele de administrare.

Acceptand contrariul, ar insemna ca ministerele enuntate de text sa se suprapuna conducerii tuturor regiilor si societatilor comerciale in privinta administrarii bunurilor proprietate de stat.

Aceasta interpretare este restrictiva!!

3.a. Interpretarea gramaticala - consta in lamurirea intelesului unei dispozitii legale civile pe baza regulilor gramaticii, tinand seama de sintaxa si morfologia propozitiei ori frazei, de semantica termenilor utilizati in textul interpretat, ca si de semnele de punctuatie.

Ex. art. 13 din D 31/1954.

"Domiciliul unei persoane fizice este acolo unde isi are locuinta statornica sau principala".

Din interpretarea gramaticala rezulta ca persoana nu poate avea decat un singur domiciliu.

Folosirea conjunctiei adversative ori in loc de cea copulativa ("si") impune solutia prin interpretarea gramaticala.

3.b. Interpretarea sistematica - lamurirea intelesului unei dispozitii legale tinandu-se seama de legaturile sale cu alte dispozitii din acelasi act normativ ori din alt act normativ.

Interpretarea sistematica este intalnita in determinarea domeniului de aplicare a unei norme, plecand de la calificarea ei ca norma generala sau speciala. In aceasta interpretare exista doua reguli:

norma generala nu deroga de la norma speciala "generalia specialibus non derogant";

norma speciala deroga de la cea generala "specialia generalibus derogant".

Exemplu de interpretare sistematica:

Art. 8 alin. 3 din D 31/1954 "Minorul care se casatoreste dobandeste prin aceasta

capacitate deplina de exercitiu

Dar cum se poate casatori un minor?

Din alta dispozitie a legii intelegem sensul acestei dispozitii, si anume art. 4 din Codul familiei: "Barbatul se poate casatori numai daca a implinit 18 ani, iar femeia 16 ani.

Cu toate acestea, pentru motive temeinice, se poate incuviinta casatoria femeii care a implinit 15 ani

3.c. Interpretarea teleologica - stabilirea intelesului unei dispozitii legale tinandu-se seama de finalitatea urmarita de legiuitor.

Exemplul preambulului, a expunerii de motive:

- dezvoltarea economiei de piata;

- descentralizarea administrativa;

- compensarea pierderii terenurilor cu ocazia cooperativizarii.

3.d. Interpretarea logica a legii civile☺

1) Reguli de interpretare logica

Interpretarea logica inseamna lamurirea sensului normei pe baza legilor logicii formale, a rationamentelor logice inductive si deductive.

Interpretarea logica s-a bucurat de o insemnatate deosebita in dreptul roman, ceea ce a condus la formularea unor reguli si argumente de interpretare exprimate in cunoscute si intrebuintate adagii.

In doctrina si in practica se retin 3 reguli de interpretare logica:

a) Exceptia este de stricta interpretare si aplicare "exceptio est strictissimae interpretationes".

Legea speciala deroga de la legea generala asa cum s-a crezut la interpretarea sistematica.

b) Unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie sa distinga "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus".

Unei formulari generale a legii ii corespunde o aplicare generala, fara introducerea de distinctii pe care legea nu le contine.

De exemplu: art. 14 alin. 1 D 31/1954.

"Domiciliul minorului este la parintii sai sau la acela dintre parinti la care el locuieste in mod statornic".

Textul nu distinge intre minorii sub 14 ani sau intre 14 ani si 18 ani.

c) Legea civila trebuie interpretata in sensul aplicarii ei, iar nu in sensul neaplicarii: actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat.

Aceasta regula este continuta de art. 908 la care ne-am referit cand am vorbit despre aplicarea de indata a legii civile noi.

2) Argumente de interpretare logica

a)      Argumentul "per a contrario", este cel potrivit caruia, atunci cand se afirma ceva, se

neaga contrariul.

Ex. Haina mea este alba, deci nu este neagra per a contrario.

Art. 5 din Codul civil "Nu se poate deroga prin conventii sau dispozitii particulare la legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri". Per a contrario, se poate deroga de la dispozitii ce nu intereseaza ordinea publica si bunele moravuri.

Atentie - Nu tot ce nu este interzis expres, este permis.

b)      Argumentul "a fortiori" (cu atat mai mult)

Potrivit acestuia, se poate extinde aplicarea unei norme la un caz nereglementat expres,

deoarece ratiunile care au fost avute in vedere la adoptarea acelei norme se regasesc si mai evident in cazul dat.

De exemplu, dreptul de proprietate poate fi dobandit prin uzucapiune. A fortiori, prin uzucapiune poate fi dobandit si un drept real de uzufruct sau superficie.

Pe acest principiu se bazeaza si maxima "qui potest plus, potest minus" (cine poate mai mult, poate si mai putin).

c)      Argumentul de analogie "ubi eadem et ratio, eadem lex esse debet".

Unde exista aceleasi ratiuni, trebuie aplicata aceeasi lege, sau aceeasi situatie, aceeasi

solutie.

Judecatorul nu poate refuza sa judece pe motiv ca nu exista prevedere legala.

Art. 3 Cod civil "Judecatorul care va refuza de a judeca, sub cuvant ca legea nu prevede, sau ca este intunecata sau neindestulatoare, va putea fi urmarit ca culpabil de denegare de dreptate ."

d)      Argumentul reducerii la absurd "reductio ad absurdum"

Potrivit acestui rationament numai o singura solutie este admisibila, respingand ca absurd

rationamentul contrar.