ASEMANARI SI DEOSEBIRI INTRE CONTRACTUL DE INTRETINERE SI ALTE CONTRACTE CIVILE

ASEMANARI SI DEOSEBIRI INTRE CONTRACTUL DE INTRETINERE SI ALTE CONTRACTE CIVILE

1. Asemanari si deosebiri intre contractul de intretinere si contractul de renta viagera

Cele doua contracte se aseamana prin faptul ca ambele se incheie, de regula, pe toata durata vietii creditorului, ambele sunt oneroase, aleatorii, bilaterale, consensuale (cu exceptia transmiterii terenurilor), cu executare succesiva pentru una dintre parti si instantanee pentru cealalta.

Pe langa aceste asemanari, intre cele doua contracte exista si importante deosebiri. Astfel:

- contractul de renta viagera este un contract numit, fiind expres reglementat de Codul civil (art. 1639‑1651), in timp ce contractul de intretinere este nenumit, partile stabilind prin vointa lor continutul actului juridic, in care se regasesc elemente specifice altor contracte reglementate in Codul civil, precum si elemente noi;

- in contractul de renta viagera, obligatia debitorului este o obligatie de a da, pe cand in contractul de intretinere, obligatia debitorului este de a face;

- in cazul contractului de renta viagera exista posibilitatea transmiterii rentei viagere catre o alta persoana, pe cand obligatia de intretinere este, in principiu, personala si netransmisibila;

- contractul de renta viagera trebuie incheiat pe durata vietii unei persoane (acest element fiind de esenta conventiei), pe cand contractul de intretinere poate fi incheiat si pe o perioada determinata, fara ca aceasta imprejurare sa-i modifice natura juridica.

2. Asemanari si deosebiri intre contractul de intretinere si contractul de vanzare‑cumparare

Contractul de intretinere prezinta unele asemanari, dar si deosebiri, fata de contractul de vanzare-cumparare - numit, deseori in practica, in mod gresit, contract de vanzare‑cumparare cu clauza de intretinere.

Asemanarea existenta intre cele doua contracte se refera la caracterul translativ al

dreptului de proprietate si, in mod corelativ, la obligatia de plata in sens juridic.

Statuarea exacta a naturii juridice a celor doua contracte este mai dificila in ipoteza in care bunul se instraineaza in schimbul unei sume de bani si a intretinerii. Calificarea corecta a contractului incheiat intre parti este deosebit de importanta, intrucat cele doua contracte produc efecte diferite. Astfel:

- in situatia neexecutarii obligatiei de intretinere, debitorul acesteia este de drept

in intarziere, pe cand in cazul contractului de vanzare‑cumparare, debitorul trebuie sa fie pus in intarziere;

- in cazul contractului de intretinere, clauzele neclare se interpreteaza in favoarea

debitorului, in vreme ce, in cazul contractului de vanzare‑cumparare toate clauzele indoielnice se interpreteaza in contra vanzatorului;

- in ce priveste cheltuielile contractuale, in cazul contractului de intretinere, ele sunt suportate de ambele parti, pe cand in cazul contractului de vanzare‑cumparare, in lipsa de stipulatie contrara, ele sunt suportate de catre cumparator.

- in caz de incetare a contractului prin rezolutiune, in materia contractului de

vanzare-cumparare, partile sunt repuse in situatia anterioara, restituindu-si prestatiile primite, pe cand in cazul contractului de intretinere, rezolutiunea va produce efecte retroactive numai pentru una din parti (doar intretinatorul va restitui ceea ce a primit).

Pentru corecta determinare a naturii contractului ca fiind de vanzare‑ cumparare sau de intretinere, este necesar a se stabili intentia partilor care rezulta din continutul actului, precum si din imprejurari de fapt.

In acest sens, va trebui sa se stabileasca care este scopul principal urmarit de partile contractante la incheierea actului. Astfel, atunci cand se incheie un contract prin care o parte se obliga ca, in schimbul bunului sau sumei de bani primite, sa presteze intretinere si, in acelasi timp, sa plateasca si o suma de bani cu titlu de pret, avand in vedere ca proportia intre pretul in bani si cel in natura nu poate fi calculata, intrucat valoarea intretinerii este aleatorie si nu poate fi cuantificata, urmeaza ca prestatia in bani sa fie raportata la valoarea bunului. Prin urmare, contractul va fi de intretinere, daca prestatia in bani reprezinta mai putin de jumatate din valoarea bunului instrainat, in caz contrar aflandu-ne in prezenta unui contract de vanzare‑cumparare.