Infractiunea de bancruta frauduloasa

Infractiunea de bancruta frauduloasa

In prezent, infractiunea de bancruta frauduloasa[1] a fost reincriminata in Legea nr.31/1990, prin Legea nr. 195/1997 cu diferente fata de textul anterior: spre deosebire de art. 208 din Legea nr.31/1990 care incrimina intr-un text unitar o singura infractiune de bancruta frauduloasa.

In art. 276 din legea republicata sunt incriminate, intr-un text divizat, doua infractiuni distincte de bancruta frauduloasa:

la litera a), sunt incriminate mai multe modalitati alternative de savarsire, constand in falsificarea, sustragerea sau distrugerea evidentelor societatii ori ascunderea unei parti din activul societatii sau infatisarea de datorii inexistente sau prezentarea in registrele societatii ori in bilantul contabil a unor sume nedatorate.

la litera b), este incriminata ca infractiune distincta instrainarea in frauda creditorilor, in caz de faliment a unei societati, a unei parti insemnate din active. O alta diferenta fata de art.208 este aceea ca, in privinta faptelor incriminate la litera a) a art. 276, legiuitorul a adaugat un scop al savarsirii lor si anume: faptele trebuie comise in vederea diminuarii aparente a valorii activelor.

Obiectul juridic special al infractiunilor de bancruta frauduloasa il constituie normala si legala functionare a unei societati comerciale, increderea mediilor comerciale si a publicului, in ultima instanta, in societatea comerciala respectiva, securitatea circuitului comercial, iar in cazul infractiunilor prevazute la litera b) - desfasurarea legala, corecta a procedurii falimentului.

In subsidiar, prin incriminarea tuturor faptelor care caracterizeaza latura obiectiva a acestor infractiuni, se apara interesele legitime ale creditorilor societatii comerciale aflata in incetare de plati reala sau fictiva.