Infractiunea simpla

Infractiunea simpla

Ca forma a unitatii naturale de infractiune, infractiunea simpla se carac terizeaza sub aspect obiectiv printr-o singura actiune sau inactiune, care nu trebuie sa dureze in timp pentru realizarea tipului respectiv de infractiune. Astfel, se considera a fi infractiuni in forma simpla lovirea, omorul, furtul, insulta, ultrajul, ultrajul contra bunelor moravuri si tulburarea linistii publice, falsul etc.

Sub aspect obiectiv, asemenea infractiuni se pot realiza printr-o singura actiune, o singura interventie a faptuitorului asupra obiectului infractiunii sau mai multe asemenea interventii, mai multe acte reluate de indata, a caror succesiune este imediata.

Repetarea actelor nu schimba felul unitatii naturale de infractiune, pentru ca aceste acte se integreaza in mod natural in activitatea infractionala unica ce constituie elementul material al infractiunii si nici nu poate pune in discutie unicitatea obiectului infractiunii, a subiectului pasiv, a rezolutiei psihice etc.

Infractiunea simpla are ca particularitate faptul ca momentul consumarii coincide cu cel al epuizarii. De aceea, in practica judiciara nu sunt dificultati in ceea ce priveste aplicarea legii penale in timp, momentul curgerii termenului de prescriptie a raspunderii penale ori aplicarea actelor de clementa.