Betia

Betia

1. Notiuni si caracterizare

In conformitate cu dispozitiile art. 49, nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca faptuitorul, in momentul savarsirii faptei, se gasea, datorita unor imprejurari independente de vointa sa, in stare de betie completa produsa de alcool sau alte substante.

Potrivit art. 49 alin. (2), starea de betie voluntara completa produsa de alcool sau de alte substante nu inlatura caracterul penal al faptei. Ea poate constitui, dupa caz, o circumstanta atenuanta sau agravanta.

Betia este o stare psihofizica anormala in care se gaseste o persoana, datorita efectelor pe care le au asupra organismului sau si asupra facultatilor sale mintale anumite substante excitante sau narcotice consumate de acea persoana ori introduse in corpul sau. Cea mai frecventa forma de betie este betia alcoolica sau intoxicatia etilica. Se cunoaste insa si asa-numita betie rece, produsa prin

2. Betia - cauza care inlatura caracterul penal al faptei

Dintre formele betiei, singura care are ca efect inlaturarea caracterului penal al faptei savarsite sub influenta ei este betia accidentala completa. Intr-adevar, potrivit art. 49 alin (1) C. pen., nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala daca, in momentul savarsirii acesteia, faptuitorul se gasea, datorita unor imprejurari independente de vointa sa, in stare de betie completa produsa de alcool sau de alte substante.

3. Conditiile starii de betie

Pentru aplicarea acestei cauze de inlaturare a caracterului penal si de excludere a raspunderii penale se cere sa fie indeplinite mai multe conditii.

a) Faptuitorul sa se fi gasit in momentul sau, eventual, in tot timpul savarsirii faptei in stare de betie produsa de alcool ori de alte substante.

Inculpatul nu poate invoca aceasta circumstanta atunci cand desi stia ca, fiind bolnav, ii este interzisa consumarea alcoolului, a consumat totusi astfel de bauturi, iar starea in care a ajuns a contribuit in mod direct la cresterea potentialului sau agresiv, savarsind o tentativa de omor.

b) Starea de betie sa fi fost accidentala, adica provocata fortuit, independent de vointa faptuitorului. Accidentabilitatea starii de betie implica excluderea amestecului vointei faptuitorului in provocarea acestei stari.

Betia voluntara simpla, atunci cand este produsa fara ca persoana sa aiba intentia de a se imbata, poate constitui o circumstanta atenuanta [art. 49
alin. (2)] daca este completa.

c) Starea de betie sa fie completa, respectiv persoana sa nu-si mai dea seama de actiunile sau inactiunile sale ori de urmarile si de pericolul social al acestora sau sa nu poata fi stapana pe ele.

Betia completa nu trebuie confundata cu betia comatoasa (letargica), care presupune o absenta totala psihica a faptuitorului. Subiectul pastreaza un anumit control asupra faptelor sale, altfel nu se explica cum ar putea comite o fapta prevazuta de legea penala pentru a beneficia de prevederile art. 49 alin. (1) sau (2) C. pen.

Pentru ca faptuitorul sa poata fi tras la raspundere penala trebuie sa aiba o anumita capacitate de a intelege si de a voi.

d) Fapta savarsita de persoana aflata in stare de betie sa fie prevazuta de legea penala.

Numai in acest mod betia va constitui o cauza care face ca fapta sa nu fie infractiune.

Nu are importanta daca fapta s-a consumat sau a ramas in faza de tentativa pedepsibila ori daca faptuitorul este autor, instigator sau complice. Esential este ca ea sa fie prevazuta de legea penala, deoarece in caz contrar ar lipsi una din trasaturile esentiale ale infractiunii, cerute de art. 17 alin. (1) C. pen.

4. Efectele betiei

Betia accidentala completa - cand este stabilita de organele judiciare - face ca fapta sa nu constituie infractiune si, pe cale de consecinta, sa nu se puna problema raspunderii penale a faptuitorului.

Raspunderea civila opereaza in toate cazurile de betie reglementate de lege fie pentru persoana ce se gasea in aceasta stare, fie fata de persoanele care o aveau in paza si supraveghere.