CONTRACTUL DE LOCATIUNE

Contractul de locatiune

Contractul de locatiune este acel contract prin care o persoana numita locatar, se obliga sa asigure altei persoane numita locatar, folosinta temporara, totala sau partiala a unui lucru in schimbul unei sume de bani determinate, numita chirie.

Este un contract sinalagmatic (bilateral), cu titlu oneros, comutativ, consensual ('ad probationem' se cere totusi forma scrisa) si cu executare succesiva, fiind translativ de folosinta in privinta bunului inchiriat.

F Lucrul inchiriat poate fi orice bun mobil sau imobil, individual determinat si neconsumabil.

Contractul de locatiune facand parte din actele juridice de administrare, partile trebuie sa aiba capacitatea ceruta de lege pentru a incheia astfel de acte, insa in cazul inchirierii de imobile pe o durata mai mare de 5 ani, se considera ca inchirierea este un act de dispozitie, cerandu-se conditiile impuse de lege pentru incheierea unor astfel de acte.

Pretul pe care locatarul il plateste in schimbul folosintei lucrului, poarta denumirea de chirie, fixandu-se in raport cu durata contractului si se plateste de regula, succesiv sau la termenul stipulat.

Pentru asigurarea folosintei lucrului, locatarul are urmatoarele obligatii :

- sa predea lucrul dat in locatiune, la termenul cuvenit si pe cheltuiala sa;

- sa mentina lucrul in stare de a servi la intrebuintarea pentru care a fost inchiriat, trebuind sa efectueze toate reparatiile necesare locatiunii, in afara celor 'locative' care, din momentul predarii sunt in sarcina locatarului. Reparatiile trebuie facute in cel mult 40 de zile, iar daca se depaseste acest termen, locatarul are dreptul sa ceara scaderea chiriei;

- sa-l garanteze pe locatar de tulburarile provenite din propria sa fapta, ca si de tulburarile de drept provenite din partea tertilor ca si pentru viciile ascunse si stricaciunile lucrului ce ii impiedica intrebuintarea.

Din contractul de locatiune, locatarului ii revin urmatoarele obligatii :

- sa intrebuinteze lucrul inchiriat conform destinatiei determinate prin contract (iar in lipsa unei stipulatii, conform destinatiei prezumate dupa circumstante) si ca un bun proprietar, intretinandu-l in tot timpul locatiunii in stare de intrebuintare, astfel cum a fost predat, ceea ce implica obligatia de a efectua reparatiile locative (cele capitale revenind locatarului);

- sa plateasca chiria la termenele prevazute, iar in lipsa de stipulatie la domiciliul debitorului, deoarece plata este cherabila si nu portabila;

- sa restituie lucrul la incetarea locatiunii in starea in care l-a primit, conform inventarului facut sau in lipsa acestuia, in stare buna, deoarece se presupune ca a fost predat in stare buna (prezumtie legala relativa);

- sa raspunda pentru pagubele pricinuite cladirii prin incendiu (in afara de cazul fortuit sau forta majora);

- sa apere lucrul inchiriat contra uzurpatorilor.

Daca in contract nu s-a prevazut altfel, locatarul poate sa transmita dreptul de folosinta al lucrului inchiriat unui tert (sublocatiunea), sau sa cedeze contractul sau catre un tert (cesiunea), fara a contraveni conditiilor din contractul principal sau a schimba destinatia bunului inchiriat.