Izvoarele dreptului procesual civil

Izvoarele dreptului procesual civil

Notiunea de izvor de drept. Prin izvor de drept, in sens strict juridic se intelege forma de exprimare a normei juridice. Daca avem in vedere criteriul raportului dintre continut si forma, izvorul de drept poate fi material sau formal. Prin izvor de drept, in sens material, se intelege totalitatea conditiilor materiale de existenta, care determina o anumita reglementare juridica. Trecerea de la un mod de productie la altul are ca efect schimbarea calitatii izvoarelor de drept. Prin izvor de drept, in sens formal, se inteleg forma prin care se exteriorizeaza vointa sociala generala pt a se impune individului si colectivitatii. Astfel spus, prin izvor de drept in sens formal se intelege totalitatea formelor necesare pt exprimarea normelor juridice.

Clasificarea izvoarelor dreptului procesual civil.

Izvoarele de drept se pot clasifica in izvoare de drept scrise si izvoare de drept nescrise. Izvoarele de drept scrise sunt : Constitutia, legile, ordonantele, decretele, decretele-lege. Din izvoarele de drept nescrise face parte cutuma (obiceiul). Deoarece legea e norma de drept suprema, toate celelalte izvoare de drept ii sunt subordinate.

a)Legea. Legea constituie principalul izvoar de drept procesual civil, fie ca e vorba de legea fundamentala - Constitutia Romaniei, fie ca e vorba de o lege ordinara. Constitutia Romaniei ca izvor principal al dreptului procesual civil, se refera la modul de organizare a instantelor judecatoresti, stabilind totodata si principiile care stau la baza activitatii acestora, precum si drepturile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor, garantarea si apararea lor. Capitolul VI din Constitutie intitulat "Autoritatea judecatoreasca" e consacrat instantelor judecatoresti, Ministerului Public si Consiliului Superior al Magistraturii. Constitutia consacra si principiile fundamentale pe baza carora se realizeaza activitatea de judecata cum ar fi : principiul legalitatii, al publicitatii dezbaterilor, al folosirii limbii materne. Ca izvoare ale dreptului procesual civil amintim legile ordinare, care cuprind dispozitii cu character procesual civil. Dintre legile ordinare de baza in materie o importanta deosebita prezinta Codul de procedura civila. Aceasta cuprinde regulile generale privind intreaga desfasurare a procesului civil. Codul de procedura civila a fost promulgat la data de 11 sept 1865 si a intrat in vigoare la 1 dec 1865. Dupa punerea in aplicare, Codul de procedura civila a suferit o serie de modificari. Codul de procedura civila e structurat in 7 carti, dupa cum urmeaza : competenta organelor judecatoresti (art.1-40) ; procedura contencioasa (art.41-330) ; dispozitii generale privitoare la procedurile neocntencioase (art.331-339) ; despre arbitraj (art.340-370indice 3) ; despre executarea silita (art.371 indice 1-580 indice 5); proceduri diverse (art.581-720); dispozitii privind solutionarea litigiilor in materie comerciala (art.720 indice 1-720 indice 10) si dispozitii finale (art.721-735). Norme de procedura civila se gasesc si in alte acte normative precum Cciv, Ccomercial, Cfam, Cmuncii, Legea nr.105/1992 privind raporturile de drept international privat, Legea notarilor publici si activitatii notariale nr.36/1995, Legea nr.51/1995 privind organizarea si exercitarea avocaturii, Legea nr.554/2004, regulamnetul Consiliului (CE) nr.44/2001 privind competenta instantelor, recunoasterea si executarea hotararilor judectaoresti; Regulamentul (CE) 1346/2000 privind procedurile transfrontaliere de insolventa. Un izvor important de drept procesual civil in constituie Legea nr.304/2000 privind organizarea judiciara care a adus modificari Codului de procedura civila in ceea ce priveste competenta prin infiintarea tribunalelor specializate.

b)Ordonantele Guvernului Romaniei. Ordonantele guvernului pot constitui si ele izvor de drept procesual civil, insa numarul ordonantelor care constituie norme procedurale e relativ redus. Ex : Ordonanta nr.32/1995 privind procedura somatiei de plata, modificata si completata prin OUG nr.142/2002 aprobata prin Legea nr.5/9 ian 2003.

c)Practica judiciara si cutuma.

Jurisprudenta (ansamblul solutiilor cuprinde in hotararile judecatoresti) nu e considerata izvor de drept, insa instantele judecatoresti urmaresc practica judiciara a instantei supreme pe acre o aplica la cauzele concrete deduse judecatii. Instantele nu sunt competente sa formuleze reguli generale, insa in cauzele pe care le solutioneaza, aceastea se pronunta asupra cauzei concrete deduse judecatii prin actul final si de dispozitie care e hotararea judecatoreasca ce produce efecte juridice pt partile litigante. Inalta Curte de Casatie si Justitie urmareste realizarea unei practice unitare prin solutiile date in recursurile in interesul legii, care nu au efect asupra hotararilor judecatoresti examinate si nici cu privire la situatia partilor din acele procese, insa dezlegarea data problemelor de drept judecate e obligatorie pt instante. Deciziile prin care solutioneaza sesizarile se pronunta de Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie se publica in Monitorul official al Romaniei, Partea I. Jurisprudenta formala in urma solutionarii recursurilor in interesul legii constituie izvor subsidiar de drept. In masura in care Curtea Constitutionala decide ca o dispozitie procedurala in vigoare e neconstitutionala, ea nu va mai fi aplicata de instantele judecatoresti pe viitor si, la cererea partii interesate, nici in litigiul in care s-a invocat exceptia de neconstitutionalitate. De la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, deciziile Curtii Constitutionale sunt general obligatorii si au putere numai pt viitor.

Cutuma (obiceiul juridic) reprezinta o regula de comportare sociala, care se aplica in anumite situatii si desi nu e stabilita de organelle puterii de stat, aceasta e recunoscuta de stat si I se atribuie forta obligatorie. In material dreptului procesula civil cutuma nu constituie izvor de drept.

Doctrina si anume opinia autorilor in material dreptului procesual civil fundamenteaza in cursuri universitare, monografii si studii nu constituie izvor de drept, insa anumite principii, reguli sau criterii din unele norme de procedura civila isi au originea in opiniile autorilor.