Justitia electorala. Realitati si perspective.

Justitia electorala. Realitati si perspective.

I. Importanta si necesitatea abordarii

Buna desfasurare a procesului electoral depinde de modul in care sunt reglementate si se desfasoara toate operatiunile electorale. Intre acestea trebuie sa figureze si solutionarea cererilor formulate de cei interesati impotriva neregularitatilor produse si constatate in desfasurarea procesului electoral. In lipsa unei astfel de solutionari procesul electoral ar ramane neterminat, nefinalizat, nu s-ar mai atinge scopul legitim - desemnarea reprezentantilor de catre popor. Mai mult, intr-o asemenea situatie, acest proces ar fi dominat de incertitudini, determinate chiar de fraude electorale si astfel nu ar putea fi considerat corect. Pe cale de consecinta, inevitabil in procesul electoral apar o serie de neregularitati, care trebuie sa fie corectate prin intermediul unor cereri formulate de cei interesati.

In acest scop, prin lege sunt reglementate proceduri de solutionare a acestor cereri, dar si structuri (organe) statale, care sa rezolve aceste cereri.

In prezent, ca si in trecut, in diversele sisteme constitutionale exista, si au existat, mai multe tipuri de structuri statale, care trebuie sa rezolve aceste cereri si, pe cale de consecinta, mai multe proceduri de solutionare, diferite in functie de structura statala cere le utilizeaza sau care le-a utilizat. Ca urmare, este importanta stabilirea structurii statale competente si apoi reglementarea procedurii de solutionare utilizata. In acelasi timp, multitudinea de solutii in domeniu denota faptul ca exista, inca, preocuparea de a fi cautata si gasita cea mai corecta si cea mai eficienta posibil. In aceste conditii, firesc, apare importanta si necesitatea abordarii temei puse in discutie pentru a se examina solutia cea mai corecta si eficienta, in vederea rezolvarii cererilor formulate impotriva neregulilor produse si constatate in cadrul procesului electoral.

II. Aspecte terminologice

Asa cum s-a retinut in doctrina de specialitate "Termenul justitie are doua sensuri. Intr-un sens, prin justitie intelegem sistemul organelor judecatoresti, iar intr-un al doilea sens intelegem activitatea de solutionare a proceselor civile, administrative, comerciale, penale, de munca etc., de aplicare de sanctiuni, de restabilire a drepturilor si intereselor legitime incalcate. In limbajul obisnuit a face justitie inseamna a face dreptate".[1]

Justitia se realizeaza prin intermediul organelor judecatoresti, care formeaza puterea judecatoreasca si care reprezinta o parte a autoritatii judecatoresti. De regula, organele judecatoresti, care infaptuiesc justitia, sunt curtile supreme de justitie, curtile de apel (de circuit) , tribunalele, judecatoriile sau alte tipuri de curti (de district, de mica valoare, corectionale etc.). Specificul justitiei este subliniat nu numai de aceasta organizare, ci si de principiile de realizare a sa, asupra carora nu exista o unanimitate doctrinara.[2]

Alaturi de justitie si paralel cu aceasta exista o serie de jurisdictii, care reprezinta activitati, de solutionare a unor litigii, pe baza unor reguli utilizate de organele judecatoresti. Intr-o opinie, exprimata in doctrina de specialitate aceste jurisdictii, impreuna cu justitia, realizata de organele judecatoresti, formeaza activitatea jurisdictionala[3], in cadrul careia "Justitia ramane substantiala".[4]

In tara noastra, aceste jurisdictii sunt reglementate in art. 16 alin. (4) din Constitutie[5], in sensul ca "Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite". Definind aceste jurisdictii speciale administrative, Curtea Constitutionala a decis ca "reprezinta o activitate jurisdictionala realizata de un organ de jurisdictie ce functioneaza in cadrul unei institutii a administratiei publice sau al unor autoritati administrative autonome, care se realizeaza conform procedurii imperative prevazute intr-o lege speciala, procedura asemanatoare cu cea a instantelor de judecata, desfasurata insa paralel si separat de aceasta. Textul constitutional, care se refera la caracterul facultativ al jurisdictiilor speciale administrative nu este aplicabil prevederilor art. 5 din Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ[6], intrucat dispozitia constitutionala a desfiintat conditia prealabila numai pentru procedura administrativa jurisdictionala. Nici o dispozitie constitutionala nu interzice ca, prin lege, sa se instituie o procedura administrativa prealabila, fara caracter jurisdictional"[7], ca urmare, "trebuie facuta o distinctie intre procedura administrativa prealabila si procedura administrativa jurisdictionala"[8]. Aceasta ultima jurisdictie "are ca obiect tocmai verificarea legalitatii si temeiniciei unui act administrativ, deja emis"[9]. Ca urmare, reglementarea prin legea unei jurisdictii speciale administrativa este facultativa, dar daca este reglementata ea este obligatoriu de urmat, iar in acest caz este gratuita. In acelasi timp, tot Curtea Constitutionala a mai decis ca, "Instituirea unor proceduri administrativ-jurisdictionale nu este contrara principiului prevazut de art. 21 din Constitutie privind liberul acces la justitie, cat timp decizia organului administrativ de jurisdictie poate fi atacata in fata unei instante judecatoresti".[10]

III. Clasificarea organelor de stat

care solutioneaza plangeri in domeniul electoral

In domeniul electoral activitatea jurisdictionala se realizeaza atat de organele judecatoresti, cat si de o serie de alte organe ale statului, care exercita jurisdictii speciale administrative. In unele sisteme constitutionale este reglementata si o a treia categorie de organe de stat, care nu sunt nici organe judecatoresti si nici jurisdictii speciale administrative. Ceea ce este comun acestor trei tipuri de structuri de stat este faptul ca solutioneaza cereri formulate impotriva neregulilor produse si constatate in cadrul procesului electoral.

In alte cuvinte, in diferitele sisteme constitutionale, cererile formulate in legatura cu neregulile produse si constatate in cadrul procesului electoral sunt solutionate, de diverse structuri statale, care pot fi grupate in patru categorii, si anume:

1) instantele judecatoresti (Marea Britanie, S.U.A., Irlanda, Japonia, Germania, Italia, Venezuela, Portugalia, Elvetia, Jamaica);

2) curtile sau tribunalele constitutionale (Austria, Franta, Benin);

3) organe de stat altele decat cele din primele doua categorii (Spania, Suedia si, in general, tarile scandinave);

4) organele de stat impreuna cu organele judecatoresti, ultimele solutionand caile de atac impotriva deciziilor emise de primele (Romania, Australia, Argentina, Canada, Rusia).

Procedurile de solutionare sunt conforme acestor categorii de organe de stat.

La o analiza sumara a fiecarei categorii de organe de stat, deja mentionate, se poate constata ca, din punctul de vedere strict al justitiei - asa cum a fost deja definita - doar prima categorie si, in parte, ultima, infaptuiesc o asemenea activitate. In alte cuvinte, in asemenea state justitia electorala se infaptuieste de instantele judecatoresti sau de jurisdictii speciale electorale. Ca urmare, sistemul electoral cuprinde, din punctul de vedere institutional, comisii de numarare a voturilor, constituite la diferite nivele de organizare administrativa a statului, in mod ierarhic, dar si instante (judecatoresti specializate sau nu). Pe cale de consecinta, procesul electoral se realizeaza in mod corespunzator, cu respectarea principiilor separatiei puterilor in stat si al statului de drept. Apoi, nu se ridica probleme de incompatibilitate in cazul judecatorilor si nici nu se pune problema unor incertitudini atat timp cat, in cazul instantelor (specializate sau nu) se aplica principiul res judecata pro veritatae habetur. Acest sistem ni se pare cel care asigura desfasurarea unor alegeri corecte.

Din analiza comparativa a sistemelor electorale din diferite state[11] rezulta cu prisosinta ca nu se poate face o legatura intre organizarea alegerilor de autoritatile executive sau de alte autoritati publice si organul de stat care solutioneaza petitiile (cererile) in domeniul electoral. In alte cuvinte, nu exista vreo regula in sensul ca daca alegerile sunt organizate de autoritatile executive sau alte autoritati publice, plangerile din domeniul electoral sunt solutionate separat, de instante judecatoresti, tribunale sau curti constitutionale ori de alte organe de stat.

Astfel, sunt state in care alegerile sunt organizate de executiv, iar plangerile sunt solutionate de instante judecatoresti ordinare (S.U.A., Irlanda, Japonia, Marea Britanie, Italia, Elvetia, Camerun, R.D.Congo, Capul-Verde, Monaco) sau de instante specializate administrative (Germania). Exista o alta categorie de state in care alegerile sunt organizate de organe de stat independente si autonome (comisii electorale, birouri si oficii electorale, comitete si servicii electorale, consilii etc.), iar plangerile in domeniul electoral sunt solutionate de catre aceste organe de stat (in prima instanta) si apoi de instantele judecatoresti, care solutioneaza caile de atac (Australia, Canada, Rusia). O alta situatie este cea in care alegerile sunt organizate de tribunale sau alte organe de stat (Serviciul electoral public - Chile, Registratura Nationala de Stare Civila - Columbia; Institutul Electoral Federal - Mexic; Consiliul Electoral Suprem - Nicaragua; Oficiul National pentru Procese Electorale - Peru; Adunarea Electorala Centrala - Republica Dominicana; Consiliul National Electoral - Venezuela), iar plangerile se solutioneaza de instante judecatoresti electorale, care fac parte din puterea judecatoreasca. Exista si o alta interesanta situatie in care indiferent cine organizeaza alegerile, de regula executivul, plangerile se solutioneaza de tribunale, curti sau consilii constitutionale, unele facand parte, altele nu, din puterea judecatoreasca (Romania, Franta, Austria, Benin, Bulgaria, Burkina Faso, Republica Centrafricana, Cambodgia, Ciad, Djibouti, Gabon, Liban, Madagascar, Maroc, Moldova, Mali, Senegal, Togo). In alte state (Suedia, Spania) alegerile sunt organizate de executiv, iar plangerile se solutioneaza de adunari, comisii sau comitete electorale, care cuprind de regula, in compunerea lor, si magistrati.

Demersul nostru insa nu priveste organizarea alegerilor, ci justitia electorala, motiv pentru care ne vom concentra doar asupra temei pe care ne-am propus-o.

Cat priveste procedurile utilizate, de regula, acestea sunt cele corespunzatoare naturii organului de stat, care solutioneaza plangerile in domeniul electoral. Spre exemplu, daca plangerile sunt solutionate de instantele judecatoresti, de curti, tribunale sau consilii constitutionale, ori de tribunale electorale, firesc procedura este cea judiciara.

Cazuri speciale il reprezinta cel al organelor de stat care solutioneaza plangerile, dar care nu fac parte din categoria de organe de stat, mai sus enumerate. In aceste din urma cazuri legea este cea care stabileste procedura utilizata, dar, care oricum este asemanatoare cu cea judiciara.

In aceiasi termeni se pune problema si cat priveste organizarea unor astfel de organe de stat, aceasta fiind diferita atat de la stat la stat, cat si de la un organ de stat la altul, in functie de natura si functiile acestuia.

In ceea ce priveste competenta, procedura si organizarea instantelor judecatoresti ordinare sau speciale, dar si a curtilor, consiliilor ori tribunalelor constitutionale, acestea sunt cunoscute si nu ne vom opri asupra lor. Ne vom axa pe celelalte categorii de organe de stat, care solutioneaza plangeri in domeniul electoral, si anume organele de stat altele decat instantele judecatoresti ori curtile, consiliile si tribunalele constitutionale, precum si tribunalele specializate electorale.

IV. Organizarea si functionarea organelor de stat,

altele decat instantele judecatoresti sau constitutionale,

care solutioneaza plangeri in domeniul electoral

Un astfel de organ de stat se regaseste in Suedia, se numeste Consiliul de coordonare a alegerilor si este reglementat in Capitolul al 3-lea, art. 11 din Instrumentul de Guvernare, parte a Constitutiei Suediei si art. 19 din Legea nr. 157/1997 a alegerilor.[12]

Acest Consiliu este compus din sapte membri, dintre care un presedinte, alesi de Riksdag.

Presedintele trebuie sa fie judecator si nu poate fi membru al Riksdagului. Presedintele Consiliului este ales de Riksdag, separat de ceilalti membri, iar adjunctul acestuia este desemnat de presedinte si de membrii Consiliului. Alegerea presedintelui poate fi facuta atat pentru o activitate permanenta cat si una temporara, iar alegerea membrilor se face, dupa fiecare perioada de alegeri[13], imediat dupa ce rezultatele sunt definitive, pentru un mandat care dureaza pana cand se vor organiza noi alegeri pentru un nou Consiliu.

Consiliul este instanta de solutionare a plangerilor formulate in domeniul electoral, acesta examinand toate plangerile legate de nereguli constatate pe parcursul desfasurarii procesului electoral. Impotriva deciziilor pronuntate de Consiliu nu exista nici o cale de atac. Consiliul solutioneaza plangeri care privesc: modul de distribuire a locurilor in circumscriptii; granitele circumscriptiilor si ale districtelor electorale; denumirile partidelor politice, reprezentantii partidelor politice si notificarea candidaturilor; deciziile Autoritatii Electorale din Suedia si ale Consiliului Administrativ Districtual, prin care au fost stabilite rezultatele alegerilor.

Termenul de sesizare a Consiliului impotriva rezultatelor finale ale alegerilor este de 10 zile de la publicarea lor. Sesizarea Consiliului se poate face de orice persoana care considera ca, autoritatile electorale competente au incalcat procedura electorala sau daca o alta persoana a actionat in mod neautorizat in procesul electoral.

Consiliul poate anula alegerile si dispune desfasurarea unor noi alegeri (nationale sau locale), in situatia in care incalcarea procedurii electorale a afectat rezultatul alegerilor.

In cazul in care nu a fost afectat rezultatul alegerilor, iar rectificarea este posibila prin renumararea voturilor sau prin luarea altor masuri minore, atunci Consiliul poate da instructiuni obligatorii autoritatilor competente pentru a intreprinde cele mai corespunzatoare actiuni.

Organe de stat asemanatoare exista in celelalte tari scandinave si in Spania.

V. Organizarea si functionarea

tribunalelor specializate electorale

Din analiza Tabelului cuprinzand organele de stat care realizeaza justitia electorala (Anexa nr. 3) rezulta ca acest tip de tribunale sunt organizate si functioneaza in statele din America de Sud si America Latina.

Terminologic in unele state acestea se numesc curti electorale (Bolivia, Uruguay), in altele consilii (Nicaragua, Columbia), iar in majoritatea statelor tribunale (Brazilia, Chile, Costa Rica, Ecuador, Guatemale, Honduras, Mexic, Panama, Paraguay, Peru). Desigur ca, terminologia nu este o cauza pentru eventualele diferente referitoare la organizare, competenta sau procedura utilizata.

Din analiza comparativa a organizarii si functionarii tribunalelor specializate electorale rezulta cateva importante coordonate, care le caracterizeaza:

1) Tribunalele electorale sunt instante judecatoresti speciale si specializate in domeniul alegerilor. In acest sens, aceste instante organizeaza, coordoneaza si supravegheaza procesul electoral. Ca urmare, ele pot convoca electoratul pentru alegeri; declara si valida rezultatele alegerilor sau ale referendumului; garanta legalitatea si libertatea procesului electoral prin solutionarea definitiva a cererilor formulate in legatura cu operatiunile electorale din cadrul acestui proces electoral; confirma alegerea unei persoane ca presedinte al statului; constata nulitatea totala sau partiala a alegerilor, in cazul unor fraude electorale; stabili mecanismele primirii, numararii si legalizarii voturilor.

2) Tribunalele electorale au si alte atributii in afara celor referitoare la alegeri si referendum. Astfel, acestea administreaza Registrul civil al cetatenilor cu drept de vot, motiv pentru care unele tribunale se numesc electorale si al registrului civil (Peru, Mexic, Panama, Guatemala); inregistreaza partidele politice si initiativele legislative populare; solutioneaza cererile referitoare la finantarea campaniei electorale; organizeaza campanii de informare electorala a cetatenilor; interpreteaza uniform dispozitiile constitutionale referitoare la alegeri. In acelasi timp, tribunalele electorale au si competente in domeniul penal, judecand procesele legate de savarsirea unor infractiuni electorale.

3) Tribunalele electorale utilizeaza, de regula, o procedura specifica, care se bazeaza pe principiile procesual civile sau penale, dupa caz, proceduri specifice care se regasesc in codurile electorale.[14] Interesant este ca in Salvador este reglementat e-voting-ul[15], iar in Argentina votul prin corespondenta datorita intinderii foarte mari al acestui stat.

4) Tribunalele electorale sunt conduse de un presedinte ales de plenul tribunalului, iar uneori, in unele state, este prevazut si un vicepresedinte (Ecuador, Paraguay). Aceste tribunale electorale sunt organizate in structuri interne, care formeaza organizarea lor interna si care se grupeaza in doua mari categorii, si anume: structuri jurisdictionale, pe de o parte, si administrative, pe de alta parte. Cat priveste structurile jurisdictionale, care uneori sunt denumite comisii permanente sau speciale, sunt compuse din judecatori, denumiti, in majoritatea statelor, magistrati sau ministri (Brazilia). Numarul acestor judecatori este diferit, de la un stat la altul, de regula, fiind intre 3 si 5. In unele state, judecatorii au si supleanti (Costa Rica, Guatemala, Mexic).

Cat priveste structurile administrative ele sunt conduse, de regula, de un secretar general si sunt organizate pentru a ajuta activitatea de solutionare a cererilor formulate in domeniul electoral.

5) In majoritatea statelor din America de Sud si din America Latina sunt organizate si isi desfasoara activitatea si tribunale electorale regionale (in statele cu structura unitara (Ecuador, Chile) sau in statele cu structuri federale (Mexic, Brazilia). Organizarea si functionarea acestora este asemanatoare cu cea a tribunalelor electorale centrale, dar cu competente legate de teritoriul pentru care sunt organizate.

6) In majoritatea statelor din cele doua continente, pe langa tribunalele electorale functioneaza parchete specializate sau nu, dar organizate in minister public.

7) In multe state din cele doua continente infiintarea tribunalelor si a parchetelor electorale s-a facut prin constitutiile acestor state, datorita importantei unor astfel de structuri statale, denumite "politice" si prin legile de organizare si functionare ale lor. Necesitatea infiintarii acestora a fost determinata de conditiile speciale politico-statale, in care a trebuit sa fie create, conditii speciale referitoare la starea de incertitudine si de crize politice, care au dominat viata sociala in tarile din cele doua continente, pana de curand.[16] De altfel, aceasta situatie speciala a statelor din cele doua continente a dus la crearea destul de tarzie a unor asemenea organe de stat. Astfel, cele mai vechi tribunale electorale sunt in Panama (1956) si Costa-Rica (1965). Majoritatea tribunalelor electorale au fost create intre anii 1980 si 1998, adica in perioada in care au fost adoptate constitutii, pe baza unor proceduri democratice. O situatie speciala o prezinta Salvadorul unde nu este infiintat un tribunal electoral, iar atributiile electorale au fost incredintate spre exercitare, Ministerului de Interne, prin Acordul de Pace din 1992, incheiate ca urmare a pacificarii vietii sociale din acest stat.

VI. Contenciosul electoral constitutional si justitia electorala in Romania - realitati si perspective

Contenciosul electoral constitutional

si justitia electorala in legislatia actuala din Romania

I. Precizari prealabile

Parte a sistemului electoral, organizarea si desfasurarea alegerilor cuprinde si reguli referitoare la contenciosul electoral, atat in ceea ce priveste alegerile parlamentare si cele prezidentiale, cat si in ceea ce priveste cele locale.

Normele referitoare la contenciosul electoral pentru alegerile parlamentare si prezidentiale, sunt norme de drept constitutional si se regasesc in prevederile Legii nr. 373/2004[18] pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului si ale Legii nr. 370/2004[19] pentru alegerea Presedintelui Romaniei.

Cat priveste natura juridica a contenciosului electoral, se poate spune ca este necesara stabilirea ei mai ales datorita caracterului conventional al terminologiei.

Astfel, exista asemanari intre contenciosul electoral si contenciosul administrativ, atat in ceea ce priveste principiile ce conduc cele doua domenii, procedura folosita, cat si actele supuse verificarii. Cu toate acestea exista si deosebiri intre cele doua tipuri de contencios, care se concretizeaza, in principiu, in organul de stat care emite actul supus verificarii. Astfel, organele de stat emitente ale actelor supuse verificarii, sunt in principiu, birourile si oficiile electorale, care au natura juridica constitutionala, nu administrativa, cu exceptia a doua situatii si anume cea a listelor electorale care se intocmesc de primari, impreuna cu serviciile de evidenta informatizata a persoanei din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor si a cartilor de alegator care se intocmesc de Ministerul Administratiei si Internelor, prin serviciile de evidenta informatizata a persoanei. Aceste doua exceptii insa nu pot afecta opinia exprimata, pentru ca operatiunile electorale realizate, de intocmire a celor doua tipuri de acte, nu sunt electorale, deci de drept constitutional, ci de drept administrativ, iar insarcinarea legala a primarilor si altor organe de stat cu efectuarea lor tine de traditie si mai ales de atributiile legale ale acestora.

In aceste conditii, nu se poate spune ca din punctul de vedere al naturii juridice contenciosul electoral ar fi un contencios administrativ, ci avand in vedere asemanarile si deosebirile precizate credem, ca acesta este o institutie juridica de drept constitutional cu continut propriu.

2. Principiile contenciosului electoral roman

Din examinarea prevederilor legale care diriguiesc institutia contenciosului electoral se pot desprinde principiile care calauzesc domeniul contenciosului electoral.

Aceste principii sunt urmatoarele:

1) Contenciosul electoral constituie o garantie a organizarii si desfasurarii alegerilor. Privit ca o garantie, contenciosul electoral indeplineste aceasta functie atat in legatura cu drepturile exclusiv politice si in general cu drepturile electorale, cat si cu operatiunile electorale.

Normele de contencios electoral reglementeaza procedurile pe baza carora cetatenii isi pot proteja si exercita drepturile lor exclusiv politice, precum si pe celelalte drepturi electorale (dreptul de a fi inscris pe o lista electorala, dreptul de a i se inregistra candidatura, dreptul de a efectua operatiunile concrete de votare potrivit legii etc.). In cazul incalcarii acestora, normele de contencios electoral prevad masurile procedurale ce pot fi folosite pentru protejarea lor.

2) Masurile procedurale ale contenciosului electoral se constituie intr-un sistem. Masurile procedurale declanseaza in principiu, patru tipuri de cereri indreptate impotriva actelor supuse verificarii si anume: intampinarea, plangerea, contestatia si recursul.

Enumerarea facuta reprezinta si ierarhizarea lor de la intampinare si plangere, care este prima cale de atac, pana la recurs, ierarhizare care caracterizeaza relatiile dintre elementele componente ale sistemului. Astfel, impotriva unui act supus verificarii se formuleaza intampinare sau plangere.

Impotriva solutiei date in urma rezolvarii intampinarii sau a plangerii se formuleaza contestatie, iar impotriva solutiei date in urma rezolvarii contestatiei se poate formula un recurs. De regula contestatiile si recursurile se solutioneaza de catre instantele judecatoresti, cu exceptia contestatiilor care privesc listele speciale din strainatate, modul de formare si componenta birourilor electorale ale sectiilor de votare si ale circumscriptiilor si cele referitoare la incalcarea prevederilor legale sau a deontologiei electorale in campania electorala.

Legea, in principiu, prevede obligativitatea folosirii tuturor acestor cai de atac, in mod ierarhizat.

3) Imbinarea regulilor recursului gratios cu cele referitoare la procedura jurisdictionala.

Potrivit acestui principiu, intampinarile se solutioneaza de organul care a emis actul supus verificarii si se refera la activitatea acestuia, contestatiile de catre organul ierarhic superior celui care a emis actul supus verificarii si se refera la activitatea acestuia, de Curtea Constitutionala sau de o instanta judecatoreasca competenta, dupa caz, in timp ce recursul se solutioneaza numai de instantele judecatoresti competente. sub sanctiunea nulitatii, in unele cazuri legea prevede necesitatea depunerii cererilor la un anumit organ de stat (art. 47 alin. (6) din Legea nr. 373/2004).

4) Anularea alegerilor de catre organe ale statului anume desemnate in acest scop.

Potrivit legii, anularea alegerilor parlamentare se poate face de Biroul Electoral Central (art. 32 lit.h) si alin. (5) din Legea nr. 373/2004), iar cele prezidentiale de Curtea Constitutionala (art. 146 lit.f) din Constitutie si art. 24 din Legea nr. 370/2004).

Solutia legala este fireasca avand in vedere pozitia pe care o vor ocupa in sistemul constitutional persoanele a caror alegere este anulata.

`In al doilea rand, aceasta solutie, conforma Constitutiei, este in concordanta cu atributiile pe care le au cele doua organe ale statului legate de organizarea si desfasurarea alegerilor.

5) Motivele de anulare a alegerilor trebuie sa aiba un caracter rezonabil.

Legea stabileste principiul rezonabilitatii motivelor de anulare, atat in cazul alegerilor parlamentare, cat si in cazul alegerilor prezidentiale. Astfel, se prevede ca, alegerile vor putea fi anulate doar in cazul in care stabilirea rezultatelor acestora a avut loc "prin fraude de natura sa modifice atribuirea mandatelor" sau "ordinea candidatilor care pot participa la al doilea tur de scrutin", dupa caz, situatii in care se va dispune repetarea scrutinului (alegerilor anulate).

Asa cum se poate usor observa anularea alegerilor nu se poate face pentru orice fel de fraude, ci doar pentru cele care au un caracter decisiv negativ (de mare amploare), cat priveste atribuirea mandatelor si stabilirea ordinii candidatilor, care vor participa la al doilea tur de scrutin in alegerile prezidentiale.[20]

6) Reglementarea unei proceduri care se desfasoara cu rapiditate pentru solutionarea tuturor cererilor formulate in cadrul contenciosului electoral.

Datorita modului in care sunt organizate si se desfasoara operatiunile electorale, legea prevede proceduri de contencios electoral care trebuie sa se realizeze cu rapiditate. Principalele mijloace de realizare a acestei rapiditati sunt termenele scurte de formulare, solutionare si de atac a hotararilor pronuntate. Astfel sunt prevazute termene de la 24 de ore pana la maxim 5 zile, iar pentru solutionarea unor contestatii de 10 zile (art. 13 alin (2) din Legea nr. 373/2004). Conform art. 114 din Legea nr. 373/2004 si art. 28 din Legea nr. 370/2004, aceste termene, prevazute pe zile, se calculeaza din ziua, in care incep sa curga si care este luata in calcul, "pana inclusiv in ziua cand se implinesc, chiar daca acestea nu sunt zile lucratoare".

Subliniindu-se principiul desfasurarii cu rapiditate a procedurii de contencios electoral, legea prevede ca judecarea oricaror cereri privitoare la contenciosul electoral se face conform regulilor stabilite de procedura civila pentru ordonanta presedintiala si cu participarea obligatorie a procurorului (art. 113 alin. (2) din Legea nr. 373/2004), iar impotriva hotararilor definitive, pronuntate de instantele judecatoresti potrivit prezentei legi, nu exista cale de atac (art. 113 alin. (2) din aceeasi lege).

3. Procedurile de contencios electoral constitutional

Contenciosul electoral constitutional reprezinta o institutie juridica de drept constitutionala care cuprinde norme juridice ce reglementeaza procedura formularii si solutionarii tuturor cererilor prin care se invoca incalcari ale regulilor referitoare la organizarea si desfasurarea alegerilor parlamentare si prezidentiale.

In functie de felul alegerilor contenciosul electoral constitutional poate fi clasificat in:

contencios electoral constitutional al alegerilor parlamentare si

contencios electoral constitutional al alegerilor prezidentiale.

In aceste doua categorii de contencios electoral constitutional exista multe asemanari, dar si unele deosebiri care vor fi relevate in cele ce vor urma.

Fiecare din cele doua categorii de contencios cuprinde mai multe tipuri de proceduri de contencios, grupate si clasificate in functie de felul operatiunilor electorale de realizat.

Procedurile de contencios privesc:

a) admiterea sau respingerea constituirii de aliante electorale;

b) listele de alegatori;

c) cartile de alegatori;

d) modul de formare si activitatea birourilor electorale;

e) candidaturile;

f) semnele electorale;

g) campania electorala;

h) operatiunile de votare;

i) anularea alegerilor.

Intrucat, in principiu, operatiunile electorale sunt aceleasi atat in cazul alegerilor parlamentare, cat si in cazul alegerilor prezidentiale, procedurile enumerate vor fi examinate impreuna, precizandu-se insa eventualele deosebiri.

a) Procedura de contencios electoral privitoare la constituirea aliantelor electorale (art. 6 din Legea nr. 373/2004).

Aliantele electorale se pot constitui pentru participarea la alegerea camerei Deputatilor, a Senatului si a Presedintelui Romaniei,[21] pe baza unui protocol de constituire, care se depune la Biroul Electoral Central, in termen de 48 de ore de la infiintarea acestuia[22]. Biroul Electoral Central se pronunta prin hotarare asupra admiterii sau a respingerii protocolului de constituire, in termen de 24 de ore de la depunerea sa. Impotriva acestei hotarari se poate formula contestatie, care se solutioneaza de Inalta Curte de Casatie si Justitie, in termen de 24 de ore de la data primirii sale, iar decizia pronuntata este definitiva si irevocabila.

Aliantelor electorale li se aplica celelalte dispozitii referitoare la aliantele politice, care se regasesc in Capitolul al V-lea din Legea partidelor politice nr. 14/2003[23].

b) Procedura de contencios electoral privitoare la listele de alegatori si la cartile de alegatori.

Reglementarile legale referitoare la procedura de contencios electoral privitoare la listele de alegatori sunt, in principiu, aceleasi atat in ceea ce priveste alegerile parlamentare, cat si cele prezidentiale.

Astfel, in cazul in care se constata omisiuni, inscrieri gresite sau orice alte erori in listele electorale, legea prevede posibilitatea formularii unor cereri (intampinarea si contestatia) formulate de alegatorul care se considera nedreptatit, cereri care pot fi grupate, in functie de felul listei electorale, dupa cum urmeaza:

a) Cereri care se pot formula in legatura cu ambele categorii de liste electorale (permanente si speciale) si care este regula.

b) Cereri care se pot formula numai in legatura cu listele speciale din strainatate si care este exceptia.

Cat priveste prima grupare de cereri.

Intampinarea are natura juridica a unui recurs gratios si se adreseaza unuia dintre organele de stat care au intocmit lista electorala permanenta, si anume primarului, care este obligat sa se pronunte, prin dispozitie, in termen de cel mult 3 zile de la inregistrare. Cel nemultumit poate formula contestatie, impotriva dispozitiei primarului, care trebuie sa fie solutionata in cel mult 5 zile de la comunicare. Contestatia se solutioneaza de judecatoria in raza caruia iti are domiciliul alegatorul,[24] in termen de cel mult 10 zile.

In ceea ce priveste listele electorale speciale, intampinarea se solutioneaza de presedintele biroului electoral al sectiei de votare, "de indata", fara sa se mai prevada un termen, iar contestatia formulata impotriva solutiei date in rezolvarea intampinarii, se solutioneaza de judecatoria in a carei raza teritoriala se afla biroul electoral al sectiei de votare care a intrunit lista electorala speciala.

Hotararea judecatoriei este definitiva si irevocabila si se comunica imediat biroului electoral in cauza. In actuala reglementare nu mai este prevazuta posibilitatea formularii unui recurs. In lipsa unei reglementari exprese consideram ca termenele de solutionare sunt aceleasi, ca si in cazul listelor electorale permanente.

Cat priveste cea de-a doua grupare de cai de atac:

Intampinarile se solutioneaza de catre biroul electoral al sectiei de votare, iar contestatia de catre seful misiunii diplomatice sau de inlocuitorul acestuia fara a se prevede un termen legal.

Cat priveste procedura de contencios electoral privitoare la cartile de alegatori, aceasta este asemanatoare ca si in cazul listelor electorale, legea stabilind ca asemenea proceduri se pot declansa in legatura cu intocmirea si eliberarea cartilor de alegator.

Astfel, intampinarile referitoare la intocmirea sau eliberarea cartilor de alegator se solutioneaza de serviciul de evidenta informatizata a persoanei[25], care trebuie sa se pronunte in termen de cel mult 3 zile de la inregistrare. Impotriva solutiei date in rezolvarea intampinarii se poate formula contestatie la judecatoria in a carei raza teritoriala domiciliaza alegatorul, in termen de 24 de ore de la comunicare, care trebuie sa se pronunte in cel mult 10 zile de la inregistrare[26].

c) Procedura de contencios electoral privitoare la modul de formare si la activitatea birourilor si a oficiilor electorale.

Modul de formare si componenta birourilor si a oficiilor electorale pot fi contestate, in termen de 48 de ore de la expirarea termenului de constituire sau de completare a acestora, dupa caz, de catre partide, aliante electorale si politice si de candidatii independenti. Sunt excluse coalitiile politice electorale, acestea neputand justifica un interes propriu, atat timp cat candidatii se propun tot de partide si aliantele acestora, care compun coalitia si nu de coalitii. In plus, acestea nu au personalitate juridica si deci nu pot sta in instanta.

Avand in vedere rapiditatea cu care trebuie sa fie solutionate aceste contestatii, legea a limitat termenul de formulare a lor la 48 de ore.

Solutionarea contestatiilor se face de catre biroul electoral de circumscriptie, daca privesc birourile de sectie, de Biroul Electoral Central, daca privesc birourile de circumscriptie si de Inalta Curte de Casatie si Justitie, daca privesc Biroul Electoral Central.

In cazul birourilor electorale ale sectiilor de votare din municipiul Bucuresti, contestatiile se solutioneaza de oficiile electorale, care exista doar in acest municipiu pentru sectoarele sale, iar contestatiile referitoare la oficiile electorale de catre biroul de circumscriptie electorala. Legea nu prevede termene pentru solutionarea acestor contestatii, datorita necesitatii constituirii cu rapiditate a acestor birouri si oficii electorale. In plus, hotararile pronuntate sunt definitive si irevocabile.

d) Procedura de contencios electoral privitoare la candidaturi.

Aceasta procedura de contencios electoral se poate declansa in cazul unor hotarari de neinregistrare sau de inregistrare a candidaturilor, prin formularea unor contestatii de catre cetatenii romani, partidele si aliantele acestora. Sunt excluse coalitiile electorale intrucat acestea nu au calitatea de persoane juridice si deci nu pot sta in instanta ca parti cu capacitate procesuala activa.

Legea reglementeaza regimuri diferite pentru candidaturile parlamentare si cele pentru alegerile prezidentiale.

Cat priveste contestarea candidaturilor parlamentare.

Legea supune aceste contestatii unor conditii de forma, ele trebuind sa cuprinda: numele si prenumele contestatorului, adresa si calitatea acestuia, numele si prenumele candidatului, expunerea termenilor contestatiei, data si semnatura contestatorului, indicarea persoanei desemnate sa-l reprezinte, daca este cazul.

Termenul de formulare a contestatiilor este intre data afisarii candidaturilor si pana la implinirea a 20 de zile inainte de data alegerilor. In acest scop, afisarea apare ca obligatorie si ea trebuie sa se faca in termen de 24 de ore de la inregistrarea candidaturilor de catre biroul electoral de circumscriptie la sediul sau.

Solutionarea contestatiilor este de competenta tribunalului judetean sau al municipiului Bucuresti in a carei raza teritoriala se afla circumscriptia electorala, in care este depusa candidatura, in termen de 2 zile de la primirea contestatiei. Impotriva acestor hotarari se poate formula recurs, in termen de 24 de ore, care curge de la pronuntare, pentru ca hotararile nu se comunica, la curtea de apel competenta, recurs care se depune direct la instanta de recurs, prin derogare de la dreptul comun, sub sanctiunea nulitatii, chiar daca legea nu prevede acest lucru. Aceasta interpretare este fireasca, pentru ca ne aflam in cadrul contenciosului electoral. Recursul trebuie solutionat in termen de 2 zile de la inregistrare. Hotararile pronuntate sunt definitive si irevocabile.

Procedura contestarii este utila, dar ea trebuie sa se realizeze in termenele legale datorita faptului ca ne aflam in contenciosul electoral. De aceea, cand au mai ramas 20 de zile pana la alegeri, birourile de circumscriptie vor trebui sa constate daca exista contestatii cu privire la candidaturi. Daca ele nu exista se va constata, prin proces-verbal, ramanerea definitiva a candidaturilor inregistrate. Daca insa exista contestatii se va putea constata definitivarea lor, doar dupa solutionarea definitiva a acestora, dar nu mai tarziu de ziua a 15 inaintea votarii.

Candidaturile definitive se afiseaza la sediul biroului electoral de circumscriptie si se imprima pe buletinele de vot.

Cat priveste contestarea candidaturilor pentru alegerile prezidentiale.

Partidele, aliantele lor si cetatenii pot contesta, in scris, inregistrarea sau neinregistrarea candidaturilor, intr-un termen de cel mult 20 de zile inainte de data alegerilor.

Curtea Constitutionala s-a pronuntat, in sensul ca termenul de contestare a candidaturilor este de decadere[27]. De asemenea, Curtea Constitutionala a stabilit ca forma scrisa a contestatiei este o conditie de validitate a acesteia, a carei neindeplinire lasa fara efecte contestatiile formulate[28].

Contestatia care poate fi denumita si altfel, continutul fiind determinat, se depune la Biroul Electoral Central, care o va inainta in termen de 24 de ore de la inregistrare, spre solutionare Curtii Constitutionale, impreuna cu dosarul candidaturii. Intrucat legea nu prevede vreo sanctiune daca depunerea se face direct la Curtea Constitutionala, o asemenea operatiune, daca se realizeaza, isi va produce efecte, Curtea urmand sa solicite inaintarea dosarului candidaturii. Firesc in acest caz se va pierde timp, ceea ce nu este de dorit.

In fata Curtii Constitutionale legea reglementeaza o procedura de urgenta, fireasca intrucat ne aflam intr-o procedura electorala, contestatia urmand sa fie solutionata in termen de 48 de ore de la inregistrare. Solutia pronuntata este definitiva si se publica ca atare in Monitorul Oficial al Romaniei. Dispozitia este fireasca avand in vedere importanta demnitatii, pentru care au fost organizate alegerile, dar si faptul ca legea reglementeaza regula publicitatii candidaturii, care este o conditie de forma a acesteia. Este deci normal ca alegatorii care au luat la cunostinta despre inregistrarea candidaturilor sa cunoasca si solutia Curtii Constitutionale care poata sa dispuna anularea inregistrarii facute de Biroul Electoral Central.

A doua zi dupa expirarea termenului de solutionare a contestatiilor (48 de ore), Biroul Electoral Central comunica birourilor de circumscriptie "candidaturile definitive inregistrate", in ordinea depunerii lor. Prin "candidaturile definitive inregistrate" se inteleg candidaturile in legatura cu care contestatiile au fost respinse si cele care nu au fost contestate in conditiile legii.

e) Procedura de contencios electoral privind inregistrarea semnelor electorale.

Impotriva inregistrarii semnelor electorale[29] ale partidelor politice, aliantelor acestora sau ale candidatilor independenti se poate formula contestatie, in termen de 24 de ore, care curge in conditiile art. 50 alin. (1)[30] sau alin. (5)[31] din Legea nr. 373/2004. Contestatia se solutioneaza de Inalta Curte de Casatie si Justitie, in termen de cel mult 2 zile de la inregistrare. Hotararea pronuntata nu se comunica, este definitiva si irevocabila si se comunica, "de indata" Biroul Electoral Central. Dupa ramanerea lor definitiva Biroul Electoral Central le aduce la cunostinta publica, prin publicarea acestora in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I si le comunica birourilor electorale de circumscriptie in vederea imprimarii lor pe buletinele de vot. Legea nr. 373/2004 prevede, in art. 50, o serie de importante conditii referitoare    la semnele electorale, in legatura cu care se pot pronunta hotarari de Inalta Curte de Casatie si Justitie. Astfel, ele trebuie sa se deosebeasca clar de cele anterior inregistrate, fiind interzisa utilizarea acelorasi simboluri grafice; nu pot fi contrare ordinii de drept si bunelor moravuri si nu pot reproduce sau combina, cu unele exceptii, simbolurile nationale ale statului roman, ale altor state, ale organelor internationale ori ale cultelor religioase; nu pot fi utilizate semnele electorale folosite in alegerile anterioare de alte partide politice, aliante ale lor ori de candidati independenti, decat cu acordul scris al acestora; cand un semn electoral este solicitat de mai multi, acesta va fi acordat celui care l-a inregistrat primul, iar in caz de imposibilitate de stabilire a acestui fapt, prin tragere la sorti facuta de presedintele Biroului Electoral Central, in conditiile art. 50 alin. (5) din Legea nr. 373/2004.

f) Procedura de contencios electoral privind campania electorala.   

Procedura de contencios electoral privind campania electorala este diferita in functie de felul alegerilor parlamentare sau prezidentiale.

Cat priveste alegerile parlamentare, birourile electorale de circumscriptie vegheaza la corecta desfasurare a campaniei electorale in circumscriptiile in care functioneaza. In acest scop, acestea solutioneaza plangerile referitoare la incalcarea de catre candidati, partide politice, aliantele acestora sau de catre persoane carora le este interzisa participarea la actiuni de campanie electorala, a prevederilor legale si de deontologie electorala, precum si la impiedicarea desfasurarii campaniei electorale de catre cei indreptatiti. Cu ocazia solutionarii, birourile electorale de circumscriptie sesizeaza organele competente pentru a lua masuri administrative sau pentru a aplica sanctiuni contraventionale sau penale, dupa caz.

Impotriva solutiilor date in rezolvarea plangerilor se pot formula contestatii, care se solutioneaza de Biroului Electoral Central, iar hotararile pronuntate sunt definitive. Solutionarea plangerilor si a contestatiilor trebuie sa se faca in termen de cel mult 3 zile de la inregistrarea lor, iar hotararile pronuntate se publica in presa si se afiseaza, in mod vizibil, la sediul biroului electoral care le-a pronuntat.

Cat priveste alegerile prezidentiale.

Legea nr. 370/2004, in art. 17, prevede ca in legatura cu desfasurarea campaniei electorale prezidentiale se pot formula plangeri, in aceleasi conditii ca si pentru campania electorala parlamentara.

Impotriva hotararilor pronuntate pentru rezolvarea plangerilor se pot formula contestatii, care, de data aceasta, se vor solutiona de Curtea Constitutionala si nu de Biroul Electoral Central, in termen de 3 zile de la sesizare. Aceasta competenta este conforma prevederilor art. 146 lit. f) din Constitutie, iar procedura, pe care Curtea Constitutionala o urmeaza, este reglementata de art. 38 din Legea nr. 47/1992, republicata[32].

g) Procedura de contencios electoral privitoare la operatiunile de votare, de deschidere a urnelor, de numarare a voturilor si de incheiere a proceselor-verbale.

Cat priveste realizarea acestor operatiuni electorale, legea reglementeaza posibilitatea formularii unor intampinari si contestatii, stabilind cateva reguli importante si anume:

- intampinarile si contestatiile se pot formula in tot timpul operatiunilor de votare, de catre candidati, membrii biroului sectiei si de alegatori, de la deschiderea urnelor de catre candidati si membrii biroului si pana la incheierea votarii de catre alegatori;

- intampinarile se pot formula in scris. Ele se solutioneaza, "de indata", de organul a carui activitate formeaza obiectul intampinarii - biroul sectiei de votare. In cazul cand biroul ar constata o greseala in cadrul activitatii sale legate de rezultatele votarii, acesta poate lua masurile care se impun si din proprie initiativa;

- contestatiile au un regim specific in acest domeniu. Astfel, legea prevede obligativitatea prezentarii lor presedintelui biroului sectiei, care va elibera dovada de primire. Legea, prevede declansarea recursului ierarhic si care constituie regula in contenciosul electoral. In acest scop, contestatiile vor fi inaintate, prin orice mijloc, biroului de circumscriptie, in vederea solutionarii lor, in termen de cel mult 48 de ore. Aceste reglementari referitoare la alegerile parlamentare sunt aplicabile si alegerilor prezidentiale.

Firesc, chiar daca legea nu prevede, biroul sectiei trebuie sa aiba o evidenta a intampinarilor si a contestatiilor, cuprinzand si dovezile eliberate.

h) Procedura de contencios electoral privitoare la anularea alegerilor.

Legea reglementeaza regimuri diferite cat priveste anularea alegerilor parlamentare si a celor prezidentiale.

Cat priveste alegerile parlamentare, procedural anularea presupune urmatoarele:

- formularea unor cereri de anulare a alegerilor care poate fi facuta numai de partide, aliantele acestora ori candidati independenti, care au participat la alegeri;

- termenul in care pot fi formulate este de 48 de ore de la incheierea votarii, sub sanctiunea decaderii;

- cererea formulata trebuie motivata si insotita de dovezile pe care se intemeiaza, iar lipsa probelor atrage respingerea cererii;

- cererea nu poate fi formulata de cel implicat in producerea fraudei electorale;

- cererea poate fi formulata si admisa doar daca frauda[33] a fost de natura sa modifice atribuirea mandatelor;

- daca pentru solutionare sunt necesare verificari de fapt, acestea se efectueaza in prezenta unui judecator, care este membru al Biroului Electoral Central si nu in ziua alegerilor;

- rezolvarea cererii de Biroul Electoral Central se face pana la publicarea rezultatelor alegerilor in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Cat priveste alegerile prezidentiale, procedural anularea presupune la randul ei urmatoarele:

- o cerere motivata si insotita de dovezile pe care se intemeiaza si care sa fie formulata in termen de cel mult 3 zile de la inchiderea votarii;

- solutionarea cererii se face de Curtea Constitutionala pana la data legala pentru aducerea la cunostinta publica a rezultatelor alegerii, intrucat firesc si o asemenea decizie de anulare trebuie sa fie cunoscuta;

- cererea nu poate fi facuta de cel implicat in producerea fraudei;

- efectul admiterii cererii este cel de anulare a alegerilor, indiferent in care tur de scrutin si repetarea alegerilor in a treia duminica de la data anularii;

- cererea poate fi facuta doar daca frauda a fost de natura sa modifice atribuirea mandatului sau ordinea candidatilor care pot participa la al doilea tur de scrutin.

Contenciosul electoral constitutional

si justitia electorala din Romania in perspectiva.

Propuneri de lege ferenda.

Din analiza comparata si din cea a dispozitiilor legale romanesti, in vigoare, referitoare la contenciosul electoral constitutional si la justitia electorala in diferite state ale lumii si in Romania, a rezultat cu prisosinta necesitatea revizuirii intregii legislatii electorale din tara noastra. Aceasta revizuire trebuie sa aiba ca obiect transformarea profunda a sistemului nostru electoral, care, in anumite privinte, trebuie sa ajunga pana la inlocuirea unor institutii de drept electoral. Ca urmare, doctrina trebuie si ea sa se adapteze acestor transformari si sa ofere solutiile corespunzatoare experientei unor state, dar si acquis-ului comunitar. In acest scop, ne permitem sa propunem cateva masuri care ar avea drept scop transformarea benefica a sistemului nostru electoral, in speranta ca aceste propuneri vor fi agreate ca fiind de lege ferenda.

a) In primul rand este necesara o modificare structurala in cadrul sistemului electoral. In acest sens, trebuie separat sistemul organelor de stat, care organizeaza si care se ocupa de desfasurarea efectiva a alegerilor, inclusiv de numararea voturilor, de sistemul organelor de stat, care solutioneaza cereri referitoare la incalcarea normelor legale privitoare la alegeri. De altfel, asa cum deja s-a aratat, in majoritatea sistemelor constitutionale din lume exista o asemenea separare, care este nu numai fireasca, dar este si conforma principiului separatiei puterilor in stat[34]. Astfel, ca regula constitutionala si legala, organizarea si desfasurarea alegrilor sunt in sarcina executivului, in special a Guvernului. Cum executivul nu poate si nu trebuie sa fie judecator in propria cauza, iar justitia se realizeaza de autoritatile judecatoresti, cererile, indiferent cum se numesc acestea, referitoare la incalcarea normelor legale electorale, trebuie sa fie solutionate de magistrati si nu de agenti ai executivului. O asemenea necesitate se bazeaza si pe faptul ca mentinerea unui sistem, care sa nu tina cont de argumentele deja expuse, ar avea drept consecinta mentinerea ridicata si chiar cresterea numarului de stari conflictuale rezultate din procesul electoral, ceea ce nu are efecte benefice asupra democratiei insasi intr-o societate organizata statal. Explicarea unui astfel de argument este usor de facut in tara noastra avand in vedere ca din birourile si oficiile electorale, fac parte atat magistrati, cat si reprezentanti politici, ultima categorie reprezentand majoritatea la votarea hotararilor pronuntate. Desigur ca, reprezentantii politici nu vor vota decat conform intereselor lor politice, cu toate ca hotararile ce trebuie pronuntate, de catre birourile sau oficiile electorale, din care fac parte, trebuie sa fie conforme doar legii. Urmarea este ca legea se inlaturata, iar principiul statului de drept este incalcat.

b) Sistemul de organe de stat care se ocupa de organizarea si desfasurarea efectiva a alegerilor ar trebui sa fie format din actualele birouri electorale ale sectiilor de votare, birourile electorale de circumscriptie, ajutate de prefecti, primari, serviciile de evidenta informatizata a persoanei. Deosebirea fata de actualul sistem consta in atributiile pe care le pot avea birourile electorale, in ceea ce priveste organul de stat de coordonare, in componenta si in modul de desemnare a membrilor lor. In ceea ce priveste atributiile, birourile electorale ale sectiilor de votare vor trebui sa aiba doar atributii de conducere a tuturor operatiunilor electorale de votare la sectiile de votare, sa numere voturile si sa consemneze rezultatele votarii in procese-verbale. Birourile electorale ale circumscriptiilor electorale vor trebui sa centralizeze rezultatele votarii in circumscriptia in care sunt organizate. Coordonarea activitatii lor, dar si centralizarea pe intreaga tara a voturilor exprimate ar trebui sa se faca de Autoritatea Electorala Permanenta, care sa devina autoritate autonoma si independenta in sistemul statal. In acest sens, doar Parlamentul ar putea sa ii examineze si aprobe raportul anual de activitate si pe cel referitor la fiecare alegere coordonata.

Desemnarea membrilor birourilor electorale ar trebui sa fie facuta de comunitatile locale, din unitatea administrativ-teritoriala in care ele functioneaza si sa fie ori ad-hoc ori sa aiba un anumit grad de permanenta. O astfel de modalitate de desemnare ar mari increderea alegatorilor, locuitori ai unitatilor administrativ-teritoriale in cei care compun birourile electorale si astfel absenteismul ar putea scadea.

Conducerea Autoritatii Electorale Permanente ar trebui, pe cale de consecinta sa fie aleasa de Parlament si sa fie formata dintr-un presedinte si doi vicepresedinti, unul sa coordoneze logistica electorala si organizarea alegerilor si un altul documentarea, studiile in domeniul electoral si intregul proces legislativ si juridic in domeniul electoral. Autonomia si independenta Autoritatii Electorale Permanente trebuie sa se manifeste in aprobarea bugetului propus, in recrutarea personalului necesar si in aprobarea de catre Parlament a regulamentului sau de organizare si de functionare. Autoritatea Electorala Permanenta ar trebui sa coordoneze intregul sistem de organizare si desfasurare a alegerilor, sa stabileasca care formatiuni politice au atins pragul electoral si sa repartizeze resturile rezultate dupa atribuirea mandatelor de catre birourile electorale de circumscriptie.

Printr-un astfel de sistem inchegat s-ar evita aservirea organizarii si desfasurarii alegerilor influentelor politice facute de executiv; se mareste increderea cetatenilor in sistemul electoral, micsorandu-se absenteismul electoral; se elimina amestecul de atributii care exista in prezent in cazul Biroului Electoral Central; se reduce starea conflictuala, care se manifesta, in prezent, in cadrul birourilor electorale si se realizeaza un climat de pace electorala, necesara bunei desfasurari a unor alegeri corecte.

c) Sistemul de organe de stat, care solutioneaza cererile referitoare la incalcarea normelor legale privitoare la alegri. Un asemenea sistem trebuie sa fie compus din instante judecatoresti speciale si specializate in domeniul electoral, asemanatoare, in special, modelului mexican[35] si al statelor din America de Sud sau Latina. Desigur ca, o astfel de specializare este necesara avand in vedere caracterul specific al relatiilor sociale referitoare la alegri. Aceste instante vor putea avea atributii legate de supravegherea alegrilor, de validare a rezultatelor votarii, de anulare a alegerilor pentru savarsirea unor fraude electorale, dar si atributii legate de inregistrarea cetatenilor in listele electorale, a partidelor politice in registrele de partide politice sau de aliante si coalitii formate de acestea, de referendum, de initiativa legislativa populara, de imposibilitatea validarii mandatelor pentru nedepunerea rapoartelor financiare de catre managerii financiari. Structurarea acestor instante ar putea fi facuta intr-un sistem separat al activitatii judecatoresti sau ca sectii speciale ale actualelor instante judecatoresti. Ca urmare, se realizeaza o adevarata justitie electorala.

Rolul Curtii Constitutionale in supravegherea alegerilor prezidentiale ar trebui sa ramana cel actual, iar atributiile acesteia ar trebui sa se intareasca prin preluarea celei referitoare la judecarea Presedintelui Romaniei. O astfel de atributie se impune fata de experienta altor state in domeniu, dar si fata de natura politico-jurisdictionala a Curtii Constitutionale.

Alaturi de acest sistem de instante judecatoresti speciale ar trebui sa existe si procurori specializati in domeniul electoral.

d) Normele legale care vor reglementa substantial si procedural cele doua sisteme de organe de stat ar trebui sa fie cuprinse intr-un cod electoral, care se gaseste ca adoptat, sau este in curs de adoptare, in majoritatea statelor lumii. Un astfel de cod este mult mai tehnic decat un act normativ obisnuit, iar alegerilor le este necesara o reglementare tehnica si nu una politica. Codul ar trebui sa cuprinda norme care sa reglementeze tipul de scrutin, care este unul din aspectele tehnice ale alegerilor. Desemnarea tipului de scrutin optim nu se poate face, insa, decat dupa stabilirea finalitatii, pe care trebuie sa o aiba alegerile si care este de natura politica.

Alegerea finalitatii, datorita naturii sale politice, nu se poate face decat la nivel national, printr-o dezbatere intre actorii politici si statali. Dupa stabilirea acestui foarte important aspect politic, se poate usor determina tipul de scrutin corespunzator, care este aspectul tehnic al alegerilor, determinare care poate fi facuta de Autoritatea Electorala Permanenta si propusa spre adoptare in Codul electoral.

Adoptarea unui cod electoral ar trebui sa aiba efect doctrinar in argumentarea, daca acest lucru mai era necesar, constituirii unei noi ramuri de drept, si anume a dreptului electoral, separat de dreptul constitutional si institutiile politice. Se va realiza astfel o preluare a experientei doctrinare, care exista in alte state, in domeniul dreptului (Franta, Germania, Suedia).

Bibligrafie

[1] Ioan Muraru si Simina Tanasescu, Drept constitutional si institutii politice, Editia a IX-a, revizuita si completata, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2001, p. 585.

[2] Ioan Muraru si Simina Tanasescu, op. cit., p. 588-593; Ioan Deleanu, Institutii si proceduri constitutionale, vol. II, Ed. Servo-Sat, 1998, p. 365-368; Tudor Draganu, Drept constitutional si institutii politice. Tratat elementar, vol.II, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1998, p. 354-355.

[3] Ioan Murau si Simina Tanasescu, op.cit., p. 587.

[4] Idem.

[5] Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I nr. 767 din 31 octombrie 2003, dupa modificarea si completarea sa prin Legea nr. 429/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I nr. 758 din 29 octombrie 2003.

[6] Aceasta lege a fost abrogata prin Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I nr. 1154 din 7 decembrie 2004. Procedura care era prevazuta in art. 5 din Legea nr. 29/1990, a fost preluata de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

[7] Decizia Curtii Constitutionale nr. 485 din 9 noiembrie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I nr. 1205 din 16 decembrie 2004.

[8] Decizia Curtii Constitutionale nr. 260 din 17 iunie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I nr. 859 din 20 septembrie 2004.

[9] Idem.

[10] Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/1994, publicata in C.D.H. 1994, p. 374.

[11] Tabelul rezumativ al sistemelor electorale (Anexa nr. 1) si Tabelul privind alegerile organizate de autoritatile executive sau de alte autoritati publice (Anexa nr. 2).

[12] Publicata de Ministerul Justitiei din Suedia (Regeringskansliet), SE - 103.33. Stockholm, Sweden.

[13] In Suedia toate tipurile de alegeri generale se tin intr-o singura zi, care este, conform art.10 alin. 1 din Legea electorala (deja citata), a treia duminica din septembrie, desigur la sfarsitul fiecarui mandat.

[14] Majoritatea statelor Americii de Sud si Americii Latine si-au adoptat coduri electorale (Ecuador, Mexic, Bolivia, Brazilia, Salvador, Chile etc.).

[15] In aceasta tara alegerile sunt supravegheate de Ministerul de Interne.

[16] Spre exemplu in Ecuador este in vigoare a XIX-a Constitutie din 1998. Prima dintre legile fundamentale a fost adoptata in secolul al XIX-lea, acestea schimbandu-se odata cu schimbarea regimului politic, in special ca urmare a unor crize politice, care au fost rezolvate violent sau nu.

[17] Gheorghe Iancu, Contenciosul electoral constitutional - realitati si perspective, publicat in Analele Universitatii Bucuresti, Drept, Anul XLII/1993, p. 88-96 si Gheorghe Iancu si Gheorghe Glavan, Sistemul electoral, Ed. All Beck, Bucuresti, 2005, p. 45-157.

[18] Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I din 29 septembrie 2004.

[19] Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I din 29 septembrie 2004.

[20] In acest sens s-a pronuntat si Curtea Constitutionala prin Hotararea nr. 36 din 4 octombrie 1992, publicata in C.D.H. 1992 -1993, p. 436-439.

[21] Conform pct. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I nr. 920 din 9 octombrie 2004.

[22] Potrivit art. 31 alin. (3) din Legea nr. 373/2004, Biroul Electoral Central indeplineste toate atributiile pe care le are in compunerea legala, din care pot lipsi reprezentantii partidelor neparlamentare.

[23] Publicata in Autoritatea Electorala Permanenta, Reglementari privind partidele politice, Ed. RAMO, Bucuresti, 2004, p.12-13.

[24] Competenta teritoriala a judecatoriei este in concordanta cu principiul domiciliului alegatorului, potrivit caruia se intocmesc listele electorale permanente.

[25] Care intocmeste cartile de alegator.

[26] Conform art. 121 alin. (3) din Legea nr. 373/2004 prevederile acestei legi referitoare la cartile de alegator se vor aplica incepand cu alegerile parlamentare din anul 2008.

[27] Decizia nr. 34 din 11 septembrie 1992; Decizia nr. 3 din aceeasi data, publicate in C.D.H. 1992-1993, p. 353-356 si p. 431-434.

[28] Hotararea nr. 2 din 1 septembrie 1992, publicate in C.D.H. 1992-1993, p. 351-353.

[29] Conform art. 50 alin. (2), teza a II-a "partidele politice si aliantele acestora pot folosi, ca semn electoral, semnul permanent declarat la inscrierea lor la Tribunalul Bucuresti sau la Biroul Electoral Central, dupa caz. Inregistrarea semnelor electorale se face de Biroul Electoral Central, care pronunta o hotarare in acest scop. "

[30] Conform art. 50 alin. (1) "Semnele electorale se stabilesc de catre fiecare partid politic, alianta politica sau alianta electorala ori candidat independent si se comunica Biroului Electoral Central in termen de 3 zile de la constituirea acestuia. "

[31] Conform art. 50 alin. (5) "In cazul in care acelasi semn electoral este solicitat de mai multe partide politice, aliante politice sau aliante electorale ori de candidati independenti, atribuirea se face in beneficiul partidului politic, aliantei politice, aliantei electorale sau candidatului independent care a inregistrat primul respectivul semn, iar in caz de imposibilitate de stabilire a prioritatii, prin tragere la sorti, efectuata de presedintele Biroului Electoral Central, in termen de 24 de ore de la expirarea termenului prevazut la alin. (1). "

[32] In Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I nr. 643 din 16 iulie 2004.

[33] Prin frauda electorala, in alegerile parlamentare, se intelege, conform art. 32 alin. (6), "orice actiune ilegala care are loc, in timpul sau dupa incheierea votarii ori in timpul numararii voturilor si incheierii proceselor-verbale si care are ca rezultat denaturarea vointei alegatorilor si crearea de avantaje concretizate prin voturi si mandate in plus pentru un partid, o alianta politica, o alianta electorala sau un candidat independent".

[34] Reglementat expres in Romania in art. 1 alin. (4) din Constitutie.

[35] Examinarea modelului mexican se va face intr-un studiu separat.