NOTIUNI INTRODUCTIVE DREPT COMERCIAL INTERNATIONAL

NOTIUNI INTRODUCTIVE DREPT COMERCIAL INTERNATIONAL

1.Acceptiunile notiunii comertului internationl

2.Definirea dreptului comertului international 3.Obiectul dreptului comertului internationl

4.Caracterele raportului juridic de drept al comertului international Caracterul comercial si Caracterul international

5.Cooperarea economica si tehnico-stiintifica internationala

6.Corelatia dreptului comertului international cu ramurile de drept invecinate

Sectiunea a II a Politica statului roman in domeniul relatiilor comerciale internationale si participarea Romaniei la circuitul comercial mondial

l.Acceptiunile notiunii comertului internationl

Comertul international si cooperarea economica si tenhico-stiintifica internationala constituie, fara indoiala, un element deosebit de important pentru dezvoltarea economica, in general, precum si pentru economia nationala a tarii noastre. Cooperarea este, in acelasi timp, o conditie esentiala a noii ordini economice internationale, exprimata prin comertul international lato sensu care imbratiseaza o inflnita gama de operatii economice, tehnice, flnanciare, bancare si alte asemenea.

Toate acestea operatii se realizeaza prin instrumente juridice - cum sunt contractele - si prin cele mai diferite institutii juridice, menite sa asigure certitudinea in privinta atingerii efectelor si realizarii scopurilor, pe care partile le urmaresc, precum si justetea solutiilor, in cazul in care s-ar ivi un contencios mtre partile contractante.

Pentru cooperarea economica si tenhico-stiintifica internationala, dreptul indeplineste o functie asemanatoare a aceleia pe care o indeplineste diplomatia pentru relatiile politice internationale. Intr-adevar, dreptul are, in primul rand si mai cu seama, un rol preventiv acela de a evita litigiile si toate neajunsurile ce ar putea decurge de aici; o ignorare a regulilor de drept in acest domeniu al relatiilor economice internationale sau o gresita aplicare ori interpretare a lor se poate traduce prin pierderi uriase si ireparabile pentru economia nationala a tarilor respective.

Aceasta se invedereaza cu atat mai mult, cu cat unele activitati ec. implica investitii uriase, angjarea unor imense forte de munca si alte asemnenea eforturi ce se traduc prim costuri att de mari incat nici una dintre tarile intersate nu ar putea singura sa suporte toate cheltuielile implicate.

Asa fiind, eel mai adesea aportul de materii prime este furnizat de o taraa, tehnologia de catre o alta tara, finantarea de un stat tert. In asemnea imprejurari un traumatism juridic, precum o desfiintare a relatiilor contractuale ar putea fi pentru partile contractante, ca si pentru economiile nationale implicate de-a dreptul dezastruoase.

Pentru aceste considerente studiul dreptului comertului international, in slujba acestor imperioase cerinte s-a impus cu necesitate.Comertul international a depasit de mult sfera schimburilor de bunuri, adica sfera acelor operatii care se reduceau la import si export de marfuri realizate aproate exclusiv prin contractul de vinzare cumparare, excecutabil la ternmen foarte scurt. In conditiile actuale comertul international, lato sensu, intreaga gama a operatiilor economice, bancare, financiare, s.a prin care se realizeaza cooperarea economica si tenhico-stiintifica internationala. Comertul international se exprima prin afaceri uriase si complexe desfasurate pe termen lung si care numai pot fi infaptuite numai cu ajutorul instrumentelor juridice traditionale (contractul de vanzare- cumparare, locatie, antrepriza,etc.), ci, ele au nevoie pentru acestea de noi forme de contracte si chiar de noi metode de contractare nereglemenate in sistemele de drept nationale.

Practica fiind confruntata cu exigentelor afacerilor comerciale internationale si fiind silita sa gaseasca solutii tuturor problemelor care se ivesc, a imaginat noi forme juridice a caror configuratie nu este intotdeauna bine defmita ci se afla in continua transformare. Astfel alaturi de contractul de vinzare cumparare se utilizeaza tot mai mult contractele de furnizare si montaj de bunuri de echipament industrial, livrarea de instalatii imense'la cheie', contractul privind licentele, brevetele, asistenta tehnica, transferul de tehnologie sau de know-how, contractul de leasing (tot mai des utilizat de tarile in curs de dezvoltare care nu au mijloace necesare spre a cumpara instalatii de mare complexitate, implicind investitii uriase), contractul de consulting-engeneering, contractele de concesiune si de investitii in doemniul petrolier si minier, contractul de factoring, acorduri complexe de proportii uriase, proiecte industriale, lucrari de geniu, civile,etc. Cel mai adesea cooperarea economica internationala se realizeaza prin asa numitele 'Joint ventures' care de fapt cuprind o intreaga gama de operatii economice si juridece, de contrapartida sau de compensare in sensul larg, care ridica probleme cu totul noi.'

Practica internationala a trebuit sa puna in valoare si noi metode de contractare, deoarece in conditiile unei economii care cunoaste o productie in masa (mass production),o consumatie in masa (mass merchadising) si schimburi comerciale in serie, mijloacele de comunicatie si de transport fara precedent, vechea tehnica de a contracta in urma unor lungi si prealabile negocieri, care reclama timp, si prin urmare intarzieri in circulatia bunurilor (mai cu seama in sfera distributiei) a devenit incompatibila cu exigentele comertului international.

Pentru aceste considerente practica internationala comerciala s-a orientat spre noi tehnici de contractare si mai apoi spre o uniformizare a acestor tehnici prin intermediul contractelor tip si al conditiilor generale (exprimate ca forma tot prin contracte-tip). Aceasta tendinta a uniformizarii formelor de contractare s-a mai exprimat si in alt mod si anume prin clauze standard, formulari exprimate in termeni de cod, modele specifice unui anumit tip de contract, pentru o anumita ramura de activitate economica, sau, in cadrul unui anumit tip de contract, modele specifice obiectului contractului (cereale, bumbac,etc) ori modele de plata a pretului (credit documentar, P/D adica plata contra documente, sau P/A plata contra acceptare) etc.

Comertul international lato sensu se mai caracterizeaza prin prezenta unor parteneri neobisnuiti in afacerile comerciale interne si a caror pondere in acest domeniu este deosebit de importanta. Intradevar statele sunt tot mai mult interesate de dezvoltarea cooperararii economice internationale si iau parte in mod direct la aceasta. Noua situatie nu putea sa nu aiba influenta asupra instrumentelor juridice prin care se realizeaza schimburile comerciale internationale si asupra modurilor de solutionare a litigiilor ce s-ar putea ivi. Tot astfel cooperarea economica internationala se mai infaptuieste si prin intermediul marilor si puternicelor societati multinationale, a caror forta economica si putere de penetratie peste frontierele economice nationale ridica probleme noi si reclamaa solutii noi.'

Putem afirma ca notiunea de comert international este susceptibila de doua acceptiuni:

una restransa care se refera la totalitatea operatiunilor de import export de marfuri si servicii pe care le desfasoara persoanele fizice sau juridice cu parteneri externi;

una larga care include si formele moderne de desfasurare a relatiilor economice internationale, cum ar fi de exemplu cooperarea economica internationala. Aceasta se defineste ca un ansamblu de relatii de conlucrare intre doua sau mai multe persoane fizice si/sau juridice apartinand unui stat, care au ca scop realizarea , prin eforturi conjugate, a unor operatiuni complexe si conexe, esalonate de regula, pe perioade de timp determinate, in productie sau in sfera neproductiva, in scopul obtinerii unor avantaje reciproce.

Definirea dreptului comertului international

In mod sintetic, dreptului comertului internationl este definit ca ramura a dreptului ce cuprinde ansamblul normelor care reglementeaza relatiile comerciale internationale.

O definitie mai cuprinzatoare ar include faptul ca dreptului comertului internationl este constituit din ansamblul normelor care reglementeaza raporturi patrimoniale, cu caracter de comercialitate si internationalitate, incheiate intre persoane fizice si/sau juridice romane si straine (care intrunesc calitatea de subiecte de drept pentru operatiunile de import export), inclusiv intre asemnea persoane si stat, raporturi in care partile se afla pe pozitie de egalitate juridica.

3.Obiectul dreptului comertului internationl

Rezulta ca obiectul dreptului comertului internationl il formeaza raporturile juridice patrimoniale care, asa dupa cum se observa din definitie, prezinta caractere de comercialitate si internationalitate.

4.Caracterele raportului juridic de drept al comertului international

Caracterul comercial si Caracterul international

Caracterul comercial

Raporturile comerciale sunt cele izvorate din acte si fapte de comert. Codul comercial roman foloseste notiunea de 'fapte de comert' (art.3-5) in sens larg deoarece cuprinde atat actele juridice cat si faptele stricto-sensu.

In definirea comercialitatii sunt cunoscute urmatoarele conceptii:

Conceptia subiectiva care are la baza calitatea de comerciant a pers. participante la raportul jd.; (de exemplu dr. german include toate operatiunile efectuate de comerc. in exercitiul profesiei sale).

Ceea ce prevaleaza este numai calit.de comerciant a pers., pentru considerarea actelor subiective de comert.De aceea,intentia sau scopul urmarit prin inche. actelor nu prezinta elevanta.

Conform acestei concepti, calitatea de comerciant a pers. determina o prezumtie legala de comercialitate.

Conceptia obiectiva, care se bazeaza pe natura operatiunilor indeplinite sau obiectul reglemetarii. Se includ aici operatiunile privind circulatia capitalului (cumpararea si vinzarea comerciala, operatiunile bancare, operatiunile la bursa, opearatiunile de constituire a unei societati comerciale, operatiunile cambiale) si activitatea de productie a intrepriderilor (operatiunile efectuate de intrepriderile de furnituri, de asigurare, constructii si manufactura, editura, spectacole publice, intreprinderile de transport si expeditii, tipografie si librarie etc)

Actele obiective de comert nu sunt definite, gasim doar o enumerare a lor. Astfel Codul comercial roman (care are la baza criteriul obiectiv), in art.3 pct. 1-20 enumera actele si faptele juridice pe care legea le considera ca 'fapte de comert'. Dat fiind criteriul in temeiul caruia s-au stabilit, acestea sunt denumite fapte de comert obiective. Doctrina romaneasca antebelica precum si cea postbelica au opinat in sensul ca enumerarea din art.3 cod com. are caracter exemplificativ. Acelasi criteriu il regasim si in actele normative ce au functional anterior anului 1990 ( legea de comert exterior -legea nr. 1/1971 care in art.3 al.l stabileste care acte sau fapte sunt considerate operatiuni comerciale internationale. Prevederi similare s-au gasit si in legea contractelor economice nr.71/1969, in art.61.

o conceptie mixta care combina cele doua criterii subiectiv si obiectiv

Caracterul international

Caracterul international al raporturilor juridice care fac obiectul dreptului comertului international este dat de existenta elementului de extraneitate.

Nu toate raporturile care contin un element strain fac obiectul dreptului acum in studiu. Raportul comercial trebuie sa cuprinda elemente de extraneitate de natura a-1 face susceptibil de incidenta mai multor sisteme de drept.

Identificarea acestor criterii, elemente poate fi facuta fie printr-o conventie internationala fie prin legislatia interna a statului al carui sistem constituie lex causae.

Metodele folosite nu sunt identice cu cele din dreptul international privat. In dreptul roman, atat in conventiile internationale la care Romania este parte cat si in legislatia interna, sint reglementate doua criterii de definire a caracterului international al raporturilor juridice care fac obiectul dreptului comertului international si anume :

un criteriu de natura subiectiva, ca partile persoane fizice sau juridice, sa aibe domiciliul, respectiv sediul in state diferite si

un criteriu de natura obiectiva si anume ca marfa, lucrarea sau serviciul sau orice alt bun care face obiectul raportului juridic sa se afle in circuit (tranzit) international, adica, in executarea acelui raport juridic sa treaca cel putin o frontiera.

Reglementarile internationale in care este consacrat criteriul subiectiv sunt:

Conv. europeana de arbitraj comercial international, de la Geneva din 1961, care se refera la pers.fz. sau jd. avand ' resedinta lor obisnuita sau respectiv sediul in Statele Contractante diferite' ;

Conventia de la Washington din 1965 pentru reglementarea diferendelor relative la investitii intre state, care se refera la persoane care poseda 'nationalitatea' altui stat (art.25 par.2 lit.a);

Conventia Natiunilor Unite asupra contractelor de vinzare internationala de marfuri de la Viena din 1980, care precizeaza ca ' se aplica contractelor de vinzare de marfuri intre parti care isi au sediul in state diferite', iar 'nationalitatea partilor' este luata in considerare pentru aplicarea conventiei (art.l). Daca o parte nu are sediu, resedinta sa obisnuita ii tine locul (art. 10 lit.b);

Conventia asupra prescriptiei in materie de vinzare internationala de marfuri de la New York din 1974, conform caruia 'un contract de vanzare de bunuri mobile corporate este considerat ca avand un caracter international daca, in momentul incheierii contractului, vanzatorul si cumparatorul isi au sediul in state diferite ; daca o parte nu are sediu, se va avea in vedere resedinta sa obisnuita'. Nationalitatea partilor nu este luata in considerare (art.2)

Acordul european ce instituie asocierea dintre Romania pe de o parte si Comunitatea Europeana si statele membre ale acesteia, pe de alta parte, semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993. Acesta prevede in art.49 drept criteriu de definire a unei 'companii' ca fiind 'comunitara' sau 'romana', locul unde se afla 'sediul inregistrat' alternativ cu cel unde se gaseste 'administratia centrala' si cu 'locul' principal de afaceri.

In conventiile internationale din domeniul transporturilor intalnim cel de al doilea criteriu -obiectiv- (caracterul international).

Aceste conventii prevad in general, ca este international acel transport in care punctul de plecare si cel de sosire al marfurilor se afla pe teritoriile a doua state diferite.

Asemnea dispozitii gasim in Conventia de la Varsovia de unificare a unor reguli relative la transportul aerian international (art.l); Conventia privind traficul feroviar international de marfuri S.M.G.S. (art.l para.l); Conventia din 1956 referitoare la contractul de transport international pe sosele C.M.R. (art. 1,pet. 1) ; Regulile uniforme din 1980 privind contractul de transport international feroviar al marfurilor -C.I.M.-(art.l para.l).

In dr.rom. caracterul international al raporturilor comerciale este dat de anumite criterii. Astfel:

in legea nr.35/1991 se precizeaza ca prin 'investitori straini se inteleg persoanele fizice si juridice cu domiciliul sau dupa caz, cu sediul in strainatate' (art.4) criteriul folosit este deci, sediul sau domiciliul dupa caz;

in fostul D.L.nr.54/1990 abrogat prin aparitia legii 208/2002 - se prevedea ca organizarea activitatilor care pot privi si unele subiecte ale drepturilor comertului international - se poate face numai de catre cetateni care au domiciliul in Romania (art.l,al.2)

Legea nr. 105/1992 cu privire la regelementarea raporturilor de drept international privat, pune conditia ca vanzatorul si cumparatorul sa isi aibe domiciliul sau in cazul persoanelor juridice sediul sau fondul de comert, in state diferite, pentru a considera contractul de vanzare-cumparare comerciala, international ( art.88-89).

Se observa ca spre deosebire de vechea reglementare din art.3 al.l al legii nr. 1/1971 privind regelentarea activitatii de comert exterior, criteriul 'nationalitatii partenerilor' a disparut.

5.COOPERAREA ECONOMICA SI TEHNICO-STIINTIFICA INTERNATIONALA

In ultimul timp intalnim deseori in literatura de specialitate si in doctrina economica moderna termenul de colaborare economica internationala, care se refera tot la comert international in sensul sau cel mai larg.

Notiunea de acte si fapte de comert exterior trebuie privita intr-un sens larg, incluzand atat actele cat si faptele de comert propriu-zis cat si cele de cooperare economica si tehnico-stiintifica internationala.

Actele si faptele de cooperare economica internationala

Cooperarea economica internationala, la care participa subiectele romane de drept al comertului international se poate realiza intr-o multitudine de domenii si variate forme si care smt mentionate de obicei, in acordurile bilaterale de cooperare economica si tehnico-stiintifica internationala la care Romania este parte.

In mod frecvent in acordurile respective se prevad, ca domenii de cooperare : industria cu ramurile sale, domeniul energetic, transporturile, telecomunicatiile, agricultura, constructiile industriale si civile, serviciile, domeniul financiar-bancar etc.

Referitor la formele de cooperare economica si tehnico-stiintifica internationala intilnite in acorduri, acestea sunt:

cooperarea in productia de echipamente, masini si utilaje, alte produse; subansamble si piese de schimb, in vederea satisfacerii nevoilor interne ale celor doua tari, fie a export. spre terte piete;

proiectarea, construirea, punerea in functiune de obiective economice in cele doua tari sau in terte state ; dezvoltarea sau modernizarea capacitatilor de productie existente ;

executarea de lucrari si prospectiuni, exploatari, explorari de minereuri; elaborarea de programe comune de cercetare, productie si utilizarea resurselor energetice disponibile in cele doua tari ; realizarea de astfel de activitati in comun;

producerea si comercializarea in comun de marfuri inclusiv in terte tari;

prelucrarea de produse utilizand capacitatile din cele doua tari;

infiintarea de societati mixte de productie sau de comert, filiale, reprezentante ale intreprinderiilor si companiilor, birouri tehnico-comerciale, depozite de marfuri, piese de schimb, ateliere de service si asistenta tehnica ;

constituirea de societati mixte si birouri tehnice in domeniile inginerie, consultanta pe domenii diferite, marketing, in vederea realiz. de proiecte, studii, lucrari de constructii-montaj s.a.;

infiintarea de banci mixte ;

cooperare in domenilul turistic pentru realizarea de obiective turistice, prestari servicii, transport, porturi, zone libere din cele doua tari;

transferul de tehnologie, know-how, publicatii, informatii, cunostiinte tehnice, stiintifice, licente, brevete ; schimburi de specialisti, tehnicieni pentru realizarea proiectelor de cooperare ;

contacte, activitati de promovare a cooperarii dintre delegatii si organisme economice ; organizare de targuri, expozitii, conferinte, seminarii,etc. ;

mai recent sint intalnite in practica modalitati noi de cooperare : livrarile de credit rambursabil in produse, productie la comanda (lohn ).

Instrumental juridic prin care se realizeaza cooperarea economica si tehnico-stiintifica internationala, este contractul. De cele mai multe ori intalnim asa numitul contract de cooperarea economica internationala. Acesta se incheie intre subiectele de drept comercial din doua sau mai multe tari.

Contractul de cooperarea economica internationala apare astfel ca o institutie juridica complexa, ce, implica de regula, realizarea prealabila a unui contract cadru ce va sta ulterior la baza incheierii altor contracte de naturi juridice diferite : vanzare-cumparare, schimb, executare de lucrari, prestari servicii, intermediere, transfer de tehnologie s.a.

6.Corelatia dreptului comertului international cu ramurile de drept invecinate

Corelatia dreptului comertului international cu dreptul comercial intern

Raporturile juridice de drept ale comertului international se aseamana in mod esential cu cele de drept comercial (intern) prin faptul ca amandoua aceste categorii de raporturi juridice prezinta caracter patrimonial si comereial. Comercialitatea ca trasatura comuna, este data de faptul ca amandoua izvorasc din acte si fapte de comert, iar subiectele lor sunt persoane fizice si juridice care prezinta calitatea de comerciant.

Asa cum s-a remarcat in literatura de specialitate unitatea de esenta a celor doua raporturi juridice este data de faptul ca ele sunt guvernate, in parte de aceleasi acte normative interne. Astfel mai multe acte normative, care reglementeaza deopotriva raporturi comerciale interne si de comert international, supun, fara distinctie, aceste raporturi, acelorasi legi, in principal codului comereial si codului civil.

Pentru a lua exemplele cele mai relevante, mentionam articolul 223 din legea nr.31/1990 care stipuleaza ca prevederile acestei legi se completeaza cu cele ale codului comereial. De asemenea, legea nr. 15/1990 care contine dispozitii interesand deopotriva dreptul comercial si cel al comertului international supune relatii comerciale dintre regiile autonome, societatile comerciale cu capital de stat, precum si dintre acestea si stat, reglementarilor cuprinse in codul civil si codul comercial cu exceptiile decurgand din lege (art.47). In fine fostul decret- lege nr.54/1990 care la randul sau a fost mai bine de 12 ani un izvor pentru ambele materii juridice (pentru dreptul comertului international deaorece persoanele fizice-comerciantii-particularii si asociatiile cu scop lucrativ fara personalitate juridica pot face operatiuni externe), se completeaza cu dispozitiile codului comercial in masura in care nu dispune altfel (art.21 si art.27 raportatlaart.19).

Asadar dreptul comertului international, ca materie pluridisciplinara preia o parte din normele care, ca esenta apartin dreptului comercial, aparand astfel, ca un drept special fata de acesta din urma, care ramane dreptul comun in domeniul raporturilor de comert.

Pe de alta parte, raporturile comerciale internationale se deosebesc de cele interne mai ales prin faptul ca in cuprinsul lor apar elementele de extraneitate specifice, care fac ca ele sa devina susceptibile de a fi supuse la doua sau mai multe sisteme de drept diferite.

Ca urmare, cu privire la raporturile de comert international apare un conflict de legi care face ca ele sa fie supuse dreptului intern roman numai daca acesta este lex causae, in temeiul normei conflictuale aplicabile in speta. Dar, cel mai frecvent, raporturile juridice la care ne referim sunt guvernate de conventii internationale sau alte reglementari uniforme, care apar ca izvoare specifice, ale dreptului comertului international, nu insa si ale dreptului comercial intern. De asemenea, in materia comertului international se aplica, cu titlu de izvoare specifice, uzantele comerciale internationale.

Corelatia dreptului comertului international cu dreptul civil si dreptul procesual civil

Dr. comertului internat. prezinta importante elemente comune cu dr.civil si dr.procesual civil.

Astfel in primul rand, asa cum am aratat dreptul comertului international este o disciplina pluridisciplinara, normele sale fiind, in afara celor comerciale (interne), in buna parte norme de drept civil si procesual civil. Aceasta identitate -in esenta- de continut se manifesta si prin metoda de reglementare comuna, constand in pozitia de egalitate juridica a partilor atat dreptul civil si procesual civil, cat si dreptul comertului international facand parte, asadar, din domeniul dreptului privat.

Dreptul civil si dreptul procesual civil constituie dreptul comun fata de dr.comertului internat., asa incat prevederile lor sunt aplicabile ori de cate ori reglementarile speciale in materia comertului internat. nu sunt indestulatoare si nu exista reglementare specifica nici la nivelul dr. comercial intern, care constituie, asa cum am aratat dr. comun pentru raporturile comerciale.

Caracterul dreptului civil de drept comun fata de dreptul comertului international, ca de altfel si fata de dreptul comercial, este explicit exprimat in art.l Cod comercial care precizeaza 'In comert se aplica legea de fata. Unde ea nu dispune se aplica, codicele civil'. Prin expresia codice civil se intelege intreaga legislatie civila inclusiv procedura civila asa cum prin expresia 'legea de fata' legiuitorul a inteles sa se refere la legile comerciale in general, - deci zicem noi astazi, si la cele ale comertului international -, comertul fiind reglementat nu numai prin codul coemrcial, ci prin toate legile comerciale.

Se impune a fi subliniata ideea ca, cel putin in ceea ce priveste dreptul comertului international numai normele de drept procesual civil general, iar nu procedurile regleemnate pentru anumite materii speciale. Aceasta idee este exprimata cu claritate in art.52 din Regulile de procedura aplicabile in arbitarjul pentru solutionarea litigiilor de comert international, precum si in art.73 din Regulile de procedura aplicabile in arbitrajul comercial ad-hoc, ale Curtii de arbitraj comercial international de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei, care precizeaza ca aceste reguli se 'completeaza cu dispozitiile de drept comun de procedura civila romana in masura in care acestea sunt aplicabile, tinand seama de caracterul international al competentei Curtii de arbitraj si de natura comerciala a litigiilor.

La randul lor anumite reglementari aplicabile cu prioritate in domeniul comertului international - si a celui intern - mai ales din Codul comercial, constituie dreptul comun pentru unele raporturi de drept civil. Astfel, de exemplu, lipsind prevederile din Codul civil pentru determinarea momentului si locului incheierii contractului intre absenti, in materie se aplica dispozitiile art.35-39 Cod comercial, dispoz. Art.413-441 Cod comecial ('Despre contractul de transport') si art.490-694 cod com.('Despre comertul maritim si despre navigatiune') constituie dreptul comun privitor la toate contractele de transport, atat comerciale cat si cele civile.

Intre dreptul comertului international si dreptul civil exista insa importante deosebiri, sub cel putin urmatoarele aspecte:

a) in timp ce subiectele dreptului civil - persoane fizice sau persoane juridice - nu prezinta o calitate speciala, subiectele de drept al comertului international sunt persoane fizice care au capacitatea speciala de a efectua operatiuni de comert exterior;

b) raporturile de drept civil sunt patrimoniale si personal-nepatrimoniale, in timp ce raporturile de drept al comertului international, sunt in principiu patrimoniale;

c) raporturile juridice care fac obiectul dreptului comertului international intrunesc caracterele specifice de comercialitate si internationalitate.

Corelatia dreptului comertului international cu dreptul international privat

Ca si raporturile juridice care fac obiectul dreptului comertului international, cele de drept international privat prezinta caracter de internationalitate, desi in unele cazuri sfera notiunii de internationalitate este mai restransa pentru cea dintai categorie de raporturi.

Ambele materii juridice fac parte din dreptul privat, raporturile juridice care constituie obiectul lor de reglementare caracterizandu-se prin pozitia de egaliate a partilor.

Principala deosebire dintre dreptul comertului international si Dreptul international privat rezida in natura normelor juridice care intra in continutul lor. Astel in timp ce normele de drept al comertului international sunt materiale, cele care intra in continutul dreptul international privat sunt in marea lor majoritate, norme conflictuale. Obiectul lor de reglementare este de asemenea, diferit in cazul dreptului international privat, el fiind mai larg. Intr-adevar daca dreptul comertului international are ca obiect raporturi juridice care apar in domeniul comertului si cooperarii economice internationale, dreptul international privat reglementeaza raporturi juridice cu element de extraneitate din toate domeniile dreptului privat si anume, al dreptului civil propriu-zis, dreptului familiei, anumitor institutii ale dreptului muncii (de exemplu contractul de munca) si dreptul de proprietate intelectuala, cele din domeniul dreptului procesual civil, etc. De asemenea, dupa parearea noastra dreptul international privat - si anume un domeniu al sau, dreptul internat. privat comercial - reglement. si aspectele conflictuale in materia comertului internat.

Corelatia dreptului comertului international cu dreptul international public

Principala deosebire dintre dreptul comertului international si dreptul international public consta in natura si pozitia juridica a subiectelor. Astfel dreptul comertului international reglementeaza, in principal asa cum am mai aratat raporturile dintre persoanele fizice sau juridice aflate pe picior de egalitate juridica. Intra de semneea in obiectul dreptului comertului international raporturile juridice comerciale la care una din parti este statul cealalta fiind o persoana fizica sau juridica apartinind altui stat. Si in acest caz conditia esentiala pentru a fi vorba de raporturi de drept al comertului international este ca partile sa se afle pe pozitie de egaliatte juridica, deci statul parte la raport sa actioneze ca subiect de drept civil (dejure gestionis).

Raporturile juridice dintre state actionand ca puteri suverane (de jure imperil), dintre acestea si organizatii internationale guvernamentale, precum si dintre asemnea organizatii intra in sfera de reglementare a dreptul international public si mai precis, a dreptul international economic si dreptului international al dezvoltarii ca ramuri ale dreptului international public, atunci cand aceste raporturi juridice privesc domeniul cooperarii economice internationale.

Intre dreptul comertului international si dreptul international public exista si importante puncte de convergenta, izvorate, in primul rand, din elementul de internationalitate care caracterizeaza deopotriva, raporturile juridice, care fac obiectul lor de reglementare. Astfel principiile fundamentale ale dreptul international public se aplica si in cadrul raporturilor de drept al comertului international si, a fortiori, in cele la care participa statul. Corelatia dintre aceste doua materii juridice apare mai evident in anumite situatii ca, de exemplu, in ceea ce privesc consecintele pe care acordurile econiomice interstatale le produc asupra contractelor din comertul international.

Autonomia dreptul comertului international

Sectiunea a II a Politica statului roman in domeniul relatiilor comerciale internationale si participarea Romaniei la circuitul comercial mondial

Principiul libertatii comertului exterior este consacrat in mod expres in Constitutia Romaniei din anul 1991 iar garantia respectarii acestui principiu este considerata o obligatie economica fundamentala a statului.

Prin adoptarea acestor prevederi constitutionale si pe baza acestora a altor legi dupa decembrie 1989, s-a inlaturat monopolul de stat asupra comertului exterior ce a dominat in perioada anilor 1946-1989. In perioada societatii comuniste, monopolul de
stat a constituit principiul fundamental al politicii comerciale internationale a statului roman.

Aceasta reprezenta dr. exclusiv al statului de a organiza, conduce si controla intreaga activitate de comert exterior precum si de a efectua operatiunile de comert international prin unitatile sale autorizate, cum au fost intreprinderile de comert exterior specializate pe grupe de marfuri..

Principiul libertatii comertului exterior, reprezinta in capacitatea recunoscuta de lege persoanelor fizice sau juridice romane de a fi subiecte ale dreptului comertului international cu respectarea conditiilor referitoare la calitatea de comerciant si in acelasi timp au prevazut actul de constituire in cadrul obiectului de activitate efectuarea de acte si fapte ce comert international. Totodata in virtutea acestui principiu si a libertatii contractuale, se acorda posibilitatea fiecarui subiect de drept de a desfasura orice operatiuni comerciale internationale, inclusiv de a alege liber modalitatea de rezolvare a divergentelor dintre ele.

Din continutul principiului libertatii comertului exterior decurg si regulile fundamentalae ce guverneaza alte doua institutii importante: regimul investitiilor straine in tara si regimul aplicabil licentelor de export/import.

Astfel politica Romaniei in materia investitiilor straine este bazata pe principiul libertatii formelor si modalitatilor de investire in tara ca si pe cel al liberului acces al investitorilor straini in toate domeniile vietii economice. In mod similar in doemniul licentelor functioneaza principiul libertatii exporturilor si importurilor, acestea fiind supuse licentelor numai in cazurile de exceptie prevazute de lege.