LEGISACTIUNILE DE EXECUTARE - PROCEDURA CIVILA ROMANA

LEGISACTIUNILE DE EXECUTARE - PROCEDURA CIVILA ROMANA

1. MANU INIECTIO

Manu iniectio era utilizata in scopul executarii acelei sentinte de condamnare, care avea ca obiect o suma de bani.

In dreptul roman vechi si clasic, sentinta de condamnare era pronuntata de un simplu particular, asa incat era necesar un nou proces pentru ca magistratul sa dispuna executarea sentintei. Daca dupa 30 de zile de la pronuntarea sentintei debitorul nu platea, creditorul il ducea in fata magistratului, aratand ca sentinta de condamnare nu a fost executata. Dupa indeplinirea formelor cerute, magistratul aproba cererea creditorului de a-l duce pe debitor in inchisoarea sa personala, prin cuvantul addico.

Manus inectio imbraca trei forme :

- manus inectio iudicati - care presupunea o sentinta prealabila

- manus iniectio pura - care dadea debitorului posibilitatea sa conteste singur temeinica drepturilor creditorului, devenind vindex pentru el insusi

- manus iniectio pro iudicato - care putea avea loc chiar si in lipsa unei sentinte de condamnare

2. PIGNORIS CAPIO

Pignoris capio ( luarea de gaj era considerata o legisactiune de executare, cu toate ca ii lipsea caracterul judiciar. Pignoris capio nu era subsecventa unui proces, nu presupunea prezenta magistratului si nici macar prezenta debitorului. In cateva cazuri, dupa ce pronunta anumite cuvinte solemne in prezenta martorilor, creditorul putea lua un bun din patrimoniul debitorului. Creditorul nu putea sa-si insuseasca acel bun sau sa-l instraineze, dar daca debitorul nu platea, putea sa-l distruga.