Periodizarea statului roman si Epocile dreptului roman

Periodizarea statului roman si Epocile dreptului roman

Perioada statala a Romei are 3 mari etape:

I.          Regalitatea (sec. VI i. Hr. - 509 i. Hr. ) cand este alungat ultimul rege si instaurata republica.

Debuteaza cu reformele lui Servius Tullius care introduce noi reglementari de ordin politic, administrativ, teritorial, militar si fiscal (inlocuieste criteriul rudeniei de sange cu criteriul averii).

Din punct de vedere al organizarii statului, organele de conducere erau:

Rex (regale) care era seful statului, al armatei, si judecator suprem.

Comitia curiata - avea atributii in viata publica si privata (inclusiv cea religioasa)

Senatul - avea atributii de a alege regele si de a confirma hotararile comitiei curiate.

Comisia centuriata - prerogative legislative, elective si judecatoresti.

II.       Republica (509 i. Hr. - 27 i. Hr.)

Acest termen desemneaza organizarea democratica aplicabila proprietarilor de sclavi si oamenilor liberi, nu si populatiilor supuse.

O prima caracteristica a acestei perioade se refera la dezvoltarea economica fara precedent. Aceasta se datoreaza expansiunii Romei si implicit cresterii numarului de sclavi care au devenit principal forta de munca. Aceasta caracteristica a generat schimbari si la nivel social (apar clase sociale noi): cavaleri, nobili, care au un statut apropiat patricienilor).

De asemenea in legea celor 12 table se mentioneaza pentru prima data termenul de proletar care se refera la categoria sociala, a carei singura avere erau copiii.

In ceea ce priveste sclavii, acestia aveau statutul bunurilor.

Din punct de vedere al organizarii statale delimitam adunarile poporului, care adoptau hotarari judiciare, electorale si legislative.

Aceste adunari erau impartite in mai multe comitii:

Comitia centuria - devine principalul    organ legislativ

Comitia curiata - are atributii in domeniul dreptului privat

Concilium plebis - initial adopta hotarari numai pentru plebei, ulterior acestia s-au aplicat si patricienilor, denumirea s-a schimbat si a devenit comitia tributa.

Senatul nu mai elaboreaza legi, ci doar le confirm ape cele adoptate de adunarile poporului. De asemenea senatul supravegheaza respectarea si perpetuarea traditiilor romane.

In situatiile de instabilitate, de criza, de pericol exterior, putea sa numeasca un dictator interimar.

Atunci apar magistratii - inalti functionari care cumulau atributii administrative, jurisdictionale si militare, erau alesi pentru un an si detineau doua puteri:

a)     Potestas

b)    Imperium

a)     Potestas = capacitatea de a impune anumite    reguli care exprimau vointa cetatii pe perioada mandatului apeland si la forta de constrangere.

b)    Imperium = vizeaza aspecte militare (comandant al armatei, schimbarea comandantilor militari din subordine, coordonarea politiei, posibilitatea de a convoca senatul).

Magistratii erau de mai multe feluri:

Superiori (alesi dintre patricieni)

Inferiori

Magistratii superiori erau:

a). consulii detineau cele mai mari atributii, comandau armata si politia, conduceau senatul

b). praetorii erau alesi de Comitia Centuriata si aveau ca atributie principala, organizarea justitiei.

c). cenzorii erau fosti consuli care se ocupau de intocmirea listelor electorale si de supravegherea moravurilor.

d). edilii curuli care supravegheau functionarea pietelor

e). Questorii care aveau ca principale sarcini pastrarea arhivelor statului si evidenta tezaurului public.

Daca praetorii se ocupau de procesele civile, questorii se ocupau de cele penale. Magistratii inferiori erau alesi dintre cei saraci. Tribunii plebei aveau drept de veto asupra hotararilor magistratilor superiori.

III.    Imperiul (55 i. Hr. - 965 d. Hr.) are 2 mari etape:

Principatul (55 - 284)

Dominatul (284 - 565)

Principatul se numeste asa intrucat imparatul era numit principes (primul dintre cetateni). Acesta concentra intreaga putere a Imperiului in problemele interne si externe.

Senatul devine dependent de imparat avand urmatoarele atributii:

Alegerea magistratilor

Cercetarea pricinilor civile

Judecarea in prima instanta a cauzelor penale foarte grave

Consulii raman doar cu competenta jurisdictionala

Praetorii - prerogative administrative

Edilii curuli - organizarea pietelor

Questorii - arhivele

Tribunii plebei - dispar

A II a etapa a monarhiei absolute este dominatul instaurata de imparatul Diocletian.

Senatul - dispare

Imparatul este ajutat de un consistoriu principis (consiliu de sfatuitori).

Magistraturile se reduc si ca numar, iar cele care raman nu mai au nici o putere.

Aspectul pozitiv este ca se produce o uniformizare administrativa, iar Italia nu mai detine suprematia.

Ultimul imparat roman a fost Theodosiu I, dupa care acesta s-a scindat in cel de apus sic el de rasarit.

Epocile dreptului roman

a). Perioada vechiului drept roman ( de la formarea statului roman pana spre sfarsitul republicii).

Caracteristici:

Institutiile juridice sunt incarcate de formalism, rigiditate si conduc la inaccesibilitate.

Principalele izvoare de drept sunt:

Cutuma

Legea (hotararile adoptate de adunarile poporului)

Aceasta perioada reflecta o conceptie utilitarista.

Este o suprastructura pragmatica.

Are o conceptie utilitarista despre lume si viata.

1). Perioada clasica (ultima parte a republicii - toata perioada principatului)

- Dreptul devine mai suplu

- Apare si se aplica principiul bunei credinte si al echitatii

2). Epoca postclasica se suprapune perioadei dominatului.

Din punct de vedere al dreptului, aceasta reflecta criza economico-sociala a imperiului, pentru ca apar compilatii (juristii preiau si adapteaza operele juristilor clasici la noile realitati (Corpus Juris Civilis - Justinian).