Moduri de dobandire a cetateniei romane

Moduri de dobandire a cetateniei romane

Regula general admisa inca din antichitate cu privire la dobandirea cetateniei se baza pe doua principii: ius sangvinis (dreptul sangelui) si ius soli (ius loci) dreptul locului unde a avut loc nasterea persoanei. Cele doua principii au valoare de originaritate in dobandirea cetateniei, cu timpul apelandu-se si la alte moduri sau utilizandu-se un sistem mixt. Legea romana stabileste patru moduri pentru dobandirea cetateniei romane.

1. Dobandirea cetateniei romane prin nastere

Este un mod originar, permanent consacrat de legislatie. Potrivit acestui principiu copilul care se naste din parinti cetateni romani dobandeste cetatenia romana. Acest mod se mentine chiar si atunci cand numai unul din parinti este cetatean roman iar celalalt are o alta cetatenie sau este apatrid. Locul nasterii copilului in asemenea situatii nu prezinta relevanta juridica. Daca celalalt parinte este cetatean al altui stat si potrivit legislatiei statului respectiv se aplica aceleasi reguli ca in legea romana, inseamna ca nou-nascutul va putea avea dubla cetatenie prin chiar faptul nasterii, anume cetatenie romana si cetatenie a statului celuilalt parinte .

2. Dobandirea cetateniei prin repatriere

Este un mod dedus din continutul actual al Legii nr. 21/1991 dupa ultima modificare a acesteia, desi initial era prevazut expres. Poate si datorita imprejurarilor ca in perioada ce a trecut dupa anul 1989 cei care au pierdut cetatenia romana datorita regimului politic anterior si au dorit sa o redobandeasca au avut suficient timp in 10 ani sa revina ca cetateni romani in societatea romaneasca.

3. Dobandirea cetateniei romane prin adoptie

Potrivit legii romane, copilul cetatean strain sau apatrid care este adoptat de un cetatean roman dobandeste cetatenia romana daca nu a implinit varsta de 18 ani. Daca adoptatorul cetatean roman este casatorit cu o persoana ce nu are cetatenia romana cei doi trebuie sa decida care va fi cetatenia copilului adoptat. Cand cei doi nu se pun de acord, hotaraste tribunalul pentru minori in raport cu interesele minorului adoptat. Interventia autoritatii tutelare si a autoritatii judiciare intr-o astfel de cauza se justifica prin protectia ce o acorda statul roman copiilor si tinerilor ce locuiesc pe teritoriul sau (art. 49 din Constitutia Romaniei). Si in acest caz problema cetateniei continua a ramane o chestiune de stat pentru adoptie si se face cu consimtamantul viitorilor parinti, ea se aproba de o autoritate publica, potrivit legii adoptiilor . Repatrierea in aceste siuatii nu obliga la stabilirea domiciliului in Romania.

4. Dobandirea cetateniei romane la cerere

Din punct de vedere al frecventei cazurilor, dobandirea cetateniei romane la cerere se situeaza dupa primul mod, cel prin nastere. Legea romana reglementeaza acest mod de dobandire a cetateniei, prin acordare, la cerere si el priveste pe cetatenii altor state (straini) si pe apatrizi, persoane care isi manifesta dorinta, in scris, de a se integra in societatea romaneasca. Pentru acordarea cetateniei romane fiecare persoana din cele doua categorii de enuntate trebuie sa indeplineasca mai multe conditii:

a) s-a nascut si domiciliaza la data formularii cererii pe teritoriul Romaniei sau, desi nu s-a nascut in Romania domiciliaza legal in Romania in mod statornic si continuu de cel putin 8 ani sau de ce cel putin 5 ani in si ca este casatorit cu un cetatean roman. Aceste termene, de 8, respectiv 5 ani, pot fi reduse in cazuri speciale, prin dispensa acordata de Ministerul Justitiei.

Legea face deosebire de tratament juridic intre cei care s-au nascut pe teritoriul Romaniei si celelalte categorii de solicitanti la acordarea cetateniei romane. Pentru cei care s-au nascut pe teritoriul Romaniei este suficient sa locuiasca pe acest teritoriu in momentul formularii cererii, conditia vechimii locuirii nu mai prezinta relevanta.

b) a implinit varsta de 18 ani, deci este major si are capacitate de exercitiu deplina.

c) are un comportament, atitudine si actiuni ce dovedesc loialitate fata de statul si natiunea romana, si, declara ca nu a intreprins si nu va intreprinde in viitor actiuni impotriva ordinii de drept sau sigurantei nationale a statului roman;

d) are asigurate mijloacele legale pentru un trai decent, respectand legislatia privind regimul strainilor in Romania;

e) este cunoscut ca avand o buna purtare, nu a fost condamnat in tara sau in strainatate pentru o infractiune care sa-l faca nedemn de a fi cetatean roman, cunoaste limba romana suficient de bine si poseda notiuni minime despre cultura si civilizatia romaneasca care sa-l faca sa se integreze cu usurinta in viata sociala;

f) cunoaste prevederile Constitutiei si imnul national.

Se poate sustine ca potrivit legii cetateniei romane, acordarea cetateniei la cerere poate avea in vedere doua situatii:

- o prima situatie priveste pe cei care au avut cetatenia romana, au dobandit o alta cetatenie si acum doresc sa redobandeasca cetatenia romana pastrand si cetatenia actuala, inclusiv domiciliul in strainatate. Statul roman nu este impotriva dublei cetatenii, dar doreste, de principiu, ca redobandirea cetateniei sa fie completate de stabilire a domiciliului in Romania;

- a doua situatie ii vizeaza pe cei care nu au mai avut cetatenia romana si doresc sa dobandeasca cetatenia romana, acestora revenindu-le obligatia de a domicilia in noua lor patrie si de a depune juramantul de credinta fata de Romania. De altfel, depunerea juramantului de credinta fata de Romania este momentul din care incep sa curga si efectele care se nasc din calitatea de cetatean roman.

Legea romana a cetateniei reglementeaza expres sau prin interpretare si anumite situatii atipice de acordare a cetateniei cum ar fi cazul copilului minor, cetatean strain care dobandeste cetatenia romana ca efect al dobandirii acesteia de catre parintii sai, fosti cetateni straini sau apatrizi. Daca numai unul dintre parinti dobandeste cetatenia romana, copilul nascut cetatean strain va dobandi cetatenia romana numai prin consensul parintilor sai, iar in cazul absentei acestui acord, va hotari tribunalul pentru minori de la domiciliul minorului tinand seama ca una din conditiile acordarii cetateniei romane este cea a domiciliului in Romania. Daca minorul a implinit varsta de 14 ani, el are capacitate de exercitiu restransa si este necesar a-si exprima consimtamantul cu privire la cetatenia sa.

5. Situatia copilului gasit pe teritoriul Romaniei

Legiuitorul a incercat sa surprinda si sa reglementeze situatii posibile precum cetatenia copilului gasit, fara acte, pe teritoriul Romaniei si despre ai carui parinti nu se cunoaste nimic. Aflandu-se pe teritoriul de jurisdictie al statului roman acestora trebuie sa li se stabileasca statutul civil, cetatenia. In acest sens legea romana dispune: copilul gasit pe teritoriul Romaniei este cetatean roman daca nici unul dintre parinti nu este cunoscut. Dispozitia legii este incontestabil in interesul copilului si este fundamentata pe baza unei prezumtii relative cu privire la faptul ca cel putin unul din parinti ar putea fi cetatean roman.

In masura in care ulterior se constata contrariul, in sensul ca se stabileste cetatenia straina a ambilor parinti, iar copilul nu a implinit 18 ani, acesta isi va pierde cetatenia romana; daca acesta a implinit varsta de 18 ani cetatenia romana nu mai poate fi retrasa.

6. Juramantul de credinta fata de Romania

Juramantul de credinta consta intr-o declaratie solemna de devotament si fidelitate fata de statul si poporul roman, dorinta celui in cauza de a apara drepturile si interesele nationale si de a se supune fata de Constitutie si legi.

Juramantul de credinta trebuie depus in termen de 6 luni de la data comunicarii actului administrativ (in prezent Ordinul Ministrului Justitiei) prin care s-a acordat cetatenia romana. El se depune in fata ministrului justitiei sau imputernicitului acestuia de catre cei care se gasesc in Romania sau in fata sefului misiunii diplomatice ori consulare a Romaniei din tara respectiva de catre cei aflati in afara teritoriului national. Termenul de 6 luni pentru depunerea juramantului de credinta este un termen de decadere fata de faptul ca persoana careia i s-a acordat sau reacordat cetatenia nu depune suficiente diligente pentru a se integra deplin din punct de vedere juridic in societatea romaneasca, si are drept consecinta revocarea de drept a actului administrativ prin care se acorda cetatenia romana.

Cetatenia romana se dobandeste pe data depunerii juramantului de credinta.