NORMA JURIDICA

NOTIUNE SI TRASATURI CARACTERISTICE, STRUCTURA NORMEI JURIDICE, CLASIFICAREA NORMELOR JURIDICE, APLICAREA LEGII (NORMELOR JURIDICE), INTERPRETAREA NORMELOR JURIDICE; CAP.I,PAG. 13-21

Norma juridica este o regula sociala de comportament, generala,impersonala si obligatorie.

Norma juridica este deci "o regula de conduita, generala impersonala si obligatorie, instituita sau sanctionata de autoritatea publica, aplicata din constiinta juridica a oamenilor si, in caz de abatere, prin constrangerea de stat".

Trasaturi:

socialitatea,

generalitatea si impersonalitatea.

obligativitatea

In structura interna a oricarei norme juridice se disting trei elemente constitutive:

a) ipoteza;

b) dispozitia;

c) sanctiunea.

Ipoteza este acea parte a normei juridice in care se arata imprejurarile in care este aplicabila.

Dispozitia este partea care stabileste modelul de conduita care trebuie adoptat.

Sanctiunea este partea care stabileste consecintele neadoptarii conduitei prescrise.

Clasificarea normelor juridice

Normele juridice pot fi clasificate in functie de mai multe criterii:

a) dupa criteriul conduitei pe care trebuie s-o aiba destinatarii;

b) dupa sfera de aplicare si gradul de generalitate;

c) dupa modul de redactare.

a) Clasificarea dupa criteriul conduitei

Norme imperative (categorice): sunt cele care impun sa se dea ceva, sa se faca sau sa nu se faca ceva.

norme onerative - impun o anumita conduita, de la ele neputandu-se deroga.

norme prohibitive interzic o anumita conduita si sunt specifice obligatiei de a nu face ceva, fiind obligatorii.

Norme permisive (dispozitive

norme atributive (de imputernicire)

norme supletive - norme ce suplinesc vointa subiectelor de drept daca acestea nu se manifesta pentru a-si preciza comportarea in ipoteza data.

b) Clasificarea dupa sfera de aplicare si gradul de generalitate

- norme generale - sunt cele ce alcatuiesc dreptul comun.

- norme speciale - deroga de la dreptul (de exemplu: dreptul comun) si prevaleaza in fata normelor generale.

- norme de exceptie - reglementeaza situatii de exceptie

c) Clasificarea dupa modul de redactare

- norme complete, adica cele ce respecta structura trihotomica a normei, avand si ipoteza si dispozitie si sanctiune;

- norme incomplete, adica acele norme carora le lipseste unul din elementele structurii lor logico-juridice. Cand acestea trimit la un alt text de lege se numesc norme de trimitere.

Normele juridice mai pot fi clasificate in functie de:

- ramura de drept careia ii apartin: de drept civil, penal, constitutional, administrativ, financiar, familiei, comercial etc.;

- de sanctiunea pe care o contin: norme punitive (stabilesc o pedeapsa) sau stimulative (au o sanctiune pozitiva, adica o recompensa: distinctii, decoratii, facilitati, scutiri de impozite, reducerea pedepsei). Tot dupa sanctiune, normele pot fi cu sanctiuni penale, civile, administrative sau disciplinare sau cu sanctiuni alternative (inchisoare sau amenda) ori cumulative (inchisoare si interzicerea unor drepturi). O alta clasificare dupa sanctiune imparte normele in reparatorii (exemplu: repun partile in situatia anterioara prin restituirea prestatiilor) si de anulare (stabilesc nulitatea unui act).

Si, in fine, o ultima clasificare dupa sanctiune: normele pot fi cu sanctiuni absolut determinate sau cu sanctiuni relativ determinate (exemplu: se pedepseste conform legii);

- dupa actul normativ din care provin: din lege, din ordonante sau hotarari ale Guvernului, din ordine ale ministrilor s.a.;

- dupa continutul lor: norme principii (exemplu: principiile generale din Constitutie, coduri, alte legi care stabilesc orientarile generale de aplicare a dreptului), norme definitii (se definesc anumite concepte: contractul, locatiunea, arenda etc.), norme de continut, norme de stabilire a competentei, atributiilor, sarcinilor.

INTERPRETARE

Principalele metode (procedee) de interpretare a legii sunt:

metoda istorica;

metoda gramaticala;

metoda logica;

metoda sistematica;

metoda teleologica

Modalitati de interpretare:

aplicare literala (ad litteram);

aplicare extensiva;

aplicare restrictiva.

In functie de gradul de obligativitate al interpretarii, se disting doua forme de interpretare:

interpretarea obligatorie-legala sau judiciara   

interpretare facultativa.

APLICARE

Aplicarea dreptului urmeaza a fi analizata atat in spatiu si asupra persoanelor (destinatarilor), cat si in timp.

1. Aplicarea dreptului in spatiu si asupra persoanelor

a. Restrictive, care restrangand aplicarea principiului teritorialitatii, permit, in anumite situatii,aplicarea unei legi straine pe teritoriul national.

b.) Extensive, adica situatii in care se poate extinde aplicarea legii romane si in afara teritoriului roman.

In ce priveste aplicarea asupra persoanelor, au fost puse in evidenta doua categorii de destinatari:

- destinatari de prima linie, adica persoanele carora norma juridica le stabileste drepturi sau obligatii;

- destinatari de linia a doua, adica autoritatile insarcinate sa vegheze la respectarea legii sau chiar s-o aplice.

Aplicarea legii in timp este privita sub 2 aspecte:

a) Durata actiunii legii: regula generala este ca legea incepe sa actioneze din momentul intrarii ei in vigoare, fara limita de timp.

b) Efectele legii. Principiul care contine regula generala privind timpul in care se produc efectele legii este principiul neretroactivitatii legii, potrivit caruia "legea dispune numai pentru viitor"

3. Aplicarea legii asupra persoanelor. Potrivit principiului egalitatii cetaTenilor prevazut de art.4 din Constitutie, normele juridice se aplica tuturor cetatenilor fara deosebire de "rasa, de nationalitate,de origine etnica, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenta politica, de avere sau de origine sociala".

Forme de abrogare:

Expresa: directa si indirecta

Tacita