Natura juridica a casatoriei

δ.1. Teorii in legatura cu natura juridica a casatoriei

Cu privire la calificarea sau natura juridica a casatoriei, in doctrina juridica s-au exprimat opinii numeroase si variate, care pot fi clasificate in trei teorii principale: teoria contractuala, teoria institutionala si teoria mixta contractual-institutionala.

Teoria mixta contractual-institutionala, devenita dominanta in doctrina juridica occidentala contemporana, reuneste toate opiniile care, intr-o forma sau alta, dau o dubla calificare casatoriei, de contract si de institutie juridica. Dupa ponderea pe care o atribuie acestor doua elemente de calificare, unii autori considera casatoria ca un contract care da nastere la o asociatie de persoane, altii o considera, deopotriva, ca un contract si o institutie juridica, iar dupa alti autori, natura institutionala a casatoriei predomina fata de natura contractuala.

In literatura juridica romana, casatoria este considerata un act juridic de dreptul familiei. Fara sa negam aceasta calificare, de vreme ce admitem existenta dreptului familiei ca ramura distincta de dreptul civil, consideram ca, din punct de vedere al naturii juridice, casatoria reprezinta atat un act juridic, cat si o institutie juridica. Natura mixta a casatoriei se explica prin cel putin trei ratiuni:

- viitorii soti isi exprima consimtamantul solemn pentru incheierea casatoriei determina caracterul contractual sau, cum preferam noi, caracterul de act juridic al casatoriei;

- normele juridice care reglementeaza conditiile de incheiere, efectele si desfacerea casatoriei sunt imperative;

- incheierea si desfacerea casatoriei se realizeaza numai prin interventia autoritatii publice, dupa caz, a ofiterului de stare civila sau a instantei de judecata.

δ.2. Raportul casatorie-contract

1. Asemanari intre casatorie si contract Desi actul juridic prin care se incheie casatoria nu poate fi considerat un contract, totusi, intre cele doua institutii juridice exista anumite asemanari, concretizate in:

- casatoria este un act juridic bilateral, asa cum poate fi, de cele mai multe ori, si contractul;

- incheierea casatoriei este libera, in inteles contractual ca orice persoana are libertatea de a se casatori sau nu;

- viitorii soti sunt egali, in inteles contractual ca acestia consimt la casatorie in conditii de egalitate juridica si nu de subordonare a unuia fata de celalalt.

2. Deosebiri intre casatorie si contract. Actul juridic prin care se incheie casatoria se deosebeste de contract prin urmatoarele:

- in cazul contractului, fiecare parte urmareste un scop diferit de al celeilalte parti, pe cand in cazul casatoriei, ambii soti urmaresc un scop comun, si anume, intemeierea unei familii;

- rolul consimtamantului viitorilor soti este acela de a face aplicabil statutul legal al casatoriei, in schimb in cazul contractului, partile stabilesc, de regula, prin acordul de vointa, insusi continutul contractului. Cu alte cuvinte, efectele contractului sunt determinate de parti, in anumite limite determinate de lege (art. 5, 963, 968 C.civ.), putand imbraca cele mai diferite aspecte, in timp ce efectele casatoriei sunt prestabilite de lege, vointa partilor neavand decat rolul de a determina aplicarea statutului legal al casatoriei, fara posibilitatea de a-l modifica in vreun fel. Cei care se casatoresc au, deci, numai posibilitatea de a accepta ori nu statutul legal al casatoriei, asa cum este el stabilit de lege;

- in principiu, contractul poate fi susceptibil de modalitati (termen, conditie, sarcina), pe cand casatoria nu poate fi afectata de nici una dintre acestea;

- contractul, fiind stabilit prin vointa partilor (mutuus consensus), poate inceta prin acordul lor de vointa in acest sens (mutuus dissensus). Casatoria nu poate lua sfarsit prin acordul de vointa al sotilor, decat numai daca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 38 alin. 2 C.fam.;

- in cazul contractului, daca o parte nu-si executa obligatiile, cealalta parte poate sa solicite, dupa caz, rezolutiunea sau rezilierea (art. 1020-1021 C.civ.). Dimpotriva, casatoria nu poate fi desfacuta decat pe cale judecatoreasca si numai in conditiile stabilite de lege (art. 38 C.fam.);

- nulitatea casatoriei (art. 19 1 C.fam.) prezinta anumite particularitati fata de nulitatea contractului;

- la incheierea si desfacerea casatoriei, un rol important ii revine ofiterului de stare civila (art. 3 si 16 C.fam.), respectiv instantei de judecata (art. 37 alin. 2 C.fam.), ceea ce deosebeste iarasi casatoria de contract;

- contractul este, prin excelenta, un act juridic prin reprezentare. Casatoria nu se poate incheia prin reprezentarea viitorilor soti, ea fiind un act juridic personal (art. 16 C.fam.).

3. Concluzii Pentru toate aceste diferentieri si consideratii mai sus expuse, socotim indicata folosirea calificarii circumstantiale de "act juridic", notiune care inglobeaza atat actul unilateral de vointa, cat si contractul. Acest act juridic pe care il constituie casatoria este cel prin mijlocirea caruia viitorii soti se supun, prin libera lor vointa, statutului legal al casatoriei.

Actul juridic al casatoriei, o data incheiat, genereaza, la randul sau, o stare de drept permanenta, intrucat, astfel cum arata art. 3 C.fam., el sta la baza nasterii drepturilor si obligatiilor personale si a celor patrimoniale prevazute de cod. Dar, toate aceste drepturi si obligatii dau expresie, din punct de vedere juridic, "comunitatii de trai" a sotilor si se bazeaza pe afectiune, prietenie, incredere si buna intelegere.