INTERPRETAREA LEGII PENALE

INTERPRETAREA LEGII PENALE

Interpretare legii penale ridica, ca orice fel de interpretare juridica, probleme privind, in principal:

organele de interpretare,

procedeele de interpretare,

rezultatele interpretarii,

limitele interpretarii si principiile acesteia.

SECTIUNEA 1

ORGANELE DE INTERPRETARE

a. Interpretarea poate fi facuta de acelasi organ care a elaborat norma si este autentica si obligatorie.

b. Interpretarea doctrinara este data de specialistii domeniului.

c. Interpretarea judiciara este rezultatul activitatii organelor judiciare - mai ales ale judecatorilor - de aplicare a legii la cazurile concrete.

SECTIUNEA 2

PROCEDEELE DE INTERPRETARE

Sunt cunoscute mai multe procedee de interpretare: literala, istorica, rationala, tehnologica, comparativa, analogica, clasificarea cea mai intalnita in materia noastra fiind aceea care distinge intre procedeele literale, rationale si analogice.

A. Interpretarea literala consta in cautarea continutului, finalitatii si campului de aplicare a legii in stransa dependenta cu intelesul cel mai firesc al cuvintelor si structurii gramaticale a textului in care se exprima norma.

Nu numai cuvintele in sine, dar si modul in care sunt folosite releva trei planuri de abordare: etimologic, sintactic si stilistic.

B. Interpretarea rationala sau logica - urmareste sa stabileasca vointa reala a judecatorului prin folosirea unor procedee logice, a rationamentelor.

In cazul in care cele doua feluri de interpretari, dintre care cea literal-gramaticala are intaietate, conduc la rezultate diferite, prevaleaza intelesul dedus pe cale logica. Interpretarea logica apare sub forma a cinci tipuri de metode fundamentale:

metoda logico-analitica

metoda sistematica

metoda istorica

metoda teleologica

metoda analogica.

SECTIUNEA 3

IERARHIZAREA METODELOR

Interpretul poate face apel la oricare dintre metodele de interpretare cunoscute, singularizate sau prin combinare, unicul scop al interpretarii fiind acela al stabilirii acelui continut juridic care corespunde cel mai bine cazului in speta, in contextul judecarii acestuia, adevaratul sens al legii neputandu-se releva decat printr-o raportare relativa la cel putin trei niveluri: al vointei autorului legii, al scopului general sau obiectiv al legii si al contextului judiciar si axiologic al momentului aplicarii normei.

SECTIUNEA 4

REZULTATELE PRINCIPALE SI LIMITELE INTERPRETARII LEGII PENALE

Oricare ar fi procedeele sau metodele pe care le foloseste interpretul, rezultatele sale pot conduce la trei situatii distincte:

A .lex dixit quam voluit - interpretarea fiind declarativa

B. lex dixit minus quam volui - interpretarea fiind extensiva

C. lex dixit plus quam voluit - interpretarea fiind restrictiva

SECTIUNEA 5

PRINCIPII ALE INTERPRETARII LEGII PENALE

Plecandu-se de la premisa sa interpretul trebuie sa urmareasca cunoasterea, iar nu crearea normei de drept, in traditia scolii romanesti a ultimelor decenii, s-a impus principiul ca legile penale sunt de stricta interpretare (poenalia sunt strictissime interpretationis), potrivit caruia intelesul normei legale nu poate fi nici extins si nici restrans prin interpretare.

Pe de alta parte, fiind de inspiratie liberala si stabilit in interesul individului confruntat cu legea penala, interpretarea legii penale nu trebuie niciodata sa se intoarca impotriva sa.

De aici decurge cel de-al doilea principiu al interpretarii normelor de drept penal si anume acel ca, daca legile penale defavorabile trebuie interpretate in mod strict, cele instituite in favoarea infractorului trebuie interpretate extensiv.