Dreptul profesional

Dreptul profesional.

In doctrina se discuta problema existentei dreptului profesional, ca ramura distincta de drept, care ar cuprinde toate raporturile juridice in temeiul carora este posibil ca o persoana sa presteze o munca.

Se porneste de la ideea ca raportul de munca al functionarilor publici - care se analizeaza in cadrul dreptului administrativ[1] - nu constituie singura categorie de raporturi de munca de natura particulara. Tot particulare sunt si alte categorii de raporturi juridice avand ca obiect prestarea muncii, dar care nu se analizeaza in nici o ramura a stiintei dreptului.

In fond, se sustine ca legislatia muncii - inteleasa ca ansamblul normelor de drept care reglementeaza diverse forme de munca remunerata - are o sfera de cuprindere mai larga decat cea formata din normele juridice care vizeaza contractul individual si cel colectiv de munca[2].

In aceste conditii, in sisteme de drept occidentale ( in stiinta dreptului ) se promoveaza ca optiune posibila, in perspectiva, existenta unei noi ramuri a dreptului profesional, care ar cuprinde:

- raporturile juridice care izvorasc din contractul individual de munca;

- raporturile de functie publica;

- raporturile de munca ale personalului cooperatori;

- raporturile de munca ale personalului clerical;

- raporturile juridice in care se afla persoanele care practica o profesie libera ( dreptul profesiilor ).

In doctrina occidentala[3] ( indeosebi in Italia ) se promoveaza si o alta idee: renuntarea la orice adjectiv asociat dreptului muncii ( munca subordonata, munca nesubordonata, munca preasubordonata sau coordonata ).

Evident ca, astfel, in ultima analiza, este pusa in discutie aceeasi problema: mentinerea obiectului actual al dreptului muncii sau extinderea analizei in cadrul acestei ramuri de drept - fara a o numi dreptul profesional - la toate raporturile juridice care implica prestarea unei munci.

In opinia unora, intr-o viziune integratoare, o astfel de ramura a dreptului - dreptul profesional, sau altfel spus, un drept al muncii exhaustiv - s-ar justifica din punct de vedere teoretic.

Insa, din cauza vastitatii acestei problematici si a dificultatilor deosebite, analiza variatelor categorii de raporturi juridice care implica prestarea unei munci se face, in continuare, in cadrul diverselor ramuri de drept sau, in anumite cazuri, din pacate, chiar deloc.

In acest context, solutia care se apreciaza ca rezonabila este, pentru inca o perioada de timp, aceea de a depasi viziunea potrivit careia in dreptul muncii se analizeaza exclusiv contractele ( individual si colectiv ) de munca.

Drept urmare, in dreptul muncii s-ar incorpora si anumite probleme strict necesare ( cum ar fi analiza trasaturilor comune ale profesiunilor liberale sau prezentarea comparativa a regimului juridic al salariatilor cu cel al functionarilor publici ).

In doctrina de drept administrativ s-a avansat si ideea potrivit careia nu s-ar putea accepta existenta dreptului profesional deoarece s-ar reuni, fara a fi posibil, institutii juridice de drept privat cu institutii juridice de drept public.

O astfel de sustinere este de natura sa suscite serioase rezerve deoarece:

- Dreptul profesional nu ar urma sa constituie o ramura de drept in acceptiunea traditionala, istorica ( obiect de reglementare propriu, metoda de reglementare proprie etc. ). Ar fi vorba despre o grupare logica de institutii juridice, avand corelatii evidente intre ele, grupare ceruta de practica si purtand doar conventional denumirea de drept;

- Coexistenta, laolalta, a unor institutii juridice de natura diferita - de drept privat si, respectiv de drept public - nu ar consacra o realitate inedita si inacceptabila. Si dreptul afacerilor - incontestabil existent - constituie o astfel de ramura de drept.

Chiar in cadrul fiecarei ramuri de drept ( al unora dintre ele ) coexista institutii juridice de drept privat cu institutii de drept public ( cum ar fi, spre exemplu, in dreptul familiei sau chiar in dreptul muncii ).

Cu deosebire, dreptul muncii intr-o economie de piata grupeaza reglementarile absolut necesare si prioritare referitoare la libertatea contractuala ( apartinand dreptului privat ) cu cele privind protectia sociala a salariatilor ( apartinand dreptului public ).

Teoretic, s-ar putea avansa, in stadiul actual al legislatiei muncii din Romania[4], marcata decisiv prin noul Cod al muncii, existenta urmatoarelor concepte:

- a unui drept al muncii lato sensu ( ca stiinta a dreptului ). In aceasta acceptie, dreptul muncii ar cuprinde, in afara de analiza raporturilor juridice de munca intemeiate pe contractul individual de munca si referiri sistematice, dar concise ( strict necesare ) la celelalte categorii de raporturi juridice ce implica si ele prestarea unei muncii;

- a unui drept al muncii stricto sensu, respectiv cel clasic cuprinzand numai analiza raporturilor juridice de munca intemeiate pe contractele individual si colectiv de munca.