Notiunea creantei (obligatiei fiscale). Notiune. Particularitati

Notiunea creantei (obligatiei fiscale). Notiune. Particularitati

Notiune

Continutul fundamental al r.j. fiscal il constituie obligatia stabilita unilateral de catre stat in sarcina PF sau PJ denumite contribuabili de a plati o anumita suma de bani, la termenul stabilit, in contul bugetului de stat

Legiuitorul roman a enumerat obligatiile fiscale astfel:

obligatia de a declara bunurile si veniturile impozabile sau, dupa caz, impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat;

obligatia de a calcula si de a inregistra in evidentele contabile si fiscale impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat;

obligatia de a plati la termenele legale impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat;

obligatia de a plati dobanzi si penalitati de intarziere aferente impozitelor, taxelor, contributiilor si altor sume datorate bugetului general consolidat (denumite obligatii de plata accesorii);

obligatia de a calcula, de a retine si de a inregistra in evidentele contabile si de plata, la termenele legale, impozitele si contributiile care se realizeaza prin stopaj la sursa;

orice alte obligatii care revin contribuabililor, PF sau PJ, in aplicarea legilor fiscale.

Suma de bani pe care contribuabilul are obligatia de a o plati reprezinta un venit al bugetului de stat, iar obligatia al carei obiect este va fi denumita obligatie fiscala.

Obligatia fiscala este o obligatie juridica, deoarece ea defineste continutul unui raport juridic ce ia nastere intre stat si persoanele determinate de lege (contribuabili), raport juridic al carui izvor este legea, executarea fiind asigurata, in caz de necesitate, prin intermediul constrangerii de stat

Particularitati

Particularitatile ce individualizeaza obligatia fiscala privesc in special izvorul acestei obligatii, beneficiarul, obiectul, forma sa, precum si conditiile de stabilire, modificare si stingere.

Izvorul obligatiei fiscale - va fi intotdeauna legea sau actul normativ cu valoare de lege care instituie si reglementeaza un venit al bugetului de stat (impozit sau taxa). Prin lege se stabilesc categoriile de PF sau PJ ce datoreaza bugetului de stat venitul respectiv, elementele venitului fiscal, precum si modalitatile de plata ale acestuia.

Beneficiara a obligatiei fiscale - este intreaga societate, desi calitatea de creditor o are statul.

Scopul instituirii unilaterale de catre stat a acestei obligatii este realizarea veniturilor bugetului de stat, deci a fondului general de dezvoltare a societatii, aceasta avand, in final, calitatea de beneficiara a sumelor ce fac obiectul obligatiei fiscale.

Obiectul obligatiei fiscale - consta intotdeauna intr-o suma de bani, aceasta fiind, in prezent, unica forma in care statele moderne percep veniturile datorate BS.

Obligatia fiscala este constatata in forma scrisa, prin titlul de creanta fiscala care o individualizeaza la nivelul fiecarui contribuabil in raport de veniturile obtinute sau de bunurile detinute. Titlul de creanta fiscala este intocmit sau confirmat de organele financiare ale statului care au atributii in acest sens, in conformitate cu prevederile legale prin care se reglementeaza veniturile fiscale si cu respectarea procedurii stabilite prin aceasta reglementare pentru fiecare categorie de venit in parte.

Conditiile de stabilire si executare a obligatiei fiscale sunt reglementate in mod diferit pentru fiecare categorie de venituri fiscale, datorita particularitatilor prezentate de aceste venituri.

Variatia conditiilor de stabilire si executare a obligatiei fiscale mai este determinata si de faptul ca impozitele moderne nu mai au rol de a acoperi cheltuielile publice, ci sunt folosite si ca parghii pentru stimularea sau, dimpotriva, impiedicarea dezvoltarii unor mecanisme economice.

Modificarea obligatiei fiscale este determinata de cauzele prevazute de lege, respectiv: modificarea elementelor in raport de care s-a facut individualizarea obligatiei fiscale, modificarea termenelor de plata stabilite anterior, modificarea situatiei juridice a contribuabililor si, in general, orice modificare a actelor normative ce reglementeaza veniturile fiscale.

Stingerea obligatiei fiscale se realizeaza prin modalitati comune si altor obligatii juridice (plata, executarea silita sau prescriptia), fiind reglementate insa si o serie de modalitati specifice (compensarea, scaderea sau anularea obligatiei fiscale).

Cu toate diferentele existente intre obligatia fiscala si obligatia civila, prin aplicarea in ceea ce priveste obligatia fiscala a unui criteriu de clasificare folosit in dreptul civil, aceasta a fost considerata ca fiind o obligatie de "a face'.

Avand in vedere faptul ca statul impune in mod unilateral contribuabililor obligatia de a plati o suma de bani la BS, in virtutea faptului ca acestia (PF sau PJ) realizeaza un venit sau detin un bun impozabil, un element important ce caracterizeaza obligatia fiscala il reprezinta premisele care dau nastere acesteia.

Aceste premise, imprejurari de fapt, constau in realizarea unui venit, cu alte cuvinte in marirea patrimoniului contribuabilului, sau in detinerea unui bun - obligatia fiscala apare ca o obligatie propter rem.

Premisele vor fi diferite in functie de fiecare categorie de venituri fiscale, iar ele vor marca din punct de vedere juridic nasterea obligatiei fiscale in sarcina unui anumit contribuabil.

Imprejurarea maririi unui patrimoniu prin realizarea unui venit (pentru care legea impune plata unui impozit), sau cea a dobandirii dreptului de proprietate asupra unui bun impozabil sau taxabil, ori transferul proprietatii asupra bunurilor mobile sau imobile in cadrul circulatiei comerciale a acestora reprezinta tot atatea premise care semnifica dobandirea de catre o PF sau PJ a calitatii de contribuabil, din acest moment obligatia fiscala stabilita cu caracter general de lege urmand a fi individualizata in sarcina unei anumite PF sau PJ.

Constatarea calitatii de contribuabil a unei persoane si stabilirea elementelor ce caracterizeaza obligatia fiscala ce ii revine (in special a cuantumului sumei ce urmeaza a o plati bugetului de stat, precum si a eventualelor inlesniri legale de care beneficiaza) are loc prin intocmirea de catre organele fiscale abilitate a titlului de creanta fiscala.