Notiuni introductive privind dreptul comercial

Notiuni introductive privind dreptul comercial

1. 1. Precizari prealabile

Din punct de vedere economic, comertul este o activitate al carei scop este schimbul si circulatia marfurilor de la producatori la consumatori. Juridic, notiunea de comert are un continut mai larg, deoarece, pe langa operatiunile de interpunere in schimb si circulatie a marfurilor, cuprinde productia de bunuri, executarea de lucrari si prestarea de servicii.

Dreptul comercial cuprinde normele juridice care reglementeaza activitatile comerciale:de producere, de circulatie si de prestari servicii.

1. 2. Obiectul dreptului comercial

Pentru stabilirea obiectului dreptului comercial in literatura de specialitate s-au conturat doua teorii, ce ofera criteriile de comercialitate prin care se definesc actele, faptele juridice si operatiunilor economice comerciale .

Potrivit primului criteriu, denumit obiectiv dreptul comercial are ca obiect normele juridice aplicabile comertului, adica actelor juridice, faptelor juridice si operatiunilor economice calificate de lege ca fiind de comert indiferent de persoana care le savarseste.

Potrivit celui de-al doilea criteriu denumit subiectiv dreptul comercial are ca obiect normele juridice aplicabile comerciantilor. Din acest punct de vedere, dreptul comercial este un drept profesional care se aplica tuturor persoanelor care au calitatea de comerciant.

Codul Comercial roman are la baza sistemul obiectiv. Articolul 3 Cod com. stabileste actele juridice, faptele si operatiunile considerate fapte de comert carora li se aplica dispozitiile codului comercial indiferent de persoana care le savarseste, indiferent ca are sau nu calitatea de comerciant. Combinand cele doua criterii rezulta ca dreptul comercial are ca obiect normele juridice aplicabile atat faptelor de comert cat si comerciantilor.

1.3. Definitia dreptului comercial

Dreptul comercial este un ansamblu de norme juridice de drept privat aplicabile raporturilor juridice izvorate din savarsirea actelor, faptelor juridice si operatiunilor economice considerate de lege fapte de comert precum si raporturilor juridice la care participa persoanele ce au calitatea de comercianti.

1.4. Izvoarele dreptului comercial

Izvoarele formale sunt : Codul comercial si Codul civil.

In functie de natura lor deosebim : izvoare normative si izvoare interpretative.

► Izvoarele normative sunt: Constitutia-legea fundamentala a tarii -care reglementeaza principiile de organizare ale activitatii economice, Codul Comercial care cuprinde reglementarea de baza a activitatilor comerciale si reglementeaza institutiile fundamentale: faptele de comert, comerciantii, obligatiile comerciale; legile comerciale speciale si Codul civil.

Pentru ca nu tot dreptul comercial se afla in Codul Comercial, art. 1 Cod Com. face sa se inteleaga ca principalul izvor al dreptul comercial il reprezinta codul comercial si legile comerciale speciale, care se completeaza cu dispozitiile Codului civil, respectiv, legile civile speciale. Astfel, ,,in comert se aplica legea de fata (codul comercial, n. a.), unde ea nu dispune se aplica codul civil,,.

Dintre legile comerciale - legi, decrete-legi, hotarari si ordonante de guvern, si norme, regulamente si ordine adoptate de organele competente - amintim cu titlu exemplificativ:

- Legea nr. 31/1990, privind societatile comerciale, republicata si modificata, Aceasta cuprinde reglementarea generala a asocietatilor comerciale;

- Legea nr. 32/2000, privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurarilor,

- Legea nr. 26/1990, privind registrul comertului, republicata si modificata;

- Legea nr. 11/1990, privind combaterea concurentei neloiale, modificata;

- Legea nr. 85/2006, privind procedura insolventei;

- Decretul- lege 54/1990, privind organizarea si desfasurarea unor activitati economice pe baza liberei initiative, in prezent abrogat;

- Ordonanta de urgenta nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului,

- Ordonanta de urgenta nr. 44/2008, privind desfasurarea activitatilor economice de catre persoanele fizice autorizate, intreprinderile individuale si intreprinderile familiale;

- Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, modificata;

- Legea nr. 59/1934 asupra cecului, modificata;

-Legea nr. 335/2007 privind camerele de comert si industrie;

- Ordonanta nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor;

- Ordonanta nr. 70/1990 privind impozitul pe profit;

- Regulamentul privind ordinul de plata nr. 8/1994, aprobat de Banca Nationala a Romaniei;

Dintre legile civile amintim:

- Decretul 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice,

- Decretul nr. 167/1958 privind prescriptia extinctiva,

In privinta aplicarii Codului civil exemplificam dispozitiile art. 1 din Codul comercial, potrivit carora ,,in comert se aplica legea de fata (codul comercial, n. a.), unde ea nu dispune se aplica codul civil,,.

► izvoare interpretative: au rolul de a ajuta la interpretarea vointei manifestate in raporturile comerciale. In aceasta categorie includem:

- uzurile comerciale. Uzul comercial este o regula de conduita nascuta din practica sociala. In dreptul comercial roman uzurile comerciale nu sunt izvoare normative dar doctrina si practica juridica recunosc uzurile interpretative (conventionale) ca rezultand din vointa prezumata a partilor cu rolul de a lamuri sensul si limitele acestei vointe.

- doctrina. Se admite ca doctrina nu este izvor de drept, dar este un important instrument de interpretare a legilor comerciale si de aplicare a acestora.

- practica judiciara. In mod traditional nu a fost recunoscuta ca izvor de drept, dar solutiile date de instantele judecatoresti contribuie la interpretarea legilor comerciale fara sa aiba puterea precedentului judecatoresc. Un rol important in interpretarea legilor comerciale tinde sa-l dobandeasca deciziile Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

1.5. Principiile dreptului comercial

Autonomia de vointa. Dreptul civil recunoaste libertatea contractuala (in interpretarea actelor juridice prevaleaza vointa interna a contractantilor, fundamentul fiind autonomia de vointa). In dreptul comercial insa, vointa declarata primeaza asupra vointei interne prin utilizarea inscrisurilor imprimate, a contractelor tip, etc.

Rolul aparentei. In dreptul civil aparenta - eroarea comuna-este producatoare de efecte juridice (error communis facit ius). In dreptul comercial necesitatile creditului determina o recunoastere mult mai larga a efectelor aparentei prin sacrificarea realitatii. De exemplu, in cazul titlurilor comerciale de valoare unde legea impune anumite conditii de forma foarte riguroase pentru valabilitatea titlurilor.

Ordinea publica. In dreptul civil libertatea contractuala este tarmurita de normele privind ordinea publica. In dreptul comercial ordinea publica ca limita a libertatii contractuale cuprinde domenii mai largi decat in dreptul civil: controlul judiciar al constituirii societatilor comerciale, verificarea conditiilor cerute pentru desfasurarea activitatilor comerciale. Doctrina[2] recunoaste ca principii ale dreptului comercial :

in comert actele juridice sunt cu titlu oneros;

in comert intotdeauna banii sunt fructiferi, produc dobanzi

in contractele comerciale in caz de dubiu se aplica regula care favorizeaza circulatia;

contractarea in favoarea celui de-al treilea este o activitate obisnuita in materie comerciala.