Raspunderea pentru fapta proprie

Raspunderea pentru fapta proprie: reglementare, conditiile generale ale

raspunderii; prejudicial, fapta ilicita; raportul de cauzalitate; vinovatia; raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie a persoanelor juridice (conditiile raspunderii; reglementare; domeniul de aplicare; raspunderea proprie a persoanelor fizice care alcatuiesc organul persoanei juridice).

Raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie este reglementata de Codul civil roman in art. 998 - 999.

Art. 998 Cod civil dispune ca "orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara", iar art. 999 Cod civil prevede ca "omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa".

Conditiile generale ale raspunderii

Din analiza textelor art. 998 si 999 Cod civil, rezulta ca pentru angajarea raspunderii civile delictuale se cer intrunite cumulativ urmatoarele conditii:

existenta unui prejudiciu;

existenta unei fapte ilicite;

existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu;

existenta vinovatiei celui ce a cauzat prejudiciul, constand in intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a actionat.

Prejudiciul

Definitie

Prejudiciul, calificat ca o conditie sine qua non, este definit ca fiind efectul negativ suferit de o anumita persoana, ca urmare a faptei ilicite savarsite de o alta persoana ori, ca urmare a "faptei" unui animal sau lucru.

Raspunderea delictuala se va antrena atat in cazul in care se incalca drepturi subiective dar si in cazul in care se incalca interese protejate de lege.

Distinctii intre prejudiciul patrimonial si moral.

Daca prejudiciul nu este susceptibil de evaluare baneasca, el este un prejudiciu moral (nepatrimonial). Daca este susceptibil de valoare materiala este un prejudiciu patrimonial.

Despagubirea care se acorda este intotdeauna patrimoniala.

Conditii cerute pentru a se putea obtine repararea prejudiciului.

I. Caracterul cert al prejudiciului presupune faptul ca prejudiciul este sigur,atat in privinta existentei, cat si in privinta posibilitatii de evaluare, astfel va fi intotdeauna cert prejudiciul actual, adica cel deja produs la data cand se pretinde repararea lui dar si prejudiciul viitor, care desi nu s-a produs inca, este sigur ca se va produce in viitor, fiind susceptibil de evaluare.

Nu se confunda prejudiciul viitor, care este cert ca existenta cu prejudiciul eventual care nu este cert si deci nu poate justifica acordarea de despagubiri.

II. Conditia ca prejudiciul sa nu fi fost reparat inca.

Repararea prejudiciului are drept scop sa inlature integral efectele faptei ilicite si nu obtinerea unor venituri suplimentare.

De regula, cel care trebuie sa acopere prejudiciile cauzate este cel care a savarsit fapta ilicita.

Repararea prejudiciului

Repararea prejudiciului este realizata amiabil atat cu privire la intindere cat si cu privire la modalitate. Existenta unei invoieli conduce la ideea ca instanta nu va mai fi indreptatita sa solutioneze o actiune ce ar avea ca obiect eventuale despagubiri.

In cazul in care nu a intervenit invoiala, persoana despagubita poate promova actiune in justitie numita pretentii.

Regula generala este cea a repararii integrale a prejudiciului cauzat adica atat a prejudiciului efectiv cat si a beneficiului nerealizat.

Gravitatea vinovatiei nu constituie, in principiu, un criteriu pentru stabilirea cuantumului despagubirilor: autorul prejudiciului raspunde integral, chiar si pentru culpa cea mai usoara.

A doua regula consta in repararea in natura a prejudiciului. In cazul in care aceasta nu este posibila, repararea se va face prin echivalent sub forma acordarii de despagubiri.

Fapta ilicita

Fapta ilicita reprezinta orice fapta prin care , incalcandu-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinand unei persoane.

Prin incalcarea normelor juridice de drept obiectiv vom intelege atat incalcarea normelor juridice dar si normele de convietuire sociala, in masura in care reprezinta o continuare a prevederilor legale si contureaza insusi continutul, limitele si modul de exercitate a drepturilor subiective recunoscute de lege.

Fapta ilicita, ca element al raspunderii civile delictuale, reprezinta obiectivarea, manifestarea exterioara a unei atitudini de constiinta si vointa a unei anumite persoane, fara a ne interesa atitudinea subiectiva a persoanei sau intentia neexteriorizata.

Fapta ilicita poate consta si intr-o inactiune sau omisiune, ori de cate ori neindeplinirea unei activitati ori neluarea unei masuri, atunci cand aceasta activitate sau aceasta masura trebuia, potrivit legii, sa fie intreprinsa de catre o anumita persoana.

Cauzele care inlatura caracterul ilicit al faptei.

legitima aparare;

starea de necesitate;

indeplinirea unei activitati impuse sau permise de lege;

indeplinirea ordinului superiorului;

exercitarea unui drept;

consimtamantul victimei.

Consimtamantul victimei reprezinta o cauza care inlatura caracterul ilicit al faptei in masura in care victima prejudiciului a fost de acord, inainte de savarsirea faptei, ca autorul acesteia sa actioneze intr-un anumit mod, desi exista posibilitatea producerii unei pagube.

Consimtamantul trebuie dat anterior savarsirii faptei. O asemenea clauza este valabila daca fapta cauzatoare de prejudiciu a fost savarsita numai cu forma de vinovatie a culpei usoare, clauza fiind nula daca s-a avut in vedere scutirea pentru fapta savarsita cu intentie ori culpa grava.

Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu

Pentru a fi angajata raspunderea unei persoane este necesar ca intre fapta ilicita si prejudiciu sa existe un raport de cauzalitate, in sensul ca acea fapta a provocat acel prejudiciu.

Vinovatia

Notiune

Pentru ca raspunderea civila a celui care a cauzat prejudiciul sa fie angajata, nu este indeajuns sa fi existat p fapta ilicita aflata in raport de cauzalitate cu prejudiciul propus, ci este necesar ca aceasta fapta sa fie imputabila autorului ei, adica autorul sa fi avut o vina atunci cand a savarsit-o, sa fi actionat deci cu vinovatie.

Vinovatia reprezinta atitudinea psihica pe care autorul a avut-o la momentul savarsirii faptei ilicite sau la momentul imediat anterior savarsirii acesteia fata de fapta si urmarile acesteia.

Structura vinovatiei

Vinovatia este alcatuita in structura sa din doi factori:

factorul intelectiv, implica un anumit nivel de cunoastere a semnificatiei sociale a faptei savarsite si a urmarilor pe care aceasta le produce;

factorul volitiv, care consta in actul de deliberare si de decizie a autorului faptei ilicite.

Formele vinovatiei

Codul penal reglementeaza doua forme de vinovatie: intentia si culpa. Intentia se poate prezenta in doua modalitati:

1.intentie directa, cand autorul prevede rezultatul faptei sale si urmareste producerea lui prin savarsirea faptei;

2.intentie indirecta, cand autorul prevede rezultatul faptei si, desi nu-l urmareste, accepta posibilitatea producerii lui.

Culpa este de doua feluri:

1 .imprudenta (usurinta),cand autorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accepta, socotind, fara temei, ca el nu se va produce;

2.neglijenta, cand autorul nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa-l prevada.

Capacitatea delictuala

Pentru a fi considerata raspunzatoare de propria sa fapta se cere ca persoana sa aiba discernamantul faptelor sale, adica sa aiba capacitate delictuala. Lipsa discernamantului echivaleaza cu absenta factorului intelectiv, respectiv a lipsei vinovatiei.

Analiza capacitatii delictuale impune prezentarea a trei situatii posibile:

pentru minori, prin lege se stabileste o prezumtie legala de existenta a discernamantului incepand cu varsta de 14 ani;

2. persoanele nepuse sub interdictie, care sufera de boli psihice care le afecteaza discernamantul, in masura in care au implinit varsta de 14 ani, sunt prezumate ca au capacitate delictuala;

3 in cazul persoanelor puse sub interdictie, raspunderea va fi angajata numai daca victima prejudiciului va reusi sa faca dovada ca la momentul savarsirii faptei ilicite interzisul a actionat cu discernamant. Se va proceda ca in cazul minorilor sub 14 ani.

Imprejurari care inlatura vinovatia - consta in acele fapte , situatii care impiedica libertatea de constiinta si vointa excluzand sau diminuand vinovatia autorului.

Cazul fortuit

Lato sensu - cazul fortuit reprezinta o serie de imprejurari care presupunand lipsa vinovatiei conduc la indepartarea caracterului ilicit al faptei.

Forta majora va inlatura vinovatia pentru fapta victimei sau fapta unui tert pentru care autorul nu este retinut a raspunde.

Proba elementelor raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie.

Sarcina probei revine victimei prejudiciului, deoarece ea este aceea care reclama ceva in fata justitiei.

Aspectele specifice privind raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie a persoanei juridice.

Raspunderea civila patrimoniala a persoanei juridice poate fi dupa caz, o raspundere contractuala ori o raspundere delictuala.

Raspunderea delictuala poate fi o raspundere pentru fapta proprie,o raspundere pentru fapta altuia - de regula, o raspundere in calitate de comitent, pentru faptele prepusilor sai , ori o raspundere pentru prejudiciile cauzate de lucrurile, edificiile ori animalele care ii apartin.

Pornind de la ideea ca fiinta insasi a persoanei se exprima prin organele sale,raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie a persoanei juridice ca fi angajata ori de cate ori organele acesteia, cu prilejul exercitarii functiei ce le revine, vor fi savarsit o fapta licita cauzatoare de prejudicii.