OBLIGATIA LEGALA DE INTRETINERE

OBLIGATIA LEGALA DE INTRETINERE

Obligatia legala de intretinere este definita in doctrina ca fiind indatorirea stabilita de lege in sarcina unei persoane de a acorda altei persoane, care se afla in stare de nevoie din cauza incapacitatii de a munci, mijloacele necesare traiului, adica nu doar alimente, ci si locuinta, imbracaminte, medicamente, satisfacerea nevoilor spirituale, precum si - in cazul obligatiei de intretinere a parintilor fata de copiii lor minori - mijloacele pentru educarea, invatatura si pregatirea lor profesionala.

Obligatia legala de intretinere este reglementata de Codul familiei in art. 86-9

La baza obligatiei legale de intretinere se afla unul din urmatoarele raporturi de familie:

raportul de filiatie dintre parinti si copii;

raporturile de rudenie dintre diferite persoane (ex.: bunici si nepoti, frati si surori);

raportul de casatorie statornicit intre soti;

raporturile asimilate, sub anumite aspecte, cu raporturile de familie (ex.: raportul dintre un copil si sotul parintelui sau firesc).

Notiunea de intretinere din dreptul familiei, rezultata din lege, nu trebuie confundata cu notiunea de intretinere din dreptul civil, rezultata din acordul de vointa al partilor sau din vointa unilaterala a unei persoane si intalnita in contractul de intretinere, contractul de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere, contractul de donatie cu clauza de intretinere, legatul cu sarcina.

2. Caracterele juridice ale obligatiei legale de intretinere

este o obligatie legala, deoarece izvorul ei este legea, normele juridice in materie fiind imperative, vointa subiectelor raportului de obligatie neavand valoare juridica in aceasta materie;

exista numai intre persoanele expres prevazute de lege

are un caracter personal, fiind strans legata de persoana creditorului si a debitorului, decesul unuia dintre acestia determinand stingerea obligatiei, cu exceptia prevazuta de art. 96 C. fam., potrivit careia pentru ocrotirea minorilor ai caror parinti au decedat, au disparut sau sunt in nevoie, obligatia de intretinere trece la mostenitorii debitorului obligatiei.

Acest caracter determina anumite particularitati ale obligatiei legale de intretinere:

este incesibila activ si pasiv, cesiunea de creanta, novatia prin schimbare de debitor si stipulatia pentru altul nefiind admisibile;

este insesizabila;

este, in principiu, netransmisibila mostenitorilor, cu exceptia prevazuta de art. 96 C. fam.;

este exceptata de la regula compensatiei legale (totusi, in practica s-a hotarat ca la

divort, daca unii copii au fost incredintati unui parinte, iar ceilalti altui parinte, se poate admite compensatia judecatoreasca, compensandu-se pensiile de intretinere datorate de fiecare dintre soti);

nu poate forma obiectul actiunii oblice, insa creditorii debitorului obligatiei de

intretinere pot cere reducerea sau sistarea intretinerii, daca exista temeiuri in acest sens.

este, de regula, reciproca

Exceptii, cand obligatia este unilaterala

in cazul casatoriei putative, sotul de rea-credinta este doar debitor;

la divort, sotul culpabil pentru despartire poate solicita intretinere doar pentru un an de la divort;

sotul care a contribuit la intretinerea copilului celuilalt sot va fi doar debitor daca intretinerea s-a prestat mai putin de zece ani;

cel care a luat spre crestere si educare un copil, fara a indeplini formele cerute de lege;

mostenitorii celui obligat la intretinerea minorului.

are un caracter succesiv, ea executandu-se prin prestatii periodice, motiv pentru care, in principiu, este interzisa prestarea anticipata a intretinerii printr-o suma globala. Deoarece este o obligatie cu executare succesiva in timp termenul de prescriptie extinctiva curge separat pentru fiecare prestatie nerealizata.

are un caracter variabil, intretinerea fiind datorata in raport cu nevoia creditorului si cu mijloacele debitorului. Daca aceste doua criterii se modifica in timp, instanta poate micsora sau mari cuantumul intretinerii, hotararea neavand autoritate de lucru judecat.

are un caracter divizibil, creanta fiind divizibila atat intre creditori cat si intre debitori.

3. Domeniul de aplicare al obligatiei legale de intretinere

3.1. Persoanele intre care exista obligatia legala de intretinere

Codul familiei enumera limitativ, in art. 86 alin. 1, persoanele carora le revine obligatia de intretinere si cele care sunt indreptatite sa ceara indeplinirea ei, aceasta obligatie existand intre:

- sot si sotie;

- parinti si copii, fara deosebire daca sunt din casatorie, din afara casatoriei sau adoptati;

- adoptat si adoptator, in cazul adoptiei cu efecte restranse (doar pentru situatiile ivite sub legea veche, pentru ca in prezent nu se mai incuviinteaza astfel de adoptii), deoarece in cazul celei cu efecte depline, incluse implicit in categoria anterioara, rudenia fireasca inceteaza, fiind inlocuita cu rudenia civila;

- bunici si nepoti, indiferent daca rudenia este fireasca, din casatorie sau din afara casatoriei, ori este civila;

- strabunici si stranepoti;

- frati si surori, fara a deosebi dupa cum acestia sunt din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptie;

alte persoane anume prevazute de lege:

- intre fostii soti, daca unul dintre ei se afla in incapacitate de a munci, daca ea a intervenit in timpul casatoriei sau dupa casatorie si are legatura cu casatoria; - in cazul casatoriei putative, sotul de buna-credinta are dreptul la intretinere;

- sotul care a contribuit la intretinerea copilului celuilalt sot fata de acest copil, cat timp este minor, numai daca parintii sai firesti au murit, sunt disparuti sau sunt in stare de nevoie;

- cel care a luat un copil pentru a-l creste, fara a indeplini formele legale cerute de lege pentru adoptie, si acel copil, daca parintii sai firesti au murit, sunt disparuti sau sunt in stare de nevoie;

- mostenitorul persoanei care a fost obligata la intretinerea unui minor sau care i-a prestat-o, fara a avea aceasta obligatie, si acel minor, daca parintii sai firesti au murit, sunt disparuti sau sunt in stare de nevoie;

- copilul incredintat sau aflat in plasament si parintii acestuia.

3.2. Ordinea in care se datoreaza intretinerea

A.     Situatia in care exista mai multi debitori si un singur creditor:

Daca mai multe persoane sunt obligate sa presteze intretinere aceleiasi persoane, legiuitorul a stabilit, in art. 89 C. fam., o ordine intre debitorii obligatiei de intretinere:

sotii isi datoreaza intretinere inaintea celorlalti debitori;

descendentul este obligat la intretinere inaintea ascendentului. Daca sunt mai multi

descendenti sau ascendenti, cel in grad mai apropiat este obligat inaintea celui in grad mai indepartat.

adoptatorul este obligat la intretinere inaintea parintilor firesti, in cazul adoptiei cu efecte restranse;

fratii si surorile isi datoreaza intretinere dupa parinti si inaintea bunicilor;

toate celelalte persoane prevazute de lege vor avea dreptul sau vor fi obligati la intretinere prin aplicarea acestor reguli.

Art. 90 alin.1 C. fam. consacra principiul divizibilitatii cand raportul de obligatie presupune mai multi debitori si un singur creditor. Potrivit acestui principiu, intretinerea se va imparti proportional cu mijloacele materiale ale fiecaruia dintre debitori si nu dupa numarul debitorilor. De la acest principiu legea prevede ca exceptie solidaritatea, in urmatoarele cazuri:

in    caz de urgenta, parintele care are drept la intretinere de la mai multi copii va

promova actiunea numai impotriva unuia dintre ei, urmand ca cel care a prestat intretinerea sa se intoarca printr-o actiune in regres impotriva celorlalti debitori pentru partea fiecaruia;

mostenitorii persoanei care a fost obligata la intretinerea unui minor sau care i-a

prestat intretinere, fara a avea obligatia legala, sunt obligati solidari la intretinerea minorului. Prin solidaritate, in acest caz, se intelege ca contributia fiecarui mostenitor va fi proportionala cu valoarea bunurilor mostenite. Daca un mostenitor a prestat intreaga intretinere, el are posibilitatea promovarii unei actiuni in regres impotriva comostenitorilor.

obligatia de intretinere a parintilor fata de copii lor minori este o obligatie solidara.

Deci, creditorul intretinerii se va adresa, pe rand, debitorilor in ordinea indicata de art. 89 C. fam. pana va obtine intreaga intretinere. Potrivit art. 91 C. fam., trecerea de la un debitor la altul se face si pentru a obtine o completare a intretinerii, daca debitorul anterior nu are mijloace suficiente de intretinere.

B.     Situatia in care exista mai multi creditori si un singur debitor:

Daca o persoana este obligata sa presteze intretinere in acelasi timp mai multor creditori, atunci ea o va acorda tuturor numai daca dispune de mijloacele materiale suficiente. Daca mijloacele materiale nu sunt suficiente, instanta, conform art. 92 C. fam., poate sa ia una din urmatoarele hotarari, tinand seama de nevoile fiecarui creditor:- intretinerea sa fie prestata numai unuia dintre creditori; - intretinerea sa se imparta intre creditori, instanta precizand si modul de impartire a acesteia. Astfel, se consacra principiul divizibilitatii obligatiei de intretinere in mod activ.

4. Conditiile obligatiei legale de intretinere

4.1. Conditii cu privire la creditorul intretinerii

Pentru ca o persoana sa aiba dreptul la intretinere trebuie sa indeplineasca doua conditii, potrivit art. 86 alin. 2 C. fam.:

Starea de nevoie:

Reprezinta situatia in care se afla o persoana care nu isi poate procura cele necesare traiului si ingrijirii sanatatii. Aceasta stare se apreciaza in functie de veniturile si bunurile creditorului. Astfel, se afla in nevoie persoana care nu are venituri dobandite prin munca sau produse de bunurile sale sau are venituri, dar sunt insuficiente pentru a-i asigura existenta.

In literatura juridica s-au aratat urmatoarele in legatura cu starea de nevoie:

aceasta trebuie dovedita de creditor in toate situatiile cu orice mijloc de proba (ex.: adeverinte de venituri, acte autentice, martori, interogatoriu, ancheta sociala, acte medicale);

se determina in functie de situatia concreta a creditorului;

continutul ei se modifica in functie de schimbarile intervenite in nivelul de trai;

uneori, se apreciaza si in functie de modul de trai al creditorului avut inainte de a se ajunge in aceasta situatie (ex.: nivelul de trai al fostilor soti din timpul casatoriei);

in ce priveste minorul creditor, potrivit art. 107 alin. 2 C. fam., parintii au obligatia

de a-i asigura conditiile necesare pentru cresterea, educarea, invatatura si pregatirea profesionala, chiar daca acesta are un venit propriu, care nu este indestulator, si chiar daca are bunuri proprii. Deci, parintii nu au obligatia de intretinere a copilului lor minor decat in cazul in care acesta are venituri indestulatoare.

daca minorul este incadrat in munca si din retributia primita se poate intretine singur, parintii nu mai sunt obligati sa-i acorde intretinere;

daca minorul a fost dat in plasament in cadrul unui serviciu de tip rezidential,

Comisia pentru protectia copilului poate stabili in sarcina parintilor o contributie lunara la intretinerea sa, sumele incasate facandu-se venit la bugetul local. Daca parintii nu pot executa aceasta obligatie, comisia ii poate obliga la munca in folosul comunitatii.   

Incapacitatea de a munci:

Cauzele incapacitatii de a munci sunt boala, batranetea, infirmitatea sau starea de graviditate, incapacitatea putand fi totala sau partiala. Dovada incapacitatii de a munci se face cu certificatul medical, in care trebuie sa se specifice cauza ei, intinderea sa si timpul cat va dura. Pentru batranete, varsta de pensionare reprezinta o prezumtie simpla de diminuare sau de incetare a capacitatii de a munci, a carei putere de convingere este lasata la aprecierea instantei si va creste o data cu inaintarea in varsta.

Potrivit art. 86 alin. 3 C. fam., descendentul, cat timp este minor, are dreptul la intretinere, oricare ar fi pricina nevoii in care se afla. In doctrina s-a aratat ca, folosindu-se de aceasta dispozitie, descendentul poate cere intretinere numai de la ascendentii sai, nu si de la frati sau surori.

In cazul copilului major, acesta are dreptul la intretinere din partea parintilor pana la terminarea studiilor, dar fara a depasi varsta de 25 de ani, daca acesta urmeaza cursurile unei institutii de invatamant superior sau scoala postliceala, conform Deciziei de indrumare a fostei Curti Supreme de Justitie nr. 2/1971.

Conditii cu privire la debitorul intretinerii

Pentru ca o persoana sa aiba obligatia de intretinere trebuie sa indeplineasca doua conditii, potrivit art. 89 si 94 alin.1 C. fam.:

1) Debitorul sa fie prima persoana la care se poate adresa creditorul, potrivit ordinii stabilite de lege

Daca sunt mai multe persoane in aceeasi categorie de debitori, acestea vor contribui proportional cu mijloacele lor, la plata intretinerii. In cazul in care cel obligat in primul rand la intretinere nu    are posibilitatea de a o presta, total sau partial, intretinerea va fi datorata de debitorul din categoria urmatoare.

Existenta mijloacelor materiale suficiente pentru a putea presta intretinerea

Potrivit art. 90 alin. 1, art. 91 si 94 alin. 2 C. fam., intretinerea este datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui care o presteaza.

In literatura juridica s-a stabilit continutul notiunii de mijloace materiale, ca fiind format din:

mijloacele banesti cu caracter periodic si permanent, precum salariul, pensia sau profitul obtinut dintr-o afacere;

economiile si bunurile debitorului care ii prisosesc si pot fi vandute in scopul prestarii intretinerii;

alte venituri, precum chiria, dividendele, sume obtinute din valorificarea drepturilor

de autor. Nu pot fi urmarite: ajutorul de deces, indemnizatia de sarcina si lehuzie, indemnizatia pentru cresterea copilului bolnav, diurnele, bursele de studii, indemnizatia pentru ore suplimentare de munca, sporul de periculozitate, alocatiile de stat pentru copii.

aptitudinea de a munci a debitorului. Daca debitorul nu are un castig din munca,

nici bunuri pe care ar putea sa le vanda, dar este apt de a munci, el poate fi obligat de instanta de judecata sa presteze intretinerea datorata, evitandu-se astfel aplicarea eventuala a pedepsei prevazute pentru infractiunea de abandon de familie. In lipsa altor criterii de stabilire a posibilitatilor materiale de care dispune debitorul, se va lua in considerare venitul minim pe economia nationala. Totusi, persoana nu poate fi obligata la intretinere in acele perioade de timp in care, din cauza unor motive temeinice (este militar in termen, bolnav sau somer), nu poate realiza un venit din munca.

5. Particularitati privind persoanele intre care exista

obligatia legala de intretinere

Obligatia legala de intretinere intre soti (art. 41 alin.1 si 86 alin.1 C. fam.)

Obligatia incepe o data cu incheierea casatoriei si dureaza pana la:

desfacerea casatoriei prin divort, in momentul ramanerii definitive si irevocabile a hotararii de divort;

incetarea casatoriei prin decesul sotului debitor sau creditor;

desfiintarea casatoriei prin ramanerea definitiva si irevocabila a hotararii de anulare sau nulitate a casatoriei;

momentul disparitiei incapacitatii de a munci a creditorului;

momentul disparitiei starii de nevoie a creditorului;

momentul in care debitorul nu mai are mijloace materiale;

recasatorirea creditorului.

Are dreptul la intretinere sotul care se afla in stare de nevoie din pricina incapacitatii de a munci. Debitorul trebuie sa fie prima persoana impotriva careia se poate indrepta creditorul (sa aiba calitatea de sot) si sa aiba mijloace materiale suficiente pentru a putea presta intretinere.

In mod obisnuit, obligatia de intretinere dintre soti se realizeaza prin ducerea vietii in comun, caci sotii sunt obligati sa contribuie, in raport cu mijloacele fiecaruia, la cheltuielile casatoriei, iar bunurile comune sunt afectate pentru indeplinirea acelorasi sarcini. Daca apar neintelegeri intre soti si unul din ei nu-si indeplineste obligatia de intretinere fata de celalalt, sotul in nevoie poate solicita pensia de intretinere pe calea unei actiuni principale. Refuzul unuia dintre soti de a acorda celuilalt intretinere poate constitui infractiunea de abandon de familie.

Obligatia legala de intretinere intre fostii soti (art. 41 alin. 2-5 C. fam.)

Obligatia de intretinere dintre fostii soti nu este o continuare a indatoririi de sprijin material de care au fost tinuti sotii in timpul casatoriei, fundamentul ei regasindu-se in regulile de convietuire sociala.

Aceasta obligatie exista daca fostul sot se afla in stare de nevoie din cauza incapacitatii de a munci, incapacitate intervenita:

a)      inainte sau in timpul casatoriei, stand astfel la baza promovarii unei actiuni principale in timpul casatoriei, daca sotul nu-l ajuta material pe sotul incapacitat, sau a unei cereri accesorii ori a unei cereri pe cale de ordonanta presedintiala, in cadrul actiunii de divort, conform art. 613² C. proc. civ. sau dupa divort, printr-o actiune principala.

b)      ulterior desfacerii casatoriei, reclamantul trebuind sa dovedeasca ca incapacitatea a intervenit la cel mult un an de la divort si ca exista o legatura de cauzalitate intre incapacitatea de a munci si o imprejurare strans legata de casatorie.

Cuantumul intretinerii este de cel mult o treime din venitul net din munca al fostului sot. Intretinerea acordata fostului sot, impreuna cu cea acordata copiilor, nu poate depasi jumatate din venitul net din munca al debitorului.

Durata intretinerii este, in regula generala, pana la moartea debitorului sau creditorului ori in functie de culpa retinuta la desfacerea casatoriei:

creditorul culpabil la divort primeste intretinere de la fostul sot un an de zile;

daca debitorul intretinerii a fost culpabil la divort, acesta va presta intretinere fostului sot tot restul vietii acestuia.

Obligatia legala de intretinere intre parinti si copii (art. 86 C. fam.)

Este o obligatie reciproca in cadrul careia se disting urmatoarele situatii:

a) Creditorii sunt copiii minori, iar debitorii sunt parintii (din casatorie, din afara casatoriei sau adoptivi)

Creditorul trebuie sa invoce starea de minoritate, iar debitorul trebuie sa fie prima persoana din tabloul debitorilor si sa aiba posibilitati materiale.

Daca copilul - creditor este unul din casatorie, mama acestuia, in numele minorului, il va chema pe sot in judecata pentru a-i acorda copilului pensie de intretinere, ei fiind despartiti in fapt, printr-o actiune principala sau printr-o cerere promovata pe cale de ordonanta presedintiala.

Daca copilul - creditor este din casatorie, dar parintii sunt divortati, mama poate cere, in numele minorului, pensie de intretinere, pe cale accesorie in cadrul actiunii de divort, printr-o cerere promovata pe cale de ordonanta presedintiala sau va fi invocata de instanta de judecata, in cursul procesului de divort.

In cazul in care copilul a fost conceput in timpul casatoriei, dar s-a nascut dupa divort, pensia de intretinere se poate solicita pe calea unei actiuni principale, in baza art. 53 alin. 2 C. fam.

In situatia in care copilul este din afara casatoriei, cu paternitatea stabilita, pensia de intretinere poate fi ceruta in baza recunoasterii de paternitate, ori daca tatal nu vrea sa presteze intretinere, pe calea unei actiuni principale. Daca paternitatea nu a fost stabilita, pensia de intretinere poate fi solicitata printr-o cerere accesorie in cadrul actiunii de stabilire a paternitatii sau, ulterior, printr-o actiune principala.

Daca copilul a fost adoptat, in cazul adoptiei cu efecte depline, se aplica dispozitiile privind copilul din casatorie, parintii firesti neavand obligatia de a-i presta intretinere copilului. In situatia adoptiei cu efecte restranse (acest tip de adoptie nu se mai incuviinteaza in prezent), copilul astfel adoptat se va indrepta cu o actiune impotriva parintilor adoptivi in primul rand, si, pentru indestularea creantei, impotriva parintilor firesti, in baza art. 89 lit. c C. fam.

b) Creditorii sunt copiii majori, iar debitorii sunt parintii (din casatorie, din afara casatoriei sau adoptivi)

Creditorii trebuie sa faca dovada continuarii pregatirii profesionale in invatamantul postliceal sau superior (la cursurile de zi sau fara frecventa, la institutiile de stat sau particulare, timp de 3-6 ani). Debitorii trebuie sa aiba calitatea de parinte si sa aiba mijloace materiale suficiente.

Obligatia de intretinere inceteaza la finalizarea studiilor de catre copii majori sau la implinirea varstei de 25 de ani.

c) Creditorii sunt parintii, iar debitorii sunt copiii majori (din casatorie, din afara casatoriei sau adoptivi)

Creditorii trebuie sa dovedeasca ca se afla in stare de nevoie din pricina incapacitatii de a munci, avand drept cauza batranetea, starea de boala si infirmitatea. Debitorul trebuie sa fie prima persoana impotriva caruia se poate indrepta creditorul. Pensia de intretinere se cere printr-o actiune principala.

Intretinerea inceteaza prin moartea copilului sau a parintelui, prin disparitia starii de nevoie sau a incapacitatii de munca sau prin lipsa posibilitatilor materiale ale debitorului. In caz de urgenta, parintele se poate indrepta impotriva unuia dintre copii care isi va recupera partea sa de creanta de la fratii sai printr-o actiune in regres, potrivit art. 90 alin.2 C. fam.

Obligatia legala de intretinere intre bunici si nepoti

Este o obligatie reciproca in cadrul careia se disting urmatoarele situatii:

a) Creditorii sunt nepotii minori, iar debitorii sunt bunicii

Un copil minor se poate indrepta cu o actiune pentru plata pensiei de intretinere in primul rand impotriva parintilor, in al doilea rand impotriva fratilor majori si abia in al treilea rand impotriva bunicilor.

b) Creditorii sunt bunicii, iar debitorii sunt nepotii majori

In acest caz se aplica regulile cu privire la obligatia de intretinere dintre parinti si copiii majori.

Obligatia legala de intretinere intre strabunici si stranepoti

Obligatia legala de intretinere intre frati si surori

Creditorii trebuie sa se afle in stare de nevoie din pricina incapacitatii de a munci, iar debitorii trebuie sa fie primii pe lista debitorilor si sa aiba mijloace materiale suficiente.

Obligatia legala de intretinere intre persoanele expres prevazute de lege (art. 87 C. fam.)

I) a) Creditorul este copilul, iar debitorul este sotul parintelui firesc

Copilul trebuie sa fie minor. Daca ar fi major si ar continua studiile, creditorul nu ar fi obligat sa-i presteze intretinere si dupa implinirea varstei de 18 ani. Parintii firesti ai copilului trebuie sa fi decedat, sa fie disparuti sau sa se afle in stare de nevoie. Sotul parintelui firesc trebuie sa fi prestat in fapt intretinere copilului, lucru dovedit cu orice mijloace de proba.

Debitorul trebuie sa aiba calitatea de sot al parintelui firesc al copilului, sa aiba mijloace materiale suficiente si sa fi prestat intretinere de buna-voie.

b) Creditorul este sotul parintelui firesc, iar debitorul este copilul major

Obligatia devine reciproca in cazul in care intretinerea prestata de sotul parintelui firesc s-a intins pe cel putin 10 ani.

II) Creditorul este copilul luat in crestere, fara a se fi intocmit formele legale pentru adoptia sa, iar debitorul este persoana care l-a luat in crestere, fara sa-l fi adoptat

Creditorul trebuie sa fie minor, iar parintii sai trebuie sa fi decedat, sa fie disparuti sau sa se afle in stare de nevoie. Obligatia de intretinere inceteaza la implinirea varstei de 18 ani de catre copil.

III) Creditorii sunt parintii, iar debitorii sunt copiii din casatoria desfiintata

In acest caz se aplica dispozitiile privind copiii din casatorie.

IV) Obligatia de intretinere intre fostii soti a caror casatorie a fost desfiintata

Aceasta obligatie este reglementata de normele din materia divortului pentru sotul de buna-credinta la incheierea casatoriei.

V) Obligatia de intretinere ce revine mostenitorului persoanei care a fost obligata la intretinerea unui minor fata de acesta sau care, fara a avea obligatia legala, i-a dat aceasta intretinere

Obligatia exista numai pe timpul cat cel intretinut este minor, daca parintii acestuia au murit, sunt disparuti sau se afla in stare de nevoie, si numai in masura valorii bunurilor mostenite. Daca sunt mai multi mostenitori, obligatia este solidara, iar partea contributiva a fiecarui mostenitor este proportionala cu valoarea bunurilor mostenite.

Executarea obligatiei de intretinere

Obiectul obligatiei de intretinere:

Deoarece legea nu prevede in ce consta obiectul obligatiei de intretinere, in practica s-a stabilit ca acesta cuprinde tot ceea ce este necesar traiului (locuinta, imbracaminte, alimente, medicamente, nevoi culturale satisfacute).

Intretinerea datorata de parinti copiilor lor minori este mai vasta, cuprinzand, conform art. 101 alin. 2 C. fam., obligatia parintilor de a creste copilul, ingrijind de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, de educarea, invatatura si pregatirea profesionala a acestuia, potrivit cu insusirile lui, in conformitate cu telurile statului, spre a-l face folositor colectivitatii.

Cuantumul obligatiei de intretinere:

Art. 94 alin. 1 C. fam. consacra principiul potrivit caruia intretinerea se datoreaza potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui ce urmeaza a o plati. Instanta apreciaza de la caz la caz situatia de fapt a debitorului si a creditorului si, aplicand cele doua criterii, va stabili cuantumul obligatiei de intretinere.

Obligatia de intretinere dintre parinti si copii lor minori prezinta urmatoarele particularitati:

starea de nevoie a minorilor se apreciaza numai in functie de veniturile lor, nu si de

bunurile lor;

legiuitorul a stabilit plafoane maxime pentru pensia de intretinere in art. 94 alin. 3

C. fam.: o patrime din veniturile din munca ale parintelui - pentru un copil minor, o treime din veniturile din munca ale parintelui - pentru doi copii minori si o jumatate din veniturile din munca ale parintelui - pentru trei sau mai multi copii minori.

invoiala partilor cu privire la suportarea cheltuielilor de crestere, educare,

invatatura si pregatire profesionala a copiilor minori va produce efecte numai daca va fi incuviintata de instanta de judecata.

Data de la care se datoreaza intretinerea:

Intretinerea se datoreaza numai pentru viitor, data de la care debitorul presteaza intretinere fiind data formularii cererii de chemare in judecata.

Daca cererea pentru obligarea paratului la intretinere se face oral, in cursul dezbaterilor, intretinerea va fi datorata de la data formularii ei in sedinta publica. In cazul obligatiei de intretinere dintre parinti si copii, instanta se va pronunta din oficiu asupra pensiei de intretinere, daca nu a fost ceruta printr-o cerere accesorie in cadrul procesului de divort, caz in care data de la care se datoreaza intretinerea este cea a formularii actiunii de divort.

In cazul obligatiei de intretinere dintre parinti si copii, daca se face dovada ca, din culpa unuia dintre parinti, nu a fost promovata actiunea in stabilirea pensiei de intretinere, aceasta va fi datorata retroactiv (ex. mama minorilor face dovada ca a intarziat cu promovarea actiunii in justitie din cauza promisiunilor repetate ale sotului sau ale fostului sau sot in acest sens).

Felul executarii obligatiei de intretinere:

Art. 93 alin. 1 C. fam. prevede ca obligatia de intretinere se executa in natura sau prin plata unei pensii in bani, instanta stabilind felul si modalitatile executarii, tinand seama de imprejurari.

a)      Executarea in natura a obligatiei se poate realiza primindu-l pe creditor in locuinta debitorului si intretinandu-l sau punand la dispozitia creditorului o locuinta, alimente, imbracaminte si medicamente.

b)      Executarea se poate face si prin plata periodica a unei sume fixe de bani cu titlu de pensie de intretinere. Instanta nu poate stabili o suma globala, ci doar una periodic.

Modul de executare a obligatiei de intretinere:

Scopul legiuitorului prin crearea acestei obligatii este de a asigura in mod constant si continuu creditorului mijloacele necesare existentei lui. Executarea obligatiei se face prin prestari periodice de bunuri sau de sume de bani. Instanta trebuie sa stabileasca in hotararea judecatoreasca cuantumul intretinerii, felul intretinerii (in natura sau in bani). Daca intretinerea se onoreaza in natura, instanta va stabili ca prestarea ei sa se faca lunar sau trimestrial.

7. Incetarea obligatiei de intretinere

De regula, obligatia de intretinere se stinge prin moartea debitorului sau a creditorului, cu exceptia prevazuta de art. 96 C. fam. In alte cazuri, obligatia de intretinere inceteaza astfel:

- o data cu raportul juridic de casatorie sau de rudenie pe care s-a intemeiat obligatia (ex.: - obligatia dintre soti se stinge la divort, luand nastere, daca este cazul, obligatia    intre fostii soti; - obligatia dintre parinte si copil inceteaza daca se admite actiunea de tagada a paternitatii; - obligatia dintre adoptator si adoptat se stinge prin desfacerea sau desfiintarea adoptiei);

- cand inceteaza una din conditiile pentru acordarea intretinerii, (ex.: cand creditorul nu mai este in stare de nevoie sau redobandeste capacitatea de a munci sau debitorul nu mai are mijloacele materiale pentru a presta intretinerea);

- cand expira termenul pentru care obligatia de intretinere a fost prevazuta de instanta de judecata (ex.: - in cazul fostului sot de rea-credinta la casatorie, expirarea termenului de un an duce la incetarea obligatiei; - la implinirea varstei de 18 ani inceteaza obligatia de intretinere a copilului luat spre crestere, fara a intocmi formele prevazute de lege; - la implinirea varstei de 18 ani inceteaza obligatia de intretinere a copilului celuilalt sot).

8. Aspecte de drept procesual

Obligatia de intretinere poate constitui obiectul unei cereri principale sau a unei cereri accesorii in cadrul actiunii de divort, pentru obligatia de intretinere dintre fostii soti sau dintre parinti si copii, in cadrul actiunii de stabilire a paternitatii copilului din afara casatoriei si din cadrul actiunii in nulitatea casatoriei, intre fostii soti, daca unul este de buna-credinta, si intre parinti si copii.

Instanta competenta este judecatoria in a carei raza teritoriala se afla paratul (debitorul intretinerii), cu exceptia cazului in care reclamantul este minor, cand este competenta judecatoria in raza teritoriala isi are domiciliul minorul.

Calitatea de reclamant revine creditorului obligatiei de intretinere, adica persoanei care se afla in stare de nevoie. Daca acesta este minor, va fi reprezentat de mama sau de tutore. Calitatea de parat revine debitorului intretinerii, persoana care trebuie sa fie prima obligata la prestarea intretinerii.

Avand in vedere ca este vorba de o situatie de fapt, reclamantul trebuie sa probeze cu orice mijloc de proba (inscrisuri, martori, adeverinte medicale) starea de nevoie si incapacitatea de a munci.

In cuprinsul hotararii, judecatorul trebuie sa prevada cuantumul intretinerii, felul ei si perioada de timp in care se va presta. Hotararea se da cu drept de apel in termen de 15 zile.

Actiunea de majorare, micsorare sau incetare a intretinerii poate fi promovata cand intervin modificari in starea creditorului sau a debitorului. Astfel, daca veniturile debitorului cresc, creditorul poate formula o actiune de crestere a pensiei de intretinere. Daca debitorul nu mai are mijloace materiale, acesta poate solicita incetarea intretinerii.

In materia obligatiei de intretinere nu opereaza autoritatea de lucru judecat, adica intre aceleasi    parti poate avea loc un nou proces, avand acelasi obiect (pensia de intretinere).